Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 2933/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2933/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 2933/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2933
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU
DIN DATA DE 24.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE M. V.
GREFIER B. E.
Pe rol urmează pronunțarea hotărârii în cauza civilă de față având ca obiect „partaj bunuri comune”, privind pe reclamanta H. C. în contradictoriu cu pârâtul S. G..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul din 23.04.2015 și sunt consemnate în încheierea la acea ședință din Camera de Consiliu – ce face parte integrantă din prezenta hotărâre - când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea hotărârii, azi 24.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.04.2013, reclamanta H. C., în contradictoriu cu pârâtul S. G., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că în timpul căsătoriei a dobândit, ca și datorie comună a soților, creditul bancar nr._/14.01.2010 în sumă de 250.000 coroane(1CZK=0,1589 lei/curs BNR/14.01.2010) echivalentul a 39.725 lei, să se constate că s-au achitat în comun 60.000 CZK=9.534 lei (1CZK=0,1589 lei/curs BNR/14.01.2010) din februarie 2010 până în februarie 2011, să se constate că reclamanta are un drept de creanță în valoare de 65.000 CZK=10.328,5 lei, creanță ce reprezintă contravaloarea a ½ din cele 26 rate de credit în cuantum de 130.000 CZK=20.657 lei, debit pe care l-a achitat singură, începând cu luna februarie 2011 și până în prezent, să se dispună includerea în lotul reclamantei a datoriei ce a rămas de achitat, în cuantum de 15.0275 CZK=23.879 lei, cu preluarea contractului de credit și a obligațiilor de plată către aceasta, să se constate că la dobândirea acestor bunuri, contribuția a fost egală, 50%-50%, precum și obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin sentința civilă nr.2190/08.03.2012 din dosarul cu nr._ al Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă și irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți. Reclamanta a învederat instanței că ambele părți au locuit și au avut o activitate retribuită în Brno,Cehia .Ca urmare a neînțelegerilor dintre părți, reclamanta a trebuit să părăsească Cehia și să revină în România, împreună cu minora părților, soțul pârât rămânând în Cehia, întemeindu-și altă familie. În timpul căsătoriei, cei doi soți au dobândit o . bunuri mobile comune pe care le vor împărți prin buna înțelegere, dar și un credit bancar în sumă de 250.000 CZK, echivalentul în lei de 39.725 lei. Deși au fost căsătoriți, reclamanta a fost ceea care a achitat acest credit. Astfel, se poate considera că această datorie a achitat-o în comun pe perioada februarie 2010-februarie 2011, în cuantum de 60.000 CZK=9.534 lei (1CZK=0,1589 lei/curs BNR/14.01.2010). Așa cum s-a arătat, reclamanta a fost nevoită să se întoarcă în țară în luna februarie 2011, dată de la care a achitat singură debitul aferent acestor luni, și anume de 130.000 CZK=20.657 lei.
Față de această situație, reclamanta a considerat că are un drept de creanță pentru ½ din sumă, obligația părților fiind una solidară. Pârâtul poate prelua partea de credit bancar prin simplul fapt că locuiește în Cehia, și pentru faptul că reclamanta nu a mai putut achita singură restul de credit. Posibilitățile financiare au fost mult mai reduse față de salariul pe care îl obținea în Cehia, reclamanta asigurând singură întreținerea și educarea minorei, deoarece pârâtul nu-și achită aceste obligații.
În lotul pârâtul, reclamanta a dorit să fie incluse datoriile care au mai rămas de la data introducerii acțiunii, respectiv de la 01.05.2013, până la achitarea integrală, iar în lotul său să fie inclusă datoria pe care a achitat-o până la această dată.
Obligația achitării debitului ce izvorăște din creditul bancar este una solidară, astfel încât reclamanta a considerat că și pârâtul este obligat la achitarea acestuia.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.357 Noul Cod Civil, art.979 și urm. Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, contract pentru împrumut optimal_ din data de 14.01.2010, în limba română și în limba cehă și cartea sa de identitate.
La data de 29.04.2014, prin compartimentul registratură, reclamanta a depus la dosar o precizare și modificare acțiune lichidare a comunității de bunuri, în baza art.204 alin.2 Cod procedură civilă, având în vedere data introducerii acțiunii civile și stabilirea primului termen de judecată, prin care a arătat că își mărește cuantumul obiectului cererii.
În fapt, așa cum s-a arătat prin acțiunea principală, în timpul căsătoriei părțile au dobândit un credit bancar în sumă de 250.000 CZK. În perioada februarie 2010-februarie 2011, reclamanta a considerat că a achitat împreună 60.000 CZK, iar din februarie 2011 și până în decembrie 2013, reclamanta a achitat singură debitul aferent acestor luni. Față de această situație, reclamanta a considerat că are un drept de creanță pentru 1/2 din sumă, obligația părților fiind una solidară. Posibilitățile financiare au fost mult mai reduse față de salariul pe care îl obținea în Cehia, reclamanta asigurând singură întreținerea și educarea minorei, deoarece pârâtul nu-și achită aceste obligații. Reclamanta a solicitat ca, în lotul pârâtului să fie incluse datoriile care au mai rămas de la data introducerii acțiunii, până la achitarea integrală a creditului iar în lotul acesteia să fie inclusă datoria pe care a achitat-o până la această dată. Obligația achitării debitului ce izvorăște din creditul bancar este una solidară, astfel încât reclamanta a considerat că și pârâtul a fost obligat la achitarea acestuia.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.204 Cod procedură civilă.
La data de 23.05.2014, prin compartimentul registratură, reclamanta a depus la dosar, în copie, certificatul de căsătorie.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare în cauză.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele: părțile au fost căsătorite începând cu 15.06.2007, căsătorie desfăcută prin sentința civilă nr. 2190/08.03.2012 a Judecătoriei Sector 6 București; pe durata căsătoriei, la data de 14.01.2010 soții au contractat un credit – contract de credit nr._/14.01.2010 încheiat cu Komerčni banca a.s., pe teritoriul Republicii Cehia, pentru suma de 250.000 CZK cu termen scadent de restituire la 20.12.2015 ;
Părțile nu au susținut și nu au prezentat o dovadă în sensul că au ales un alt regim matrimonial în afara celui legal astfel că raporturilor patrimoniale dintre soți le sunt aplicabile regulile regimului comunității legale - art. 339 și urm. Cod.civ. ; instața constată că contractul de credit este semnat de ambii soți, în calitate de codebitori, astfel că, față de dispozițiile art. 351 lit. b cod.civ. reține că obligația de rambursare a ratelor de credit este o obligație comună; instanța reține de asemenea că potrivit art. 385 cod.civ. regimul matrimonial a încetat între soți la momentul introducerii cererii de divorț, respectiv la data de 11.03.2011.
Potrivit probelor administrate în cauză – înscrisuri ( filele 115-188) și declarații de martori ,precum și prezumția de recunoaștere ce operează prin aplicarea dispozițiilor art. 358 cpd.proc,.civ, în privința interogatoriului ( care se coroborează cu celelalte probe ale dosarului), reclamanta a rambursat singură ratele de credit cu o lună mai înainte de încetarea regimului matrimonial ( martie 2011), rambursând aceste rate începând cu luna februarie 2011 până în luna decembrie_, inclusiv .
Instanța reține că potrivit reglementărilor în vigoare ( atât cele anterioare apariției noului cod civil dar și a actualei reglementări) obligațiile asumate de soți se execută în condițiile în care au fost contractate; astfel, dacă ambii soți au contractat o obligație, indiferent de statutul actual al acestora ( căsătoriți sau divorțați) contractul încheiat va impune ca obligația să fie stinsă așa cum părțile au convenit la momentul asumării obligației – momentul încheierii contractului,respectiv de către ambii soți, dacă amândoi au calitatea de debitori.
Instanța reține că datoriile nu pot face obiectul unui proces de partaj, obligațiile de plată ale soților urmând a fi stinse în condițiile în care au fost contractate și la termenele convenite .Astfel, obligațiile comune urmează a fi stinse de către ambele părți iar obligațiile personale urmează a fi stinse de soțul ce a contractat obligația . În ipoteza în care codebitorii doresc o divizarea a datoriei comune, un astfel de demers nu se poate realiza fără concursul /acordul creditorului, printr-o procedură judiciară care va duce la modificarea contractului fără acordul creditorului iar în ipoteza în care creditorul este de acord cu această divizare, atunci nu mai este necesară urmarea procedurii judiciare, părțile contractante având posibilitatea modificării clauzelor contractului prin acordul lor de voință.
Instanța reținând că obligația de rambursare a ratelor de credit este o obligație comună ( asumată prin semnarea contractului de către ambele părți ) și că în perioada februarie 2011 decembrie 2013 reclamanta a rambursat o sumă totală de 130.000 coroane, echivalentul a 20.657 lei urmează a regulariza datoriile soților în sensul că va obliga pârâtul să plătească reclamantei ½ din valoarea ratelor rambursate de aceasta, respectiv suma de 10.328,50 lei,.
În privința executării în viitor a obligațiilor decurgând din contractul de credit bancar instanța reține că acest contract a fost semnat de ambii soți, aceștia având calități de codebitori, prin urmare ambii au obligația de a rambursa în viitor ratele de credit, în cotă de 50% fiecare . Obligația pârâtului de a rambursa ratele creditului izvorăsc din contractul de credit semnat ( în baza art. 969 cod.civ. în vigoare la momentul încheierii actului ), nefiind necesară, în acest scop, obligarea sa pe cale judiciară de a respecta un contract încheiat.
Reținând că aceste obligații nu pot face obiectul unui partaj ( prin divizarea obligațiilor ar fi încălcate drepturile creditorilor și ar fi forțați aceștia din urmă să primească plăți parțiale iar prin transmiterea întregii obligații comune în sarcina unuia dintre foștii soți raportul obligațional inițial ar fi modificat – prin înlăturarea unui debitor – fără consimțământul creditorului și fără ca măcar creditorul să fie parte în proces ) ele urmează a fi executate în condițiile în care au fost contractate ; însă, în măsura în care unul dintre foștii soți a executat singur o obligație comună – ex. plata ratelor de rambursare a unui împrumut - atunci el are dreptul de a solicita restituirea de către celălalt soț, a părții din plată ce ar cădea în sarcina acestuia din urmă, printr- o acțiune în pretenții ( care, până la partajarea propriuzisă îmbracă forma regularizării de datorii ) iar nu printr-o cerere de partajare a datoriilor .
Reținând că soluția partajării creditului, solicitată de reclamantă nu este posibilă, pentru considerentele mai sus expuse, pentru aceleași considerente cu este posibilă nici „divizarea fictivă” a acestei obligații, în sensul considerării că prin rambursările efectuate de reclamantă aceasta și-a executat partea sa de obligație, că valoarea ratelor viitoare ar reprezenta partea de obligație a celuilalt debitor și pe cale de consecință să opereze o compensare de datorii între celor doi debitori în detrimentul creditorului care are dreptul de a solicita recuperarea creanței sale de la un singur debitor, invocând solidaritatea convențională pe care reclamanta însăși a invocat-o în cadrul procesului de față.
Față de soluția admiterii cererii și față de dispozițiile art. 453 cod. proc.civ. instanța va obliga pârâtul la suportarea cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu avocat și onorariu curator special .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta H. C., cu domiciliul în București, ., .. 3, . în contradictoriu cu pârâtul S. G., cu reședința în Cehia, Boleradice 21, CP_, Boleradice și cu ultimul domiciliu cunoscut în România, respectiv București, ., ., ., sector 5 ;
Constată natura juridică de obligație comună a obligației de rambursare a creditului contractat prin contractul de credit nr._/14.01.2010 cu Komercni banka .
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 10.328,50 lei ( echivalentul a 65.000 CZK) reprezentând ½ din contravaloarea ratelor de credit rambursate de reclamantă începând cu luna februarie 2011.
Respinge ca neîntemeiată cererea de partajare a obligației comune și atribuire a acesteia în lotul pârâtului .
Obligă pârâtul la cheltuieli de judecată către reclamantă în sumă de 3931 lei reprezentând taxă timbru, onorariu avocat și onorariu curator special.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU
DIN DATA DE 23.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE M. V.
GREFIER B. E.
Pe rol soluționarea cauzei civile de față având ca obiect „partaj bunuri comune”, privind pe reclamanta H. C. în contradictoriu cu pârâtul S. G..
La apelul nominal făcut in ședința din Camera de Consiliu se prezintă reclamanta personal, legitimată de instanță cu CI . nr._ având CNP_ și asistată de apărător ales și curatorul desemnat pentru pârât, domnul avocat A. A. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul reclamantei depune la dosar dovada de citare a pârâtului prin M. Publicitate astfel cum a dispus instanța și interogatoriul propus a fi administrat pârâtului.
Instanța pune în discuție aplicarea dispozițiilor art. 358 Cod procedură civilă.
Reclamanta prin apărător arată că este de acord ca instanța să aplice dispozițiile art. 358 Cod procedură civilă.
Curatorul desemnat pentru pârât arată că lasă la aprecierea instanței.
Instanța deliberând față de lipsa pârâtului la administrarea acestei probe face aplicarea dispozițiilor art. 358 Cod procedură civilă, după care, nemaifiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri pe fondul cauzei.
Reclamanta prin apărător solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtului la cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul proces. Solicită ca instanța să constate că în timpul căsătoriei părțile au contractat un credit bancar, o parte din acest credit a fost achitat împreună de soți, o parte doar de reclamantă, motiv pentru care solicită ca restul creditului să fie atribuit în lotul pârâtului, cu preluarea contractului de credit și a obligațiilor de plată către acesta, instanța să constate că la dobândirea acestor bunuri contribuția soților a fost egală, 50% cu 50%, cu cheltuieli de judecată.
Curatorul pentru pârât arată că lasă la aprecierea instanței.
INSTANȚA
Din lipsă de timp pentru a delibera,
D I S P U NE
Amână pronunțarea hotărârii la data de 24.04.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 6884/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 3580/2015. Judecătoria... → |
|---|
