Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 14/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 14-12-2015 în dosarul nr. 10461/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14.12.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: T. F. A.
GREFIER: B. R.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță președințială, privind pe reclamanta M. O. E. în contradictoriu cu pârâtul M. M. C., cu citarea în cauză a Autorității Tutelare – Primăria Sector 6 București.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta, personal și asistată de avocat C. Bumbacaru, care a depus împuternicire avocațială la dosar (fila 49) și pârâtul, personal și asistat de avocat M. E. C., care a depus împuternicire avocațială la dosar (fila 50), lipsind reprezentantul Autorității Tutelare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța a procedat la identificarea, pe rând, a reclamantei M. O. E., care s-a legitimat cu CI, ., nr._, CNP_, și a pârâtului M. M. C., care s-a legitimat cu CI, ., nr._, CNP_.
Instanța, în temeiul art. 131 C.proc.civ., a pus în discuție competența generală, materială și teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Reclamanta, prin avocat, a arătat că, având în vedere obiectul cauzei și fostul domiciliu comun al părților, apreciază că instanța este competentă material și teritorial pentru soluționarea cauzei.
Pârâtul, prin avocat, a arătat că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, în temeiul art. 94, art. 998 și art. 114 C.proc.civ., a reținut competența generală, materială și teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Instanța, în temeiul art. 238 C.proc.civ., a pus în discuție estimarea duratei cercetării procesului.
Reclamanta, prin avocat, a arătat că procesul va dura 60 de zile.
Pârâtul, prin avocat, a arătat că procesul va dura două luni.
Instanța a estimat ca medie durata de cercetare a procesului, față de obiectul cauzei, ca fiind de o lună.
La interpelarea instanței, pârâtul, personal, a precizat că domiciliul actual al reclamantei este în ., personal, a precizat că locuiește împreună cu copiii la adresa din .>
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța a acordat cuvântul asupra propunerii de probe.
Reclamanta, prin avocat, a arătat că solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în dovada veniturilor realizate de reclamantă, a condițiilor locative, precum și a actelor de identitate și de stare civilă a părților, încuviințarea probei testimoniale, în cadrul căreia să fie audiați doi martori, vizând modalitatea în care pârâtul se poartă cu copiii, împrejurarea că aceștia sunt marcați la acest moment de violențele fizice și psihice, martori care vor atesta că violențele se desfășoară de față cu copiii și se impune luarea unei măsuri de urgentă în prezenta cauză, încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtului, încuviințarea probei cu anchetă socială doar la domiciliul reclamantei, având în vedere că nu s-a formulat o cerere reconvențională, precum și un raport de evaluare și expertizare psihologică psihiatrică a pârâtului, care să ateste împrejurarea că acesta are afecțiuni psihice de natură să pună în pericol siguranța fizică și psihică a minorilor.
La interpelarea instanței, reclamanta, prin avocat, a precizat că a formulat o cerere și pe fondul litigiului, susținând că este vorba despre dosarul nr._/303/2015.
În ceea ce privește pensia de întreținere, reclamanta, prin avocat, a precizat că solicită stabilirea acesteia raportat la veniturile depuse de pârât odată cu întâmpinarea, arătând că nu are cunoștință de faptul că ar exista alte venituri.
Cu privire la probele solicitate de reclamantă, pârâtul, prin avocat, a arătat că este de acord cu aceste probe.
Pârâtul, prin avocat, a arătat că solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, precizând că a depus contractul de închiriere și contractul de muncă al pârâtului. De asemenea, pârâtul, prin avocat, a susținut că mai depune la acest termen niște bonuri și dovada că a plătit contribuție de întreținere pentru minori. Pârâtul, prin avocat, a mai arătat că solicită și încuviințarea probei cu interogatoriul reclamantei, a probei testimoniale, în cadrul căreia să fie audiați cei doi martori indicați în întâmpinare, precum și încuviințarea probei cu expertiză psihiatrică a reclamantei. Pârâtul, prin avocat, a depus înscrisuri la dosar, un exemplar comunicându-l și reclamantei, prin avocat.
În ceea ce privește probele solicitate de pârât, reclamanta, prin avocat, a arătat că este de acord cu proba cu înscrisuri și proba testimonială. Referitor la proba cu raportul de expertiză psihiatrică, reclamanta, prin avocat, a precizat că această probă nu a fost solicitată prin întâmpinare, sens în care a făcut referire la sancțiunea prevăzută de art. 205 și art. 208 C.proc.civ., și, de asemenea, a susținut că nu rezultă din probatoriul administrat că ar fi o probă suplimentară necesară.
Instanța, deliberând asupra probelor solicitate de părți, în temeiul art. 255 și art. 258 C.proc.civ., a încuviințat acestora proba cu înscrisuri, cele aflate la dosar, inclusiv cele depuse la acest termen, apreciind proba ca fiind utilă și concludentă soluționării cauzei. Instanța a respins celelalte probe solicitate de părți, ca nefiind utile soluționării cauzei.
Reclamanta, prin avocat, a depus la dosar un set de înscrisuri și planșe foto, comunicând, totodată, un exemplar al înscrisurilor și pârâtului, prin avocat.
La interpelarea instanței, pârâtul, prin avocat, a precizat că solicită un termen pentru a lua cunoștință de înscrisurile ce i-au fost comunicate.
În ceea ce privește planșele foto, pârâtul, prin avocat, a precizat că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de acestea.
Pârâtul, personal, a precizat că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de înscrisuri, arătând, în ceea ce privește convorbirile depuse de către reclamantă, că acestea au fost foarte dese și repetate, deoarece reclamanta nu a răspuns o perioadă lungă și a fost interesat de copii, acesta fiind motivul pentru care s-a ajuns în această situație.
La interpelarea instanței, pârâtul, prin avocat, a arătat că este de acord, în cadrul probei cu înscrisuri, și cu înscrisurile ce i-au fost comunicate la acest termen.
Instanța a încuviințat reclamantei și înscrisurile depuse la acest termen, constând în conversații între părți și planșe foto.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.
Reclamanta, prin avocat, a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată. Reclamanta, prin avocat, a solicitat să se constate că sunt întrunite condițiile de admisibilitate pentru emiterea ordonanței președințiale, arătând că mediul și modalitatea în care pârâtul înțelege să se manifeste de față cu copiii au determinat-o pe reclamantă să părăsească domiciliul conjugal, nefiind sănătos și devenind mai mult decât dăunător pentru copii să fie prezenți, la o vârstă atât de mică, la bătăi pe care soțul le aplică soției, la crize de gelozie. Reclamanta, prin avocat, a arătat că se impune stabilirea domiciliului minorilor la mamă, până la soluționarea definitivă a dosarului de divorț, pentru că aceștia au nevoie de stabilitate în ceea ce privește raporturile lor cu școala și desfășurarea unor relații normale și echilibrate până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești, motivat de împrejurarea că în permanență aceștia, neavând stabilit un domiciliu la mamă, pot fi și sunt luați de tată după bunul plac, reclamanta necunoscând unde se găsesc aceștia, în ce momente, și neputând veghea asupra acestora. Referitor la pensia de întreținere, reclamanta, prin avocat, a arătat că solicită stabilirea acesteia raportat la cota procentuală aplicată veniturilor realizate de către pârât, astfel cum a depus contractul de muncă. De asemenea, reclamanta, prin avocat, a arătat că solicită să se dispună încasarea alocației de stat pentru copii de către mamă, în numele minorilor, până la rămânerea definitivă a dosarului de fond. Reclamanta, prin avocat, a arătat că solicită cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat și taxă de timbru, sens în care a depus factura la dosar.
Pârâtul, prin avocat, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată. Pârâtul, prin avocat, a arătat următoarele: apreciază că până la soluționarea divorțului nu este necesară stabilirea domiciliului minorilor la mamă; alocația de stat pentru copii o primește oricum reclamanta, nu o încasează pârâtul; în ce privește pensia de întreținere, pârâtul oricum participă la cheltuielile de îngrijire ale minorilor, inclusiv, în afară de banii pe care i-a plătit, face și cheltuieli cu privire la necesităților copiilor. Pârâtul, prin avocat, a solicitat să se aibă în vedere faptul că în acest moment nu este necesară o stabilire de domiciliu și că reclamanta nu a făcut dovezi că pârâtul ar fi violent. Pârâtul, prin avocat, a arătat că tatăl dorește să fie alături de minori, precizând că în zilele în care a avut acordul reclamantei, i-a luat pe copii de la școală, respectiv de la creșă, i-a dus acasă, i-a îngrijit. Pârâtul, prin avocat, a arătat că va solicitat cheltuielile de judecată pe cale separată.
La interpelarea instanței, pârâtul, personal, a precizat că nu mai locuiește împreună cu reclamanta din data de 08.10.2015.
La interpelarea instanței cu privire la chitanța de plată a onorariului de avocat, reclamanta, prin avocat, a precizat că nu a depus decât factura.
Instanța a declarat dezbaterile închise și a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 14.10.2015 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București sub nr._, reclamanta M. O. E. a chemat în judecată pe pârâtul M. M. C., solicitând instanței, pe cale de ordonanță președințială, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună: stabilirea domiciliului minorilor rezultați din căsătorie la domiciliul mamei, până la rămânerea definitivă a dosarului de fond; stabilirea obligației de întreținere a pârâtului în favoarea minorilor, raportat la cota procentuală aplicată veniturilor realizate de către acesta, până la rămânerea definitivă a dosarului de fond; încasarea alocației de stat pentru copii de către mamă în numele minorilor, până la rămânerea definitivă a dosarului de fond; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 06.02.2009, iar din căsătoria acestora au rezultat minorii M. A. G., născută la data de 10.03.2009, și M. V. Ș., născut la data de 30.07.2013. Reclamanta a precizat că de la încheierea căsătoriei până în prezent, atitudinea pârâtului față de viața de familie a fost una constat necorespunzătoare și din ce în ce mai agresivă. Reclamanta a precizat detaliat cum în permanență au existat discuții și probleme în familie, legate de spațiul locativ, de locul de muncă al reclamantei, de care pârâtul nu era mulțumit, de lipsa unui loc de muncă al pârâtului pe o perioadă de timp, de lipsa unor resurse financiare suficiente, de preocuparea reclamantei de gospodărie și copii, pe care pârâtul o critica. Reclamanta a susținut că în cadrul acestor discuții pârâtul manifesta o atitudine violentă, la început verbal, ulterior și fizic, atât față de reclamantă, cât și față de copii. Reclamanta a mai precizat și că pârâtul suspecta faptul că aceasta ar întreține relații extraconjugale. Totodată, reclamanta a arătat și că de la nașterea copiilor până în prezent pârâtul nu a fost implicat prea mult în viața acestora, în petrecerea timpului cu aceștia, în creșterea și educarea lor. Reclamanta a susținut și faptul că pârâtul i-a aplicat lovituri și în public, pe stradă, și că de multe ori de față la aceste violențe erau și minorii. A arătat și că într-o împrejurare minora a refuzat plângând să meargă acasă, pe motiv că tatăl o bate și țipă la ea. Reclamanta a arătat, în concluzie, că pârâtul este genul de om căruia îi place să coordoneze totul, să dea indicații, să supravegheze, să tragă la răspundere, dar să nu facă nimic personal, recurgând la violențe fizice și verbale, necontrolate, în fața copiilor. De asemenea, a susținut că aceasta a fost nevoită să părăsească în aceste condiții domiciliul conjugal, precizând că și până la separarea în fapt și în continuare aceasta este cea care a asigurat cheltuielile de întreținere a casei și ale minorilor și a făcut toate eforturile financiare sau de orice altă natură pentru a asigura soțului și copiilor tot confortul necesar. În permanență a contribuit la îngrijirea copiilor, care reprezintă cea mai mare prioritate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 996 și urm., art. 453 C.proc.civ. În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale, a probei cu interogatoriul pârâtului, a probei cu anchetă socială, a probei cu raport de evaluare și expertizare psihologică și psihiatrică a pârâtului.
În susținerea cererii, reclamanta a anexat, în copie, înscrisuri (filele 8-23).
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței să respingă cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 996 C.proc.civ., nu există considerentul faptului păgubirii vreunui drept al reclamantei, dat fiind că minorii se află în domiciliul mamei, iar tatăl contribuie periodic la îngrijirea și educarea acestora, zilnic transportându-i la domiciliul reclamantei de la instituția de învățământ, precum și cu sume de bani pentru nevoile acestora. Pârâtul a precizat că un alt considerent pentru inadmisibilitatea ordonanței îl constituie faptul că o hotărâre pronunțată ar prejudicia judecarea fondului cauzei, influențând în mod negativ o justă soluționare a acestuia, precum și situația lipsei urgenței în sensul că minorii, astfel cum a arătat, se află deja la domiciliul reclamantei. Mai mult decât atât, pârâtul a menționat că apreciază că, prin promovarea prezentei ordonanței, reclamanta urmărește doar un interes material, solicitând în mod prematur o hotărâre prin care să beneficieze de pensia de întreținere din partea pârâtului, iar emiterea unei asemenea soluții ar însemna o antepronunțare a instanței învestite în judecarea prezentei cereri, ceea ce ar duce la prejudicierea fondului. În subsidiar, în situația în care reclamanta ar înțelege să invoce ulterior temeiul juridic specific dreptului comun, s-ar ivi situația în care pe rolul instanței de judecată ar exista două procese bazate pe același temei juridic, între aceleași părți și pentru aceeași cauză.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 raportat la art. 996 C.proc.civ.
În apărare, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale, precum și a probei cu anchetă psihosocială la ambele domicilii.
În susținerea întâmpinării, pârâtul a anexat, în copie, înscrisuri (filele 30-40).
În temeiul art. 255 și art. 258 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri și a respins celelalte probe solicitate.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanta și pârâtul s-au căsătorit la data de 06.02.2009, iar din căsătoria acestora au rezultat minorii M. A. G., născută la data de 10.03.2009, și M. V. Ș., născut la data de 30.07.2013, conform certificatelor de căsătorie și naștere depuse la dosar.
Rezultă din contractul de închiriere depus la fila 23 dosar, încheiat de reclamantă în calitate de chiriaș, precum și din susținerea concordantă a părților formulată prin cerere și întâmpinare, că reclamanta, împreună cu minorii, locuiește de la începutul lunii octombrie 2015 într-un alt imobil decât locuința conjugală, părțile fiind de la această dată până în prezent separate în fapt.
În ceea ce privește condițiile speciale prevăzute de lege pentru luarea unei măsuri pe calea ordonanței președințiale, instanța reține că dispozițiile art. 997 C.proc.civ. reglementează posibilitatea ca instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara altfel, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din cuprinsului textului de lege arătat reiese că cererea de ordonanță președințială trebuie să îndeplinească următoarele condiții de admisibilitate: existența unor cazuri grabnice, afirmarea de către reclamant a unei aparențe în drept, neprejudecarea fondului, iar măsurile solicitate să aibă caracter provizoriu.
Dispozițiile art. 996 Cod procedură civilă enumeră categoriile generale de situații caracterizate prin urgență: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Prevederile art. 920 Cod procedură civilă, cuprinse în Cap. I, Titul I din Cartea a VI-a Cod procedură civilă, referitor la procedura divorțului, stabilesc faptul că instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei. Aceste dispoziții legale instituie o prezumție de existență a urgenței în cererile referitoare la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere și la încasarea alocației de stat pentru copii, nefiind necesar ca îndeplinirea acestei condiții să mai fie dovedită. În prezent este înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București cererea reclamantei de desfacere a căsătoriei cu pârâtul, sub nr. de dosar_/303/2015.
Prin urmare, instanța reține că în privința celor trei capete de cerere condiția urgenței se prezumă, nefiind necesară dovedirea acesteia.
Referitor la aceste capete de cerere, instanța constată că sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de dispozițiile art. 996 Cod procedură civilă, în sensul că măsura luată nu are caracter definitiv, ci urmează a produce efecte doar până la soluționarea în fond a litigiului, ce face obiectul dosarului nr._/303/2015 aflat pe rolul instanței, nu se realizează o prejudecare a fondului, ci se analizează doar aparența de drept, iar această aparență de drept este în favoarea reclamantei, având în vedere vârsta minorilor, faptul că în prezent, începând cu luna octombrie 2015, minorii locuiesc doar alături de mama lor, aceasta dovedind că dispune de condiții materiale pentru o creștere și întreținere corespunzătoare a minorilor, ocupând locuința actuală prin încheierea unui contract de închiriere și având încheiat contract individual de muncă pe durată netederminată, fiind preocupată și de educația minorilor, care sunt înscriși la creșă, respectiv la școală.
În ceea ce privește plata pensiei de întreținere, aparența de drept este, de asemenea, în favoarea reclamantei, și rezultă chiar din prevederile legale în materie. Astfel, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 483 alin. 3 C.civ., ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori, iar dispozițiile art. 525 alin. 1 C.civ. prevăd că minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
Cuantumul pensiei de întreținere cuvenite descendentului minor se stabilește potrivit dispozițiilor art. 529 Noul Cod Civil. Astfel, „întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti” (alin.1), ținând seama de cotele maximale din venitul net lunar al părintelui care pot primi o atare destinație, și anume până la ¼ pentru un singur copil aflat în întreținerea aceluiași părinte, până la 1/3 pentru doi copii, până la ½ pentru trei sau mai mulți copii. Cu privire la modalitatea de executare a pensiei de întreținere, potrivit art. 530 alin.3 NCC „pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere”.
În ceea ce privește data de la care se datorează întreținerea, potrivit art. 532 alin. 1 C.civ., pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată.
Instanța are în vedere și dispozițiile art. 263 din cod civil precum și dispozițiile art. 31 alin.2 din Legea nr.272/2004 potrivit cărora în exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părinții trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului și prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și faptul că s-a dovedit că pârâtul realizează venituri, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă al acestuia depus la dosar (fila 33).
Instanța constată ca fiind neîntemeiată apărarea pârâtului în sensul că prin promovarea prezentei ordonanțe reclamanta urmărește doar un interes material, întrucât pensia de întreținere nu se stabilește în favoarea reclamantei, ci în favoarea minorilor.
Instanța apreciază că o aparență de drept în favoarea reclamantei există și cu privire la cererea de încasare a alocației de stat cuvenite minorilor, motivat de faptul că locuința minorilor va fi stabilită provizoriu la mamă.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite cererea și va stabili provizoriu locuința minorilor la mamă, va obliga pârâtul să achite pensie de întreținere lunară în favoarea minorilor, în cuantum de 1/6 din venitul lunar al pârâtului pentru fiecare, începând cu data de 14.10.2015 până la majoratul copiilor, și va încuviința mamei reclamante să încaseze în numele minorilor alocația de stat cuvenită acestora, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/303/2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta M. O.-E., CNP_, cu domiciliul ales la C.. de av. „C. Bumbacaru”, cu sediul în București, .. 21A, ., ., Sector 3, în contradictoriu cu pârâtul M. M. C., CNP_, cu domiciliul în București, .-19, ., ., Sector 2, cu citarea în cauză a Autorității Tutelare – Primăria Sector 6 București, cu sediul în București, Calea Plevnei nr. 147-149, Sector 6.
Stabilește provizoriu locuința minorilor M. A.-G., născută la data de 10.03.2009, și M. V. Ș., născut la data de 30.07.2013, la mamă.
Obligă pârâtul să achite pensie de întreținere lunară în favoarea minorilor, în cuantum de 1/6 din venitul lunar al pârâtului pentru fiecare, începând cu data de 14.10.2015 până la majoratul copiilor.
Încuviințează mamei reclamante să încaseze în numele minorilor alocația de stat cuvenită acestora, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/303/2015.
Executorie.
Cu drept de apel în 5 zile de la pronunțare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sector 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
T. F. A. B. R.
Red. Jud. T.F.A./5 ex./15.12.2015
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 15/2015. Judecătoria... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Hotărâre din... → |
|---|
