Plângere contravenţională. Sentința nr. 1771/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1771/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 1771/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1771
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 4.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe petentul I. Z. M. R. în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. - Secția 20 Poliție.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul, personal, martorul M. R. E., propus de contestator și martorul asistent M. I., lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În conformitate cu prevederile art.312 Cod procedură civilă, instanța procedează la audierea martorului M. R. E., propus de contestator și a martorului asistent M. I., sub prestare de jurământ, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Petentulsolicită admiterea plângerii și, pe cale de consecință, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției. Depune la dosar concluzii scrise.
INSTANȚA
La data de 19.09.2014, pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București a fost înregistrată, sub nr._ /2015, cererea petentului I. Z. M. R., în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. - Secția 20 Poliție, prin care a solicitat instanței să se dispună admiterea plângerii formulate împotriva procesului verbal . nr._/03.09.2014 și anularea acestuia.
În motivarea contestației, petentul a arătat că, prin procesul verbal de constatare a contravenției s-a constatat că, la data de 03.09.2014, în jurul orei 15:00, se afla în imobilul situat în București, .. 9, ., sector 6 în vizită la numita M. R., în urma solicitării acesteia pentru a asista ca martor la încercarea de a fi scoasă din casă în mod abuziv de numita N. C..
În jurul orei 15:00, numita N. C. s-a prezentat la adresa de mai sus, împreună cu mai multe persoane, încercând să intre în mod abuziv peste d-na M. R., care ocupa adresa în calitate de chiriaș, în baza unei înțelegeri verbale cu aceeași doamnă. Având în vedere modalitatea prin care numita N. C. a forțat . de încă o cunoștință a sa, chemată special pentru acest lucru, M. R. a solicitat intervenția unui echipaj de Poliție, prin Serviciul de Urgență 112. La câteva minute de la apel la adresa sa s-a prezentat un prim echipaj de poliție, care, înțelegând situația, cu foarte mult profesionalism, a încercat să explice ambelor părți cum se procedează legal în vederea evacuării. Cunoscându-și competențele și limitele legale, dar neluând în considerare încercarea d-nei N. C. de a pătrunde cu forța în domiciliu, cei doi agenți au plecat, lăsând în casă, în urma discuțiilor, pe numita N. C. și pe soțul acesteia, pe de o parte, și pe M. R., împreună cu petentul în calitate de martor asistent, pe de altă parte, pentru a stabili amiabil condițiile părăsirii imobilului. Toate discuțiile purtate în fața agenților de poliție, cât și în scurtul timp până la sosirea acestora, s-au purtat într-un cadru civilizat, fără a se depăși limitele bunului simț, nu s-au adus injurii și nu au existat alte manifestări antisociale din partea niciuneia dintre persoanele prezentate la fața locului.
La câteva minute de la plecarea echipajului de poliție, iritată de faptul că agenții de poliție i-au permis petentului să asiste ca martor la discuția celor două, doamna N. C. a solicitat prin intermediul Serviciului de urgență 112, nejustificat, un echipaj de poliție. La 30 de minute de la efectuarea apelului, la adresă s-au prezentat alți doi agenți de poliție, care s-au arătat foarte iritați de faptul că agenții de poliție ce s-au prezentat inițial nu au făcut nimic și au solicitat actele de identitate ale celor două doamne și au coborât din casă la mașină împreună cu acestea, ulterior a fost chemat și petentul la mașină pentru a fi anunțat că este sancționat. Petentul menționează că nu i s-a adus la cunoștință motivul pentru care este chemat, agenții de poliție afirmând doar că a fost la locul nepotrivit în momentul nepotrivit.
Acțiunea echipajului de poliție, de a aplica o sancțiune nedreaptă, nemotivată și abuzivă, folosind un martor mincinos, prezent doar la discuția purtată în fața primului echipaj de poliție, drepturile și interesele petentului au fost grav lezate.
În drept, au fost invocate disp.OG nr.2/2001 și Legea nr.61/1991.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar: copia procesului verbal . nr._/03.09.2014, copia actului său de identitate, copie adresă nr._/08.09.2014 emisă de Secția 20 Poliție.
La data de 07.10.2014, petentul a depus cerere precizatoare sub aspectul datelor de identificare ale părților și ale temeiului de drept, respectiv OG nr.2/2001-cap.3, art. 21 alin.3, art. 2 alin.1 din Legea nr.61/1191 rap.la art. 3 lit.1) alin.b).
La data de 14.11._, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a arătat că fapta reținută în sarcina petentului întrunește toate elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina acestuia.
Sub aspectul legalității procesului verbal atacat, se apreciază că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv dispozițiile art. 17, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, astfel, actul constatator al contravenției cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condițiile de formă cerute de lege.
Odată cu întâmpinarea, intimata a depus la dosar: adresa nr._/05.11.2014 emisă de DGPMB-Secția 20 Poliție, raport din 30.10.2014, borderou, procesul verbal . nr._/03.09.2014, fișă intervenție la eveniment nr._, dovada confirmare de primire.
La data de 09.12.2014, petentul a formulat răspuns la întâmpinare.
Au fost audiați, în calitate de martori numiții M. I. și M. R. E..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/03.09.2014 încheiat de agenți constatatori ai intimatei D.G.P.M.B. - Secția 20 Poliție, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și sancționate de art. 3 alin. 1 lit. b din același act normativ.
S-a reținut că, în data de 03.09.2014, orele 16,00, pe .. 9, ., a proferat injurii la adresa numitei N. M. C. în timp ce se afla pe scara blocului și în prezența agenților de poliție.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin legea nr. 180/2002 cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța consideră că, în vederea justei soluționări a cauzei, trebuie să facă o distincție între neregularitățile unui act juridic care sunt ocrotite în mod expres sub sancțiunea nulității și cele pentru care legea nu stabilește în mod expres o astfel de sancțiune.
În procedeul verificării legalității unui act juridic, judecătorul nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de petent în cererea sa, ci fiind sesizat cu analiza legalității actului trebuie să aibe în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către acesta din oficiu.
În al doilea rând, dacă judecătorului nu i-ar fi permis să verifice legalitatea actului atât din punct de vedere al nulităților exprese, cât și a celor virtuale s-ar putea ajunge la situația în care un act juridic nelegal întocmit să rămână în vigoare.
Dacă în cercetarea legalității unui act juridic judecătorul învestit în acest sens ar fi obligat să respecte întru-totul principiul disponibilității fără a avea posibilitatea de a verifica alte aspecte decât cele sesizate de petent în cererea sa, ar putea ajunge la situația în care, deși constată prin propriile verificări că actul este nul, în lipsa unei solicitări exprese în acest sens în conținutul cererii de chemare în judecată, ar trebui limitându-se doar la cele invocate de petent să-i respingă acțiunea și să păstreze un act nevalabil întocmit.
Tocmai pentru evitarea unor astfel de consecințe nedorite pe plan procesual legiuitorul a creat cele două tipuri de sancțiuni, respectiv nulitatea absolută și relativă, diferența dintre cele două constituind faptul că prima poate fi invocată de orice persoană, inclusiv de judecător cu ocazia judecării unei acțiuni în care este sesizat cu verificarea legalității unui act.
Prin urmare, în momentul în care instanta este sesizată cu verificarea legalității unui act juridic, aceasta, în vederea evitării păstrării în circuitul juridic a unui act ilegal, trebuie să-l analizeze având în vedere toate condițiile de valabilitate ale acestuia, așa cum au fost stabilite de textele legale în vigoare în momentul întocmirii, indiferent dacă condițiile ad validitatem de fond și/sau de formă sunt sau nu stabilite sub sancțiunea nulității exprese și absolute sau vituale și relative.
În concret, acest demers înseeamnă verificarea nu numai a acelor aspecte de nelegalitate care au fost invocate de petent în cererea sa, ci și a acelor care au fost omise, dar care sunt stabilite sub sancțiunea nulității exprese și absolute, putând fi astfel invocate și constatate din oficiu de către judecător.
Totodată, acest demers înseamnă și faptul că în situația în care un petent nu indică în conținutul cererii sale vreo cauză de nelegalitate, judecătorul nu va fi legat de principiul disponibilității în ceea ce privește temeiurile de drept ale cererii, ci, mai mult, fiind învestit prin cerere cu soluționarea legalității actului va fi obligat să verifice respectarea acelor dispoziții legale care sunt ocrotite sub sancțiunea nulității exprese și absolute.
Prin urmare, aplicând cele arătate mai sus la cererea formulată de petentul din cauza de față, instanța constată că acesta nu a invocat în conținutul cererii sale vreo cauză de nelegalitate, ceea ce, însă, nu va împiedica instanța sesizată cu verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției să analizeze conținutul acesteia sub aspectul respectării condițiilor de fond și de formă ad validitatem stabilite de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității exprese și absolute.
Analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/03.09.2014, instanța constată că acesta respectă întocmai condițiile de fond și de formă ad validitatem stabilite de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității exprese și absolute. Din această cauză, instanța consideră că procesul-verbal mai sus amintit este un act juridic legal întocmit nefiind lovit de vreo cauză de nulitate absolută sau relativă.
Totodată, instanța constată că, fiind vorba de un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic în înțelesul art. 269 Cod procedură civilă.
Procesul-verbal de constatare a contravenției, fiind un act autentic, acesta, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acesteia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 255 Cod procedură civilă, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedura civila, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Totodată, instanța constată că, în acest sens, puterile sale sunt limitate de principiul disponibilității, aceasta neputând administra dovezi din oficiu în vederea dovedirii netemeiniciei celor constatate și, astfel, a inversării prezumției de veridicitate. Această sarcina este una exclusivă și îi aparține, potrivit art. 249 Cod procedură civilă doar petentului.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, în situația în care un petent nu solicită dovezi în sensul dovedirii netemeiniciei unui proces-verbal, instanța nu va putea solicita administrarea unor dovezi care să tindă la realizarea acestui demers, ci, odată constatată validitatea acesteia, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acesteia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
Legat de acest aspect, instanța constată că, în cauza de față, petentula solicitat instanței administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale în vederea dovedirii netemeiniciei procesului-verbal de constatare a contravenției.
Cu toate acestea, instanța retine că, prin probele administrate la dosar de către petent, acesta nu a reușit să facă dovada contrarie actului sancționator, prezumția de veridicitate a procesului-verbal rămânând, astfel, în ființă, deoarece din probele administrate de petent la dosarul cauzei nu rezultă o situație contrară celor reținute în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției.
Potrivit art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, constituie contravenție săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.
Astfel, din declarația martorului M. I., audiat nemijlocit de instanță, rezultă că în prezența acesteia petentul i s-a adresat d-nei N. C. M. folosind expresii jignitoare precum „escroacă, mincinoasă”, în timp ce se aflau în public și în prezența unor agenți de poliție, fila 50.
Din raportul întocmit la data de 30.10.2014 de agenții constatatori, rezultă că în prezența acestora petentul a folosit injurii la adresa d-nei N. M. C., fila 29, împrejurări care se coroborează cu acelea relatate de martora M. I., fila 50.
Analizând probele administrate la dosar, instanța urmează a reține că, în cauză, petentul nu a reușit să facă dovada unei alte situații de fapt față de cea reținută în actul constatator al contravenției.
Potrivit art. 16 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu descrierea faptei contravenționale, cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
Văzând dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată ca atare prin lege, instanța apreciază că faptele reținute în sarcina petentului întrunesc fiecare înparte elementele materiale necesare pentru a califica faptele drept contravenție, întrucât, așa cum rezultă din întregul material probator administrat în cauză, petentula manifestat o comportare activă, conștientă și voluntară în sensul de a încălca regulile privitoare la respectarea normelor de conviețuire socială.
Prin urmare, întrucât petentul nu a făcut dovada unei situații contrarii actului de sancționare, potrivit dispozițiilor art. 249 Cod procedură civilă, potrivit cu care cine face o afirmație în fața instanței trebuie să o dovedească, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 aprobată prin Legea nr. 180/2002, instanța va respinge plângerea acestuia ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată împotriva procesului verbal . nr._/03.09.2014, formulată de petentul I. Z. M. R., CNP_7, cu domiciliul în București, ..114, ..3, ., sector 4, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea Victoriei nr.19, sector 3.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.03.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2365/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
