Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 3076/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3076/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 3076/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3076
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 29.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată privind pe creditoarea F. S.A. în contradictoriu cu debitoarea O. F. S.R.L..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În conformitate cu prevederile art. 1015 Cod procedură civilă, art. 94 pct. 1 lit. j Cod procedură civilă și art.126 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța apreciază că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În ceea ce privește timbrajul, instanța constată că taxa judiciară de timbru a fost achitată cu respectarea dispozițiilor art. 6 alin. 2 și art. 40 din O.U.G. nr. 80/2013.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata de timp necesară soluționării prezentei cauze la 1 lună.
În conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedură civilă raportat la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru creditoare proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru dovedirea existenței raporturilor contractuale dintre părți și caracterului cert, lichid și exigibil al creanței pretinse, apreciind-o ca fiind concludentă și admisibilă pentru soluționarea cauzei.
Instanța ia act că debitoarea nu a depus întâmpinare.
Nemaifiind probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.04.2015 sub nr._, creditoarea F. S.A. în contradictoriu cu debitoarea O. F. S.R.L., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 416,47 lei, reprezentând contravaloare produse livrate, a sumei de 354 lei, reprezentând penalități de întârziere, cu cheltuieli.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că între părți s-au desfășurat relații contractuale, constând în încheierea unui contract de vânzare-cumpărare marfa (produse de uz veterinar), respectiv nr. 89/08.10.2013.
Astfel, au fost emise facturile fiscale nr._/05.09.2014, nr._/05.09.2014 si nr._/05.09.2014, în cuantum de 416,47 lei, acceptate la plata prin semnarea si stampilarea lor. Mai mult decât atât, recunoașterea debitului în cuantum de 416,47 lei reiese și din confirmarea de sold la data 30.09.2014.
Creditoarea arată că la data scadenței, debitoarea nu și-a mai respectat obligațiile contractuale asumate, astfel că a încercat să rezolve litigiul pe cale amiabilă, însă debitoarea a rămas în pasivitate.
Întrucât existenta obligației de plata a fost dovedită, debitoarei îi revine sarcina probei privind executarea acestei obligații, iar atâta vreme cât aceasta nu face dovada executării ei sau a existentei unei cauze exoneratoare de răspundere (caz fortuit, forța majora, culpa creditoarei), creditoarea solicită instanței sa constate că în cauza dedusă judecății există o neexecutare culpabila din partea debitoarei O. F. S.R.L. a propriilor obligații contractuale.
De asemenea, art. 1270 alin. 1 C civil consacră principiul forței obligatorii a contractului, rațiunea textului constând în asigurarea stabilității si siguranței raporturilor juridice generate de actele juridice.
În ceea ce privește creanța dedusă judecății, aceasta este certă, lichidă și exigibilă, astfel cum rezulta din facturile fiscale indicate, fiind îndeplinite condițiile art. 1013 alin. 1 Cod procedură civilă.
Referitor la plata penalităților de întârziere, în cuantum de 354 lei ( 0,5%/zi ), creditoarea a arătat că acestea sunt calculate conform art. 3 alin. 5 lit. d din contractul de vânzare-cumpărare produse nr. 89/08.10.2013, astfel cum reiese și din fișa de calcul a penalităților nr. 10/23.03.2015.
În drept, reclamanta creditoare și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1166, art. 1270 și urm. Cod civil, art. 192 alin. 1 și art. 1013 si urm. Cod procedura civila.
În dovedirea cererii, reclamanta creditoare a depus la dosar, în copie, contractul de vânzare-cumpărare nr. 89/08.10.2013, facturile fiscale nr._/05.09.2014, nr._/05.09.2014 și nr._/05.09.2014, confirmarea de sold la data de 30.09.2014, fișa de calcul al penalităților nr. 109/23.03.2015, informații ONRC privind debitoarea.
Debitoarea, legal citată, nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Admisibilitatea unei somații de plată întemeiata pe prevederile art. 1013 Cod procedură civile este supusă dovedirii de către creditor a următoarelor condiții cumulative: existența unei creanțe certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Cercetând actele dosarului sub aspectul condițiilor de admisibilitate mai sus invocate, instanța constată următoarele:
În ceea ce privește prima condiție, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin somație să fie născută dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris însușit de părți sub semnătură instanța constată că este îndeplinită.
Astfel, în derularea raporturilor comerciale dintre părți stabilite în conformitate cu art.1270 Cod civil, în conformitate cu dispozițiile contractului nr. 89/08.10.2013, fila 4, creditoarea a livrat produse debitoarei, în valoare totală de 416,47 lei, emițând în acest sens facturile fiscale nr._/05.09.2014, nr._/05.09.2014 și nr._/05.09.2014, filele 6-8, din dosar, cu termen de scadență stabilit în 30 zile calendaristice de la emiterea facturii potrivit art. 2 lit. f din contractul nr. 89/08.10.2013.
In consecință, instanța constată că raportul juridic dintre părți este un contract civil, fiind încheiat între un profesionist și o persoană fizică, act juridic care, în conformitate cu prevederile art. 1013 Cod procedură civilă, se încadrează în ipoteza acestui text legal.
În ceea ce privește condiția certitudinii creanței creditoarei, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 662 alin. 2 Cod procedura civila, creanța certă este aceea a cărei existență neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Prin urmare, în aprecierea instanței ceea ce conferă caracter cert unei creanțe este constatarea acesteia într-un act scris semnat de debitor.
În speța de față, instanța constată că este îndeplinită această condiție deoarece contractul menționat a fost semnate de debitoare.
În ceea ce privește caracterul lichid al creanței, instanța constată că, potrivit art. 662 alin. 3 Cod procedura civila, o creanță este lichidă când atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.
Analizând conținutul contractului încheiat între părți rezultă că părțile prin acordul lor de voință au înțeles să determine valoarea exactă a debitului, care este individualizata în mod expres valoarea obligației datorate de debitoare, confirmat de către debitoare la data de 30.09.2014, fila 9.
Prin urmare, instanța constatând că, la dosarul cauzei, există clar individualizat cuantumul datoriei debitorului, consideră că și cea de-a patra condiție cumulativă a admisibilității unei ordonanțe este îndeplinită.
În ceea ce privește ultima condiție, respectiv aceea a exigibilității obligației, instanța constată următoarele:
Exigibilitatea unei obligații echivalează cu ajungerea ei la termen, respectiv cu momentul în care un creditor poate să solicite debitorului executarea acesteia de bunăvoie, putând, însă, să apeleze în caz de nevoie (în caz de neexecutare) la forța de constrângere a statului prin intermediul formulării unei acțiuni în justiție.
Analizând înscrisurile depuse de creditoare la dosarul cauzei, instanța constată că termenul de plată a sumei de 416,47 lei, contravaloare produse livrate a ajuns la scadență, ceea ce înseamnă că, la data introducerii acțiunii, respectiv 01.04.2014, termenul de scadență era deja împlinit.
Prin urmare, termenul de scadență a acestora fiind îndeplinit, instanța consideră că cerința cumulativă a exigibilității creanței este îndeplinită în speță.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai exista nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsa anterior prin plată.
Având în vedere că, în speța de față, creditoarea, prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv facturile fiscale semnate și acceptate în mod tacit de debitoare a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitor, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi potrivit art. 249 Cod procedură civilă că, în speță, a executat propriile obligații.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere calculate de la data scadenței facturilor până la data plății efective, instanța va reține că au fost calculate de către creditoare în temeiul clauzei penale inserate în contractul nr. 89/08.10.2013, art. 5 lit. d, fila 4 verso, pentru executarea cu întârziere a obligației de plată a prețului produselor livrate, fiind deci aplicabile dispozițiile art.1013 Cod procedură civilă, instanța va reține caracterul cert al creanței având acest obiect.
În consecință, având în vedere considerentele de mai sus și faptul că debitul principal nu a fost achitat de debitoare în termenul stabilit de părți în acest sens, instanța consideră pretențiile creditoarei justificate și, prin urmare, va admite cererea, obligând debitoarea la achitarea sumei de 416,47 lei, contravaloare produse livrate, și a plata penalităților de întârziere în cuantum de 354 lei.
În scopul executării obligațiilor de plată, instanța va fixa un termen de plată de 10 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedura civila, instanța poate obliga partea care pierde procesul, la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuieli de judecată. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din taxa judiciara de timbru și timbru judiciar, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc.
Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cererea de chemare în judecată sau cerere reconvențională ori întâmpinare obligarea la plată a părții ce a căzut în pretenții.
Cercetând din acest punct de vedere actele depuse la dosar de către creditoare, instanța constată că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către creditoare în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, respectiv chitanța de plată a taxei de timbru, motiv pentru care, având în vedere faptul că, în speța de față, debitorul este partea care a căzut în pretenții, va admite cererea creditoarei și, prin urmare, va obliga debitorul să plătească în favoarea acesteia suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de creditoarea .., cu sediul în București, Calea Ciulești, nr. 333, sector 6, CUI RO 256, în contradictoriu cu debitoarea S.C. O. F. S.R.L., cu sediul în ., ., jud. G., CUI_.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 416,47 lei, contravaloare produse livrate, și a sumei de 354 lei, penalități de întârziere convenționale calculate de la scadență și până la data introducerii cererii, în termen de 10 zile de la comunicare.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 lei, cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare în 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. AC./ELD./4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3062/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3074/2015. Judecătoria... → |
|---|
