Plângere contravenţională. Sentința nr. 2035/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2035/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 2035/2015
DOSAR nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2035
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. I. G.
GREFIER: U. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatoarea B. C. R.în contradictoriu cu intimata R. A. DE TRANSPORT BUCUREȘTI.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la ordine, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța lasă cauza la a doua strigare în vederea prezentării părților, în conformitate cu art.104 pct.13 din HCSM nr.387/2005.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la a doua strigare, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect plângere contravențională, aflându-se la al doilea termen de judecată și faptul că, prin serviciul registratură, s-au depus următoarele:
- la data de 06.03.2015, prin poștă, de către MAI - Inspectoratul de Poliție al Județului Teleorman adresa nr._/04.03.2015 în care se menționează că mandatul de aducere al martorei Dalaman A. A. a fost înaintat Inspectoratului Județean de Jandarmi Teleorman,
- la data de 10.,03.2015, prin fax, de către contestatoare o cerere în care menționează că întelege să renunțe la administrarea probei testimoniale, având în vedere că martorul nu se află în țară,
- la data de 12.03.2015, prin fax, procesul – verbal de executare a mandatului de aducere, în care se menționează că martora Dalaman A. A., se afla la studii în București, fără a se indica adresa acesteia întrucât mama acesteia a comunicat că locuiește fără forme legale și
- la data de 13.03.2015, prin fax, de către intimata dovada comunicării procesului - verbal
Instanța, cu privire la cererea contestatoarei de renunțare la audierea martorului Dalaman A. A. și față de mențiunea din procesul - verbal de executare a mandatului de aducere, ia act de cerere de renunțare a contestatoarei la audierea martorei potrivit art.257 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 10.11.2014 sub nr. _ , contestatoarea B. C. R., în contradictoriu cu intimata R. A. DE TRANSPORT BUCUREȘTI, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal nr._ încheiat la data de 06.10.2014 și comunicat la data de 20.10.2014 prin serviciul Poșta Română
În motivarea plângerii, contestatoarea a arătat că în procesul-verbal de contravenție contestat, agentul constatator a consemnat că, în ziua de 06.10.2014, în jurul orei 15.00, a circulat fară bilet de călătorie și a fost amendată cu suma de 150 lei.
A susținut că această situația prezentată de agentul constatator nu corespunde realității, întrucât, în realitate, în data de 06.10.2014, se afla în Municipiul București în interes personal și a urcat în tramvaiul 41 de la stația B., care era aglomerat, motiv pentru care a rugat o persoană să îi valideze cardul de călătorie. A menționat, că o persoană, aflată lângă ea, i-a solicitat biletul de călătorie. A arătat că a cerut respectivei persoane să se legitimeze, urmând să îi prezinte cardul de călătorie, însă o altă persoană care s-a prezentat ca fiind tot controlor, fără să se legitimeze, a devenit nervos și recalcitrant, reproșându-i că nu are titlu de călătorie și ca atare trebuie să o amendeze. A învederat că, între timp, persoana pe care o rugase să îi valideze cardul, i l-a înapoiat, dar controlorul nu a ținut cont de acest aspect. A precizat că discuțiile au continuat, unii dintre călători i-au luat apărarea, reproșându-le că nu este corect cum procedează, iar, într-un final, i-au luat datele de identificare, comunicându-i că are să primească amendă acasă.
Astfel că sancțiunea care i s-a aplicat este nelegală și netemeinică .
A susținut că, la fel ca infracțiunea, contravenția este fapta tipică și antijuridică, comisă cu vinovăție și care este prevăzută de lege, astfel că nu poate fi acuzată că a săvârșit o contravenție atâta timp cât controlorii, poate din exces de zel, nu au ținut cont de prezentarea ulterioară a cardului de călătorie.
A solicitat să constate că, faptele descrise în procesul - verbal nu corespund realității fiind ambiguu descrise, încălcând astfel prevederile obligatorii ale art. 16 alin. 1 din OG nr.2/2001 și anume: arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. De asemenea, a menționat că i s-a încălcat dreptul prevăzut în lege de a avea obiecțiuni la procesul -verbal prin simplul fapt că acesta nu a fost întocmit în prezența sa și s-a menționat la rubrica „mențiuni contravenient ,,:Fără obiecțiuni”.
De asemenea, a arătat să se constate că procesul - verbal nu a fost semnat de niciun martor fără a preciza motivele neexistenței acestuia. Astfel, în ipoteza în care nicio persoană nu a dorit să semneze procesul - verbal, acest fapt pune sub semnul întrebării legalitatea acestuia precum și a modului de acțiune al controlorilor R.A.T.B.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. art.31 alin. 1 din Ordonanța 2 din 12 iulie 2001 privind regimul contravențiilor.
În dovedire, a solicitat proba testimonială cu un martor, respectiv D. A. A..
În susținerea plângerii, petenta a depus la dosar, procesul- verbal nr._/06.10.2014, în original, cartea de identitate în copie conformă cu originalul .
Plângerea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei(fila 16), conform art. 19 din O.U.G. 80/2013.
La data de 29.01.2015, prin fax, și la data de 05.02.2015, prin postă, contestatoarea a depus copie conform cu originalul a unui card RATB.
Intimata nu a depus întâmpinare.
La termenul din data de 20.02.2015, instanța a încuviințat, pentru contestatoare, proba cu înscrisuri și proba testimonială, apreciind că sunt utile, concludente și utile cauze.
În ședința publică din data de 13.03.2015, instanța a luat act de renunțarea contestatoarei la proba cu martorul D. A. A..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție nr._/06.10.2014 contestatoarea a fost sancționată cu amendă în cuantum de 150 de lei conform art. 7 pct. a din H.C.G.M.B. nr. 156/2001 modificată prin H.C.G.M.B. nr. 267/2003 și H.C.G.M.B. nr. 71/2006 reținându-se că, la data de 06.10.2014, ora 15:56, petenta a circulat fără titlu de călătorie, în stația B...
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate a procesului-verbal invocat de către petentă, referitor la faptul că agentul constatator nu a consemnat obiecțiunile sale, instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni” sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Prin Decizia nr. XXII din 19 martie 2007 publicată în M. Of. Partea I nr. 833/05.12.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite a statuat faptul că nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
În motivarea acestei decizii, s-a reținut faptul că, în cazul nerespectării acestor dispoziții legale, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Instanța constată că împrejurarea invocată de către contestatoare, în sensul că agentul constatator a consemnat la rubrica „Alte mențiuni” - „Fără obiecții”, nu a pricinuit acestuia o vătămare care să nu se poată înlătura decât prin anularea acestui act, având în vedere faptul că, în temeiul dispozițiilor art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, a sesizat această instanță cu motivele de netemeinicie care făceau și obiectul respectivelor obiecțiuni, instanța urmând a se pronunța asupra lor în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din același act normativ.
De asemenea, instanța va respinge motivul de nelegalitate privind lipsa martorului la momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție, nefiind întemeiat. Așadar, potrivit art. 19 alin 1 și 3 din O.G. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor; în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. Analizând cuprinsul procesului-verbal, se constată că agentul constatator a respectat aceste dispoziții legale, și a indicat motivul lipsei martorului, sens în care a menționat că „nicio persoană nu a dorit să fie mator”. Se observă că s-a constatat că petenta a refuzat semnarea procesului-verbal, fapt necontestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Instanța are în vedere în cauza de față și jurisprudența Curții europene a drepturilor omului în materie – contravențiile fiind circumscrise de Curte noțiunii de „acuzație în materie penală”; într-o decizie de inadmisibilitate (H. și alții contra României), dar și în cauza N. G. contra României, Curtea reamintește că, în materie contravențională, art.6 par.2 nu se opune unui mecanism prin care procesul-verbal să beneficieze de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție față de care ar deveni aproape imposibilă reprimarea faptelor ce constituie contravenții (par.12).
Prezumția este una evident relativă, putând fi răsturnată prin administrarea oricărei probe prevăzută de legislația națională, instanțele având însă rolul de a cerceta dacă nu cumva prin aplicarea acesteia s-ar depăși ceea ce Curtea numește „limite rezonabile”.
Instanța apreciază că aceste limite nu au fost depășite, contravenienta având dreptul, potrivit art. 249 Cod procedură civilă, să propună toate probele de care înțelege să se folosească și pe care o instanță independentă și imparțială să le analizeze. Astfel, deși contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu un martor, ce a fost încuviințată de instanță, aceasta a ales să renunțe la această probă, pentru că martorul ar fi plecat din țară, fiind contrazis de mențiunile cuprinse în procesul-verbal de executare a mandatului de aducere emis de instanță(fila 57), în sensul că în fapt s-ar afla în municipiul București.
Potrivit dispozițiilor art. 7 lit. a din H.C.G.M.B. nr. 156/2001, reținute ca fiind încălcate, se prevăde că: „este interzis călătorilor să călătorească fără bilet ori cartelă magnetică […] sau fără abonament sau legitimație de călătorie valabile”.
Instanța reține că fapta de a călători fără bilet sau abonament valabil a fost incriminată drept contravenție pentru a sancționa fapta ilicită de efectuare a unei călătorii fără a achita costul acesteia, în considerarea prejudiciului produs unității de transport public.
În consecință, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal contestat, apreciind că în mod corect a fost reținută în sarcina contestatoarei săvârșirea contravenției indicate în actul contestat.
Instanța reține că, la data întocmirii procesului-verbal, contestatoarea nu deținea un titlu de călătorie valabil. Simpla invocare de petentă a faptului că avea titlu de călătorie valabil, iar la momentul controlului, rugase o altă persoană să-i valideze cardul, nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a pune la îndoială cele reținute de agentul constatator și a dovedi o situație contrară. Cu toate că, prin plângerea formulată, petenta a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța reține că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicații de natură a ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G nr. 2/2001.
Având în vedere aceste aspecte, instanța apreciază că petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal contestat.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța constată că, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea aplicată în cuantumul minim este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G nr. 2/2001, nefiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de contestatoarea B. C. R., domiciliată în orașul A., ., ., ., CNP_, în contradictoriu cu intimata R. A. DE TRANSPORT BUCUREȘTI, cu sediul în București, ..1, sector 1, CUI_, ca neîntemeiată
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. IGS/tehnored. MU
4ex/ 2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2007/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1995/2015.... → |
|---|
