Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 9307/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9307/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 16-11-2015 în dosarul nr. 9307/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9307
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: T. F. A.
GREFIER: B. R.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță președințială privind pe reclamanta G. F. în contradictoriu cu pârâtul S. D. D., cu citarea în cauză a Autorității Tutelare – Primăria Sector 1 București.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta, personal și asistată de avocat L. E., cu împuternicire avocațială la dosar (fila 7), și pârâtul, personal și asistat de avocat D. D., care a depus împuternicire avocațială la dosar (fila 98), lipsind reprezentantul Autorității Tutelare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat următoarele: reclamanta nu a depus la dosar înscrisurile solicitate, după care
Instanța a procedat la identificarea, pe rând, a reclamantei G. F., care s-a legitimat cu CI, ., nr._, CNP_, și a pârâtului S. D. D., care s-a legitimat cu CI, ., nr._, CNP_.
Instanța, în temeiul art. 131 C.proc.civ., a pus în discuție competența generală, materială și teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Reclamanta, prin avocat, a arătat că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial, având în vedere dispozițiile art. 94 alin. 1 lit. a raportat la art. 114 alin. 1 lit. a C.proc.civ., având în vedere că domiciliul persoanei ocrotite este în Sectorul 6.
Pârâtul, prin avocat, a arătat că a invocat și prin întâmpinare excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București, excepție pe care o susține în continuare. Pârâtul, prin avocat, a arătat că apreciază că ar fi competentă Judecătoria Sectorului 1 București, unde pârâtul are domiciliul.
Reclamanta, prin avocat, a arătat că este neîntemeiată excepția, având în vedere dispozițiile menționate anterior, precum și întreaga practică a Judecătoriei Sectorului 6.
Instanța a reținut, față de dispozițiile art. 94 coroborat cu art. 1070 C. proc. civ., competența internațională a instanțelor române, precum și competența generală și materială a Judecătoriei.
Instanța a reținut spre soluționare excepția necompetenței teritoriale invocată de către pârât.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 03.09.2015 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București sub nr._, reclamanta G. F. a chemat în judecată pe pârâtul S. D. D., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, pe cale de ordonanță președințială, să dispună provizoriu: stabilirea locuinței minorei S. N. Ș., născută la data de 24.12.2008, la reședința reclamantei din Suedia, Sankt Goransgatan 147, Lgh 1119 112 17 Stockholm, ca urmare a schimbării locuinței reclamantei; suplinirea consimțământului scris al pârâtului cu privire la eliberarea unui pașaport individual pentru minoră; suplinirea acordului pârâtului cu privire la deplasarea minorei în străinătate, în modalitatea autorizării reclamantei să poată realiza scoaterea și . fără acordul expres, autentic, al pârâtului; suplinirea consimțământului scris al pârâtului cu privire la înscrierea minorei la școală, medic, activități extracurriculare; schimbarea programului de vizitare a minorei stabilit inițial prin sentința civilă nr. 4694/25.05.2012, pronunțată în dosarul nr._/303/2012 al Judecătoriei Sectorului 6 București, ca urmare a schimbării condițiilor de desfășurare a acestuia și stabilirea unui nou program de vizitare a minorei în acord cu interesul superior al acesteia, pentru perioada în care minora va locui în străinătate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 403, art. 486 C.proc.civ., art. 996 și urm. C.proc.civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și anchetă psiho-socială.
În susținerea cererii, reclamanta a anexat, în copie, înscrisuri (filele 8-11).
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională la cererea formulată de reclamantă. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a arătat că înțelege să invoce excepția necompetenței teritoriale, în temeiul art. 107 alin. 1, art. 114 alin. 1 și art. 129 alin. 2 pct. 3, art. 130 alin. 2, art. 131, art. 132 alin. 1 și 3 C.proc.civ., având în vedere că domiciliul său a fost și este în București, Sector 1, precum și faptul că minora locuiește la domiciliul său, după ce a fost abandonată de mamă la începutul acestui an. De asemenea, pârâtul a precizat că înțelege să invoce și excepția inadmisibilității, întrucât reclamanta nu invocă în cererea sa de chemare în judecată situații de natura celor apte să justifice pronunțarea unor măsurii provizorii și nu argumentează aparența în drept, în sensul art. 997 alin. 1 C.proc.civ. Prin cererea reconvențională formulată, pârâtul a solicitat instanței să dispună schimbarea domiciliului minorei de la domiciliul părinților reclamantei, unde locuiesc minim 6 persoane în două camere, la domiciliul tatălui, unde va avea la dispoziție două camere și unde va fi îngrijită de întreaga familie.
În drept, întâmpinarea și cererea reconvențională au fost întemeiate pe dispozițiile art. 486, art. 497, art. 505 alin. 2 C.civ.
În dovedirea întâmpinării, cererii reconvenționale, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, anchetă psihosocială, a probei testimoniale, a probei cu interogatoriu, precum și ascultarea minorei.
În susținerea întâmpinării, cererii reconvenționale, pârâtul a anexat, în copie, înscrisuri (filele 21-26).
La termenul de judecată din data de 16.11.2015, pârâtul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București, asupra căreia instanța se va pronunța cu prioritate, în temeiul art. 248 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la excepția invocată, instanța reține următoarele:
Prevederile art. 998 Cod procedură civilă stabilesc faptul că cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.
Potrivit dispozițiilor art. 114 Cod procedură civilă, care stabilesc o competență exclusivă și absolută a instanței în cazul cererilor privind ocrotirea persoanelor fizice date de codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, astfel de cereri sunt de competența instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.
Potrivit dispozițiilor art. 105 Cod civil, „sunt supuși unor măsuri speciale de ocrotire minorii”, iar potrivit dispozițiilor art. 106 Cod civil, „ocrotirea minorului se realizează prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege.” Rezultă din prevederile art. 105 cod civil că minorii (fără a reglementa o distincție de orice fel în privința acestora) sunt supuși unor măsuri speciale de ocrotire. De asemenea, din ansamblul dispozițiilor Codului civil și ale legii speciale nr. 272/2004, modificată, ce stabilesc situația juridică a minorilor în general, rezultă că orice măsură reglementată în legătură cu orice minor este considerată a fi o măsură de protecție specială. Totodată, prevederile art. 106 Cod civil arată că ocrotirea minorului se realizează prin părinți.
Prezentul litigiu are ca obiect stabilirea locuinței minorei și exercitarea autorității părintești cu privire la deplasarea minorei în afara țării, iar la momentul formulării cererii de chemare în judecată domiciliul persoanei ocrotite, respectiv al minorei, era situat în sector 1, București, la domiciliul tatălui, situație de fapt care rezultă din precizările concordate ale părților, reclamanta dovedind și cu înscrisurile depuse la dosar faptul că aceasta în prezent locuiește în Suedia.
Față de considerentele arătate, având în vedere domiciliul minorei la data formulării cererii de chemare în judecată, precum și dispozițiile legale mai sus arătate, instanța reține că în cauză competența de soluționare aparține instanței de la domiciliul persoanei ocrotie, respectiv Judecătoriei Sectorului 1 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta G. F., CNP_, cu domiciliul ales la avocat L. E., cu sediul în București, .. 3, ., ., Sector 6, în contradictoriu cu pârâtul S. D. D., CNP_, cu domiciliul ales la avocat D. D. din cadrul Cabinetelor asociate de avocați „Crangariu&D.”, cu sediul în București, Calea Moșilor nr. 90, corp A, parter, ., cu citarea în cauză a Autorității Tutelare – Primăria Sector 1 București, cu sediul în București, ..9, Sector 1, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
T. F. A. B. R.
Red. Jud. T.F.A./5 ex./18.11.2015
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Hotărâre din... | Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 9314/2015.... → |
|---|
