Plângere contravenţională. Sentința nr. 4047/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4047/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 4047/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4047
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. C. Ș.
GREFIER: E. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect anulare act, privind pe contestatorul C. N. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns contestatorul, personal și intimata prin consilier juridic L. T. D., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se procedează la legitimarea contestatorului, acesta prezentând C.I. ., nr._, CNP_.
Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București, invocată prin întâmpinare de către intimată.
Intimata prin consilier juridic solicită admiterea excepției necompetenței materiale având în vedere obiectul cererii, respectiv „anulare act administrativ”, care este în competența Tribunalului București.
Contestatorul arată că a considerat că este competența Judecătoriei Sectorului 6 București dat fiind faptul că speța a fost pe raza sectorului 6 București.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Judecătorie Sectorului 6 București.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 22.12.2014, sub numărul_, contestatorul C. N., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, a solicitat instanței ca, în baza hotărârii ce o va pronunța, să admită plângerea și să dispună anularea procesului verbal (dispoziția de ridicare) . nr._ întocmit la data de 09. 12.2014
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că la data de 12.09.2014 în jurul orei 08.30 a parcat mașina pe ., colț cu . blocului în care locuiește, paralel cu axul drumului potrivit prevederilor legale și fără să încalce vreo altă dispoziție care reglementează oprirea sau după caz staționarea autovehiculelor pe drumurile publice. În procesul verbal întocmit se face referire la faptul că prin modalitatea de staționare a împiedicat virajul la dreapta pentru participanții la trafic care urmau să pătrundă pe . de acces a blocului, împrejurare neadevărată. A mai menționat că . o deschidere de aproximativ 15 m., așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar.
Totodată, contestatorul a apreciat că au fost încălcate dispozițiile art. 16 din O.U.G. nr.2/2001care prevede ca la întocmirea proceselor verbale în lipsă să fie consemnată prezența unui martor asistent cu toate datele de identificare. În plus, a menționat că după achitarea contravalorii amenzii, în momentul în care a intrat în posesia automobilului a constatat că pe aripile față dreapta și stânga, precum și pe bara din spate lateral dreapta erau zgârieturi, produse probabil în timpul deplasării acestuia, motiv pentru care a refuzat să semnez procesul verbal de punere în posesie.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 81 din O.U.G. 2/2001.
La data de 28.01.2015 contestatorul s-a conformat dispozițiilor instanței stabilite prin rezoluția din data de 05.01.2015, în sensul că a depus la dosarul cauzei: răspuns la comunicarea adresă emisă la data de 07.01.2015, probele foto și plicul cu data primirii.
Prin precizările aduse plângerii contravenționale, contestatorul a învederat instanței faptul că în fapt plângerea a fost formulată împotriva dispoziției de ridicare . nr._ întocmită la data de 09.12.2014 de către agent constatator T. V. din cadrul Direcției de Poliție Locală a Sectorului 6 București, solicitând anularea acesteia și obligarea intimatei la plata sumei de 677,32 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale, actualizată cu rata inflației, precum și la plata de despăgubiri civile pentru daune materiale produse auto personal, în timpul ridicării, transportului și depozitării acestuia, pe baza unui deviz estimativ eliberat de un service auto specializat.
Contestatorul a apreciat că măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului a fost dispusă cu nerespectarea procedurii legale și, prin urmare, a solicitat anularea dispoziției de ridicare, considerând că devin incidente în cauză prevederile art. 60 și art. 61 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, potrivit cărora: „vehiculul oprit sau staționat pe partea carosabilă trebuie așezat lângă, și în paralel cu marginea acesteia, pe un singur rând, dacă printr-un alt mijloc de semnalizare nu se dispune altfel.”. A considerat că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 60, autovehiculul marca Peugeot fiind staționat lângă și paralel cu marginea carosabilului, pe un singur rând și fară a exista un mijloc de semnalizare care să dispună altfel, regulamentar. Totodată, art. 61 prevede că „ Poliția poate dispune ridicarea și depozitarea în spații special amenajate a vehiculelor oprite sau staționate neregulamentar pe partea carosabilă și care constituie un obstacol pentru circulația publică.” Astfel, pentru a se dispune măsura ridicării autovehiculului, contestatorul a apreciat că trebuie îndeplinite obligatoriu cele două condiții de bază: vehiculul staționat neregulamentar, vehiculul constituie un obstacol pentru circulația publică. Legiuitorul însă definește termenul de „obstacol” astfel: „ autovehicul parcat pe trecerea de pietoni, în stație R.A.T.B., dublarea unei mașini parcată, blocarea accesului public său privat”. Prin urmare, a apreciat că nici a doua condiție nu este îndeplinită.
Din planșa foto aflată la dosarul cauzei, contestatorul a apreciat că reiese faptul că: . . de aprox. 13 m, . sens unic, având trei benzi de circulație și una pentru parcarea autovehiculelor. Prin urmare nu poate fi afectată vizibilitatea conducătorilor auto care intră pe stradă cu prioritate pentru simplul fapt că aceștia se asigură uitându-se în partea stângă, fiind obligați să vireze la dreapta iar la acel loc se aflau indicatoarele de „cedează trecerea și obligatoriu la dreapta”. De asemenea a menționat că mașina a fost pozată pe locul de unde a fost ridicată. A mai arătat că dispoziția de ridicare face doar mențiunea că vehiculul marca Peugeot se afla staționat neregulamentar în locul . și că s-a dispus ridicarea acestuia în conformitate cu legea nr. 155/2010 - legea poliției locale care îi permite să facă acest lucru. Totodată a arătat că ridicarea s-a efectuat în lipsa unui proces verbal de contravenție și fără să i se aducă la cunoștință articolele din codul rutier încălcate.
Față de cele învederate, contestatorul a solicitat instanței să dispună anularea dispoziției de ridicare . nr._ emisă abuziv de Poliția Locală Sector 6 și obligarea intimatei la plata de despăgubiri civile pentru daune materiale produse auto personal, în timpul ridicării, transportului și depozitării acestuia, pe baza unui deviz estimativ eliberat de un service auto specializat. În plus, a menționat că, după achitarea contravalorii amenzii la S.C. ILCOR AUTO ECO S.R.L., în momentul în care a intrat în posesia autovehiculului a constatat că pe aripile față dreapta și stânga, precum și pe bara din spate lateral dreapta sunt zgârieturi, produse probabil în timpul deplasării acestuia, motiv pentru care a refuzat să semneze procesul verbal de punere în posesie.
În susținerea precizărilor, contestatorul a depus la dosarul cauzei planșe foto.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 05.03.2015, intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ, a solicitat instanței să dispună admiterea: excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6; excepției insuficientei timbrării a cererii de chemare în judecată; excepției lipsei plângerii prealabile; și, totodată, respingerea cererii de chemare în judecată pe toate capetele de cerere ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București, a solicitat admiterea acesteia în temeiul art. 95 pct. 4 Cod proc.civ și art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 și declinarea competenței în favoarea instanței competente material să soluționeze prezenta cauză, respectiv Tribunalului Secția a II - a C. Administrativ și Fiscal, având în vedere faptul că obiectul cererii îl constituie anularea unui act administrativ, respectiv dispoziția de ridicare . nr._ din 09.12.2014 contestată de către contestator.
De asemenea, intimata a solicitat instanței să dispună admiterea excepției insuficientei timbrării a plângerii contravenționale, față de faptul că partea contestatoare nu a făcut dovada achitării taxei de timbru pe fiecare capăt de cerere conform prevederilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și art. 16 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Pe cale de consecință, intimata a solicitat anularea capetelor de cerere ca netimbrate.
În ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile, în temeiul art. 193 C. Proc. Civ. și al art. 7 din Legea nr. 554/2004, intimata a solicitat instanței admiterea acesteia și respingerea plângerii contravenționale ca inadmisibilă, având în vedere faptul că. la dosarul cauzei nu a fost depusă dovada îndeplinirii procedurii prealabile. În acest sens, a arătat că art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede ca regulă, obligativitatea procedurii administrative prealabile, statuând asupra termenelor în care aceasta trebuie îndeplinită: “Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există. în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea. în tot sau în parte, a acestuia", iar alin. 2 prevede că dispozițiile alin. 1 sunt aplicabile și în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicțională. iar partea nu a optat pentru aceasta. De asemenea art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că: „Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce într-un termen de 6 luni" de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, sau după caz, data refuzului, considerat nejustificat, de soluționare a cererii, precum și de la data expirării termenului legal de soluționare a plângerii prealabile.
Din caracterul imperativ al textelor legale menționate, intimata a concluzionat că dreptul la acțiune se naște condiționat de parcurgerea procedurii prealabile, în cazul în care autoritatea publică emitentă nu a fost sesizată, lipsește o condiție de exercițiu a acțiunii. A mai precizat faptul că pentru a avea eficiență, procedura prealabilă trebuie îndeplinită în termenul legal, prin urmare contestatorul nemaifiind înăuntrul celor 30 de zile în care trebuia să introducă plângerea prealabilă. Totodată, a arătat că contestatorul se poate adresa instanței de contencios administrativ doar în situația parcurgerii procedurii prealabile, procedură care în cauză a apreciat că nu a fost îndeplinită, impunându-se prin urmare respingerea cererii ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat instanței să respingă cererea de chemare în judecată pe toate capetele sale ca neîntemeiată și nesusținută, învederând faptul că la data și ora menționate în dispoziția de ridicare, polițiștii locali din cadrul instituției, care-și desfășurau activitatea în zona de competență, au identificat autoturismul, marca Peugeot, cu numărul de înmatriculare_, în timp ce staționat neregulamentar, pe colțul intersecției, în intervalul orar 0852-0858. Dispoziția de ridicare este un act administrativ, emis de o autoritate publică. în regim de putere publică, cu respectarea dispozițiilor legale și, prin urmare, se bucură de prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate. În plus, a menționat că potrivit notei de constatare . nr._/09.12.2014. întocmită la fața locului de polițistul local, act ce a stat la baza emiterii dispoziției de ridicare, se reține că vehiculul proprietatea contestatorului era staționat neregulamentar în intervalul orar O852-O858 pe colțul intersecției . Acces, prin modalitatea de staționare conducătorul auto împiedica virajul la dreapta pentru participanții la trafic, care urmau să pătrundă pe . Acces, fapt ce a fost constatat cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat. Astfel, a considerat că rezultă foarte clar ,staționarea neregulamentară reținută prin dispoziția contestată.
În acest sens, intimat a mai învederat instanței faptul că datele relevate de suportul material al mijlocului tehnic certificat atestă faptul că autoturismul proprietatea contestatorului s-a aflat în stare de imobilizare voluntară pe o perioadă mai mare de 5 minute, respectiv în intervalul orar 0852-0858 . În plus, a precizat că măsura tehnico - administrativă a ridicării vehiculului are un caracter preventiv și urgent, având ca scop îndepărtarea unei potențiale stări de pericol, creată prin modalitatea de staționare a vehiculului, iar dispoziția de ridicare a autovehiculului a fost întocmită cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de actul administrativ cu caracter normativ ce o fundamentează.
A mai arătat că în prezenta cauză, procesul verbal nu putea fi întocmit concomitent dispoziției de ridicare, deoarece fapta a fost constatată în lipsa contravenientului, cu ajutorul mijloacelor tehnice, fiind incidente dispozițiile speciale derogatorii ale art. 39 și 109 din O.U.G. nr. 195/2002 precum și cele ale art. 181 din Regulamentul de aplicare a Codului rutier, care prevăd că procesul verbal se va întocmi în formă specială prevăzută de anexa 1D, în termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 din O.G. nr. 2/2001, numai pe baza datelor referitoare Ia contravenient, comunicate de proprietarul vehiculului înscris. În acest sens, intimata a arătat că pentru aflarea contravenientului a fost emisă comunicarea cu . nr._/09.12.2014 în numele contestatorului, care i-a comunicat datele sale de identificare, acesta fiind cel care a staționat neregulamentar vehiculul cu nr. de înmatriculare_ . De altfel, a apreciat că succesiunea emiterii actelor este logică întrucât procesul verbal nu poate fi emis in personam. pe când măsura administrativă poate fi dispusă și în rem, ea având un caracter urgent, justificat în cauză de înlăturarea vehiculului staționat neregulamentar pe colțul intersecției. Cu alte cuvinte, având în vedere că măsura tehnico-administrativă a ridicării vehiculului staționat neregulamentar are un caracter pur preventiv și urgent, având ca scop eliberarea carosabilului, intimata a considerat că poate fi luată și în lipsa persoanei vinovate și implicit a unui proces-verbal de contravenție, măsura ridicării neavând caracterul unei sancțiuni contravenționale.
Totodată, intimata a învederat instanței faptul că, fiind o obligație generală aplicabilă în toate cazurile, în legislația rutieră nu există un indicator de circulație care să aibă semnificația de a interzice parcarea sau saționarea autovehiculelor la mai puțin de 25 de metri de colțul intersecției de trecerea de pietoni sau de stația mijloacelor de transport public. În ce privește capătul de cerere referitor la restituirea sumei de 677,32 lei, intimata a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat, urmare a respingerii capătului de cerere principal și a menținerii dispoziției de ridicare ca legală și temeinică dar și ca nesusținut, în speță contestatorul nefăcând dovada existenței unei fapte ilicite, a vinovăției, a legăturii de cauzalitate și a prejudiciului, acuzate prin emiterea culpabilă a unui act administrativ nelegal sau netemeinic.
Din potrivă, intimata a considerat că dispoziția de ridicare a fost emisă în mod legal (cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare - O.U.G. nr. 195/2002 și H.C.L.S. 6 nr. 4/2010) și temeinic, ne făcându-se dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale de către contestator, respectiv a emiterii culpabile a actului administrativ individual, cu încălcarea dispozițiilor legale sau netemeinic, care să ducă Ia convingerea instanței că acesta trebuie anulat, iar pe cale de consecință că trebuie obligată intimata la restituirea acestei sume. Mai mult, a apreciat că în cauză nu există un prejudiciu, deoarece achitarea taxei de ridicare, transport și depozitare în cuantum de 677,32 lei reprezintă o obligație legală stabilită de art. 64 din Codul Minier în sarcina deținătorului vehiculului, și a fost cauzată de propria faptă ilicită a leclaniantului, care a staționat neregulamentar, cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare.
Referitor la solicitare privind achitarea contravalorii reprezentând avariile suferite la autoturism, intimata a învederat instanței faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 14 din Anexa nr. 2 a H.C.L. S6 nr. 4/2010 operatorul autorizat să desfășoare activitatea de blocare/ ridicare, transport, depozitare și eliberare a vehiculelor/ remorcilor, răspunde în mod direct față de proprietarii vehiculelor/ remorcilor blocate sau ridicate pentru eventualele daune produse acestora ca urmare a operațiunilor de blocare/ ridicare, transport și depozitare.
Față de cele învederate, intimata a solicitat instanței să dispună respingerea cererii de chemare în judecată pe toate capetele sale ca neîntemeiată și pe cale de consecință menținerea actelor contestate ca temeinice și legale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului proc. Civ, OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, Legea 155/2010, OUG 195/2002, HG 1391/2006, HCL S6 nr. 4/2010 și celelalte acte normative invocate.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu planșe foto și cu înscrisuri.
La data de 06.04.2015, contestatorul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.
Analizând excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sectorului 6, invocată de intimată prin întâmpinare, instanța reține următoarele:
Capătul principal al cererii de față îl reprezintă anularea unui act administrativ în sensul art. 2 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv a Dispoziției . nr._/9.12.2014 de ridicare a autoturismului cu nr. de înmatriculare B-OT-ADR emisă de agentul constatator din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală sector 6 în baza prevederilor HCL sector 6 nr. 4/2010.
Astfel, potrivit art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004 prin act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice;
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată, acesta din urma pretenție făcând obiectul capătului accesoriu de cerere prin care reclamantul a solicitat restituirea sumei de 677,32 lei .
Totodată, potrivit art. 8 din aceeași lege persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale
Sub aspectul competenței materiale, art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin punctul 2. din Lege nr. 76/2012 începând cu 15.02.2013,prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
În consecință, sunt incidente în cauză dispozițiile procedurale privind competența după materie prevăzute la art. 95 pct. 4 cod procedură civilă, judecătoria nefiind competentă material să judece prezenta acțiune, motiv pentru care, în temeiul art. 129 alin. 2 pct. 2 cod procedură civilă raportat la art. 132 alin. 3 cod procedură civilă, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sectorului 6 și va declina competența de soluționare a cauzei având ca obiect anularea dispoziției de ridicare și pretenții (cerere principală și accesorie potrivit art. 123 cod procedură civilă), în favoarea Tribunalului București-secția a II a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sectorului 6.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul C. N., cu domiciliul ales în București, .., ., . sector 6, având C.N.P._, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ, Sector 6, cu sediul în București, ., Sector 6, în favoarea Tribunalului București-secția a II a contencios administrativ și fiscal.
Nesupusă niciunei căi de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.05.2015.
PREȘDINTE GREFIER
Red. CȘ/ Tehnored. PAS
4 ex/
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5457/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 4061/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
