Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1280/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1280/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 1280/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1280
Ședința din Camera de Consiliu din data de 17.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. G.
GREFIER: Ș. G.
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe reclamantul I. N. PRIN MANDATAR . SA, în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, iar la data de 30.01.2015 reclamanta a depus un set de înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.11.2014, sub nr._, reclamantul I. N. PRIN MANDATAR . SA a solicitat obligarea pârâtului M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL la plata sumei de 690 lei precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 150 lei, reprezentând onorariu avocat și taxa judiciară de timbru în valoare de 50 lei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 1249 din data de 20.06.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, rămasă irevocabilă prin nerecurare, s-a admis excepția lipsei de interes al acestuia, având în vedere că pârâtul și-a îndeplinit obligația după introducerea cererii de chemare în judecată, rezultând astfel că interesul acestuia nu mai era actual.
Reclamantul a invocat prevederile art. 453 C.pr.civ. menționând că procesul aflat pe rolul Tribunalului București a fost generat de culpa pârâtului, care nu și-a îndeplinit obligațiile decât după acționare în justiție.
În concluzie, reclamantul a solicitat admiterea cererii și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 690 lei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 453 C.pr.civ.
În dovedire, reclamantul a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisuri și a depus, sentința civilă nr. 1249/20.06.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, facturi privind plățile făcute și contractul de mandat autentificat sub nr. 2360/15.11.2011 la BNP F. M. și Asociații și a solicitat atașarea dosarului nr._/3/2011 al Tribunalului București.
La data de 20.11.2014, pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată prin care a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că reclamantul a depus chitanța fără număr din data de 19.04.2012 în valoare de 150 lei, reprezentând onorariu conform contractului de asistentă juridică_/2011, dar a omis să depună factura aferentă precum și chitanța și factura fiscală cu nr. 57/20.08.2012 în valoare de 540 lei conform contractului de asistentă juridică_/15.11.2011.
Pârâtul a menționat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli, decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil, invocând prevederile art. 452 C.pr.civ. și menționând că la închiderea dezbaterilor prin sentința pronunțată, reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
De asemenea, pârâtul a arătat că prin s.c. 1249/20.06.2012 soluționată de Tribunalul București, Secția a III-a civilă în dosarul nr._/3/2011, instanța a admis excepția lipsei de interes în formularea primului capăt de cerere și ca urmare l-a respins ca lipsit de interes, astfel M. București nu a căzut în pretenții și nu datorează cheltuieli de judecată și a invocat prevederile art. 454 C.pr.civ.
Cu privire la celelalte 3 capete de cerere, pârâtul a menționat că acestea au fost soluționate în alt dosar, instanța dispunând formarea dosarului nr._/3/2012 având ca obiect Legea nr.10/2001 disjuns din_/3/2011, reclamantul renunțând la judecarea acestuia, astfel încât pârâtul nu datorează cheltuieli de judecată.
Totodată, pârâtul a precizat că reclamantul a atașat două chitanțe emise în baza a două contracte de asistentă diferite astfel că nu a făcut dovada pentru care dintre cele două dosare au fost emise.
Având în vedere că sumele solicitate nu au fost cerute în mod expres pe parcursul procesului desfășurat la Tribunalul București, pe cale separată, pârâtul a menționat că nu este obligat la plata sumelor solicitate de către reclamant deoarece până la închiderea dezbaterilor în instanța de fond, nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 și art.451 C.pr.civ.
În dovedire, pârâtul a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisuri și a solicitat atașarea dosarului nr._/3/2011 al Tribunalului București.
In probațiune s-a administrat proba cu înscrisuri..
Cerere legal timbrată.
La prezenta cauză a fost atașat dosarul nr._/3/2011 al Tribunalului Bucuresti.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pe fondul cauzei se retine că, prin cererea introductivă de instanță înregistrată la data de 08.12.2011 la Tribunalul București sub nr._/3/2011, reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul M. București, prin Primar General, a solicitat instanței să soluționeze pe fond notificarea formulată de acesta în baza legii nr.10/2001 cu privire la imobilul situat în București, ., sector 5, cu obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința civilă nr.1249/20.06.2012, Tribunalul București, a respins primul capăt de cerere cu obiect soluționarea pe fond a notificării nr.1896/2001, ca lipsit de interes și a disjuns capetele II și III formând un nou dosar. Sentința a rămas irevocabilă prin nerecurare.
Potrivit susținerilor paratului din întâmpinare, reclamantul a renunțat la judecata cauzei disjunse, însă nu s-a făcut dovada acestor susțineri.
Nu reiese din Sentința civilă nr.1249/20.06.2012, că instanța ar fi luat act că reclamantul a renunțat la obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecată, efectuate în cauză.
Reclamantul a fost reprezentat în fața Tribunalului în dosarul nr._/3/2011 de către avocatul A. T., potrivit împuternicirii avocațiale emise in baza contractului de asistență juridică nr._ din 15.11.2011 (aflate la fila 6 dosar tribunal), iar onorariul achitat de reclamant a fost în suma de 540 lei, după cum reiese din factura depusă la fila 12 dosar, emisa pentru serviciile prestate potrivit contractului de asistență juridică nr._/15.11.2011-fila 41 dosar.
Se apreciază că partea îndreptățită poate solicita recuperarea cheltuielilor ocazionate de un proces, prin cerere accesorie formulată în respectiva procedura cat și pe calea unei cereri separate.
Văzând dispozițiile art.274, alin.1 Cod de procedură civilă, -dispoziție legală incidentă în speță, în raport de faptul ca se solicita cheltuieli de judecata aferente soluționarii unei cauze sub auspiciile vechiului cod de procedură civilă -instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile pârâtului în sensul că nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată deoarece nu este parte căzută în pretenții, acțiunea reclamantului fiind respinsă în ceea ce privește capătul I de cerere ca lipsit de interes, întrucât din considerentele sentinței reiese că instanța a pronunțat soluția raportat la aspectul că paratul M. Bucuresti prin Primar a emis dispoziția nr._/15.02.2012 și a formulat propunere de acordare de despagubiri pe parcursul solutionarii cauzei, deci după ce reclamantul a sesizat instanța și a făcut cheltuieli de judecată constând în onorariu plătit avocatului pentru acest demers juridic.
Instanța este îndreptățită să aprecieze în ce măsură onorariul pentru apărătorul ales, plătit de partea care a câștigat procesul, trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor și complexitatea cauzei, precum și față de munca îndeplinită de avocat, întrucât prin angajarea unui apărător nu trebuie să se urmărească împovărarea părții căzute în pretenții, scopul exercitării dreptului la apărare fiind acela de a valorifica pretenții alegate.
Sub acest aspect și Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în nenumărate cazuri asupra temeiurilor acordării cheltuielilor de judecată, astfel: în hotărârea din 22.02.2007 în Cauza Gavrileanu împotriva României (L. și alții împotriva României, 14 decembrie 2006), un reclamant nu poate obține rambursarea costurilor și cheltuielilor decât în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului lor.
În hotărârea din 17.12.2004 în cauza C. și M. împotriva României Curtea reamintește că, în aplicarea art.41 din Convenție, aceasta acordă doar cheltuieli de judecată cu privire la care se stabilește că au fost cu adevărat suportate, că acestea au fost necesare și că au o valoare rezonabilă.
În hotărârea din 28._, în cauza S. și P. împotriva României, în ceea ce privește cheltuielile pentru procedura în fața Curții, aceasta trebuie să stabilească dacă au fost cu adevărat suportate, că acestea au fost necesare și că au o valoare rezonabilă (Nilsen și Jobnsen împotriva Norvegiei [GC] nr. 23.118/93, paragraful 62, CEDO 1999-VIII).
In speță, onorariul de avocat achitat de reclamant, prin mandata, în sumă 540 lei este apreciat de instanță ca rezonabil și nu se impune reducerea, întrucât cauza ce a facut obiectul dosarului atașat este una complexă, avocatul a prestat o activitate susținută, calificată, constând in formularea unei motivată pertinent atât în fapt cat si în drept, s-a prezentat în fata instanței, la toate termenele de judecată, a formulat pe parcursul soluționării cauzei alte cereri menite sa asigure reclamantului o apărare efectivă în vederea realizării dreptului dedus judecății.
În concluzie, apreciind că în dosarul nr._/3/2011 al Tribunalului Bucuresti, paratul este parte căzută in pretenții, în accepțiunea art.274, alin.1 cod proc. civ.-norma incidentă in raport de data soluționării acelei cauze, instanța va admite cererea si va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 540 lei cu titlu de cheltuieli de judecată aferente acestui dosar.
In raport de prevederile art.453, alin.1 Noul cod proc civ., -norma incidentă in raport de data soluționării prezentei cauze, va obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, aferente prezentei proceduri- din care suma de 50 lei taxa de timbru si 150 lei onorariu avocat, conform chitanțelor depuse la filele 6, 11, apreciindu-le ca dovedite, utile, necesare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite cererea formulată de reclamantul I. N. PRIN MANDATAR . SA, cu domiciliul în București, ., ., ., cu domiciliul procesual ales în București, .-138, corp B, parter, sector 5 în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în București, .. 291-293, sector 6, CF_.
Obligă pe parati sa plateasca reclamantilor suma de 540 lei cu titlu de cheltuieli de judecata aferente dosarului nr._/3/2011 al Tribunalului Bucuresti.
Obligă pârâtul să plăteasca reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata aferente prezentei cauze.
Executorie.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea se depune la Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica azi, 27.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
G. A. G. Ș.
Red. AG/ Tehn. ȘG
4 ex./03.04.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1281/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1264/2015.... → |
|---|
