Plângere contravenţională. Sentința nr. 1953/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1953/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 1953/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1953
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 11.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe petentul C. D. C. în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Integritate..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul, personal și asistat de avocat I. P., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul petentului depune la dosar bilet de ieșire din spital și certificat de concediu medical ce atestă imposibilitatea de prezentare de la termenul de judecată din data de 11.02.2014.
Instanța acordă petentului cuvântul pentru propunere de probe.
Petentul, prin avocat, solicită proba cu înscrisuri în cadrul căreia înțelege să se servească de înscrisurile pentru dovedirea principalului și subsidiarului, respectiv că fapta imputată petentului nu a fost săvârșită cu vinovăție, practica judiciară constantă a instanțelor fiind aceea de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.
În ceea ce privește proba cu înscrisuri solicitată de intimată prin întâmpinare, arată că nu se opune încuviințării acesteia.
În conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedură civilă raportat la art.255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru contestator proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru teza probatorie indicată, iar pentru intimată, încuviințează, de asemenea, în contraprobă, proba cu înscrisuri, respectiv înscrisurile depuse la dosar, apreciindu-le ca fiind concludente și admisibile pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond. Petentul, prin avocat, solicită admiterea plângerii și, pe cale de consecință, anularea procesului-verbal de contravenție, petentul fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei întrucât nu a depus declarațiile de avere și de interese până la data de 15.06.2014. Petentul a adus la cunoștință faptul că începând cu data de 6.06.2013 nu și-a mai desfășurat activitatea ca procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria C., fiind suspendat din funcție înaintea datei expirării obligativității de a depune acele declarații, fapt demonstrat prin înscrisuri, în luna iunie 2014 fiindu-i imputat faptul că nu a depus declarațiile. Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria C. punctul de vedere în 10 zile al petentului pentru a se comunica actele către intimată, iar parchetul a comunicat fără să cheme petentul pentru a-și exprima punctul de vedere a înaintat CSM-ului (fila 31 dosar) menționând că nu a formulat declarațiile întrucât a fost suspendat cu 1 an în urmă. Intimatul luând la cunoștință că petentul a fost suspendat din funcție în urmă cu 1 an nu mai avea obligativitatea să depună declarațiile. Fapta contravențională a fost săvârșită fără vinovăție și atâta vreme cât o faptă prevăzută de legea contravențională nu este săvârșită cu vinovăție nu poate întruni elementele constitutive ale acelei fapte contravenționale și nu poate fi sancționată cu amendă contravențională. Intimatul a avut la dispoziție documentele, invocate în pagina 13 poz.31, având cunoștință care a fost motiv pentru care declarațiile nu au fost depuse în termen și care a fost motivul pentru care nu a răspuns în termen de 10 zile la solicitare, nefiind informat. În raport de cele învederate, solicită, în principal anularea procesului-verbal de contravenție, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, având în vedere conjunctura în care a fost săvârșită contravenția.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.11.2014 sub nr._, petentul C. D. C., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Integritate, a formulat plângere împotriva procesului-verbal . nr. 387/23.10.2014, prin care a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului-verbal menționat și exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale.
În subsidiar, petentul a solicitat să se dispună înlocuirea măsurii sancțiunii amenzii dispusă de agentul constatator cu sancțiunea avertismentului, dând astfel eficiență disp. art. 5 alin. 2 lit. a coroborat cu art. 7 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere că fapta reținută în sarcina sa prezintă o gravitate redusă.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, prin procesul-verbal . nr. 387/23.10.2014 de către agentul constatator din cadrul Agenției Naționale de Integritate, a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 2.000 de lei, în baza art. 29 alin. 1 din Legea nr. 176/2010 și a art. 5 alin. 2 lit. a din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit celor reținute în procesul-verbal contestat, petentului i se impută nedepunerea declarației de avere și de interese până la data de 15.06.2014, potrivit prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 176/2010 (data expirării termenului de depunere a declarațiilor de avere și de interese), faptă prevăzută de dispozițiile art. 1 alin. 1 pct. 7, art. 3 alin. 2 și 3 și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 176/2010, coroborate cu Partea I, Titlul I, Capitolul II din Legea nr. 176/2010.
Petentul a apreciat că nu se poate reține în sarcina sa această contravenție, respectiv nedepunerea declarațiilor de avere și de interese până la expirarea termenului stipulat în art. 4 alin. 2 din Legea nr. 176/2010, din cauza situației speciale în care s-a aflat, prin Hotărârea nr. 225/06.06.2013 a Consiliului Superior al Magistraturii - Secția pentru Procurori dispunându-se suspendarea sa din funcția de procuror începând cu data menționată, ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva sa prin rechizitoriul nr. 52/P/2013 din 24.05.2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.
Prin urmare, începând cu data de 06.06.2013, petentul nu și-a mai desfășurat activitatea ca procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria C., iar acesta nu a fost înștiințat de conducerea unității de parchet menționate să se prezinte pentru a completa și depune declarațiile de avere și de interese, chiar și pe perioada suspendării.
În plus, petentul a arătat că, întreaga sa atenție a fost acordată pregătirii apărării pentru faza de judecată a procesul penal declanșat împotriva sa, iar la data de 21.05.2014, foarte apropiată de termenul-limită prevăzut de art. 4 alin. 2 din Legea nr.176/2010, a fost pronunțată sentința instanței de fond (Curtea de Apel C.), prin care s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 2 ani cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000.
Având în vedere că declarațiile de avere și de interese nu pot fi date olograf, ci prin completarea unor formulare speciale, de care nu dispune la domiciliu, se impunea în mod necesar înștiințarea sa până la expirarea termenul limită (15.06.2014) de către conducerea Parchetului de pe lângă Judecătoria C., unitate de parchet unde nu mai funcționa în funcția de procuror de aproape un an de zile, începând cu data de 06.06.2014.
Totodată, obligația petentului de a depune declarațiile de avere și de interese rezultă în virtutea funcției de procuror, care nu poate fi exercitată în particular, ci numai într-un cadru instituțional, respectiv la unitatea de parchet în care își desfășura activitatea.
A mai arătat petentul că, de la data depunerii ultimelor declarații de avere și de interese (iunie 2013) și până în prezent, nu a realizat niciun fel de achiziție materială (terenuri, clădiri, autovehicule, metale prețioase, bijuterii, colecții de artă și numismatică, sume de bani etc.) și nu a desfășurat niciuna dintre activitățile enumerate în cuprinsul declarației de interese, astfel că nu se punea nici problema unei eventuale actualizări a situației sale cu privire Ia aceste aspecte.
Față de cele arătate, petentul a solicitat să se constate că, nedepunerea de către sine a declarațiilor de avere și de interese până la termenul-limită prevăzut de art.4 alin. 2 din Legea nr. 176/2010 nu s-a datorat în niciun caz relei-credințe, respectiv intenției de a se sustrage de la respectarea unei obligații prescrise de lege.
Pe de altă parte, pe fondul stării psihice precare determinate de situația în care se găsea, petentul nu a realizat că, deși suspendat din funcție, ar trebui să se prezinte din proprie inițiativă la sediul unității de parchet, unde nu mai lucra de un an, pentru a solicita formularele speciale pentru astfel de declarații, aceasta cu atât mai mult cu cât, în practică, în parchetele și instanțele din România, declarațiile de avere și interese, la fel ca orice alte declarații date de magistrați (de exemplu declarația privind funcțiile juridice ori de investigare penală exercitate de soț și rude sau afini până la gradul IV inclusiv), nu sunt completate niciodată din propria inițiativă a acestora, ci la cererea conducerii unității.
În acest sens, petentul a depus în copie, adresa nr._/1154/2014, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, din cuprinsul căreia rezultă că prin adresa CSM din data de 23.05.2014 s-a comunicat la sediile parchetelor din țară obligația procurorilor de a actualiza declarațiile de avere și de interese până la data de 15.06.2014, făcându-se totodată precizări și recomandări privind conținutul și forma declarațiilor, modalitatea de completare a acestora și sancțiunile prevăzute de lege pentru nedepunerea sau depunerea cu întârziere a declarațiilor.
Este important de precizat că această comunicare nu a fost făcută doar procurorilor, ci și tuturor celorlalte categorii de personal prevăzute de art. 1 alin. 1 pct. 7, 8, 31 și 36 (teza a II-a) din Legea nr. 176/2010.
Prin aceeași adresă s-a solicitat conducerii Parchetului de pe lângă Judecătoria C. să solicite punctul petentului de vedere în termen de 10 zile lucrătoare, potrivit disp. art.6 alin. 1 lit. g din Legea nr. 176/2010, cu privire la nedepunerea declarațiilor de avere și de interese, urmând ca acest punct de vedere să parvină CSM de îndată sau cel mai târziu până la data de 25.07.2014.
Petentul nu a fost înștiințat de conducerea unității de parchet nici cu privire la faptul că până la data de 23.05.2014 trebuie să depună declarațiile de avere și de interese și nici nu i s-a cerut ulterior să exprime un punct de vedere cu privire la nedepunerea respectivelor declarații.
Fără a da curs solicitărilor exprese formulate în scris de CSM, conducerea Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a limitat să comunice Parchetului de pe lângă Tribunalul D. faptul că petentul contestator a fost suspendat din funcția de procuror, astfel cum reiese din adresa nr._/VI/14/2014, emisă de P. de pe lângăJudecătoria C..
Din economia dispozițiilor art. 4 pct. 2 teza finală din Legea nr. 176/2010 rezultă că, în caz de suspendare din funcție, obligația actualizării declarațiilor de avere și de interese se va face în termen de cel mult 30 zile de la data încetării suspendării din funcție.
Pledează în sensul reținerii unei erori de fapt în accepțiunea art. 11 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, deci ca o cauză ce exclude vinovăția, inclusiv convingerea pe care petentul a avut-o până în prezent că depunerea declarației de interese de către un magistrat aflat în stare de suspendare ar fi lipsită de sens, cunoscând că în perioada suspendării din funcție magistratului nu îi sunt aplicabile unele dispoziții referitoare la interdicții și incompatibilități, mai exact cele prevăzute la art. 5 și 8 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor (posibilitatea de a ocupa funcții publice sau private, de a desfășura activități comerciale etc.), aspecte cuprinse în conținutul respectivei declarații.
În consecință, petentul a solicitat să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr. 387 și exonerarea sa de la plata amenzii, întrucât nu se poate reține vinovăția sa în comiterea contravenției imputate.
În subsidiar, petentula solicitat să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului întrucât, pe de o parte, fapta reținută în sarcina sa este de o gravitate redusă iar, pe de altă parte, de la data suspendării din funcție și până în prezent nu a mai realizat niciun fel de venituri bănești, iar actualmente se află în căutarea unui loc de muncă, ceea ce constituie un demers extrem de dificil, având în vedere situația sa personală concretă.
În drept, petentula invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și celelalte dispoziții legale menționate în cuprinsul plângerii.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar, în copie, cartea sa de identitate, procesul-verbal de contravenție ANI nr. 387 (în original), Hotărârea nr.225/06.06.2013 a Consiliul Superior al Magistraturii - Secția pentru Procurori, adresa nr._/1154/2014 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii și adresa nr._/VI/l 4/2014 emisă de P. de pe lângă Judecătoria C..
La data de 17.12.2014, intimata depus la dosar întâmpinare la plângerea formulată de petentulCerăceanu D. C..
În motivare, s-a arătat că, în calitate de procuror la P. de pe lângă Judecătoria C., petentul, C. D. C., avea obligația să depună declarație de avere și declarație de interese, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.176/2010, privind exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, cel mai târziu, până la data de 15 iunie.
În baza art. 6 alin.1 lit. g și alin. 2 din Legea nr.176/2010, Consiliul Superior al Magistraturii a înaintat către Agenția Națională de Integritate adresa nr._/1154/2014, în care se precizează faptul că numitul C. D. C., nu a depus declarațiile de avere și interese.
În conformitate cu dispozițiile legale, declarațiile de avere și de interese se depun în termenele prevăzute de Legea nr. 176/2000 până la data de 15 iunie, sub sancțiunea amenzii.
Este evident deci, faptul că, prin nedepunerea declarațiilor de avere și interese până în termenul expres menționat de prevederile legale, petentul nu a respectat obligațiile legale ce îi reveneau, respectiv depunerea declarațiilor de avere și interese în condițiile și la termenele impuse prin legislația în domeniu, fiind sancționată cu amendă în valoare de 2000 lei, conform dispozițiilor art. 5 alin 2. lit. b din O.G. nr. 2/2001, coroborate cu dispozițiile art. 29 alin.1 din Legea nr.176/2010, care prevede: „Nedepunerea declarațiilor de avere și a declarațiilor de interese în termenele prevăzute de prezenta lege, precum și nedeclararea, în declarația întocmită potrivit anexei nr. 1, a cuantumului veniturilor realizate, sau declararea acestora cu trimitere la alte înscrisuri constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50 lei la 2.000 lei. Agenția poate declanșa din oficiu procedura de evaluare”.
În cauză, petentul, C. D. C., a deținut funcția de procuror la P. de pe lângă Judecătoria C., în prezent, nemaideținând această calitate o dată cu condamnarea sa definitivă la pedeapsa închisorii cu suspendare.
În acest sens, Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, reglementează în art. 1 alin. 1 pct. 7. „Dispozițiile prezentei legi se aplică următoarelor categorii de persoane, care au obligația declarării averii și a intereselor: 7. judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, asimilații acestora, precum și asistenții judiciari;
Conform dispozițiilor legale menționate, și a art. 4 alin. 2 teza I din același act normativ, se poate concluziona faptul că petentul era obligat să depună „declarațiile de avere, respectiv declarațiile de interese până la data de 15 iunie”.
Astfel, petentul C. D. C., avea obligația de a-și îndeplini cu celeritate obligațiile privitoare la depunerea declarațiilor de avere, respectiv de interese, mai ales că aceste obligații sunt prevăzute expres de lege, fiind de natură legală; termenul acordat pentru depunerea acestor declarații, stabilit prin Legea nr.176/2010, este unul imperativ și este prevăzut tocmai pentru a preîntâmpina situațiile excepționale, ca cea descrisă de către petent, îndeplinirea obligațiilor supuse acestui termen trebuind să aibă loc de urgență și cu precădere.
De aceea, a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției, luând în considerare adresa nr._/1154/2014, înaintată Agenției Naționale de Integritate de către Consiliul Național al Magistraturii, care confirmă faptul că petentul, C. D. C., nu a depus declarațiile de avere și de interese potrivit reglementărilor în vigoare, în termenul prevăzut de lege.
Potrivit art. 3 din Legea nr.176/2010, declarațiile de avere și de interese reprezintă acte personale și se fac în scris, pe proprie răspundere, obligația depunerii lor are caracter personal, putând fi îndeplinită cu o minimă diligență și, atâta timp cât legea respectă cerințele de accesibilitate și publicitate - fiind publicată în Monitorul Oficial -, nici o persoană nu se poate prevala de eventuala necunoaștere a cadrului legal ce i se aplică, cu atât mai mult petentul, procurorul, C. D. C..
Conform art. 29 alin.1 din Legea nr.176/2010, nedepunerea declarației de avere și de interese în termenele prevăzute de lege, precum și nedeclararea cuantumului veniturilor realizate, sau declararea acestora cu trimitere la alte înscrisuri, constituie contravenție și se sancționează cu avertisment sau cu amendă de la 50 la 2000 lei. Agenția poate declanșa din oficiu procedura de evaluare.
Astfel, fapta reținută în sarcina contravenientului este dovedită prin mijloacele de probă existente la dosar, iar aplicarea sancțiunii cu amendă contravențională este perfect îndreptățită, având în vedere și faptul că individualizarea a fost făcută cu respectarea principiilor instituite de O.G. nr.2/2001, art.21 alin.3 acordându-se semnificația cuvenită, atât împrejurărilor care evidențiază pericolul social al faptei, cât și datelor ce caracterizează persoana contravenientului.
În concluzie, intimata a solicitat respingerea plângerii formulată de petentul C. D. C., ca nefondată, precum și solicitările privind anularea procesului verbal de constatare a contravenției și exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale, în valoare de 2000 lei, și menținerea procesului verbal de contravenție . nr.387/23.10.2014, ca fiind temeinic și legal.
În drept, intimata a invocat Constituția României, Legea nr. 176/2010, Ordonanța nr.2/2001.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie, procesul verbal de constatare a contravenției . nr. 387/23.10.2014, confirmare de primire, adresa nr._/G/II din data de 23.10.2014, referat din data de 22.10.2014, notă privind rezultatul consultării bazei de date aparținând Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din data de 14.10.2014, adresa nr._/1154/2014 și adresa nr._/VI/14/2014/16.07.2014.
La data de 07.01.2015, prin compartimentul registratură, petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate strict generic de reprezentantul intimatei ca neîntemeiate, admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată și, pe cale de consecință, să se dispună în principal anularea procesului-verbal de contravenție . nr 387/23.10.2014, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului.
Răspunsul la întâmpinare a fost însoțit de un set de înscrisuri în copie (filele 49-111).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr. 387/23.10.2014, petentul C. D. C. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 2000 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice.
S-a reținut în sarcina petentului la data de 23.10.2014, orele 12,25, faptul că nu a depus declarațiile de avere și de interese cu respectarea dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 176/2010 – data expirării termenului de depunere a declarațiilor de avere și de interese, conform adresei nr._/1154/2014 a Consiliului Superior al Magistraturii, filele 33-37.
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiuni.
Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, persoanele prevăzute de această lege au obligația să depună sau să actualizeze declarațiile de avere și declarațiile de interese anual, cel mai târziu la data de 15 iunie. Declarațiile de avere se întocmesc după cum urmează: pentru anul fiscal anterior încheiat la 31 decembrie, în cazul veniturilor, respectiv situația la data declarării pentru celelalte capitole din declarație, potrivit anexei nr. 1.
În ceea ce privește persoanele suspendate din exercițiul funcției sau al demnității publice pentru o perioadă ce acoperă integral un an fiscal vor actualiza declarațiile în termen de 30 de zile de la data încetării suspendării.
Raportat la modul de redactare a art. 4 alin. (2) din legea nr. 176/2010, rezultă că legea prevede un termen maximal - data de 15 iunie a fiecărui an – pentru depunerea declarațiilor de avere, pentru anul fiscal anterior. Prin urmare, există o obligație legală de a acționa, respectiv de a depune declarațiile de avere și interese, pentru anul fiscal anterior, până la data de 15 iunie a fiecărui an. La data expirării acestei date, rezultă că s-a săvârșit și contravenția prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din lege, orice altă inactivitate ulterioară fiind nerelevantă sub aspectul săvârșirii contravenției.
În speță, se va reține că petentul nu a fost suspendat o perioadă ce acoperă integral un an fiscal, în condițiile în care suspendarea din funcția deținută s-a dispus la data de 06.06.2013, filele 7-8, astfel că în sarcina sa subzista obligația de a depune până la data de 15.06.2014 a declarației de avere pentru anul 2013.
Conform art. 1 pct. 37 din Legea nr. Lege nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, dispozițiile acestei legi se aplică unor categorii de persoane, care au obligația declarării averii și a intereselor, între care la pct. 37 sunt enumerați președinții, vicepreședinții, secretarii și trezorierii federațiilor și confederațiilor sindicale.
Conform art. 29.alin. 1 teza I din același act normativ nedepunerea declarațiilor de avere și a declarațiilor de interese în termenele prevăzute de lege, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50 lei la 2.000 lei.
In aceste condiții, instanța constată ca faptei contravenientului, astfel cum a fost descrisa in procesul verbal, i s-a dat o corecta încadrare juridică.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța reține că în conformitate cu art.1 pct. 7 din Legea nr. 176/2010, petentul, care deține o funcție publică indicată de acest text legal, are obligația de a depune declarație de avere și interese.
Din probele administrate în cauză, instanța reține că petentul nu a depus declarațiile de avere și de interese până la expirarea termenului prevăzut de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 176/2010, deși îi revine această obligație în considerarea calității de magistrat.
În ceea ce privește susținerile petentului referitoare la existența unei cauze exoneratoare de răspundere contravențională, eroarea de fapt, instanța va reține că împrejurările indicate de acesta ca fiind o cauză de exonerare nu se încadrează în elementele constitutive ale acesteia – eroarea de fapt presupunând necunoașterea sau cunoașterea greșită de către făptuitor a existenței unei stări de fapt, situați sau împrejurări de care depinde caracterul contravențional al faptei.
În acest sens, petentul a invocate necunoașterea unei dispoziții legale, care nu înlătură caracterul contravențional al faptei, respectiv a dispozițiilor legale mai sus indicate, în condițiile în care faptul că nu i s-a adus la cunoștință de instituția în care lucrează a acestei obligații nu atrage înlăturarea răspunderii contravenționale, încălcarea dispozițiilor legale putând fi evitată de acesta prin depunerea din proprie inițiativă a declarațiilor menționate.
Astfel, nu s-a dovedit de către petent existența vreuneia dintre cauzele de exonerare de răspundere contravențională prevăzute de art. 11 din O.G. nr. 2/2001, care sunt expres și limitativ reglementate în acest text legal.
Prin urmare, față de toate aceste considerente, instanța apreciază că petentul C. D. C. a fost sancționat în mod legal pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 29 alin. 1 din Legea nr. 176/2010 și constatând ca plângerea formulata este netemeinica, in baza art. 34 din O.G, nr. 2/2001 aprobata si modificata prin Legea nr. 180/2002, va respinge plângerea contravenționala formulata și va menține procesul - verbal atacat ca fiind legal și temeinic întocmit .Prin urmare, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea petentului îndreptată împotriva procesului - verbal . nr. 387/23.10.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C. D. C., domiciliat în C., ., ., ., județul D., CNP -_, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, cu sediul în București, .. 15, sector 1.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.AC/Thred.MV
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1956/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1672/2015. Judecătoria... → |
|---|
