Plângere contravenţională. Sentința nr. 1634/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1634/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 1634/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1634
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 27.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: R. S.
GREFIER: A.-R. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională-pretenții, privind pe contestatorul I. V. N. în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B.-B. Rutieră.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat contestatorul, personal, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța procedează la legitimarea contestatorului I. V. N., care prezintă CI-CNP_.
În baza art. 131 din noul Cod de procedură civilă instanța pune în discuție verificarea competenței Judecătoriei Sectorului 6 București.
Contestatorul apreciază că Judecătoria Sectorului 6 este competentă să judece cauza.
Instanța constată că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza potrivit art. 94 pct. 4 din noul Cod procedură civilă și art. 32 alin. 1 din OG 2/2001.
Instanța, față de dispozițiile art. 238 din noul Cod de procedură civilă pune în discuție estimarea duratei cercetării procesului.
Contestatorul arată că din punctul său de vedere lucrurile se vor lămuri în următoarele 10 minute.
Instanța estimează durata cercetării procesului la 1 lună.
Nemaifiind cereri prealabile formulate, nici excepții invocate, instanța acordă cuvântul cu privire la propunerea de probe.
Contestatorul arată că a solicitat o probă video din care să reiasă obiectivitatea întocmirii procesului verbal întrucât sarcina probațiunii incumbă părții care face acuzarea. Apreciază că el s-a purtat corect, a parcurs toate etapele și apreciază că este corect să fie promovată forța dreptului, iar nu dreptul forței.
Constatând că probele propuse de părți sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, în temeiul art. 255 raportat la art. 258 din noul Cod de procedură civilă, instanța încuviințează contestatorului și intimatei probei cu înscrisuri.
Totodată, instanța respinge solicitarea contestatorului privind administrarea probei cu înregistrarea video care a stat la baza întocmirii procesului verbal, având în vedere faptul că nu rezultă realizarea unor astfel de înregistrări.
Nemaifiind alte probe de administrat instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Contestatorul solicită respingerea procesului verbal de contravenție, ca fiind nelegal și netemeinic, neexistând probe care să susțină obiectivitatea. Arată că securitatea persoanelor implicate nu a fost pusă niciun moment în pericol. Menționează că erau trei benzi, iar el se afla pe banda din mijloc, abia atinsese zebra pentru traversare, iar persoana respectivă vorbea la telefon, s-a răzgândit, s-a întors. Distanța nu a fost niciodată mai mică de câțiva metri. Apreciază că o distanță de 3 metri este suficientă pentru un pieton să nu fie în pericol. Afirmă că se afla în zona C., Lujerului, unde sunt 3 benzi late, el era pe banda din mijloc, cu botul mașinii pe zebră, iar persoana respectivă era pe trotuar.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 03.12.2014, sub numărul_, contestatorul I. V. N., în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B., B. Rutieră, a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din 19.11.2014.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că în fapt, la data de 19.11.2014, în jurul orei 12.33, conducea autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_, pe banda a doua a Bulevardului I. M. din direcția Pasaj Lujerului către . M., deplasându-se cu o viteză de aproximativ 20-30 Km/h, ieșind din complexul comercial C. Lujerului.
După ce a rulat 4-5 km, a fost oprit de un agent de poliție din cadrul Brigăzii Rutiere care l-a legitimat și i-a comunicat că nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare, pe marcajul pietonal, fără a-i spune cu exactitate la care trecere de pietoni se referea (trecuse de trei marcaje pietonale).
Cu această ocazie i-a comunicat domnului polițist că a observat pe una din trecerile de pietoni de care trecuse, un pieton care vorbea la telefonul mobil și care s-a angajat în traversare în momentul în care el se afla cu partea din față a mașinii pe marcajul pietonal.
Cu toate acestea, i-a fost întocmit proces-verbal de contravenție și i-a fost reținut permisul de conducere, pentru o perioadă de 30 de zile.
Cu privire la legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, contestatorul arată că la data de 19.11.2014 a condus autoturismul menționat în cuprinsul procesului verbal de contravenție, pe . arteră generos de lată, prevăzută cu trei benzi de circulație pe sens.
În cursul rulajului a observat în zona unei treceri pentru pietoni o doamnă care vorbea la telefonul mobil și care nu era hotărâtă dacă se angajează sau nu în traversare.
El se deplasa cu o viteză redusă tocmai pentru a putea opri să acorde prioritate, dacă pietonul s-ar fi angajat în traversare.
Observând atitudinea nehotărâtă a doamnei și-a continuat deplasarea, observând totuși că doamna a inițiat în cele din urmă traversarea în momentul în care el a pătruns cu partea din față a autoturismului pe marcajul pietonal.
Precizează faptul că distanța laterală dintre autoturism și pieton era una mare și nici nu se poate vorbi despre riscul unui accident, așa cum afirmă domnul polițist în conținutul procesului-verbal de contravenție.
Agentul de poliție s-a aflat într-o gravă eroare, probabil, din cauza distanței mari dintre autoturismul pe care contestatorul îl conducea și autoturismul în care se afla agentul de poliție, fiind mai mult decât evident că acesta nu putea să aibă o percepție clară asupra situației exacte, ci doar o presupunere care s-a materializat prin întocmirea unui proces-verbal lipsit de temeinicie.
Agentul constatator se afla într-un autoturism de poliție și a venit din spatele contestatorului, oprindu-se la aproximativ 2-3 km față de locul presupusei contravenții, respectiv 4-5 km față de ieșirea din complexul comercial.
Contestatorul a apreciat că procesul-verbal . nr._ este nul de drept deoarece a fost întocmit cu încălcarea art. 16 alin. 7 din O.G. 2/2001 aprobată prin Legea 180/2002, în sensul că, în conformitate cu articolului amintit mai sus, în momentul încheierii procesului-verbal de contravenție agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare iar obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul verbal la rubrica alte mențiuni, sub sancțiunea nulității. Lui nu i s-a acordat această posibilitate legală iar cele menționate verbal de el nu au fost consemnate de către polițist, acesta consemnând fără acordul contestatorului că „nimic, achitat pe loc”.
În drept, contestatorul și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, art. 118 alin. 1 din OUG 195/2002 modificată și completată.
În susținerea plângerii, contestatorul a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri și înregistrarea video care a stat la baza procesului-verbal de contravenție.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar, procesul-verbal de contravenție . nr._ din 19.11.2014 emis de D.G.P.M.B., B. Rutieră, chitanța . nr._ din 19.11.2014 emisă de D.G.P.M.B., B. Rutieră, privind plata sumei de 180 lei, copia cărții de identitate a contestatorului.
La data de 21.01.2015, prin compartimentul registratură, intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, B. Rutieră a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de I. V. N. ca neîntemeiată, având în vedere faptul că procesul-verbal de sancționare este temeinic și legal întocmit, iar acest act de constatare face deplina dovadă a situației de fapt și de drept existente în cauză, până la proba contrară.
Totodată, intimata a solicitat să se constate că procesul-verbal respectă întocmai condițiile de fond și formă impuse de O.G. nr. 2/2001, nu este afectat de nicio nulitate, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.
Intimata arată că, în fapt, la data de 19.11.2014, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe . . nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea drumului public pe trecerea pentru pietoni, marcată și semnalizată corespunzător, aflați pe sensul său de deplasare.
Prin manevra efectuată, petentul a încălcat prevederile art. 135 lit. h) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 rep. și totodată a pus în pericol siguranța și integritatea fizică a pietonilor angajați în traversare regulamentară.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, conform art. 109 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. și nu au fost întocmite alte înscrisuri.
Procesul-verbal de contravenție, fiind întocmit în urma constatării nemijlocite a unei situații de fapt de către un agent constatator, învestit cu exercitarea prerogativelor de putere publică, se bucură de prezumția de veridicitate inerentă oricărui act administrativ.
În drept, procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională face dovada deplină a situației de fapt consemnate prin încheierea lui, până la proba contrarie, petentului revenindu-i obligația de a propune și aduce probe care să dovedească netemeinicia actului de constatare a contravenției.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității nu îl exonerează pe acesta de consecințele săvârșirii contravenției, atât timp cât acesta nu produce probe care să-i susțină afirmațiile.
S-a învederat că, la momentul încheierii procesului-verbal, petentul nu a făcut mențiuni sau obiecțiuni cu privire la fapta săvârșită, asumându-și cele consemnate, aspect confirmat prin semnătură.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 mod. complet., precum și art. 135 lit. h) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 rep. și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 4.02.2015, contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare – filele 26, 27 dosar.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/19.11.2014 (f.4), contestatorul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin 2 lit. b din OUG 195/2002, rap. la art. 135 lit. h din RAOUG nr.195/2002 reținându-se în sarcina sa faptul că la data de 19.11.2014, ora 12.33, a condus autoturismul nr._ pe . . nu a acordat prioritate de trecere pietonilor care traversau bulevardul prin loc special amenajat pe marcajul pietonal, pietonii aflându-se pe sensul său de deplasare, din stânga către dreapta, existând pericol de accident.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității, susținerile contestatorului sub acest aspect fiind neîntemeiate.
Contestatorul a criticat procesul-verbal de contravenție prin prisma faptului că agentul constatator nu i-ar fi respectat dreptul de a formula obiecțiuni. Cu privire la acest motiv de nulitate, instanța constată că din probele administrate, nu rezultă faptul că agentul constatator ar fi nesocotit dispozițiile art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, astfel încât instanța apreciază neîntemeiate afirmațiile contestatorului sub acest aspect. În acest sens, instanța reține consemnarea existentă pe actul atacat „Nimic achit pe loc”, și semnătura contestatorului executată în dreptul mențiunii, fapt ce atestă însușirea acesteia de către petent. De altfel, instanța constată că petentul a avut posibilitatea să formuleze obiecțiuni cu privire la sancționarea sa, pe calea plângerii contravenționale, urmând ca instanța să se pronunțe asupra lor.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține următoarele:
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere rațiunea care stă la baza recunoașterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat, se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.
Potrivit dispozițiilor art. 33 și art. 34 din OG 2/2001, instanța, odată învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale, este obligată să verifice, pe baza materialului probator administrat în cauză, legalitatea și temeinicia actului atacat.
Astfel, procesul-verbal de contravenție nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conținutul său, prezumția de temeinicie având caracter relativ, persoana sancționată având posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situație de fapt.
Instanța apreciază că, prin recunoașterea faptului că procesul-verbal de contravenție, încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, și a posibilității persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, nu numai că nu este cu nimic încălcată prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate, dar se realizează și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular.
Afirmațiile contestatorului potrivit cărora nu a încălcat regulile de circulație nu sunt susținute de nicio probă astfel încât, având în vedere și dispozițiile art. 249 Cod procedură civilă, nu pot fi reținute de către instanță.
Pe cale de consecință, instanța constată că din probele administrate în cauză nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal contestat, apreciind că în mod corect a fost reținută în sarcina contestatorului săvârșirea contravenției descrise în procesul-verbal.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal de contravenție contestat a fost legal și temeinic întocmit, și, pe cale de consecință, urmează a respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de contestatorul I. V. N., domiciliat în București, Ale. Școlarilor nr. 8, ., ., CNP_, în contradictoriu cu D.G.P.M.B., B. Rutieră, cu sediul în București, .. 9-15, sector 3.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.RS/Thred.P.E.E
5 ex./2015
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 1631/2015. Judecătoria SECTORUL... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1429/2015. Judecătoria... → |
|---|
