Plângere contravenţională. Sentința nr. 1202/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1202/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 1202/2015
DOSAR nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1202
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. I. G.
GREFIER: U. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul B. C. I.în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. - Secția 21 Poliție .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la prima strigare, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța lasă cauza la a doua strigare în vederea prezentării părților, în conformitate cu art.104 pct.13 din HCSM nr.387/2005.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la a doua strigare, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect plângere contravențională, aflându-se la primul termen de judecată.
Instanța verificând din oficiu competența, conform art.131 alin.1 Cod de procedură civilă constată că este competență, din punct de vedere general, material și teritorial conform art.94, pct.4 Cod de procedură civilă și art.32 din OG 2/2001.
Asupra probelor, în temeiul art.255 și art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind această probă ca fiind admisibilă, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Instanța respinge proba cu martorul M. A. M., solicită de contestator, având în vedere că nu a fost indicată cu exactitate teza probatorie, iar instanța apreciază că această proba nu este utilă față de obiectul și împrejurările cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 16.12.2014, sub nr._, petentul B. C. I., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI- SECȚIA 21 POLIȚIE, a solicitata instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/24.11.2014 încheiat de D. - Secția 21 Poliție și exonerarea sa de la plata amenzii.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că la data de 02.12.2014, a primit un plic la căsuța poștală a apartamentului în care locuiește, în care se afla un proces - verbal de contravenție întocmit de către un agent constatator din cadrul Secției 21 Poliție. A menționat că acest proces-verbal era întocmit pe numele Boroșanu A. I. și purta adresa și CNP-ul său. Atât înștiințarea, cât și plicul erau adresate aceleași persoane, Boroșanu A. I. iar numele și prenumele său sunt B. C. I. și nu Boroșanu A. I..
A susținut că, în mod ilegal, CNP-ul său a fost atribuit altei persoane care poartă un alt nume și prenume și care a fost sancționat în calitate de contravenient.
A mai arătat contestatorul că pe acest proces -verbal nu apar nici datele de identificare și semnătura unui martor -asistent, în condițiile în care acest proces -verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului. Mai mult, nu există o mențiune prin care să fie motivată lipsa martorului, necesar în cazul unui refuz de semnare.
Referitor la nelegalitatea procesului-verbal de contravenție a menționat că, potrivit art. 34 din O.G nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului -verbal și hotărăște asupra contravenției, iar pe această cale, instanța trebuie să verifice dacă procesul verbal contestat cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
A precizat că procesul - verbal nu cuprinde mențiunea obligatorie prevăzută de art. 16 și sancționată cu nulitatea conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 - numele și prenumele contravenientului - „datele personale din actul de identitate" iar pentru a beneficia de prezumția de legalitate și veridicitate, un proces verbal de contravenție trebuie să conțină toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 din O G nr. 2/2001. Una din mențiunile obligatorii sunt datele personale din actul de identitate.
A mai arătat că nu este vinovat de cele consemnate în acest proces -verbal și nu se identifică cu persoana menționată în cadrul procesului. Prin procesul verbal încheiat, deși agentul constatator a constatat că numitul Boroșanu A. I. are domiciliul și codul său numeric personal, nu a menționat ce calitate are.
Față de lipsa menționării datelor personale corecte, a susținut că nu se poate proceda la stabilirea temeiniciei așa zisei fapte contravenționale constatate de către agentul de poliție, iar conform art. 18 din O.G nr. 2/2001, „în caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului, agentul constatator poate apela la ofițeri și subofițeri de poliție, jandarmi sau gardieni publici".
A învederat că agentul constatator a menționat la rubrica ,.mențiuni (obiecțiuni) ale contravenientului, faptul că „are o atitudine recalcitrantă și refuză dialogul" totuși nu a indicat dacă contravenientul a fost de față, dar a refuzat semnarea sau nu a fost de față și nu poate lua la cunoștință despre conținutul procesului verbal. Contestatorul a mai arătat că procesul -verbal nu poartă nici o mențiune privind lipsa semnăturii contravenientului sau lipsa unui martor asistent.
A menționat că procesul-verbal nu poate face dovada deplină a situației de fapt constatate, fiind nelegal și lipsit de forța probantă recunoscută de lege actelor de constatare legal întocmite. A mai arătat că i s-a produs o vătămare prin întocmirea actului în această modalitate constă în lipsirea sa de posibilitatea de a proba netemeinicia acestuia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 16-19, 32-34 din O.G nr. 2/2001.
Contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, audierea unui martor în persoana numitei M. A. -M., în condițiile în care instanța va aprecia necesară ascultarea sa, în dovedirea motivelor plângerii formulate.
În dovedirea plângerii contestatorul a depus, următoarele înscrisuri: procesul -verbal de contravenție . nr._, dovada comunicării procesului -verbal de contravenție, copie a cărții de identitate, chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de lei, în original(filele 6-10).
Cererea a fost legal timbrată, potrivit dispozițiilor art. 19 din O.U.G. 90/2013.
La data de 08.01.2015, intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, a depus întâmpinare, la plângerea formulată de petentul B. C. I. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/24.11.2014 întocmit de Secția 21 Politie.
Intimata a arătat că, prin procesul-verbal de contravenție sus-menționat, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptei prevăzută de dispozițiile art. 2 pct. 31 din Legea nr. 61/1991 (republicată), constând în aceea că, la data de 24.11.2014, ora 02:30, în București, sector 6, ., a refuzat să se legitimeze, motivând că se află la domiciliul său și nu există mandat de percheziție.
A susținut că fapta reținută în sarcina petentului întrunește toate elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.3 pct. 31 din Legea nr.61/1991 (republicată).
Intimata a menționat că analizându-se legalitatea procesului-verbal atacat, consideră că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv dispozițiile art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. Astfel, actul constatator al contravenției cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condițiile de formă cerute de lege.
A invocat decizia nr. XXII din 19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv: „...situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță... în raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului - verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”.
Referitor la temeinicia actului constatator, a solicitat a se avea în vedere dispozițiile art. 270 din codul de procedură civilă conform cărora „ înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii” coroborate cu dispozițiile art. 269 din Codul de procedură civilă conform cărora „înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită, de stat cu autoritate publică, în formă și condițiile stabilite de lege; autenticitatea înscrisului se referă, la stabilirea, identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora, și data înscrisului; este, de asemenea, autentic orice alt înscris emis de către o autoritate publică și căruia legea, îi conferă, acest caracter. De asemenea, în conformitate cu art. 249 din Codul de procedură civilă “cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”.
Mai mult decât atât, fapta contravențională descrisă în procesul - verbal contestat este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ - actul fiind emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, coroborat cu prezumția de autenticitate - actul emanând de la instituția emitentă cât și cu prezumția, de veridicitate.
Intimata a solicitat a se avea în vedere și hotărârea pronunțată la data de 03.04.2012 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. (cererea nr._/05) prin care s-a statuat că este „cert ca instanțele naționale așteaptă, ca petenții să aducă elemente de probă contrare faptelor stabilite de agenții constatatori și nu este mai puțin adevărat că această abordare este justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională, care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei revine celui care pretinde ceva în fața instanței”. Totodată, solicită a se observa că prezumția de nevinovăție a petentului nu are caracter absolut și, față de aceasta, primează prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal: „autoritățile naționale, dând prioritate prezumției de legalitate și validitate a procesului-verbal în defavoarea prezumției de nevinovăție, au respectat garanțiile art.6 din Convenție, având în vedere că nu există posibilitatea înlocuirii sancțiunii aplicate cu o sentință privativă de libertate în caz de neplată” (decizia de inadmisibilitate pronunțată de C.E.D.O. la data de 28.06.2011 în cauza I. P. contra României - cererea_/04).
Astfel, a învederat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un act autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate până la proba contrară ce revine celui care contestă actul respectiv.
Totodată, a solicitat a se ține cont de faptul că înscrisurile de la dosar se coroborează nemijlocit cu constatarea personală a faptei de către agentul de poliție, precum și cu actul constatator al contravenției.
Intimata a menționat că au fost respectate de către agentul constatator, atât dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sancțiunea aplicată în cauză fiind în cuantum de 250 de lei.
În susținerea întâmpinării, a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisuri, precum și orice altă probă ar rezulta din dezbateri.
Totodată, în ceea ce privește încuviințarea pentru contestator a probei testimoniale, a menționat că se opune audierii în calitate de martor a vreunei persoane prevăzută în art. 315 Cod procedură civilă.
La data de 20.01.2015, intimata a depus procesul verbal susmenționat, în original, dovada înaintării procesului verbal către contestator, fișa de intervenție și raportul din data de 24.11.2014(filele 25-30).
La termenul de judecată din data de 13.02.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și a respins, pentru petent, proba cu martorul M. A.-M., apreciind că nu este utilă soluționării cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la probele administrate și la susținerile părților, instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal . nr._ întocmit la data de 24.11.2014, de D.G.P.M.B. - Secția 21 Poliție, petentul B. C. I. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, conform art. 3 lit. a din Legea 61/1991 rep., reținându-se că, la solicitarea agenților de poliție, care s-au deplasat la domiciliul acestuia urmare a unei sesizări 112, a refuzat să se legitimeze, motivând că se află la domiciliul său și nu există mandat de percheziție.
Procesul-verbal nu a fost semnat de petent, la rubrica „mențiuni(obiecțiuni) ale contravenientului” fiind înscrisă mențiunea „Are o atitudine recalcitrantă și refuză dialogul”. Respectivul proces-verbal a fost comunicat petentului la data de 02.12.2014, prin poștă, astfel cum rezultă din susținerile acestuia și înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate de instanță din oficiu.
Prin plângerea formulată, petentul a invocat nelegalitatea procesului-verbal de contravenție, susținând că privește o altă persoană, întrucât în cuprinsul său a fost menționat că numele și prenumele contravenientului sunt Boroșanu A. I., iar nu B. C. I., fiind însă reținute adresa și codul său numeric personal.
Observând ansamblul materialului probator, instanța va înlătura aceste susțineri, nefiind întemeiate, apreciind că, în fapt, dintr-o eroare materială, agentul constatator a menționat că numele contravenientului este Boroșanu, în loc de B., iar unul dintre cele două prenume ca fiind A., în loc de C.. Având în vedere că adresa de domiciliu și codul numeric personal (ce nu poate fi atribuit decât unei singure persoane) menționate în procesul-verbal corespund celor cuprinse în actul de identitate ale petentului(fila 6), iar fapta a fost săvârșită la adresa acestuia de domiciliu, instanța constată identitatea dintre persoana sancționată și persoana petentului.
De asemenea, petentul a susținut că procesul-verbal de contravenție este nelegal, întrucât nu a fost întocmit în prezența unui martor-asistent.
Instanța apreciază că lipsa martorului nu este de natură a atrage nulitatea procesului-verbal, întrucât nu s-a produs nicio vătămare petentului de neînlăturat. În acest sens, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prezența unui martor-asistent este necesară la momentul întocmirii procesului-verbal, în situațiile în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, pentru a confirma existența uneia dintre aceste situații, iar nu în ceea ce privește fapta contravențională. În cauza de față, se observă că agentul constatator a reținut că petentul avut o atitudine recalcitrantă și a refuzat dialogul.
Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, instanța constată că prin art. 2 pct. 3 din Legea 61/1991 rep., s-a statuat că reprezintă contravenție „refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu”, faptă sancționată cu amendă cuprinsă între 100 de lei și 500 de lei, potrivit dispozițiilor art. 3 lit. a din același act normativ.
Instanța apreciază că fapta săvârșită de petent, astfel cum a fost descrisă de agentul constatator, a fost corect încadrată în textele legale menționate, iar în ceea ce privește legalitatea sancțiunii aplicate, aceasta se încadrează în limitele prevăzute de lege.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din analiza prevederilor art. 34 din actul normativ indicat, reiese că procesul-verbal face dovadă cu privire la situația de fapt constatată până la proba contrară.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, instanța având obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii, în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce au putut fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază și faptul că faptele constatate personal de acesta pot da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Mai mult, în susținerea aspectelor constate nemijlocit de agentul constatator, la dosarul cauzei au fost depuse fișa de intervenție nr._ și raportul agentului constatator (filele 28 și 29), care conduc la împrejurarea că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde realității. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a pune la îndoială cele reținute de agentul constatator și a dovedi o situație contrară.
Instanța reține că petentul nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicații de natură a ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G nr. 2/2001.
În concluzie, instanța reține că petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal contestat.
În privința sancțiunii, agentul constatator i-a aplicat petentului o amendă în cuantum de 250 lei. Analizând individualizarea sancțiunii aplicate în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională, aplicată în cuantum mediu, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și atitudinea contravenientului. De asemenea, gradul de pericol social rezidă din însăși fapta petentului, prin neindicarea datelor de identitate și îngreunarea procesului de identificare de către agenții de poliție aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G nr. 2/2001, nefiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională, formulată de contestatorul B. C. I., C.N.P._, domiciliat în București, ., ., ., sector 6, în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B.- SECȚIA 21 POLIȚIE, cu sediul în București, ., sector 6.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședința publică, azi, 13.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. IGS/tehnored. MU
4ex/02.03.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1276/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1239/2015.... → |
|---|
