Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2993/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2993/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 2993/2015
DOSAR NR. _
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2993
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. M.
GREFIER: O. H.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect ordonanță președințială, privind pe reclamantul De F. D., în contradictoriu cu pârâta T. G. S..
Dezbaterile si susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 24.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.04.2015, reclamantul De F. D., în contradictoriu cu pârâta T. G. S., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, pe cale de ordonanță președințială, să se dispună stabilirea unui program de vizitare a fiului acestuia, De F. Cristiano Davide, născut la data de 9 aprilie 2013, CNP:_, astfel: program lunar: în prima și a treia săptămână din fiecare lună, de vineri, ora 18:00 până duminică, ora 18:00, la domiciliul său și fără prezența mamei; în oricare zi când se află în România în interes de serviciu în intervalul 18:00 - 20:00, la domiciliul său și fără prezența mamei; program pentru vacanțe: luna august în fiecare vară, la domiciliul său și fără prezența mamei; prima săptămână din luna martie a fiecărui an, la domiciliul său și fără prezența mamei; câte 7 zile în fiecare vacanță de iarnă care, în anii cu soț, să includă zilele de 24, 25, 26 decembrie, iar în anii fără soț să includă zilele de 31 decembrie, 1 și 2 ianuarie, la domiciliul său și fără prezența mamei; program pentru principalele zile festive: patru zile de Paștele catolic, începând de vineri, ora 18:00 până marți, ora 18:00, la domiciliul său și fără prezența mamei; două zile cu ocazia zilei de naștere a băiatului: în anii cu soț, zilele de 08 și 09 aprilie, iar în anii fără soț, zilele de 10 și 11 aprilie, la domiciliul său și fără prezența mamei; program de contacte telematice zilnice: câte o oră în fiecare zi, în intervalul orar 19:00 - 20:00, prin sistemele de conexiune video prin internet G.MAIL sau SKYPE; suplinirea consimțământului mamei T. G. S. pentru eliberarea pașaportului fiului minor De F. Cristiano Davide și a consimțământului pentru deplasarea în străinătate a copilului împreună cu acesta, tatăl său, pe perioada programului de vizitare și a vacanțelor pe care instanța îl va dispune.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este tatăl minorului De F. Cristiano - Davide, copil rezultat din relația de concubinaj cu mama acestuia, T. G. S.. În prezent, băiatul reclamantului locuiește la domiciliul mamei sale din București, sector 6, ca urmare a pronunțării sentinței civile nr.982 din data de 06.02.2015 de către Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2013-Anexa 2. Anterior acestei sentințe, copilul a locuit pentru o scurtă perioadă de timp în Italia, imediat după nașterea sa. După această perioadă, în luna iunie 2013, pârâta a deplasat copilul în România, la domiciliul părinților săi din București, sectorul 6, unde a locuit continuu din acel moment. Ca urmare a disputelor juridice pe care le-a avut cu mama copilului său, referitor la stabilirea locuinței copilului după separarea părților în fapt, pârâta a considerat de cuviință a-i interzice să viziteze copilul în mod liber și după un program normal, contrar textelor de lege care îi permit acest lucru și contrar chiar și interesului superior al băiatului de a avea o relație apropiată cu tatăl său. Mai mult, cu ocazia rarelor vizite pe care i le permitea, pârâta obișnuia să îi facă o multitudine de șicane, constând în: refuzul de a-i comunica din timp zilele și orele de vizită pe care le agreează, pentru a-și procura biletele de avion necesare vizitei în România; refuzul de a permite rudelor reclamantului vizitarea copilului, rude care, de asemenea, vin tocmai din Italia pentru a-și vedea nepotul, referindu-se la mama, sora și fratele său care au venit cu acesta pe rând în speranța că își vor putea cunoaște nepotul și vor putea petrece câteva zile cu băiatul; refuzul de a-i permite să stea singur cu băiatul său, la hotelul unde se cazează; refuzul de a-i permite să vadă copilul în alt loc decât în casa pârâtei; refuzul de a stabili împreună intervalul orar în care vizita poate avea loc; refuzul de a-i permite să meargă împreună cu băiatul la un loc de joacă, muzeu, parc, magazine pentru a-i cumpăra hăinuțe sau jucării și în oricare alt loc decât apartamentul pârâtei; refuzul de a-i permite să vorbesc cu copilul său prin telefon când este în Italia; refuzul de a-i permite să își vadă copilul prin videocameră când este în Italia; nerespectarea orelor de vizită pe care tot pârâta le stabilește în mod discreționar; închiderea telefonului pentru a nu putea comunica cu aceasta în zilele când sunt în România pentru a-și vizita băiatul; așteaptă în spatele perdelei până vede că a ajuns în fața blocului și atunci îi trimite SMS că are altă treabă și vizita nu poate avea loc; înscenarea unor pretinse violențe petrecute în apartamentul pârâtei pentru a-l determina să nu mai vină să viziteze copilul; specularea oricărui fapt în sensul atragerii unui motiv pentru a nu mai permite vizitele, ori acuze la adresa reclamantului că ar fi de vină când copilul a căzut în timpul unei vizite la care era de față și pârâta, la aceeași distanță de copil. Totul a culminat în toamna lui 2013 cu înregistrarea unei plângeri penale împotriva reclamantului pentru a-și atrage probe în vederea proceselor pe care le avea, precum și amenințarea din data de 30.03.2015 că îi va mai înregistra astfel de plângeri dacă va mai continua să o deranjeze cu vizitele. Toate acestea l-au determinat să introducă în luna ianuarie 2015 o cerere pentru încuviințarea unui program de vizitare pentru minor, dosar înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București sub nr._, atașând și un certificat de grefă în acest sens. După pronunțarea sentinței prin care instanța a stabilit domiciliul copilului la pârâtă și după înregistrarea dosarului pentru program de vizitare pe rolul instanței, reclamantul a sperat la o îmbunătățire a comportamentului pârâtei, în sensul acceptării vizitelor din partea acestuia și normalizarea relațiilor dintre acesta și băiat. Atitudinea pârâtei însă a fost una contrară, înrăutățindu-se și mai tare. În perioada vară-toamnă a anului trecut unele vizite au mai fost posibile cu ajutorul Direcției de Protecție a Copilului - Sector 6. Aceasta pentru că dosarul de încredințare nu se finalizase încă, iar pe rolul Tribunalului din R. exista în paralel un alt dosar în care judecătorul ordonase mamei în trei rânduri să îi permită relațiile personale cu copilul său. După ce aceste dosare s-au finalizat și pârâta a obținut sentința de încredințare în favoarea acesteia, șicanele au devenit și mai dese și mai felurite, iar comportamentul său s-a transformat într-unul sfidător și discreționar. Așa se face că, de la data deplasării copilului în România și până în ziua de astăzi, reclamantul a fost nevoit să suporte o . cheltuieli însemnate (cazare, bilete de avion etc.) în speranța că își va putea măcar vizita copilul, obținând în schimb replici acide, emailuri în care îmi spunea că poată veni să își vadă copilul, iar când venea, ori nu mai răspundea la telefon, ori îi spunea că e ocupată fără niciun fel de explicație, ori întârzia cu răspunsul până în ziua în care trebuia să ia avionul pentru a se asigura că nu mai găsește bilete. În data de 7 iulie 2013, în cadrul unei conversații, pârâta a înțeles să îl pună să stea în genunchi pentru a-l lăsa 5 minute cu copilul. Acest lucru nu s-a întâmplat, la finalul conversației fiind dat afară din casă și insultat. S-a ajuns la situația în care, fără a-i mai fi permise vizitele, copilul îl uitase complet. La data de 14.05.2014, în urma unei hotărâri din partea Tribunalului din R. și a unei cereri de facilitare a întâlnirilor cu băiatul adresată protecției copilului Sector 6, pârâta s-a văzut obligată a-i permite reîntâlnirea cu copilul. Din cauza perioadei lungi în care vizitele nu-i fuseseră acceptate, băiatul acestuia practic refuză să interacționeze cu acesta. Întâlnirea a fost consemnată în raportul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 6-Serviciul Asistență în Situații de Abuz, Neglijare, Trafic și Exploatare a Copilului (DGASPCS6- SASANTEC). Aceeași a fost situația și o zi mai târziu, când mama a refuzat să îl lase singur în compania copilului pentru a se putea reintegra în viața sa. Ulterior acestor vizite, reclamantul a încercat să o convingă pe pârâtă de avantajul pe care îl reprezintă pentru copil păstrarea relației cu tatăl. După reluarea vizitelor și familiarizarea copilului cu reclamantul, situația a reînceput treptat să reintre în normal, băiatul apropiindu-se de reclamant, ajungând chiar să se joace în curtea centrului de asistență social în mod firesc și fără rețineri din partea băiatului. Toate acestea reies din rapoartele de observare a întâlnirilor din perioada verii-toamnei 2014.Văzând tot acest progres pe care l-a făcut în relația cu fiul său și nedorind o apropiere a acestuia de reclamant pentru a-și asigura dependența totală a copilului de aceasta, pârâta a început să nu se mai prezinte la întâlniri, a se vedea în acest sens raportul de observație din data de 16.09.2014. De altfel, pârâta, încă din luna august își reluase inițiativa de a evita întâlnirile, referindu-se la unele întâlniri restante pe care le avea de recuperat ca urmare a angajamentelor mamei și sărbătorilor legale. Pentru recuperarea acestor vizite pierdute trebuia să stabilească data în care acest lucru se poate realiza. Reclamantul a încercat să stabilească cu doamna T. zilele, însă nu a primit niciun răspuns. Văzând acest lucru, și-a rugat avocatul care îl reprezenta în România la acea dată să ceară ajutorul DGASPCS6, instituția care monitoriza întâlnirile dintre reclamant și copil pentru a se asigura că acestea au loc. Răspunsul acestora a fost că doar reclamantul a fost cel care a avut inițiativa, în sensul recuperării întâlnirilor, doamna T. nefăcând niciun demers în sensul recuperării acelor întâlniri. Mai mult, și-a exprimat opinia că aceste întâlniri trebuie compensate cu altele care avuseseră loc în afara instituției, atașând prezenta corespondență purtată pe email. În data de 18.09.2014, pârâta a adus copilul la întâlnire și, văzând că micuțul este atașat de reclamant și se simt bine unul în prezența celuilalt, a decis să întrerupă iar întâlnirile. La următoarea vizită, în luna octombrie 2014, iarăși nu a putut să-și vadă copilul la data stabilită, așa cum reiese din raportul de observare din data de 13.10.2014. De menționat că reclamantul venea din Italia, se învoia de la serviciu, plătise 650 lei pe biletul de venire, îl costa cazarea aproximativ 220 lei/zi la cel mai apropiat hotel de domiciliul mamei în speranța că îi va permite să ia copilul la acesta măcar câteva ore, iar la plecare mai are de achitat încă 650 lei pentru biletul de avion, la ambele curse biletele fiind greu de procurat fiind externe. Cu siguranță pârâta va pretinde prin întâmpinare că ceea ce a făcut aceasta nu reprezintă șicane, ci lucruri firești.
Continuând încercarea de a-și apropia băiețelul, reclamantul a reușit încă o dată să îi redea sentimentul de siguranță și reia aceleași jocuri prin curtea instituției, neavând, evident, permisiunea mamei de a se deplasa cu copilul la acesta la hotel sau într-un alt loc mai potrivit, dedicat copiilor. A mai avut loc încă o întâlnire la sediul instituției și, doar pentru că afară ploua, mama copilului a acceptat să meargă într-un centru comercial. Pe durata acestor întâlniri de familiarizare și reacomodare cu propriul său copil, monitorizate de inspectorii DGASPCS6, pârâta a trimis prin avocatul acesteia chiar și o scrisoare instituției, arătând că „izolarea completă a minorului față de mama sa îi cauzează traume profunde”, solicitând în acest sens textual ca întâlnirile să aibă loc într-un „spațiu in care să fie permis și accesul clientei sale”.
Toate acestea aveau loc în timp ce inspectorii de la protecția copilului apreciau că se impune lăsarea copilului pentru perioade cât mai lungi și mai dese în prezența exclusivă a tatălui pentru a se obișnui să-l perceapă ca pe o persoană securizată ca și pe mamă. De asemenea, din rapoartele depuse rezultă dimpotrivă, contrariul, respectiv că relația cu fiul său ajunsese la un asemenea nivel încât stătea cu reclamantul pe toată durata întâlnirilor, fără a mai simți nevoia de prezența mamei. Totuși, fără a ține cont de părerea unor specialiști, mama își permite să facă asemenea afirmații și solicitări în totală discordanță cu interesul superior al copilului.
În tot acest timp, Tribunalul din R. a emis două ordine către pârâtă, într-un dosar de încredințare ce se judeca în paralel, să îi permită vizitele în mod liber, pe o durată mai mare și în afara spațiilor rezervate ale instituțiilor statului, precum și vizite telematice zilnice (traducerile în română, fiecare având originalele în limba italiană atașate).
În ciuda acestor ordine, pârâta a avut conduita care lesne se poate observa în rapoartele de observare. A urmat perioada sărbătorilor de iarnă, când reclamantul ar fi vrut să vină cu mama sa să-și cunoască nepotul... Mama acestuia are aproape 80 de ani și este complet oarbă, așa cum rezultă din certificatul medical doveditor (traducerea în română și originalul în limba italiană atașat),
Reclamantul a considerat că această vizită ar fi trebuit în mod normal să aibă loc în Italia, deoarece mama nu este transportabilă în această stare. Reclamantul a făcut nenumărate demersuri, a trimis pârâtei o mulțime de emailuri, i-a dat o sumedenie de telefoane în speranța că vor găsi împreună o cale ca mama acestuia să-și cunoască nepotul, având în vedere că vârsta înaintată face ca zilele în care acest lucru mai poate fi posibil sunt numărate. Nu a fost chip să obțină de la pârâtă un răspuns clar, care să îi permită să cumpere biletele de avion. De un accept pentru a veni cu copilul în Italia nici nu mai poate fi vorba. Toate acestea după ce o mai deplasase pe mama sa în România cu ocazia vizitei din luna mai 2014, ocazie cu care nu i s-a permis să-și vadă nepotul.
Regulile impuse de centrul de protecție socială nu permiteau vizite ale altor persoane decât părinții, iar pârâta nici nu a vrut să audă. Cu toate acestea, spre surprinderea și frustrarea reclamantului, bunicii materne i se permitea accesul la centrul de protecție, cu ocazia întâlnirilor. A se vedea raportul din data de 18.09.2014. reclamantul a reclamat lipsa posibilității fiului său de a-și cunoaște bunica paternă atât DGASPCS6, cât și Ambasadei Italiei la București, însă din cauza atribuțiilor limitate ale celor două instituții nu am găsit sprijinul necesar. Reclamantul a trimis pârâtei prin avocatul său chiar și o invitație în sensul cooperării în vederea găsirii unei soluții pentru a-și vizita copilul și a permite vizita de C. 2014 și accesul mamei acestuia în preajma copilului, atașând un exemplar al acestei invitații. Nici așa nu am rezolvat nimic, dna T. fiind total împotriva apropierii copilului de reclamant. Așa se face că în ianuarie 2015, urmând sfaturile inspectorilor DGASPCS6, reclamantul a deschis dosarul nr._ privind programul de vizitare. La data de 06.02.2015, s-a pronunțat instanța de judecată asupra stabilirii domiciliului fiului reclamantului la adresa mamei. Din acel moment, sfidarea reclamantului și a rudelor sale (mama, sora și fretele) au atins cotele maxime.
Toată această stare de fapt l-a determinat pe reclamant să formuleze prezenta cerere în forma în care a prezentat-o instanței, solicitând totodată admiterea cererii astfel cum aceasta a fost formulată, fiind singura sa șansă de a mai reface legătura cu fiul său, legătură care se deteriorează și mai mult pe zi ce trece din cauza întreruperilor pe care pârâta le aduce în relația reclamantului cu copilul. Acestea sunt totodată și motivele ce reclamă urgența unei astfel de proceduri.
De asemenea, reclamantul a solicitat a se avea în vedere că derularea unor relații normale între acesta și copil nu poate avea loc la domiciliul pârâtei și nici cu aceasta de față. Reclamantul a învederat că, din iunie 2013, de când a deplasat minorul în România, pârâta nu i-a permis nici măcar 1 minut să stea singur cu copilul său. Tot de la acea dată nu a mai avut un singur moment de liniște împreună cu copilul său, fiecare vizită care i-a fost îngăduită de pârâtă fiind obținută în urma unor eforturi de neconceput.
Reclamantul a învederat instanței că se consideră suficient de responsabil pentru a avea singur grijă de binele băiatului său pe durata timpului solicitat în programul de vizitare.
De asemenea, reclamantul a solicitat acest program de vizitare și pe calea ordonanței președințiale, dat fiind faptul că o eventuală așteptare până la judecata pe fond și redactarea sentinței din dosarul nr._ ar face ca relația dintre acesta și fiul său să ajungă din nou în punctul de a unde a mai reluat-o odată, acela de a nu îl mai cunoaște.
Totodată, capătul 2 de cerere, reclamantul a considerat că este necesar a fi admis pentru a putea petrece perioadele mai lungi solicitate în programul de vizitare, cum sunt vacanțele, la domiciliul său, în Italia, ocazie cu care băiatul să își poată cunoaște și rudele din partea tatălui, precum și efectuarea unor excursii în stațiuni destinate copiilor.
Ulterior acestor vizite în Italia, efectuate conform programului pe care l-a solicitat, reclamantul va respecta domiciliul copilului stabilit de către instanță și îl va aduce înapoi la adresa mamei din București.
D. fiind că mama copilului nici nu concepe posibilitatea ca reclamantul să petreacă timp cu fiul său în Italia, reclamantul a apreciat că numai prin suplinirea acordului pârâtei pentru obținerea pașaportului și pentru deplasarea minorului în străinătate printr-o hotărâre judecătorească, aceste vizite ar fi posibile.
Totodată, pentru perioadele scurte de vizitare, cum sunt weekend-urile, ziua sa de naștere etc., reclamantul a solicitat ca programul de vizitare să aibă loc la domiciliul său și fără prezența mamei, întrucât până acum prezența mamei în relația acestuia cu băiatul s-a dovedit a fi una mai mult decât obstructivă. Pentru aceste vizite, prin ‘”domiciliul meu” reclamantul a înțeles locul în care se voi caza (camera de hotel pentru început) și, în timp, un apartament pe care îl va cumpără în București special pentru facilitarea relațiilor personale cu copilul său, dat fiind costul destul de mare al cazării la hotel.
Reclamantul a oferit toate aceste explicații atât pentru edificarea instanței de judecată asupra modului în care a înțeles acesta să desfășoare toate cele solicitate, cât și pentru mama copilului, pârâtă în acest caz, conform termenului procedural, pentru a avea imaginea clară asupra cererii sale și a ști exact ceea ce intenționează și cum înțelege să-și exercite dreptul de a avea relații personale cu fiul său.
Procedural, reclamantul a considerat că sunt întrunite toate condițiile necesare pentru admiterea ambelor capete de cerere ale ordonanței președințiale.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 401 din Codul civil, art. 17, 18 și urm. din Legea nr. 272 din 2004 republicată, art. 31, alin. 3 din Legea nr. 248 din 2005, actualizată, fiind însoțită de copii de pe următoarele înscrisuri: certificat de naștere al copilului, sentința civilă nr.982/06.02.2015 pronunțată în dosarul nr._/303/2013, traducere după înregistrarea convorbirii din 7 iulie 2013, rapoarte de observare DGASPC Sector 6 a întâlnirilor din 14.05.2014, 15.05.2014, 15.07.2014, 16.07.2014, 17.07.2014, 18.07.2014, 19.08.2014, 20.08.2014, 21.08.2014, 22.08.2014, 16.09.2014, 18.09.2014, 19.09.2014, 13.10.2014, 14.10.2014, 15.10.2014, 16.10.2014, 11.11.2014, 05.12.2014, adresă pârâtă prin avocat către DGASPCS6, cererea reclamantului către DGASPC Sector 6 de a-i facilita întâlnirile cu copilul, încheiere de ședință a Tribunalului din R. de a permite vizitele, încheiere de ședință a Tribunalului din R. de a permite vizitele, încheiere de ședință a Tribunalului din R. de a permite vizitele, certificat medical (traducere și exemplar în limba italiană), corespondență email către DGASPCS6 și Ambasada Italiei, invitație la cooperare în vederea permiterii vizitelor din decembrie 2014, certificat de grefă, corespondență email 15 iulie 2014, corespondență email 02 martie 2015, corespondență email 14 octombrie 2014, corespondență email 27 martie 2015, corespondență email 21 martie 2015, corespondență email 25 martie 2015, bonuri taxi din data de 28.03.2015, dus-întors, vizita de seară, corespondență email din 18.08.2014 între reclamant, prin avocat, și DGASPC Sector 6, invitație la cooperare în vederea permiterii vizitelor din martie 2015, dovadă trimitere invitație, bonuri TAXI din data de 30.03.2015, dus-întors, vizita de dimineață, corespondență email 31 martie 2015, corespondență email 01 aprilie 2015.
La termenul de judecată din data de 17.04.2015, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, a ordonanței președințiale formulată de reclamantul De F. D., tatăl minorului De F. Cristiano Davide:
Ordonanța președințială este, în primul rând inadmisibilă, având în vedere următoarele aspecte:
Potrivit articolului 996 Cod procedură civilă „Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Astfel, pentru ca instanța de judecată să admită prezenta cerere de ordonanță președințială, deci pentru a fi îndeplinite cerințele prevederile art. 996 Cod procedură civilă, trebuiesc îndeplinite cumulativ următoarele condiții: urgența, vremelnicia, aparența de drept și neprejudecarea fondului.
Ori, dacă se analizează cererea reclamantului, se observă că acesta nu a dorit de fapt ca instanța de judecată să dispună măsuri vremelnice care să nu prejudece fondul, iar acesta a dorit ca instanța de judecată, pe calea ordonanței președințiale, să tranșeze problema dreptului la vizită pe fond. Se observa că cererea de ordonanță președințială este identică cu cererea prin care reclamantul a solicitat dreptul la vizită, astfel că această cerere nu vizează o situație tranzitorie, urgența.
Reclamantul a cerut stabilirea programului de vizitare pentru o perioadă lungă de timp de acum înainte și nu pentru soluționarea unei perioade tranzitorii. Instanța a fost chemată să stabilească programul de vizitare lunar, dar și pentru vacanțe și pentru principalele zile festive (amintind cu titlu de exemplu că reclamantul a dorit stabilirea programului de vizitare în timpul Paștelui Catolic, eveniment care va avea loc fix peste un an) sau, în ceea privește ziua de naștere a minorului (care este în data de 09 aprilie, deci tot peste un an).
Ori, este incompatibilă cu procedura ordonanței președințiale stabilirea unor măsuri care își vor produce efectele peste un an.
De asemenea și măsura care privește suplinirea consimțământului mamei T. G. S. pentru eliberarea pașaportului minorului vizează, de asemenea, o măsură definitivă incompatibilă cu ordonanța președințială.
Pârâta a apreciat că o ordonanță președințială poate fi admisă în cazuri urgente, justificate de o piedică în realizarea drepturilor reclamantului, piedică care poate fi înlăturată numai de către instanța de judecată prin admiterea unei ordonanțe președințiale. Ori, de bunăvoie, pârâta a acordat reclamantului dreptul de vizită a copilului minor, atașând prezentei planșe fotografice în care reclamantul se bucură de vizitele făcute fiului său, împreună cu acesta, la domiciliul mamei sau în diferite locuri de joacă.
Cum poate reclamantul să afirme că mama nu îi permite să petreacă timp cu minorul, când numai în datele în care au fost făcut pozele demonstrează o continuitate în timp a întâlnirilor dintre cei doi. Astfel, pozele au fost făcute în datele de 20.07.2013, 14.06.2014, 15.07.2014, 16.07.2014, 18.07.2014, 21.08.2014, 22.08.2014, 18.09.2014, 28.02.2015, 28.03.2015, 29.03.2015, 30.03.2015. La toate acestea se adaugă și desele întâlniri efectuate în fața reprezentanților Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 6 și evidențiate în rapoartele întocmite de către aceștia, amintind că au mai avut loc întâlniri între tată și copil care, evident, nu au fost fotografiate.
Din păcate, din modul în care a fost concepută prezenta ordonanță președințială, rezultă ca aceasta nu urmărește de fapt „interesul superior al copilului” criteriu față de care trebuiesc luate toate măsurile, inclusiv vremelnice, față de copilul minor și se urmărește în continuarea tracasarea psihică a mamei, astfel:
Pârâta a atașat numai cu titlu de exemplu listingurile telefonice zilnice în care mama a fost sunată de către reclamant de pe numerele acestuia de mobil, arătând cum mama a fost sunată zilnic de minim 5-6 ori de către reclamant, iar la jumătate din apeluri chiar putând să răspundă; comportamentul reclamantului nu este unul normal și nu urmărește binele copilului părților, putându-se observa cum acesta suna la ore total nepotrivite, cum ar fi 22:42 și 22:44 și dorea să stea de vorbă cu copilul. Pârâta a arătat prin aceasta și comportamentul obsesiv și total nesănătos al reclamantului, care înțelege să sune în continuu (de exemplu, într-0 seară a fost sunată la orele 19:27, 19:29, 19:54,19:56, 19:57,19:58, iar în altă seară la orele 19:29, 19:54, 19:56, 19:57, 19:58, 20:07.
În subsidiar, prezenta ordonanța președințială este vădit neîntemeiată.
În primul rând, mama a înțeles și încurajat dezvoltarea relațiilor dintre copil și tatăl acestuia, dar și reclamantul trebuie să înțeleagă că această relație se construiește în timp cu răbdare, ținând cont de vârsta fragedă a minorului. Această ordonanță are la bază o nerăbdare a tatălui în a-și dori ca minorul să îl aprecieze din prima la un nivel maxim, fără a avea răbdare să dezvolte o relație de durată cu acesta.
Pârâta a arătat că minorul De F. Cristiano Davide s-a născut în data de 09 aprilie 2013 și are la data prezentei vârsta de 2 ani.
Reclamantul a dorit ca și program lunar „în prima și a treia săptămână din fiecare lună, de vineri, ora 18:00 până duminică, ora 18:00, la domiciliu acestuia, fără prezența mamei”.
Ori, în raport de programul zilnic al copilului, de obiceiurile și de orele de somn ale acestuia, dar mai ales de vârsta fragilă, este contrar interesului copilului acest program de vizită. Tatăl este un om matur și poate face aceste drumuri cu avionul pentru a-și vizita copilul la domiciliul acestuia, în mediul său familial cunoscut de copil, pentru a se juca și a petrece timpul cu copilul.
Astfel, cel mult, vizitele solicitate de tată de 2 ori pe lună să se desfășoare la domiciliul copilului în prezența mamei până la vârsta de 5 ani, în intervalul orar 10- 13 și 17-19, în locuri publice (parc, locuri de joacă).
Pârâta a arătat că, datorită vârstei foarte fragede a copilului minor, de numai 2 ani, acesta este total dependent de mamă, fiind alăptat natural, nefiind în interesul minorului a cărui fragilitate psihologică nu mai trebuie demonstrată - ca într-un interval de timp destul de scurt să fie supus mai multor schimbări de mediu (schimbare de locuință), apreciind că interesul superior al copilului este ca vizitele tatălui să se desfășoare în prezența mamei, având în vedere întregul complex de împrejurări menite să asigure copilului o dezvoltare psihică și fizică, morală și armonioasă, interesând vârsta acestuia, legăturile afective ce s-au stabilit atât între reclamant și copil cât și între pârâtă și copil.
Reclamantul a mai dorit în cadrul programului de vizitare să i se permită „contacte telematice zilnice, câte o oră în fiecare zi prin sistemele de conexiune video prin Internet GMAIL sau SKIPE”.
De asemenea, reclamantul a solicitat ca minorul să petreacă timp cu acesta la domiciliul său din Italia - două săptămâni în luna august și prima săptămână în luna martie.
Pârâta a solicitat ca instanța să țină cont că până la acest moment minorul Cristiano nu a stat nicio zi fără mama sa, iar tatăl său s-a îngrijit sporadic de el în primele 2 luni de la naștere atâta timp cât părinții au locuit împreună. Minorul este crescut în prezent de mamă în locuința bunicilor materni și, datorită neînțelegerilor dintre părinți, acesta nu a petrecut vacanțe de vară/iarnă sau sărbători legale în prezența ambilor părinți.
Datorită vârstei minorului, atașamentului său față de mamă, ar fi traumatizant pentru un copil de o vârstă atât de mică să fie dus brusc într-o altă țară fără să fie însoțit de mama sa o perioadă atât de lungă de timp și să fie îngrijit exclusiv de tată și de o persoană – bonă - străină pe care nu o cunoaște și este posibil să îi refuze prezența. Mama are toată disponibilitatea de a petrece vacanța împreună cu minorul și reclamantul doar fiindcă este conștientă de importanța unei relații tată-fiu care s-ar dezvolta într-o perioadă mai lungă într-o vacanță.
Din acest an minorul va fi înscris la grădiniță, iar solicitarea tatălui de a petrece o săptămână în luna martie nu se suprapune cu vacanța preșcolară, prin urmare nu este în interesul minorului să fie luat și dus în vacanță în timpul anului școlar.
Pârâta a solicitat instanței să țină cont și de poziția reprezentanților DGASPC care, într-un email din data de 17.09.2014, au considerat necesar că prezența mamei este absolut necesară chiar și în timpul vizitelor în aer liber, precizând că, de multe ori, copilul avea accese de plâns, era speriat și căuta prezența mamei ori de câte ori mama încerca să se îndepărteze de lângă el câțiva pași.
În concluzie, pârâta a solicitat ca perioada de 2 săptămâni din luna august (perioadă continuă fără pauză) să se desfășoare în prezența mamei până la vasta de 7 ani.
Reclamantul a dorit ca minorul să fie dus în Italia 2 zile înainte de C. și de Paști, iar de ziua sa de naștere minorul să fie dus în Italia, tot la domiciliul tatălui.
Solicitarea pârâtei este de a aprecia că nu este în interesul copilului ca două zile înainte de sărbători să fie dus la domiciliul reclamantului din Italia, având în vedere că sărbătorile propriu-zise le-ar petrece pe drumul de întoarcere spre România. Copilul are nevoie ca ziua de naștere să și-o petreacă alături de familie și de copii de vârsta lui ori nu este normal ca acesta să fie dus la domiciliul tatălui și să fie rupt de restul persoanelor apropiate în fiecare an de ziua lui. Nu este in interesul copilul să fie dus nici cu o zi înainte de ziua lui în Italia, fiindcă ar însemna ca pentru o zi să fie pe drum 2 zile, dintre care ziua de întoarcere chiar de ziua lui.
Tatăl nu a prezentat instanței niciun document din care să facă dovada unde locuiește și care este suprafața pe care o deține ca și locuință, mai mult menționând că are domiciliul în R., iar una din martore, în dosarul nr._/303/2013, a afirmat că reclamantul locuiește în prezent la Napoli și nu la R.. A pretinde că aceste vizite se pot desfășura „într-o cameră de hotel” este absurd ca un copil mic să poată fi lăsat timp de 2 zile într-un mediu total străin, fără a fi într-un loc în care să poată dormi în siguranță într-un pătuț, să nu existe riscul de a se accidenta de diferite obiecte într-o cameră de hotel, fără a avea toate acele lucruri personale ce țin de îngrijirea unui copil de 2 ani. Pârâta a solicitat ca instanța să observe că tatăl a menționat că este „destul de mare costul cazării la hotel”, însă nu a făcut nicio precizare referitoare la mediul în care este obligat copilul să locuiască în weekend, fără mama sa.
Pârâta a solicitat respingerea acestui capăt de cerere așa cum a fost formulat ca nefiind în interesul superior al minorului în vârstă de aproape 2 ani.
Motivele care au stat la baza ordonanței președințiale nu sunt adevărate.
Astfel, pârâta a răspuns tuturor solicitărilor privind vizitele, iar aceasta nu știe dacă reclamantul a mai venit în România și cu alte ocazii. Așadar, se poate observa disponibilitatea maximă a pârâtei chiar de două ori pe lună de a permite întâlniri între copil și tatăl său, inclusiv cu rudele tatălui.
Reclamantul a arătat că pârâta „refuză a-i permite să vadă copilul în alte locuri decât în casa acesteia”. Pârâta a atașat prezentei planșe fotografice din care rezultă că aceasta a permis ca tatăl să se întâlnească cu copilului minor în diferite locuri de joacă, iar nu numai în domiciliul acesteia. De asemenea, aceste mijloace materiale de probă, constând în planșe fotografice, vor fi coroborate cu declarațiile martorilor care urmează a fi audiați.
Reclamantul a arătat în mod fals că pârâta nu permite rudelor acestuia să viziteze copilul, referindu-se în acest sens la mama, sora și fratele acestuia. Pe lângă faptul că această informație nu este adevărată, în nici un caz pe calea unei ordonanțe președințiale având ca obiect stabilire program vizitare minor nu se poate stabili acest lucru, acest aspect învederat de reclamant de „acordare a unui drept la vizită a rudelor acestuia” fiind și inadmisibil, având în vedere că articolul 401 cod civil protejează doar drepturile părintelui separat de copil de a avea legături personale cu acesta.
În ceea ce privește „invenția” reclamantului în sensul că „pârâta așteaptă în spatele perdelei până vede că reclamantul ajunge în fața blocului și apoi îi trimite un SMS că are altă treabă și vizita nu poate avea loc”, pârâta a precizat că aceasta nu poate fizic vedea . său.
Alăturat întâmpinării, pârâta a anexat în copie, planșe fotografice, listing telefoane, rapoarte de monitorizare ale DGASPC.
La termenul de judecată din data de 17.04.2015, pârâta a depus la dosar un set de înscrisuri, în copie (filele 149-181).
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosar și proba cu interogatoriile reciproce ..
Interogatoriile părților au fost administrate, întrebările și răspunsurile acestora fiind consemnate și atașate la dosar, (filele 184-190) .
Reclamantul a depus la dosar și note de ședință, însoțite de înscrisuri, în copie.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține :
Potrivit art.996 Cod procedură civilă, instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din analiza acestui text de lege rezultă că pentru admisibilitatea unei cereri de ordonanță președințială trebuie îndeplinite cumulativ trei condiții: să fie vremelnică, să existe urgența și să nu se prejudece însuși fondul litigiului. În lipsa oricărei din aceste condiții, cererea este inadmisibilă.
Instanța constată că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.996 Cod procedură civilă privind pronunțarea unei ordonanțe președințiale. Astfel, urgența este legată de aspectul că în cauză este vorba despre minori, subordonându-se principiului interesului superior al copilului.,care, poate fi definit ca nevoia copilului, interesul și preocuparea din partea părinților,disciplina corespunzătoare si o educație mai bună a unuia dintre părinți, ce poate fi o garanție pentru creșterea copiilor .De asemenea simpla trecere a timpului poate avea consecințe ireparabile asupra relațiilor dintre copil și tatăl său, esența fiind aceea de a apăra individul împotriva oricărui prejudiciu ,fac să fie întrunită și cerința neprejudicierii fondului, iar caracterul vremelnic al măsurii ce urmează a fi luate este dat de faptul că situația legală a copilului urmează să fie reglementată, motiv pentru care instanța va respinge excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 982 /06.02.2015 a Judecătoriei sectorului 6 București, s-a dispus exercitarea autorității în comun asupra minorului și s-a stabilit domiciliul acestuia la mamă .
Potrivit art. 397 Cod Civil ” dupa pronuntarea divortului autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti”. Aceste dispozitii legale urmează a fi coroborate de dispozitiile art. 401 Cod Civil, prin care se arata ca parintele separat de copil are dreptul de a avea legaturi personale cu acesta.
Asa cum s-a stabilit de nenumarate ori si in jurisprudenta Curtii Constitutionale ,tatal ( paratul reclamant) este creditorul acestui drept, iar mama (reclamanta parata), in speta parintele la care se afla in prezent minorul ,este debitorul obligatiilor correlative ,fiind tinuta sa asigure tatalui copilului realizarea efectiva a drepturilor conferite de lege . O atare conduita cooperanta este impusa de imprejurarea ca drepturile mentionate constituie ,in realitate ,mijloace pentru indeplinirea obligatiilor pe care le are orice parinte fata de copilul sau si care subzista atata timp cat parintele nu este decazut din drepturile parintesti . Astfel ,prin derogare de la regula potrivit careia orice drept da expresie unui interes legitim, dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu minorul este recunoscut in considerarea interesului exclusiv al copilului.
Instanta a apreciat si ca, potrivit Legii nr.272/2004 principiul interesului superior al copilului prevaleaza in toate demersurile si deciziile care privesc copii. Articolul 3 alin.1 din Conventia O. cu privire la drepturile copilului (ratificata prin Legea 18/1990, republicata in M. Of 314 din data de 13.06.2001) consacra acelasi principiu al interesului superior al copilului . Astfel, potrivit acestui articol, “in toate deciziile care ii privesc pe copii, fie ca sunt luate de institutii publice sau private de ocrotiri sociale, de catre tribunale, autoritati administrative sau de organe legislative, interesele superioare ale copilului trebuie sa fie luate in considerare cu prioritate “.
Instanta considera ca, dreptul parintelui caruia nu i-a fost incredintat copilul de vizitare a acestuia este consacrat si de art.8 al Conventiei Europene pentru Apararea Drepturilor Omului, statele avand obligatia pozitiva de a nu impiedica tatal sa stabileasca legaturi cu copilul daca doreste sa faca acest lucru .
Prin urmare si in situatia data, instanta apreciaza ca dreptul reclamantului de a avea legaturi personale cu minorul, trebuie analizat prin prisma interesului superior al copilului, respectiv acela de a avea un echilibru pshio- afectiv prin legaturi directe cu ambii parinti . Legăturile personale cu minorul au ca scop consolidarea raporturilor afective dintre tată(în speță) și minor iar pentru realizarea efectivă a acestei legături trebuie să se țină seama de interesul manifestat de părinte, de vîrsta copilului și de capacitatea acestuia de a înțelege nevoia legăturilor mai strânse cu tatăl ,specifică vârstei și sexului.
Este evidenta și necontestată starea de conflict existenta între părinți în prezent, dar aceștia trebuie să înțeleagă nevoia de liniște a copilului să lase orgoliul deoparte și să facă tot posibilul ca minorul sa nu rămână afectat pentru tot restul vieții din cauza orgoliului părinților .
Instanta apreciaza ca varsta frageda a minorului permite sa dezvolte o legatura afectiva cu tatal sau fara a fi afectata negativ dezvoltarea acestuia iar eventualele dificultăți de acomodare cu acesta, au o relevanta mai mica in raport cu importanta protejarii dreptului copilului de a fi apropiat de ambii parinti si al tatalui de a veghea la cresterea si educarea sa .Mentinerea legaturii dintre cei doi ar putea detensiona si relatia dintre cei doi parinti .
Reținând că interesul concret al copilului nu poate fi analizat în abstract și că pentru viitor acest interes este determinat de împrejurările concrete în care copilul își desfășoară viața și reținând că la momentul de față părinții nu au reușit să ia măsurile necesare exercitării efective a dreptului, instanța va dispune ca relațiile personale să se desfășoare conform unui program de vizită ( de la care părțile vor putea să deroge în sensul că îl vor putea extinde), program care să fie în măsură a asigura exercitarea minimală a dreptului și care să permită consolidarea relației minor/tată astfel ca, pe măsura consolidării relației de atașament, treptat, dreptul copilului de a avea relații personale cu tatăl (îngrădit la momentul de față de necolaborarea dintre părinți) să se exercite, în viitorul cât mai apropiat, în mod neîngrădit .
Astfel, se apreciaza ca un program care sa includă intalnirea minorului cu tatal si petrecerea unei perioade mai mari impreuna, participarea efectiva la evenimentele importante din viata lui, poate duce la intarirea legaturii dintre ei si poate asigura climatul necesar unei dezvoltari armonioase a personalitatii minorului, motiv pentru care instanța va admite cererea și va încuviința reclamantului de a avea legături personale cu minorul DE F. CRISTIANO DAVIDE, până la vârsta de 6 ani, în fiecare săptămână, la domiciliul mamei, marți, miercuri, sâmbăta și duminica între orele 18.00-20.00, după împlinirea acestei vârste, minorul va fi luat din domiciliul mamei, în primul și al treilea weekend, de sâmbătă –ora 11.00 până duminică, orele 18.00, în vacanța de primăvară, de P., a doua și a treia zi, între orele 11.00-17.00, vacanța de vară, perioada 01.07-15.07 sau 01.08.-15.08., două săptămâni consecutive, vacanța de iarnă, în anii impari, ajunul Crăciunului și prima zi de C., cu mama, iar în anii pari, cu tata, în toate situațiile, întâlnirile vor avea loc fără prezența mamei iar, în situația în care minorul va fi luat din domiciliul mamei, tatăl va avea obligația de a–l readuce pe minor în domiciliul mamei, iar ziua de naștere a minorului se va face alternativ la domiciliul mamei sau al tatălui .
Instanța va respinge programul de contacte telematice zilnice, câte o oră în fiecare zi, ca neîntemeiat, având în vedere vârsta minorului, acest program la acest moment ar afecta negativ dezvoltarea acestuia, în acest moment părinții trebuie să asigure climatul necesar unei dezvoltari armonioase a personalitatii minorului iar cererea privind suplinirea consimțământului mamei pentru eliberarea pașaportului minorului până la împlinirea vârstei de șase ani, va fi respinsă ca neîntemeiată, întrucât vizează o măsură definitivă, care nu se soluționează pe calea ordonanței președențiale .
Referitor la cheltuielile de judecată, acestea vor fi solicitate pe cale separată .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Admite cererea formulată de reclamantul De F. D., cu domiciliul ales pentru comunicări în București, ., . 1, etaj 5, apartament 35, sector 4, cu domiciliul în Italia, R., Piazza Manfredo Fanți nr. 30, scara B, Pi. 2, IN. 5, în contradictoriu cu pârâta T. G. S., cu domiciliul în București, . nr.2 B, . 2, etaj 4, apartament 62, sector 6, CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor la Cabinet Avocat N. P., în București, Șoseaua I. nr.53, . B, etaj 4, apartament 60, și A. T. Sector 6 București, cu sediul în București, Calea Plevnei nr.147-149, sector 6, în parte.
Încuviințează reclamantului de a avea legături personale cu minorul DE F. CRISTIANO DAVIDE, până la vârsta de 6 ani, în fiecare săptămână, la domiciliul mamei, marți, miercuri, sâmbăta și duminica între orele 18.00-20.00, după împlinirea acestei vârste, minorul va fi luat din domiciliul mamei, în primul și al treilea weekend, de sâmbătă –ora 11.00 până duminică, orele 18.00, în vacanța de primăvară, de P., a doua și a treia zi, între orele 11.00-17.00, vacanța de vară, perioada 01.07-15.07 sau 01.08.-15.08., două săptămâni consecutive, vacanța de iarnă, în anii impari, ajunul Crăciunului și prima zi de C., cu mama, iar în anii pari, cu tata, în toate situațiile, întâlnirile vor avea loc fără prezența mamei iar, în situația în care minorul va fi luat din domiciliul mamei, tatăl va avea obligația de a–l readuce pe minor în domiciliul mamei, iar ziua de naștere a minorului se va face alternativ la domiciliul mamei sau al tatălui .
Respinge programul de contacte telematice zilnice, ca neîntemeiat.
Respinge suplinirea consimțământului mamei pentru eliberarea pașaportului minorului până la împlinirea vârstei de șase ani, ca neîntemeiat.
Ia act că cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
Cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare, care se depune la Judecătoria sector 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.SM/Thred.MV
5 ex./08.05.2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 2920/2015. Judecătoria... → |
|---|
