Reziliere contract. Sentința nr. 1755/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1755/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 1755/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1755
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE N. A.
GREFIER C. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect reziliere contract, privind pe reclamantul – pârât O. A. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă S.C. N. C. LINE S.R.L
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă reclamantul-pârât, prin apărător, D. A., cu delegație la dosar, lipsind pârâta-reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează depunerea la dosar în data de 03.03.2015 a unor concluzii scrise formulate de pârâtă, însoțite de chitanțele nr. 344/03.03.2015 și nr, 343/03.03.2015 și răspunsul dat la interogatoriul propus a-i fi luat de reclamant.
Reclamantul-pârât prin apărător arată că la întrebarea nr. 4 din interogatoriul propus a fi luat pârâtei a menționat din eroare capătul II pct. 3, în loc de capătul III pct. 5, punctul 3 neavând legătură cu dosarul de față.
În timpul dezbaterilor se prezintă pârâta-reclamantă, prin administrator C. M. V., legitimată cu CI . nr._ CNP_, care depune delegație la dosar și la interpelarea instanței arată că nu are certificatul emis de ONRC, pentru a face dovada calității sale de administrator în cadrul societății pârâte.
Instanța dispune verificarea în baza de date DEPAB din cadrul instanței cu privire la reprezentantul pârâtei.
Pârâta prin reprezentant precizează că prin cererea reconvențională solicită doar rezoluțiunea contractului din culpa reclamantului și nu mai formulează un capăt de cerere privind despăgubirile.
Instanța pune în discuție cererile ambelor părți privind administrarea probei testimoniale.
Reclamantul prin apărător solicită încuviințarea probei testimoniale în cadrul căreia solicită audierea a doi martori care au participat la negocierea și semnarea contractului.
Pârâta prin apărător solicită încuviințarea probei testimoniale în cadrul căreia solicită audierea a doi martori, pe aceleași aspecte ca și reclamanta, precum și audierea martorei M. M. de la PAR AVION.
Reclamantul prin apărător se opune audierii martorei M. M., apreciind că nu are legătură cu cauza.
Instanța respinge proba testimonială solicitată de ambele părți, apreciind că este lămurită pe baza restului probelor administrate în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul-pârât prin apărător solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, restituirea sumei de 3.070 lei, reprezentând avansul achitat, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat, depunând chitanța nr. 531/06.08.2014.
Pârâta-reclamantă prin reprezentant solicită respingerea cererii principale și admiterea cererii reconvenționale, să se dispună rezoluțiunea contractului din culpa reclamantului, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, depunând la dosar orginalul chitanței nr. 74/03.2015 și factura nr. 75/03.03.2015.
I N S T A N T A
Prin cererea înregistrată la data de 10.07.2014 reclamantul – pârât O. A. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă S.C. N. C. LINE S.R.L, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună - rezilierea de drept și/ sau anularea contractului încheiat între părți sub nr. 49 în data de 04.07.2013, având în vedere nerespectarea obligațiilor contractuale de către pârâtă; -restituirea, de către pârâtă a sumei de 3.070 lei reprezentând avansul achitat de subsemnatul; -obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă de timbru și consultanță juridică (onorariu avocat).
În motivarea cererii reclamantul arată că la data de 13.06.2013 a contactat, prin intermediul poștei electronice, reprezentanții societății pârâte și a solicitat o cerere de ofertă privind închirierea unui microbuz, în vederea efectuării unei deplasări in străinătate. În data de 14.06.2013, reprezentanții societății pârâte au răspuns solicitării reclamantului, prin intermediul poștei electronice comunicându-i, astfel, tariful practicat asumându-și același timp și obținerea vizelor pentru cei doi șoferi care urmau să ne fie puși ia poziție.
În urma analizei acestei oferte, arată că a luat legătura și cu ceilalți membri ai expediției ganizate, pentru comunicarea acesteia. Ajungând la un acord comun cu ceilalți membrii ai expediției și acceptând această ofertă, în data de 04.07.2013, s-a deplasat la punctul de lucru al societății pârâte situat în București, sector 6, Bld. 1 I. M. nr. 65, .. 11, ., în vederea semnării contractului încheiat între părți sub nr. 49/ 04.07.2013. În urma semnării acestui contract a convenit cu societatea pârâtă să achite, în două tranșe suma de 3.070 lei, reprezentând contravaloarea a 30% avans, conform prevederilor contractuale. Mai mult decât atât, arată că a respectat obligațiile contractuale care i-au fost incumbate contractual, în partea a III-a pct. 5, în sensul că a efectuat rezervarea privind cazarea celor doi șoferi încă din data de 31.07.2013, achitată ulterior în data de 06.08.2013, integral, în cuantum de 6.600 ruble, conform chitanței anexate prezentei cereri.
Referitor la obligația asumată de pârâtă, în ceea ce privește obținerea vizelor de călătorie pentru cei doi șoferi, învederează pe această cale faptul că deși subsemnatul, împreună cu ceilalți membrii ai expediției, aveau vizele deja obținute pentru perioada cuprinsă între 01.08._13, iar contractul a fost încheiat pentru perioada 04.08._13, pârâta a obținut vizele pentru cei doi șoferi pentru perioada 06.08._13. Având în vedere acest aspect, învedrează faptul că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a obține vizele de transport pentru cei doi șoferi, în timp util, deși și-a asumat acest lucru anterior semnării contractului, lucru care a prejudiciat expediției organizate de subsemnatul, mai ales că avea de onorat și un contract de sponsorizare al cărui obiect era de a transmite date și/ sau planșe fotografice cu vârfurile muntoase unde ajungea expediția, în perioada contractuală semnalată mai sus. Pentru aceste considerente, legate de obținerea vizelor de tranzit pentru cei doi șoferi făcută în mod defectuos de către societatea pârâtă, consideră că suma reprezentând avansul achitat la semnarea contractului a fost încasat în mod abuziv și nejustificat, de către pârâta. Pentru evitarea formulării prezentei cereri de chemare în judecată, a încercat rezolvarea pe cale amiabilă a acestui litigiu apărut între părți, conform prevederilor contractuale, drept pentru care a formulat și expediat, în primă fază, o notificare societății pârâte, la care nu a primit niciun răspuns deși scrisoarea cu confirmare de primire a fost primită de reprezentanții pârâtei. Ulterior acestei notificări, a expediat și o invitație la ședința de informare privind medierea, rămasă fără niciun rezultat.
În drept reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1516 și urm., art. 1527, art. 1530 și urm. din NCC, raportate la dispozițiile art. 30, 32, 194 NCPC, precum și orice alt text aplicabil în speță.
Reclamantul a depus în susținerea cererii următoarele înscrisuri în copie: corespondență mail, contract de tranport persoane nr. 49/04.07.2013, chitanțele nr. 045/04.07.2013, nr. 047/09.07.2013, copie pașaport.
Pârâta a depus în data de 16.10.2014 întâmpinare solicitând respingerea cererea ca inadmisibilă, rezilierea și/sau anularea contractului de transport din culpa reclamantului pentru nerespectarea obligațiilor contractuale, obligarea reclamantului la plata cheltuielilor ocazionate în vederea îndeplinirii obligațiilor contractuale de către subscrisa, în cuantum de 515 Iei si 70 euro, obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
Pârâta a arătat că în luna iunie 2013 a primit din partea reclamantului o solicitare pentru un trasport către Rusia, solicitare căreia subscrisa a răspuns cu o oferta avantajoasă atât din punct de vedere financiar, cât și din punct de vedere tehnic.
În acest sens pârâta a pus la dispoziția reclamantului un microbus marca MERCEDEZ SPRINTER an fabricație 2013, cu o capacitate de 19+1 locuri, împreună cu doi șoferi profesioniști, ce urmau să parcurgă traseul BUCUREȘTI-ODESA- ROSTOV PE D.-CHEGET-KRASNODOR-YALTA-ODESA-BUCUREȘTI, în perioada 04.08._13, cu plecarea din București.
Răspunsul reclamantului a fost unul afirmativ, urmând încheierea contractului de transport persoane înregistrat cu nr.49/04.07.2013, obtinându-se deci un acord pozitiv din partea reclamantului față de toate clauzele contractuale.
După acceptarea ofertei reclmantul s-a prezentat un nume de contact în scopul obținerii vizelor pentru cei doi șoferi, la cel mai bun cost pe care îl au în România, sintagma care reiese din răspunsul dat de reclamant prin intermediul poștei electronice, persoana de contact cu numele de M. M. care în momentul respectiv lucra, pentru compania Paravion Tour Associeate Agency, despre care a aflat ulterior că avea relații de prietenie cu reclamantul și familia acestuia. Arată că a apelat la serviciile numitei M. M. în scopul eliberării vizelor pentru cei doi șoferi alocați transportului menționat anterior, însa la momentul ridicării vizelor de către administratorul societății s-a constatat faptul că datele de intrare respectiv ieșire de pe teritoriul Rusiei erau eronate în sensul că nu corespundeau cu datele convenite între părțile contractante.
Având in vedere situatia dată, arată că a informat de îndată reclamantul încercând să-i propună că datele de plecare și întoarcere menționate în contract să se modifice în funcție de datele pentru care se obținuseră vizele, acestea neputând fi modificate deoarece în zilele de sâmbătă si duminică nu sunt disponibile serviciile de eliberare vize, iar modificarea datelor de plecare din România, respectiv de întoarcere, ar fi fost singura modalitate prin care transportul s- ar fi realizat fără a mai întâmpina alte amânări sau dificultăți.
Cu toate că a prezentat aceasta variantă fiind o persoană juridică de bună-credință, care a dorit ca beneficiarul, acestui transport să fie mulțumit de această colaborare, reclamantul a refuzat cu desăvârșire propunerea făcută în acest sens, fără o justificare concretă, în condițiile în care subscrisa nu este responsabilă, pentru greșeala materială efectuată de un salariat, cu atât mai mult cu cât s-a încercat rectificarea acestei erori, însă programul în care lucrează serviciul de eliberare vize nu permitea acest lucra neavând program de lucru în zilele de sâmbătă și duminică.
Atât greșeala materială a numitei M. M., programul de lucru, al serviciului de eliberare vize, cât și refuzul recemantului de a colabora în vederea găsirii unei soluții optime, nu îi pot fi imputabile subscrisei, care în fapt a depus toate eforturile necesare în vederea îndepliniri, obiectului contractului. Având în vedere cele prezentate cel care nu și-a îndeplinit obligații contractuale este reclamantul, respectiv beneficiarul contractului, întrucțt acesta nu a respectat pevederile menționate la cap. III alin. 7 din contract, respectiv dacă beneficiarul renunță la propria inițiativă la efectuarea cursei, atunci va pierde avansul plătit în vederea efectuării transportului. Arată că punerea la dispoziția reclamantului a unui microbus Mercedes Sprinter de ultimă generație atestă faptul că subscrissa este interesată în onorarea cu succes a tuturor contractelor de transportpe care le încheiere, respectându-și obligațiile contractuale și cele morale față de beneficiari, oferind transport în condiții moderne și de siguranță. Tocmai datorita acestor condiții, moderne, de ultimă generație, prin rezervarea acelui autovehicul pentru reclamant, care ulterior a ales fără un motiv întemeiat sărenunțe Ia efectuarea transportului, subscrisa a fost pusă într~o situație defavorizantă, pierzând din punct de vedere financiar, întrucât plata contractului se realiza în tranșe, dar și posibilitatea de a contracta un alt transport. În privința cheltuielile ocazionate de subscrisa în vederea onorării acestui contract, arată că se ridică la valoarea de 513 lei si 70 EUR respectiv 200 lei constând în efectuarea traducerilor autorizate a contractului de transport de persoane și 315 lei si 70 euro reprezentând taxele de obținere a vizelor pentru cei doi șoferi, cheltuieli realizate tocmai pentru ca societatea își obligațiile contractuale.
De asemenea, arată că a încercat rezolvarea litigiului pe cale amiabila, apelând la serviciul de mediere, dorind de a pune capat acestei situații neplăcute, însă reclamantul nu a dorit sub nicio formă să ajungă la un punct comun subscrisa.
În drept pârâta a invocat dispozițiile art.150, art.205 si art250 NCPC, 1271
Pârâta a depus în copie contract nr.49/04.07.2013, factura fiscală nr._ din 23.07.2013, factura fiscală nr._ din 24.07.2013.
Reclamantul a depus în data de 04.11.2015 răspuns la întâmpinarea depusă de pârâta . SRL prin care s-au reiterat motivele invocate prin cerere.â
Prin încheierea de ședință din data de 10.12.2014 instanța a calificat capetele 2 și 3 din cererea intitulată întâmpinare, depusă la dosar de pârât, drept cerere reconvențională.
Prin aceeași încheiere instanța a respins excepția inadmisibilității cererii.
Pârâta-reclamantă a depus în data de 27.01.2015 precizare prin care a arătat că motivul rezilierii contractului este neîndeplinirea obligației prevăzute la cap. III alin. 6 din contractul nr. 49/04.07.2013 în fapt, în drept raportat la art. 1549 NCC. Menționând că echivalentul în lei a sumei de 70 EUR este reprezentat de suma de 309, 40 lei, echivalent calculat la cursul BNR de de 4, 42 lei/EUR.
Reclamantul a depus în data de 28.01.2015 cerere precizatoare, arătând că obiectul cererii îl reprezintă rezoluțiunea contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate de pârâtă și restituirea avansului.
Pârâta-reclamantă a precizat la termenul din 28.01.2015 că prin cererea reconvenționalăsolicită ca instanța să dispună rezoluțiunea contractului, din culpa reclamantului, arătând că nu au fost respectate obligațiile de la art. 3.7 din contract, sens în care solicită rezoluțiunea contractului în temeiul art. 3 .7 din contract. De asemenea a arătat că renunță la judecarea capătului trei din cererea reconvențională.
Instanța a încuviințat pentru reclamantul-pârât și pârâta –reclamantă proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriu.
Analizând probele administrate în cauză instanța reține următoarele:
Reclamantul-pârât a încheiat cu pârâta-reclamantă contractul de transport persoane nr.49/04.07.2013 (f.7-8), prin care pârâta-reclamantă s-a obligat să pună la dispoziția reclamantului-pârât în intervalul 04-16.08.2013 un microbuz marca Mercedes Sprinter 519 CDI, an fabricație 2013, cu un număr de 19+1 locuri, pentru traseul București-Odesa-Rostov pe D.-Cheget-Krasnodar-Yalta-Odesa-București, cu plecare din București.
Prin clauza de la art.II pct.4 din contract, pârâta-reclamantă s-a obligat să pună la dispoziția reclamantului-pârât doi șoferi profesioniști, calificați pentru conducerea respectivului mijloc de transport.
Reclamantul-pârât s-a obligat, prin art.III pct.2 și 6 din contract, să respecte datele de plecare/sosire în/din cursă și să achite pentru serviciul prestat de pârâta-reclamantă suma de 2.300 EUR (în limita a 4.000 km), astfel: 30% avans la semnarea prezentului contract, 40% la plecare și diferența de 30% la plecarea din Rusia.
La art.III pct.7 din contract s-a convenit că în cazul în care beneficiarul renunță din proprie inițiativă la efectuarea cursei, acesta va pierde integral avansul dat.
Reclamantul-pârât a plătit pârâtei-reclamante suma de 3.070 lei, reprezentând avansul convenit prin contract, astfel: 670 lei la data de 04.07.2013 și 2.400 lei la data de 09.07.2013, conform chitanțelor de la fila 9 dosar.
Întrucât cursa urma a fi efectuată în Rusia, era necesară obținerea vizei de călătorie în Rusia pentru cei doi șoferi ai pârâtei-reclamante, ce urmau a conduce vehiculul pus la dispoziție de aceasta.
Deși în contract nu este prevăzută expres în contract obligația pârâtei-reclamante de a obține vizele pentru cei doi șoferi, instanța reține că sunt aplicabile prevederile art.1.272 Noul Cod Civil, potrivit cărora contractul valabil încheiat obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar și la toate urmările pe care practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le dau contractului, după natura lui. Or, din moment ce obținerea vizei pentru călătoria în Rusia era imperios necesară și cunoscută de ambele părți, iar obligația respectivă nu a fost stipulată în contract în sarcina reclamantului - pârât, instanța reține că în temeiul contractului și a art.1.272 N.c.civ. obligația de a obține vizele pentru cei doi șoferi revenea pârâtei-reclamante. Această obligație în sarcina pârâtei-reclamante rezultă și din corespondența pe e-mail purtată de părți anterior semnării contractului (f.6), prin care pârâta-reclamantă arată „ Tariful cuprinde și vizele celor 2 șoferi …Dvs. trebuie să asigurați cazarea și masa celor 2 șoferi”. Prin urmare, din moment ce tariful perceput de pârâta-reclamantă includea obținerea vizelor și doar asigurarea cazării și mesei erau obligația beneficiarului, este clar că obligația obținerii vizelor a fost asumată de pârâta-reclamantă.
Instanța reține că obligațiile asumate de pârâta-reclamantă prin contract, de a obține vizele pentru cei doi șoferi, a fost o obligație de rezultat, iar nu de diligență.
De asemenea, instanța reține că datele vizelor - perioada 04.08._13 – au constituit o împrejurare determinantă, din moment ce în contract s-a prevăzut expres perioada călătoriei, fără a se menționa vreo posibilitate de derogare de la aceste date, iar în lipsa vizelor pentru perioada din contract călătoria, în mod evident, nu putea avea loc.
Or, pârâta-reclamantă nu a obținut vizele pentru perioada la care s-a obligat, ci pentru perioada 06.08._13.
Prin cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă, astfel cum a fost precizată și modificată (la termenul din 28.01.2015, prin concluziile scrise din 03.03.2015 și la termenul din 04.03.2015 ), pârâta-reclamantă a solicitat instanței să dispună rezoluțiunea contractului din culpa reclamantului-pârât, în temeiul art.3.7 din contract.
Potrivit acestei clauze (art.III pct.7 din contract ), în cazul în care beneficiarul renunță din proprie inițiativă la efectuarea cursei, acesta va pierde integral avansul dat. În primul rând, instanța reține că de fapt pârâta-reclamantă nu invocă un motiv de rezoluțiune a contractului, ci este vorba despre o clauză prin care se dă dreptul beneficiarului de a denunța unilateral contractul, în schimbul unei prestații anticipat evaluată de părți: beneficiarul transportului se poate răzgândi (denunțând unilateral contractul), dar cu plata unei despăgubiri constând în valoarea avansului plătit, care rămâne la prestator – posibilitate permisă de art.1.276 alin.3 N.c.civ.
Prin urmare, instanța constată că pârâta-reclamantă nu invocă un motiv de rezoluțiune a contractului din culpa reclamantului-pârât, astfel că nu va dispune rezoluțiunea solicitată de pârâta-reclamantă.
Oricum, instanța reține că această clauză cuprinsă în art.III.7 din contract nu produce efecte în cazul de față, întrucât reclamantul-pârât nu s-a răzgândit cu privire la contract, nu a fost o renunțare a acestuia, din proprie inițiativă, la executarea contractului, ci justificată pe neexecutarea de către pârâta-reclamantă a obligației asumate prin contract, de a obține vizele pentru cei doi șoferi pentru perioada convenită, în care urma a avea loc prestarea serviciului.
În aceste condiții, în temeiul art.249 c.proc.civ., instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională modificată, formulată de pârâta-reclamantă împotriva reclamantului-pârât.
În privința cererii principale modificate ( prin care se solicită ca instanța să dispună rezoluțiunea contractului din culpa pârâtei-reclamante și obligarea acesteia la restituirea avansului încasat), instanța constată că sunt incidente prevederile art.1.270 alin.1 N.c.civ., conform cărora „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, și ale art.1.271 alin.1 teza I N.c.civ., din care rezultă că părțile sunt ținute să își execute obligațiile asumate prin contract.
În speță pârâta-reclamantă nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau conform înțelegerii cu reclamantul-pârât, ea neobținând pentru cei doi șoferi vizele pentru perioada convenită prin contractul încheiat.
Pârâta-reclamantă a invocat faptul că a apelat pentru obținerea vizelor la numita M. M., angajata firmei Paravion Tour Associate Agency, la recomandarea reclamantului-pârât. Cu această firmă pârâta-reclamantă a încheiat o convenție pentru obținerea vizelor, dar firma nu a obținut corect datele vizelor.
Însă această împrejurare nu are caracter exonerator de răspundere contractuală pentru pârâta-reclamantă. Este adevărat că, potrivit art.1351 N.c.civ., fapta unui terț înlătură răspunderea contractuală.
Dar instanța reține că pârâta-reclamantă nu a făcut dovada datelor pentru care ea a solicitat acestei societăți obținerea vizelor - probă care putea fi făcută prin înscrisuri - nedovedind, prin urmare, că această societate, în mod eronat, ar fi solicitat vizele pentru o altă perioadă decât cea care ar fi fost indicată corect de pârâta-reclamantă.
Chiar dacă pârâta-reclamantă ar fi făcut această dovadă, instanța reține că fapta terțului înlătură răspunderea contractuală doar în cazul în care este vorba despre un terț absolut față de raportul juridic, pentru care pârâta-reclamantă nu este ținută a răspunde. Însă nu aceasta este situația din speță, din moment ce pârâta-reclamantă a stabilit propriile raporturi contractuale cu societatea Paravion Tour Associate Agency, realizând, practic, o subcontractare în privința obligației de obținere a vizelor pentru cei doi șoferi. Prin urmare, pârâta-reclamantă răspunde în continuare față de reclamantul-pârât, chiar dacă terțul - societatea Paravion Tour Associate Agency - nu și-ar fi îndeplinit corespunzător obligațiile față de pârâta-reclamantă. Aceasta din urmă se poate regresa împotriva Paravion Tour Associate Agency în cazul în care consideră că această societate și-a îndeplinit defectuos obligațiile asumate. În acest context, instanța reține că nu are nicio relevanță faptul că a existat o recomandare din partea reclamantului-pârât privitoare la angajata firmei Paravion Tour Associate Agency. Din moment ce reclamantul-pârât nu i-a impus pârâtei-reclamante să apeleze la serviciile firmei respective (pârâta-reclamantă recunoaște că a fost doar o recomandare, nesusținând că reclamantul-pârât i-ar fi impus colaborarea cu această firmă), pârâta-reclamantă a fost liberă să-și îndeplinească în mod direct obligația de a obține vizele sau să apeleze la serviciile altor societăți.
Prin urmare, instanța constată că nu există o cauză exoneratoare de răspundere contractuală și, conform art.1.549 N.c.civ., este întemeiată cererea reclamantului-pârât de a se dispune rezoluțiunea contractului din culpa pârâtei-reclamante, care și-a asumat o obligație de rezultat, dar nu și-a îndeplinit-o în mod corespunzător, neîndeplinirea privind un aspect determinant al contractului – datele vizelor pentru cei doi șoferi pe care s-a obligat să îi pună la dispoziția reclamantului-pârât pentru efectuarea transportului -.
De altfel, instanța reține că și în ipoteza în care se reține incidența unui caz care înlătură răspunderea contravențională, pârâta-reclamantă tot ar fi obligată la restituirea avansului primit. Astfel, potrivit art.1.321 N.c.civ., în cazul imposibilității fortuite de executare (ceea ce invocă, în esență, pârâta-reclamantă) intervine încetarea contractului și, conform art.1.322 N.c.civ., la încetarea contractului „părțile sunt liberate de obligațiile asumate, dar pot fi ținute de restituirea, în natură sau prin echivalent, a prestațiilor primite în urma încheierii contractului”. Prin urmare, imposibilitatea fortuită de executare înseamnă că partea care nu și-a îndeplinit fortuit propriile obligații nu poate fi obligată la îndeplinirea acestora, dar nici nu este îndreptățită să pretindă (dacă nu a primit) sau să păstreze (dacă a primit deja) de la cealaltă parte prestațiile acesteia. Prin urmare, și în cazul în care s-ar aprecia că împrejurarea invocată de pârâta-reclamantă o exonerează pe aceasta de răspundere contractuală, ea nu este îndreptățită să păstreze avansul plătit de reclamantul-pârât, ci trebuie să îl restituie acestuia.
Din considerentele expuse, instanța în temeiul art.1.554 N.c.civ., va obliga pe pârâta-reclamantă și la restituirea către reclamantul pârât a avansului încasat, de 3.070 lei.
În temeiul art.453 c.proc.civ., întrucât cererea reclamantului-pârât va fi admisă și cererea reconvențională respinsă, pârâta-reclamantă fiind în culpă procesuală, instanța o va obliga la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantul-pârât, constând în: 219,9 lei taxa de timbru aferentă capătului de cerere privind rezoluțiunea (întrucât reclamantul și-a modificat cererea și nu a mai solicitat și anularea contractului, taxa de timbru pentru acest capăt de cerere nu va fi pusă în sarcina pârâtei-reclamante) și 1.000 lei onorariu de avocat. D. fiind faptul că pârâta-reclamantă este partea căzută în pretenții, conform art.453 c.proc.civ. ea nu este îndreptățită la obținerea de la reclamantul-pârât a taxei de timbru aferentă cererii reconvenționale modificate (cu privire la onorariul de avocat instanța reține, în plus, că partea nu a avut angajat avocat pe parcursul procesului de față).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea principală modificată, formulată de reclamantul-pârât O. A. CNP_ cu domiciliul ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedură la Cabinet Avocat „Drâghici A." din București, sector 4, .. M. D. nr. 2, ., .-reclamante N. C. LINE SRL cu sediul în . având punct de lucru situat în București, sector 6, bld. luliu M. nr. 65, ., ., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul G. sub nr. J_, CUI_.
Dispune rezoluțiunea contractului de transport persoane nr.49, încheiat de părți la data de 04.07.2013, din culpa pârâtei-reclamante.
Obligă pârâta-reclamantă să restituie reclamantului-pârât suma de 3.070 lei plătită de acesta cu titlu de avans.
Respinge cererea reconvențională modificată, formulată de pârâta-reclamantă împotriva reclamantului-pârât, ca neîntemeiată.
Obligă pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a sumei de 1.219,9 lei cheltuieli de judecată.
Respinge cererea pârâtei-reclamante privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. AN./C.C./4 ex
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1956/2015.... → |
|---|
