Pensie întreţinere. Sentința nr. 2012/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2012/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 2012/2015
DOSAR NR. _
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2012
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. M.
GREFIER: O. H.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pensie întreținere - majorare, privind pe reclamanta parata M. M., în contradictoriu cu pârâtul reclamant C. R. M. și A. T. - PRIMARIA SECTOR 5.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, s-a prezentat reclamanta, personal, lipsind pârâtul și A. T. - Primaria Sector 5.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța aduce la cunoștința părții că a fost audiat minorul în camera de consiliu.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau alte incidente de soluționat, instanța constată cauza în stare de judecată și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reclamanta parata solicită admiterea cererii și mărirea pensiei de întreținere raportat la venitul minim pe economie.
Instanța reține cauza în pronunțare.
Referat: după rămânerea în pronunțare, dar înainte de terminarea ședinței de judecată, s-a prezentat avocatul pârâtului, cu împuternicire avocațială la dosar, care a luat cunoștință de faptul că minorul a fost audiat în camera de consiliu și că au fost luate concluziile reclamantei.
Avocatul pârâtului reclamant solicită, pe cererea principală, în ceea ce privește pensia de întreținere, să se ia act de faptul că mai există o minoră, născută în 2014, iar pârâtul are o pensie de handicap, grad II, în cuantum de 234 lei. Solicită să se stabilească pensia de întreținere în cuantumul legal, ținându-se cont de faptul că sunt 2 minori și pârâtul nu are nici un serviciu și realmente este bolnav.
În ceea ce privește cererea reconvențională, solicită admiterea acesteia, așa cum a fost formulată, în sensul de a se stabili primul și al treilea week-end, de vineri până duminică, să fie petrecut cu pârâtul. Arată că pârâtul ar fi dispus să meargă cu mașina la Câmpulung, acolo unde învață minorul, și să îl ia. De asemenea, solicită încuviințarea unei săptămâni în luna iulie și una în luna august, în vacanța de vară, cât și o săptămână de sărbătorile de iarnă.
În ceea ce privește exercitarea autorității părintești în comun, solicită să se admită întrucât este în interesul superior al minorului să-și cunoască ambii părinți. Precizează faptul că pârâtul chiar dorește să-l cunoască pe minor.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.12.2014, reclamanta M. M., în contradictoriu cu pârâtul C.- R. M., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în principal, majorarea pensiei de întreținere acordată minorului M. M. C., născut la data de 03.04.2002, în raport de veniturile realizate de pârât în prezent și în strânsă legătură cu interesul minorului privind drepturile și obligațiile ce cuprind creșterea și educarea copilului rezultat din căsătorie iar, în subsidiar, stabilirea pensiei de întreținere în raport de venitul minim pe economia națională.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a divorțat de pârât la data de 22.10.2012, potrivit sentinței civile nr.7137 din data de 28.10.2002, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr. 7958/2002, sentință prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei și încredințarea către reclamantă spre creștere și educare a minorul M. M. C., cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere pentru minor în cuantum de 300.000 lei lunar, de la data pronunțării și până la majoratul minorului.
Reclamanta a menționat că la data stabilirii obligației legale de întreținere și cuantumul acesteia, instanța a avut în vedere necesitățile financiare ale minorului de la acea dată și promisiunea tatălui că va contribui la susținerea minorului, fapt care nu s-a concretizat, pârâtul neachitând până în prezent niciodată pensia de întreținere datorată minorului.
Față de acest aspect, reclamanta a solicitat pârâtului plata obligației lunare, dar a fost amenințată de acesta, motiv pentru care nu s-a adresat autorităților până în prezent.
Având în vedere că nu are cunoștință cu privire la veniturile realizate de pârât la acest moment, reclamanta a solicitat emiterea unor adrese către instituțiile publice, în vedere furnizării informațiilor cu privire la cuantumul real al veniturilor realizate de pârât.
Pentru toate considerentele arătate, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și să se dispună, în principal, majorarea pensiei de întreținere acordată minorului în raport de veniturile realizate de pârât în prezent, iar, în subsidiar, stabilirea pensiei de întreținere în raport de venitul minim pe economia națională.
Cererea a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 396-404 și art.524-532 cod civil și a fost însoțită de următoarele înscrisuri, în copie: sentința civilă nr. nr.7137 din data de 28.10.2002, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr. 7958/2002, extras certificat de căsătorie, Decizia nr. 408/05.04.2002, privind schimbarea numelui, cupoane plată alocație.
La data de 16.12.2014, prin compartimentul registratură, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii formulate de reclamantă, prin care s-a solicitat majorarea pensiei de întreținere fixată pentru minorul M. M. C., pensie de întreținere stabilita prin sentința civilă nr.7137/28.10.2002 pronunțată de Judecătoria sector 4 București.
În fapt, pârâtul a arătat că are o situație precară de sănătate, fapt care îl pune în imposibilitatea de a presta o muncă, încasând lunar drepturi bănești pentru persoane cu handicap grad 2, în cuantum de 234 lei. Reclamantul a menționat că se află în întreținerea soției sale actuale, din această căsătorie rezultând un minor, respectiv C.-R. D. E..
În aceste condiții este evident că pârâtul nu poate contribui cu o sumă corespunzătoare de bani la cheltuielile legate de creșterea și educarea minorului M. M. C..
Cu privire la împrejurarea susținută de reclamantă că pârâtul nu a plătit pensie de întreținere, acesta a arătat că de nenumărate ori a vrut să se achite de această obligație, dorind totodată să-și viziteze copilul și să aibă legături personale cu acesta, dar reclamanta a refuzat categoric, spunând că nu-i permite să aibă legături cu minorul, că nu are nevoie de banii acestuia și că nu este tatăl biologic al minorului M. M. C..
În subsidiar, în măsura în care instanța va aprecia că se impune majorarea cuantumului actual al pensiei de întreținere, pârâtul a solicitat să se țină cont de faptul că are doi copii și că nu are în acest moment alte venituri decât această pensie de handicap grad 2.
Pârâtul a învederat că, în măsura în care ulterior ar obține venituri din muncă, starea sănătății permițându-i acest lucru, din proprie inițiativă ar contribui cu sume corespunzătoare la creșterea și întreținerea fiului său.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.
Alăturat întâmpinării, pârâtul a anexat în copie, cartea sa identitate, talon pensie și certificat naștere al celui de al doilea minor.
Pârâtul a depus la dosar și cerere reconvențională prin care a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea reclamantei să-i permită să aibă legături personale cu fiul părților minor, M. M. C., stabilind în acest sens un program de vizitare a minorului, după cum urmează: pârâtul să poată lua pe fiul părților M. M. C. în domiciliul său din București, ., ., etaj 8, apartament 50, sector 6, de două ori pe lună, primul și al treilea weekend, de vineri până duminică; în vacanța de iarnă, o săptămână de sărbători; în vacanța de vară, o săptămână în iulie și o săptămână în august; încuviințarea ca pe viitor să exercite autoritatea părintească în comun, pentru minorul M. M. C..
În fapt, părțile au divorțat la data de 28.10.2002, prin sentința civilă nr.7137 pronunțată de Judecătoria sector 4 București în dosarul nr.7958/2002, sentință prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei și încredințarea către reclamantă spre creștere și educare a minorului M. M. C..
Pârâtul reclamant a menționat faptul că fosta sa soție nu i-a permis să aibă legături personale cu minorul, reclamanta refuzând categoric, invocând faptul că nu este tatăl biologic al minorului.
De altfel, atunci când părțile au divorțat, minorul avea o vârstă fragedă, fiind născut doar cu câteva luni înainte de divorțul părților.
Astfel cum prevede art.2 alin 3 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, principiul interesului superior al copilului prevalează, iar în conformitate cu art.31 alin.1 și 2 din același act normativ, ambii părinți sunt responsabili de creșterea copiilor lor, iar exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spiritual a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului.
Interesul superior al copilului se determină prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere cum ar fi, conduita fiecărui părinte, vârsta copilului, situațiile materiale a fiecăruia dintre părinți, pârâtul reclamant menționând că are toate condițiile materiale pentru creșterea și supravegherea minorului, în scurtele perioade în care îl va lua cu acesta la domiciliul său, proprietate personală.
În drept, pârâtul reclamant a invocat dispozițiile art.401, 487, 488, art.503 Noul Cod civil, art.209 Noul Cod procedură civilă.
Reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională prin care a solicitat respingerea apărărilor pârâtului ca nefondate, admiterea acțiunii și majorarea contribuției lunare de întreținere acordată minorului M. M. C..
Cu privire la susținerea pârâtului că în prezent are în întreținere un al doilea copil minor, reclamanta a arătat că pensia de întreținere este un drept al copilului, nu al părintelui care îl crește, iar faptul că are un al doilea copil nu îl exonerează de la obligațiile ce îi revin față de primul minor.
Mai mult decât atât, cel de-al doilea copil despre care a făcut vorbire pârâtul, s-a născut în luna iunie 2014, conform certificatului de naștere anexat, iar pârâtul, de la pronunțarea sentinței de divorț nr.7137/28.10.2002, nu a efectuat nicio plată a pensiei și a oferit nici un fel de sprijin fiului său.
Cu privire la cererea reconvențională, reclamanta pârâtă a arătat că se opune în parte programului de vizitare, în sensul că dorește ca fiul părților să rămână la pârâtul reclamant în timpul programului de vizitare doar cu acordul acestuia.
Reclamanta pârâtă a solicitat ca, în luarea acestei decizii, instanța să aibă în vedere interesul superior al minorului, faptul că între copil și tatăl său nu există nici un fel de legătură creată, iar introducerea acestuia într-un al mediu trebuie să se facă treptat. În acest sens, reclamanta pârâtă a arătat că pârâtul reclamant nu își cunoaște fiul, nu știe la ce școală învață și, mai mult decât atât, nu l-a sunat în cei 13 ani nici măcar de ziua lui.
Față de cele precizare, reclamanta pârâtă a solicitat respingerea în parte a cererii reconvenționale, în sensul că programul de vizitare trebuie să se facă în modul arătat de pârât, doar cu acordul minorului.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriile reciproce.
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta pârâtă a depus la dosar, în copie, carnet de note al minorului M. M. C., cartelă pentru masă, chitanța nr.5034 din data de 15.09.2014, bonuri fiscale, rovinietă CNADNR, bilete transport, adeverință eliberată de Colegiul Național Pedagogic „C. I” Câmpulung Muscel, certificat de naștere minor, Decizia nr. 408/05.04.2002, privind schimbarea numelui, cupoane plată alocație, sentința civilă nr. nr.7137 din data de 28.10.2002, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr. 7958/2002, extras certificat de căsătorie.
La data de 05.03.2015, prin compartimentul registratură, a fost înaintat la dosar referatul de anchetă socială întocmit de Primăria Sector 6 Serviciul Autoritate T. (filele 48 și 49).
Interogatoriile părților au fost administrate, întrebările și răspunsurile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei, la filele 52 și 53.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține ca părțile au divortat la data de 28.10.2002, prin sentinta civilă nr.7137 pronunțată de Judecătoria sector 4 București în dosarul nr.7958/2002, s-a dispus desfacerea căsătoriei și încredintarea către reclamantă spre creștere și educare a minorului M. M. C..
Potrivit art. 44 alin.1 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, în acord cu prevederile art.27 din Convenția O. cu privire la drepturile copilului, copilul are dreptul să beneficieze de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială. Responsabilitatea este în primul rând a părinților, datori să asigure, în limita posibilităților, cele mai bune condiții de viață necesare creșterii și educării copilului, adică locuință, precum și cele necesare pentru creșterea, educarea, învățătura și pregătirea sa profesională, potrivit art. 44 alin.2 din Legea nr. 272/2004.
Art. 499 Cod civil prevede că obligația de întreținere a părinților face parte integrantă din autoritatea părintească, revine ambilor părinți, fără nicio distincție după cum sunt părinți firești, adoptivi, căsătoriți, divorțați, din afara căsătoriei.
De asemenea, potrivit art. 524 Cod civil „are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale”.
Prin urmare, starea de nevoie a celui care pretinde întreținere este o condiție a dreptului la întreținere.
În ceea ce privește cuantumul întreținerii, criteriile generale ale întinderii întreținerii sunt, potrivit art. 529 alin.1 Cod civil, nevoia celui care o cere și mijloacele celui care urmează să o plătească.
În ceea ce privește data de la care se datorează întreținerea, potrivit art. 532 alin. 1 Cod civil, aceasta se datorează de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Pentru aceste considerente, raportat la prevederile legale mai sus arătate, precum și faptul că pârâtul nu realizează venituri, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar instanța constată întemeiată întru totul cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, motiv pentru care o va admite și va obliga pârâtul la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 237,5 lei, cu titlu de contribuție lunară de întreținere, în favoarea minorului, începând cu data de 02.12.2014 și până la majorat.
Cu privire la solicitarea pârâtului reclamant în vederea stabilirii unui program de vizitare al minorului, care locuiește împreună cu mama, la domiciliul acesteia, instanța reține că, potrivit art. 401 NCC, dreptul părinților separați de copiii lor de a avea legături personale cu aceștia reprezintă expresia principiului constituțional al respectării dreptului la viața de familie, precum și al protecției speciale a drepturilor copilului. Dispozițiile art. 262 alin.(2) NCC reprezintă mijlocul legal pus la dispoziția părintelui divorțat care nu locuiește cu copiii săi minori, pentru a-și îndeplini îndatoririle față de aceștia, drept care urmează a fi exercitat în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării copiilor. Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, „Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament”.
Din probele administrate în cauză, reiese faptul că reclamanta pârâta a îngrădit pârâtului reclamant, dreptul ce decurge din calitatea de părinte al minorului, de a păstra legături personale cu acesta, invocandca nu este tatal biologic al minorului, situație în care este necesară intervenția instanței de judecată, prin stabilirea unui program de vizitare pe care atât partile au obligația să îl respecte.
Analizând interesul minorului în ce privește stabilirea de legături personale cu pârâtul reclamant, dar și dispozițiile art. 18 și 19 alin.(1) din Legea nr.272/2004, instanța va avea în vedere împrejurarea ca programul de vizitare să fie stabilit de așa natură încât să asigure o continuitate a legăturii dintre minor și tatăl lui, fără ca acest lucru să dăuneze în vreun fel minorului, ale cărui interese trebuie protejate cu prioritate.
Astfel cum reiese din dispozițiile legale mai sus arătate, interzicerea dreptului pentru un părinte de a păstra legături personale cu fiul său se poate realiza doar în situații de excepție, când păstrarea acestei legături contravine interesului superior al copilului. De asemenea, în dimensionarea programului de vizită instanța va ține seama de vârsta minorului, dorințele acestuia, programul său de educație, desfășurarea activităților din timpul liber, condițiile de găzduire pe care le oferă părintele cu care minorul nu locuiește în mod obișnuit.
Având în vedere probele administrate, referatul de ancheta sociala, instanța, apreciind că este în interesul superior al minorului, va încuviința pârâtului reclamant de a avea legături personale cu minorul în primul și al treilea weekend, de sâmbătă –ora 11.00 până duminică, orele 18.00, în vacanța de vară, perioada 01.07-08.07 și 01.08.-08.08., câte o săptămână, în vacanța de iarnă, în anii impari, ajunul Crăciunului și prima zi de C., cu mama, iar în anii pari, cu tata, în toate aceste situații, întâlnirile vor avea loc în domiciliul tatălui, fără prezența mamei, iar tatăl va avea obligația de a–l readuce pe minor în domiciliul mamei, cu obligatia reclamantei pârâte să respecte programul de vizitare, stabilit.
Prin urmare, instanța va admite atat cererea de chemare în judecată principala cat si cererea reconventionala.
Instanța, în temeiul art. 397 C.civ., va dispune în sensul exercitării autorității părintești în privința minorului de către ambii părinți, care au deopotrivă capacitatea de a -i oferi condiții adecvate de evoluție fizică, psihică și intelectuală, această modalitate de realizare a ansamblului de drepturi și îndatoriri ale părinților față de minor constituind regula în materia autorității părintești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea principală formulată de reclamanta M. M., domiciliată în București, ., ., parter, apartament 23, CNP_, în contradictoriu cu pârâtul C.- R. M., domiciliat în București, ., ., etaj 8, apartament 50, sector 6, CNP:_ și A. T. Sector 5, cu sediul în București, ..29-31, sector 5.
Admite cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant în contradictoriu cu reclamanta pârâtă.
Obligă pârâtul să plătească suma de 237,5 lei, cu titlu de contribuție lunară de întreținere, în favoarea minorului, începând cu data de 02.12.2014 și până la majorat.
Dispune exercitarea autorității părintești pentru minorul M. C., în comun de către ambii părinți.
Încuviințează pârâtului reclamant de a avea legături personale cu minorul în primul și al treilea weekend, de sâmbătă –ora 11.00 până duminică, orele 18.00, în vacanța de vară, perioada 01.07-08.07 și 01.08.-08.08., câte o săptămână, în vacanța de iarnă, în anii impari, ajunul Crăciunului și prima zi de C., cu mama, iar în anii pari, cu tata, în toate aceste situații, întâlnirile vor avea loc în domiciliul tatălui, fără prezența mamei, iar tatăl va avea obligația de a–l readuce pe minor în domiciliul mamei.
Obligă reclamanta pârâta să respecte programul de vizitare, stabilit.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sector 6 București .
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.SM/Thred.MV
5 ex./27.04.2015
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 2016/2015. Judecătoria... | Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 03-04-2015,... → |
|---|
