Plângere contravenţională. Sentința nr. 1956/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1956/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 1956/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1956
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 11.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol pronunțarea în cauza civilă având ca obiect plângere contravențională privind pe petentul N. T. I. în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Integritate.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la termenul de judecată din data de 11.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da contestatorului posibilitatea să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 25.02.2015, iar ulterior, având nevoie de timp mai îndelungat pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 11.03.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.11.2014 sub nr._, petentul N. T. I., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Integritate, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr. 383/23.10. 2014 de către intimata Agenția Națională de Integritate.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, din data de 01.09.1999, a fost încadrat în funcția de procuror, ultima instituție la care și-a desfășurat activitatea fiind P. de pe lângă Tribunalul București.
Începând cu data de 18.01.2013, a fost suspendat din exercițiul funcțiunii prin hotărârea nr. 13 a Consiliului Superior al Magistraturii, ca efect al punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva sa.
Potrivit art.62 alin. 4 din Legea nr. 303/2004, privind Statutul judecătorilor și procurorilor, în perioada suspendării, judecătorilor și procurorilor nu le sunt aplicabile dispozițiile referitoare la interdicțiile si incompatibilitățile, prevăzute de art. 5 și 8 din același act normativ.
Prin urmare, petentul a apreciat că nu ar mai fi necesar să mai completeze declarațiile de avere și de interese, prevăzute de lege pentru funcționarii publici, considerând acest lucru cu atât mai mult cu cât, Legea nr.176/2010 prevede la art. 4, că persoanele suspendate din exercițiul funcției, pentru o perioadă ce acoperă integral un an fiscal vor actualiza declarațiile în termen de 30 de zile de la încetarea suspendării. Or, în situația personală, cauza care a determinat suspendarea nu a încetat, deci termenul arătat nu a început să curgă.
Așadar, bazându-se pe aceste argumente, în anii 2013 și 2014 nu a mai depus declarațiile de avere și de interese.
Pe fondul acestei stări de fapt, în data de 27.10.2014, petentul a primit la adresa de domiciliu, o corespondență din partea Agenției Naționale de Integritate, conținând adresa de comunicare nr._/G/II/23.10.2014, o înștiințare de plată a amenzii și procesul-verbal de constatare a contravenției . nr. 383/23.10. 2014, prin care a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 2000 de lei, pentru că nu ar fi respectat prevederile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 176/2010, aspect care a rezultat din adresa nr._/1164/2014, transmisă agenției de CSM.
Aceasta fiind, în esență, situația de fapt în cauză, petentul a solicitat să se constate că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr. 386, întocmit de către Agenția Națională de Integritate (ANI), la data de 23.10.2014, este nul.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, se remarcă faptul că acesta nu este întocmit cu respectarea tuturor mențiunilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, procesul verbal de constatare a contravenției trebuie să cuprindă în mod obligatoriu anumite date, a căror absență atrage nulitatea actului. Parcurgând conținutul actului, se observă lipsa următoarelor mențiuni: nu a fost precizată calitatea funcționarului care a întocmit actul, ci doar denumirea generica de agent constatator, această funcție neregăsindu-se ca atare în nomenclatorul CAEN sau în organigrama ANI; nu s-a făcut o descriere a faptei contravenționale, cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită și nu s-au arătat împrejurările ce au servit la aprecierea gravității faptei în asemenea măsura încât să determine aplicarea sancțiunii maxime; nu s-a indicat termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
În ceea ce privește celelalte mențiuni obligatorii prevăzute de art. 16 și 19 din OG nr. 2/2001, lipsa acestora poate atrage anularea procesului-verbal, dacă există o vătămare care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
Astfel, potrivit art. 19 alin. 1 și 3 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de către contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, iar în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. În speță, agentul constatator a menționat că procesul-verbal nu a fost semnat de către contravenient, întrucât săvârșirea contravenției s-a constatat la sediul ANI. Din același motiv s-a precizat că nu au fost formulate obiecțiuni și nu s-a formulat punctul de vedere prevăzut de lege. Cu privire la lipsa unui martor asistent, s-a precizat că s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a identifica un martor care să confirme situația prev. de art. 19 motivându-se că procesul-verbal s-a încheiat la sediul ANI, iar contravenția a fost săvârșită la sediul CSM.
Procedând în acest mod, contestatorului i-a fost încălcat în mod grav dreptul la apărare, astfel încât a suferit o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, neputând fi stabilite cu precizie condițiile în care a fost încheiat procesul-verbal.
În același sens, în conținutul procesului-verbal se face referire la adresa nr._/1154/2014 a CSM, al cărei conținut nu i-a fost adus la cunoștință niciodată.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, se poate constata că fapta imputată contestatorului nu întrunește elementele constitutive ale unei contravenții.
Petentul a arătat că la data de 18.01.2013, a fost suspendat din funcție.
Potrivit art.62 alin.4 din Legea nr.303, privind Statutul judecătorilor și procurorilor, în perioada suspendării, judecătorilor și procurorilor nu le sunt aplicabile dispozițiile referitoare la interdicții și incompatibilități, prevăzute de art. 5 și 8 din același act normativ.
Prin urmare, petentul a apreciat că nu ar mai fi necesar să mai completeze și să depună declarațiile de avere și de interese, prevăzute de lege pentru funcționarii publici, nemaifiind obligat, printre altele, să justifice orice schimbare intervenită în privința situației patrimoniale și a incompatibilităților.
Or, în situația personală, cauza care a determinat suspendarea nu a încetat, deci termenul arătat nu a început să curgă.
În considerarea acestor argumente, petentul a solicitat a se constata că nu se afla în situația de a mai fi obligat să depună declarațiile de avere și de interese, întrucât a fost suspendat din funcția publică.
Față de aceste aspecte, petentul a solicitat admiterea plângerii iar, în consecință, să se dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr. 383/23.10. 2014 de către Agenția Națională de Integritate și exonerarea sa de plata amenzii contravenționale în cuantum de 2000 de lei.
În subsidiar, a solicitat să se dispună anularea parțială a procesului-verbal menționat, sub aspectul cuantumului amenzii, respectiv să fie diminuată valoarea acesteia către minimul prevăzut de lege.
În drept, petentul a invocat prevederile art. 31-35, art. 16, 17, 21 din OG nr.2/2001, art. 4, 5, 30 din Legea nr.176/2010, art. 62 din Legea nr.303/2004.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar, în copie, adresa nr._/G/II/23.10.2014, procesul-verbal . nr. 383 din 23.10.2014, înștiințare de plată, Hotărârea CSM nr. 13 din data de 18.01. 2013, contract individual de muncă, certificat de naștere, fluturaș salariu.
La data de 23.01.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că, în calitatea sa de procuror la P. de pe lângă Tribunalul București, petentul, N. T. I., avea obligația să depună declarație de avere și declarație de interese, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.176/2010, privind exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, cel mai târziu, până la data de 15 iunie.
În baza art. 6 alin.1 lit. g și alin. 2 din Legea nr.176/2010, Consiliul Superior al Magistraturii a înaintat către Agenția Națională de Integritate adresa nr._/1154/2014, în care se precizează faptul că numitul N. T. I., nu a depus declarațiile de avere și interese.
Intimata a precizat faptul că, în conformitate cu prevederile art. 4 alin.2 din Legea 176/2010: „Persoanele prevăzute de prezenta lege au obligația să depună sau să actualizeze declarațiile de avere și declarațiile de interese anual, cel mai târziu la data de 15 iunie (..)”sub sancțiunea amenzii.
Este evident deci, faptul că, prin nedepunerea declarațiilor de avere și interese până în termenul expres menționat de prevederile legale, petentul nu a respectat obligațiile legale ce îi reveneau, respectiv depunerea declarațiilor de avere și interese în condițiile și la termenele impuse prin legislația în domeniu, fiind sancționată cu amendă în valoare de 2000 lei, conform dispozițiilor art. 5 alin 2. lit. b din OG nr.2/2001, coroborate cu dispozițiile art. 29 alin.1 din Legea nr.176/2010, care prevede: „Nedepunerea declarațiilor de avere și a declarațiilor de interese în termenele prevăzute de prezenta lege, precum și nedeclararea, în declarația întocmită potrivit anexei nr. 1, a cuantumului veniturilor realizate, sau declararea acestora cu trimitere la alte înscrisuri constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50 lei la 2.000 lei. Agenția poate declanșa din oficiu procedura de evaluare”.
Referitor la motivele invocate de petent în legătură cu excepția nulității procesului - verbal pe care a invocat-o: nu ar fi fost respectate prevederile art. 19 alin.2 din OG nr. 2/2001 conform căruia: „în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor” și ale alin.3 conform căruia: „în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod”.
În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin.2 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, petentul avea obligația să depună declarația de avere și declarația de interese, cel mai târziu la data de 15 iunie 2014.
Astfel, în cazul contravențiilor care stabilesc un anumit termen până la care trebuie efectuată o acțiune, expirarea acestui termen fără îndeplinirea obligației legale reprezintă și momentul săvârșirii contravenției.
Analizând elementele cauzei din perspectiva faptei sancționate, instanța trebuie să rețină că aceasta este de natură omisivă, constând în simpla nedepunere, până la data de 15.06.2014 a declarației de avere și de interese.
În același timp, fapta are și un caracter instantaneu, ceea ce presupune consumarea sa în chiar momentul în care termenul prevăzut de lege ca limită maximă pentru îndeplinirea obligației este lăsat să treacă, adică tocmai în data în care se împlinește acest termen limită (15 iunie 2014). Practic, începând cu următoarea zi, se poate reține în sarcina contestatorului săvârșirea unei contravenții continue.
Mai mult decât atât, datorită specificului faptei, detaliat anterior, vinovăția făptuitorului, sub forma culpei sau a intenției, rezultă din însăși omisiunea îndeplinirii obligației care îi incumbă în virtutea legii.
Pe de altă parte, dovada neîndeplinirii obligației menționate este suficientă pentru constatarea și sancționarea faptelor contravenționale de tipul celei care face obiectul prezentei cauze.
În speță, dovada în discuție este reprezentată de nedepunerea de către petent a declarațiilor de avere și de interese până la termenul expres prevăzut de lege -15.06.2014, aspect reținut în mod corect de inspectorul de integritate.
În ceea ce privește lipsa semnăturii contravenientului și a martorului, deși este adevărat că art. 19 alin.1 din OG nr.2/2001 impune că absența contravenientului la momentul încheierii procesului verbal să fie confirmată de un martor, ale cărui date personale din actul de identitate vor fi înscrise în procesul verbal, și care va semna, alături de agentul constatator, procesul verbal, această conduită este justificată de modalitatea concretă a încheierii procesului verbal.
Astfel, se poate observa că dispozițiile art. 19 alin. 1 din OG nr.2/2001 care impun această cerință de formă a procesului verbal, nu sunt absolute, ele permițând încheierea procesului verbal chiar și în absența unui martor, în măsura în care motive obiective impun aceasta. Or, un astfel de motiv obiectiv și justificat îl reprezintă și împrejurarea indicată de agentul constatator, și anume aceea că la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție, la sediul unității se aflau numai agenți constatatori, care, prin interdicția expresă a legii, nu pot avea calitatea de martor asistenți.
Mai mult decât atât, și în condițiile în care s-ar aprecia existența unei neregularități la întocmirea procesului verbal, decurgând din aceea că procesul verbal s-a încheiat în lipsa contravenientului și în lipsa unui martor, astfel de neregularități ar putea atrage nulitatea procesului verbal, așa cum însăși Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii nr.22/2007, numai în condițiile unei nulități relative, adică sub condiția dovedirii că prin acea neregularitate i s-a produs părții o vătămare, și că această vătămare poate fi înlăturată numai prin anularea actului.
De asemenea, petentul era ținut și față de disp.art.105 alin.2 Cod procedură civilă să demonstreze vătămarea care i s-a produs în urma acestui fapt și faptul că vătămarea nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.
Referitor la lipsa obiecțiunilor în procesul verbal, intimata a învederat instanței prevederile OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, care precizează că procesul verbal de contravenție se poate încheia în prezența contravenientului cât și lipsa acestuia. În cazul în care acesta nu este prezent sau, deși este prezent, refuză să semneze, procesul verbal și înștiințarea de plată se comunică acestuia, de către agentul constatator, în termen de cel mult o lună de ia data încheierii, conform art.26 alin.3 din actul normativ amintit în paragraful anterior.
Prin urmare, consemnarea obiecțiunilor petentului este strict legată de situația în care procesul - verbal a fost încheiat în prezența contravenientului, ceea ce nu este cazul în cauza de față. Cum în situația dată procesul verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului, consemnându-se o atare situație specială, tehnic obiecțiunile nu puteau fi inserate în procesul verbal.
Prin urmare, în trei situații: refuzul semnării, lipsa contravenientului și imposibilitatea semnării, organul constatator are obligația să menționeze o atare situație specială. în speța supusă judecății, acest fapt a fost consemnat în procesul verbal de contravenție, Agenția Națională de Integritate (intimata) încheind procesul verbal, în lipsă.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în ședința din 19 martie 2007 a pronunțat următoarele soluții: prin decizia nr. XXII, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției și nu nulitatea absolută.
Prin urmare, atâta timp cât petentul a avut și a valorificat posibilitatea de a contesta în instanță sancțiunea dată, inexistența acestor obiecțiuni își pierd esența și ca atare reconsemnarea lor nu este de natură să prejudicieze petentul în vreun fel.
Instanța trebuie să rețină că dreptul la apărare al petentului în considerarea căreia a fost prevăzută atât obligația consemnării obiecțiunilor cât și obligația confirmării lipsei acesteia de către un martor, este respectat în cauză, prin însăși exercitarea și formularea plângerii contravenționale, petentul având posibilitatea de a formula toate apărările considerate a fi oportune.
În ce privește argumentele petentului potrivit cărora nu s-a indicat termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea, intimata a învederat instanței faptul că, în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției nr.383/23.10.2014, se menționează în mod expres: „Contravenientul poate contesta procesul verbal în termen de 15 zile de la comunicarea acestuia. Contestația se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția”. În consecință, susținerile petentului sunt nefondate.
În ce privește argumentele petentului potrivit cărora nu a fost precizată calitatea funcționarului care a întocmit actul, ci doar denumirea generic de „agent constatator”, intimata a învederat că procedura întocmirii, depunerii și evaluării declarațiilor de avere și de interese este reglementată în mod expres de Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.
În concluzie, intimata a apreciat că formalitățile impuse de O.G. nr. 2/2001 la încheierea procesului verbal de constatare a contravenției au fost respectate, cu atât mai mult cu cât, la baza sancțiunii petentului a stat adresa înaintată Agenției, chiar de către Consiliul Superior al Magistraturii, și anume adresa nr._/1154/2014, astfel încât solicităm instanței respingerea excepției invocate de către petent.
Referitor la interpretarea subiectivă potrivit căreia petentul nu mai fi avut obligația depunerii declarațiilor de avere și de interese, intimata a învederat instanței următoarele aspecte:
În cauză, petentul N. T. I., a deținut funcția de procuror la P. de pe lângă Tribunalul București, în prezent fiind suspendat prin Hotărârea nr. 13/18.01.2013 a Consiliului Superior al Magistraturii.
În acest sens, Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, reglementează în art. 1 alin. 1 pct. 7: „Dispozițiile prezentei legi se aplică următoarelor categorii de persoane, care au obligația declarării averii și a intereselor: 7. judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, asimilații acestora, precum și asistenții judiciari.
Conform dispozițiilor legale menționate și a art. 4 alin. 2 teza I din același act normativ, putem concluziona faptul că petentul era obligat să depună „declarațiile de avere, respectiv declarațiile de interese până la data de 15 iunie.”
Astfel, petentul N. T. I., avea obligația de a-și îndeplini cu celeritate obligațiile privitoare la depunerea declarațiilor de avere, respectiv de interese, mai ales că aceste obligații sunt prevăzute expres de lege, fiind de natura legală; termenul acordat pentru depunerea acestor declarații, stabilit prin Legea nr.176/2010, este unul imperativ și este prevăzut tocmai pentru a preîntâmpina situațiile excepționale, ca cea descrisă de către petent, îndeplinirea obligațiilor supuse acestui termen trebuind să aibă loc de urgență și cu precădere.
De aceea, a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției, luând în considerare adresa nr._/1154/2014, înaintată Agenției Naționale de Integritate de către Consiliul Național al Magistraturii, care confirmă faptul că petentul, N. T. I., nu a depus declarațiile de avere și de interese potrivit reglementărilor în vigoare, în termenul prevăzut de lege.
Potrivit art.3 din Legea nr.176/2010, declarațiile de avere și de interese reprezintă acte personale și se fac în scris, pe proprie răspundere, obligația depunerii lor are caracter personal, putând fi îndeplinită cu o minimă diligență și, ațâța timp cât legea respectă cerințele de accesibilitate și publicitate - fiind publicată în Monitorul Oficial - nici o persoană nu se poate prevala de eventuala necunoaștere a cadrului legal ce i se aplică, cu atât mai mult petentul, procurorul N. T. I..
Conform art. 29 alin.1 din Legea nr.176/2010, nedepunerea declarației de avere și de interese în termenele prevăzute de lege, precum și nedeclararea cuantumului veniturilor realizate, sau declararea acestora cu trimitere la alte înscrisuri, constituie contravenție și se sancționează eu avertisment sau cu amendă de la 50 la 2000 lei, Agenția poate declanșa din oficiu procedura de evaluare.
Astfel, fapta reținută în sarcina contravenientului este dovedită prin mijloacele de probă existențe la dosar, iar aplicarea sancțiunii cu amendă contravențională este perfect îndreptățită, având în vedere și faptul că individualizarea a fost făcută cu respectarea principiilor instituite de OG nr.2/2001, art. 21, alin. 3, acordându-se semnificația cuvenită, atât împrejurărilor care evidențiază pericolul social al faptei, cât și datelor ce caracterizează persoana contravenientului.
În concluzie, intimata a solicitat respingerea plângerii formulată de contestator, ca nefondată, precum și solicitările privind anularea procesului - verbal de constatare a contravenției și exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale, în valoare de 2000 lei și menținerea procesului verbal de contravenție . nr.383/23.10.2014, ca fiind temeinic și legal.
În drept, intimata a invocat Constituția României, Legea nr. 176/2010, Ordonanța nr. 2/2001.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie, adresa nr._/G/II din data de 23.10.2014, confirmare de primire, procesul verbal de constatare a contravenției, contestat, declarație de independență și imparțialitate din data de 23.10.2014, raport de repartizare aleatorie_/G/II din data de 22.10.2014, referat din data de 22.10.2014, notă privind rezultatul consultării bazei de date aparținând Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din data de 14.10.2014, raport de repartizare aleatorie_/G/II din data de 03.09.2014, adresa nr._/1154/2014, adresa nr._ din data de 23.07.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr. 383/23.10. 2014, petentul N. T. I. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 2000 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 29 alin. 1 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice.
S-a reținut în sarcina petentului, la data de 23.10.2014, orele 12,25, faptul că nu a depus declarațiile de avere și de interese cu respectarea dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 176/2010 – data expirării termenului de depunere a declarațiilor de avere și de interese, conform adresei nr._/1154/2014 a Consiliului Superior al Magistraturii, filele 51-55.
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiuni.
Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, persoanele prevăzute de această lege au obligația să depună sau să actualizeze declarațiile de avere și declarațiile de interese anual, cel mai târziu la data de 15 iunie. Declarațiile de avere se întocmesc după cum urmează: pentru anul fiscal anterior încheiat la 31 decembrie, în cazul veniturilor, respectiv situația la data declarării pentru celelalte capitole din declarație, potrivit anexei nr. 1.
În ceea ce privește persoanele suspendate din exercițiul funcției sau al demnității publice pentru o perioadă ce acoperă integral un an fiscal vor actualiza declarațiile în termen de 30 de zile de la data încetării suspendării.
Raportat la modul de redactare a art. 4 alin. (2) din legea nr. 176/2010, rezultă că legea prevede un termen maximal - data de 15 iunie a fiecărui an – pentru depunerea declarațiilor de avere, pentru anul fiscal anterior. Prin urmare, există o obligație legală de a acționa, respectiv de a depune declarațiile de avere și interese, pentru anul fiscal anterior, până la data de 15 iunie a fiecărui an. La data expirării acestei date, rezultă că s-a săvârșit și contravenția prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din lege, orice altă inactivitate ulterioară fiind nerelevantă sub aspectul săvârșirii contravenției.
În speță, se va reține că petentul nu a fost suspendat o perioadă ce acoperă integral un an fiscal, în condițiile în care suspendarea din funcția deținută s-a dispus la data de 18.01.2013, filele 13-14, astfel că în sarcina sa subzista obligația de a depune până la data de 15.06.2014 a declarației de avere pentru anul 2013.
Conform art. 1 din Legea nr. Lege nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, dispozițiile acestei legi se aplică unor categorii de persoane, care au obligația declarării averii și a intereselor, între care la pct. 2 sunt enumerați magistrații.
Conform art. 29 alin. 1 teza I din același act normativ nedepunerea declarațiilor de avere și a declarațiilor de interese în termenele prevăzute de lege, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50 lei la 2.000 lei.
In aceste condiții, instanța constată ca faptei contravenientului, astfel cum a fost descrisa in procesul verbal, i s-a dat o corecta încadrare juridică.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța reține că în conformitate cu art.1 pct. 7 din Legea nr. 176/2010, petentul, care deține o funcție publică indicată de acest text legal, are obligația de a depune declarație de avere și interese.
Din probele administrate în cauză, instanța reține că petentul nu a depus declarațiile de avere și de interese până la expirarea termenului prevăzut de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 176/2010, deși îi revine această obligație în considerarea calității de magistrat.
În ceea ce privește susținerile petentului referitoare la existența unei cauze exoneratoare de răspundere contravențională, eroarea de fapt, instanța va reține că împrejurările indicate de acesta ca fiind o cauză de exonerare nu se încadrează în elementele constitutive ale acesteia – eroarea de fapt presupunând necunoașterea sau cunoașterea greșită de către făptuitor a existenței unei stări de fapt, situați sau împrejurări de care depinde caracterul contravențional al faptei.
În acest sens, petentul a invocate necunoașterea unei dispoziții legale, care nu înlătură caracterul contravențional al faptei, respectiv a dispozițiilor legale mai sus indicate, în condițiile în care faptul că nu i s-a adus la cunoștință de instituția în care lucrează a acestei obligații nu atrage înlăturarea răspunderii contravenționale, încălcarea dispozițiilor legale putând fi evitată de acesta prin depunerea din proprie inițiativă a declarațiilor menționate.
Astfel, nu s-a dovedit de către petent existența vreuneia dintre cauzele de exonerare de răspundere contravențională prevăzute de art. 11 din O.G. nr. 2/2001, care sunt expres și limitativ reglementate în acest text legal.
Prin urmare, față de toate aceste considerente, instanța apreciază că petentul N. T. I. a fost sancționat în mod legal pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 29 alin. 1 din Legea nr. 176/2010 și constatând ca plângerea formulata este netemeinica, in baza art. 34 din O.G, nr. 2/2001 aprobata si modificata prin Legea nr. 180/2002, va respinge plângerea contravenționala formulata și va menține procesul - verbal atacat ca fiind legal și temeinic întocmit .Prin urmare, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea petentului îndreptată împotriva procesului - verbal . nr. 383/23.10. 2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul N. T. I., domiciliat în București, ., ., ., sector 5, CNP_, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, cu sediul București, . nr. 15 sectorul 1.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.AC/Thred.MV
4 ex.
| ← Reziliere contract. Sentința nr. 1755/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1953/2015.... → |
|---|
