Contestaţie la executare. Sentința nr. 1028/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1028/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 1028/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1028
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: T. I. L.
GREFIER: T. C.-I.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare privind pe contestatorul S. V. și pe intimata P. B. ROMANIA SA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, a amânat pronunțarea pentru azi, 09.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 9960/03.12.2013 pronunțată de Judecătoria sector 6 București în dosarul cu nr de mai sus, prima instanță a respins ca neîntemeiată excepția netimbrării cererii; a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței teritoriale; a respins ca neîntemeiată excepția prematurității introducerii cererii; a respins ca fiind rămase fără obiect excepțiile ridicate de intimată referitoare la constatarea nulității parțiale a titlului executoriu; a admis contestația la executare formulată de contestatorul S. V. în contradictoriu cu intimata P. B. ROMÂNIA SA; a constatat perimată executarea silită ce formează obiectul dosarului de executare nr. 2007/mi/2012 instrumentat de SCPEJ I., Ș. și P..; a anulat formele de executare silită emise în dosarul de executare nr. 2007/mi/2012 instrumentat de SCPEJ I., Ș. și P..; a obligat intimata la plata către contestatori a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, intimata P. B. România SA a declarat în termen recurs motivat solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, dat fiind faptul că prima instanță nu a soluționat fondul cauzei.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin decizia nr. 1961R/20.06.2014 Tribunalul București Sectia aVa Civilă a admis recursul formulat de recurenta-pârâtă P. B. Romania SA împotriva sentinței civile nr. 9960/3.12.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 în dosarul civil nr._/303/2013, în contradictoriu cu intimatul-contestator S. V., a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Nu trebuie omis însă că instanța de executare deși nu are a aplica prevederile art 720 ind 1 cod pr civilă, totuși este ținută a verifica condiția impusă de însuși art 399 alin 3 cod pr civilă, respectiv aceea ca legea să nu prevadă o altă cale de atac pentru formularea acestei apărări de fond, situație în care apărarea de fond în discuție nu poate fi primită în cadrul contestației la executare. În aplicarea art 315 cod pr civilă (căci soluția recursului va fi una de casare cu trimitere spre rejudecare), în rejudecare, prima instanță va verifica acest aspect.
Critica recurentei intimate cu privire la soluția primei instanțe asupra excepției de perimare a executării silite este însă găsită de Tribunal va fiind una întemeiată, ceea ce va determina admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru cercetarea contestației la executare pe fond.
Astfel, deși prima instanță a reprodus textul art 389 cod pr civilă referitor la instituția perimării executării silite, cu toate acestea a realizat o interpretare și aplicare greșită a acestuia. Textul art 389 cod pr civilă vorbește clar de intervalul de 6 luni scurs între ultimul act de executare ce nu a mai fost urmat de alte acte de executare, ceea ce conduce la perimarea executării silite. Însă, în speță judecătoria a calculat acest termen de 6 luni de la momentul încheierii de încuviințare a executării silite de către Judecătoria sectorului 6 București prin încheierea din data de 22.09.2011, or încheierea de încuviințare a executării silite în nici un caz nu este act de executare. De altfel, prima instanță nu a prezentat nici un argument juridic pentru care a considerat că această încheiere este un act de executare. Nici o dispoziție legală din materia executării silite nu conferă caracter de act de executare încheierii pronunțate de instanța de executare privind admiterea încuviințării executării silite. Or, art 389 cod pr civilă stabilește clar că termenul de 6 luni se raportează la ultimul act de executare. Prin urmare concluzia judecătoriei în sensul că s-au scurs mai mult de 6 luni între data încheierii de încuviințare a executării – 22.09.2011 și data cererii de continuare a procedurilor execuționale formulată de creditoare la data de 24.05.2012, astfel că a intervenit perimarea executării, este una total eronată.
Pentru lămurirea primei instanțe, Tribunalul precizează că un eventual termen de 6 luni pentru intervenirea perimării executării silite din cauză s-ar fi putut calcula de la data adresei de înființare a popririi din data de 21.08.2013 – fila 36 dosar de fond, de altfel adresele de înființare a popririi (căci au fost mai multe, emise la diferite unități bancare) fiind primele acte de executare întreprinse de organul de executare în dosarul de executare privindu-l pe debitorul contestator S. V., știut fiind faptul că poprirea se înființează fără somație (de altfel și în privința unei somații de executare există opinii doctrinare și jurisprudențiale în sensul considerării acesteia drept un act de executare dar și un act începător al executării silite, deci nu act de executare).
Mai mult, are în vedere Tribunalul și prevederile art. 390 Cod pr. civilă potrivit cărora dispozițiile art. 389 privind perimarea executării silite nu se aplică în cazurile în care legea încuviințează executarea fără somație – cum este cazul art. 454 alin 1 Cod pr. civilă privind înființarea popririi fără somație.
În urma casării sentinței recurate, dosarul a fost înregistrat în vederea rejudecării pe rolul Judecătoria Sectorului 6 București sub nr._ la data de 30.12.2014.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității cererii astfel cum a fost pusă în vedere de către instanța de recurs, instanța reține că aceasta este întemeiată pentru următoarele motive:
Potrivit art. 399 alin. 4 C.p.c: „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță de judecată, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac." Or, în prezenta cauză, titlul executoriu este reprezentat de Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. 420202A_/29.02.2008.
Conform art. 399 alin. 4 C.p.c., în cadrul contestatei la executare se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, în situația în care sunt îndeplinite două condiții cumulative: titlul executoriu nu este emis de o instanță judecătorească și dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
În speța de față, chiar dacă prima condiție este îndeplinită, în sensul că titlul executoriu nu este reprezentat de o sentință judecătorească, ci de un contract de împrumut, cea de a doua condiție nu este îndeplinită. Astfel, legiuitorul a impus constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale, pe cale separată, potrivit dispozițiilor art. 111 Cod de procedură civilă coroborate cu art. 948 si următoarele Cod civil, în vigoare la data încheierii Contractului de leasing și cu dispozițiile Legii nr. 193/2000.
O asemenea soluție nu constituie o îngrădire a liberului acces la justiție, de vreme ce partea interesată poate folosi apărările respective, potrivit opțiunii sale, în una sau alta dintre căile de atac pe care le are la dispoziție. Adoptarea acestei măsuri nu face, în realitate, decât să dea expresie preocupării legiuitorului de a proteja partea interesată și de a-i da posibilitatea de a beneficia de toate garanțiile pe care le prevede procedura prevăzută de art. 111 C.p.c. în materie de căi de atac etc.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității contestației la executare.
Respinge contestația la executare privind pe contestatorul S. V., cu domiciliul în București, .. 5, ., . domiciliul procesual ales în București, la C. N. D., ., ., ., sector 2 în contradictoriu cu intimata P. B. ROMANIA SA, cu sediul în București sector 1, soș. N. T., nr. 29-31 ca inadmisibilă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.02.2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1421/2015. Judecătoria... | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 1030/2015. Judecătoria... → |
|---|
