Contestaţie la executare. Sentința nr. 1979/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1979/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 1979/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1979
Ședința publică din data de 12.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. B. A. L.
GREFIER: T. P. C.
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe contestatoarea I. G., în contradictoriu cu intimatul M. V. F., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la ordine, a răspuns contestatoarea, prin reprezentant convențional, avocat U. D., în baza delegației de substituire aflată la dosarul cauzei la fila 135 în dosarul cauzei emisă la data de 02.04.2014 și pârâtul, personal, legitimat cu CI, . nr._, CNP-_ și asistat prin reprezentant convențional, avocat B. M., în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 206 în dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Contestatoarea, prin avocat, declară că a depus la dosarul cauzei la fila 208 concluzii scrise și solicită instanței admiterea cererii și anularea contestației care face obiectul dosarului de executare nr. 99/2013 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc P. C. G. și să dispună anularea încheierii din data de 12.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 6 în dosarul_/303/2013 prin care a fost încuviințată executarea silită.
Contestatoarea, prin avocat, declară că încuviințarea executării silite a fost făcută în baza unui titlu executoriu care la acel moment hotărârea nu era definitivă. Susținerile intimatei făcute prin întâmpinare în sensul că s-ar fi împlinit viciul de procedură prin faptul că între timp hotărârea respectivă a devenit definitivă ca urmare a apelului, nu este un argument suficient pentru a putea păstra executarea silită și pentru a nu anula actele de executare întrucât dacă ar fi așa orice executare începută în baza unui titlu care nu este o hotărâre definitivă, nu este titlu executoriu ar însemna să producă o vătămare prin faptul că se pot executa anumite sume de bani care la rândul lor sunt purtătoare de dobânzi și ar putea produce o vătămare debitorului.
Contestatoarea, prin avocat, declară că din acest punct de vedere executarea silită ar trebui desființată iar contestația admisă astfel cum a fost formulată.
Intimatul, prin avocat, solicită instanței respingerea contestației și constarea faptului că în speță nu s-a produs nicio vătămare și nici nu se putea produce, singurele acte de executare au fost o cerere de încuviințare care a fost admisă, nu s-a pus problema de poprire ci de executare silită imobiliară, sechestrul fiind pus dinainte.
Faptul că în speță nu s-ar fi aplicat teoria argumentată de el, contestatorul declară că este înlăturat de art. 703 privitor la nulitatea actelor de executare care prevede că și în privința actelor de executare materia nulității din partea generală, 174 și urm. se aplică iar art. 773 alin. 3 prevede în mod expres că dacă până la pronunțarea pe excepția de nulitate se acoperă viciul de procedură atunci actul nu va fi anulat, trecând deja 9 luni de când s-a acoperit, fiind o problemă de practică judiciară.
Intimatul, prin avocat, solicită instanței obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată constând în plata onorariului de avocat.
Contestatoarea, prin avocat, declară că nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.02.2014 sub nr._, contestatoarea I. G., în contradictoriu cu intimatul M. C. P., a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea executării silite care face obiectul dosarului de executare nr. 99/2013 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc P. C. G., anularea încheierii din data de 12.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2013 prin care a fost încuviințată executarea silită în dosarul sus-menționat.
De asemenea, față de prevederile art.718 alin.1 și 4 pct. 1 Noul Cod de procedură civilă, contestatoarea a solicitat să se dispună suspendarea executării silite în dosarul nr. 99/2013 al B. P. C. G., până la soluționarea definitivă a prezentei contestații.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat că, la data de 29.01.2014, a primit de la B. P. C. G. somația prevăzută de art.820 alin.1 Noul Cod de procedură civilă raportat la art.667 Noul Cod de procedură civilă, emisă în dosarul de executare nr. 99/2013, prin care i se punea în vedere să achite creditorului M. C. P., în termen de 15 zile, suma de 105.158 lei + 10.000 USD, reprezentând debit și cheltuieli de executare datorate în baza titlului executoriu - sentința civilă nr. 3743/05.04.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București în dosarul nr._ .
Prin aceeași somație, contestatoarei i s-a adus la cunoștință faptul că, în caz că nu se va conforma somației, se va trece la urmărirea silită a imobilului proprietatea acesteia, situat în București, Calea Apeductului nr. 8, ., etaj 1, apartament 6, sector 6.
În baza contractului de împrumut autentificat sub nr. 161/05.09.2006 la 8NP Asociați Z. Steluța și V. N. Caria E. din . Ilfov, prelungit prin actul adițional autentificat sub nr. 1406/09.09.2009 la BNP N. T. din Oraș B. V., județul G., creditorul M. C. P. a predat debitorului I. A., cu titlu de împrumut, suma de 100.000 lei și 10.000 USD, pentru a-i folosi în interes personal, termenul inițial de restituire fiind stabilit pentru data de 05.09.2007 și prelungit ulterior până la data de 09.09.2010.
Prin contractul sus-menționat s-a stabilit că împrumutul se acordă fără dobândă, debitorul I. A. garantând acest împrumut cu toate bunurile sale mobile și imobile, în condițiile prevăzute de art. 1718 din vechiul Cod civil.
Având în vedere faptul că debitul nu a fost achitat integral, la data de 27.04.2011, creditorul M. C. P. a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu - contract de împrumut autentificat sub nr. 161/05.09.2006 modificat prin actul adițional autentificat sub nr. 1406/09.09.2009 în contradictoriu cu debitorul I. A., fiind format astfel dosarul de executare nr.82/2011 pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc P. C. G..
În cadrul dosarului de executare sus-menționat, motivând că debitorul nu are alte bunuri care pot fi supuse executării silite în afara imobilului din București, Calea Apeductului nr. 8, ., etaj 1, apartament 6, sector 6, care însă era deținut în coproprietate (devălmășie) cu petenta contestatoare I. G., creditorul a formulat contestație la executare, raportat și la prevederile art.493 alin.1 din vechiul Cod procedură civilă (în vigoare la acel moment), solicitând sistarea stării de devălmășie și atribuirea imobilului către debitor, cu obligarea acestuia la plata sultei corespunzătoare, în acest fel urmând ca executarea să fie continuată asupra imobilului.
Astfel, a fost format astfel dosarul civil nr._/303/2011 pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București, dosar soluționat prin sentința civilă nr.1965/01.03.2012, sentință prin care instanța de executare a admis contestația creditorului M. C. P., a dispus sistarea stării de devălmășie asupra imobilului situat în București, Calea Apeductului nr. 8, blocD2b, scara 1, etaj 1, apartament 6, sector 6, a atribuit bunul în lotul contestatoarei și a dispus obligarea acesteia la plata sultei în valoare de 146.930,50 lei către debitorul I. A., în termen de 4 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Urmare a acestei sentințe, la data de 24.01.2013, petentul Biroul Executorului Judecătoresc P. C. G. a emis și comunicat contestatoarei adresa de înființare a popririi asupra sultei la care a fost obligată prin sentința civilă nr.1965/01.03.2012, ulterior fiind formulată și cererea de validare a popririi care a făcut obiectul dosarului civil nr._ al Judecătoriei Sectorului 6 București.
Prin sentința civilă nr. 3743/05.04.2013, sentință considerată titlu executoriu în prezentul dosar, instanța de fond a admis cererea principală și a dispus validarea popririi înființată
Prin adresa emisă în dosarul de executare nr.82/2011 al B. P. C. G., în limita sumei de 146.930,50 lei.
La data de 12.12.2013, având în vedere și cererea creditorului M. C. P. adresată B. P. C. G., dar și față de prevederile art. 819 Noul Cod de procedură civilă coroborate cu cele ale art. 665 Noul Cod de procedură civilă, Judecătoria Sectorului 6 București a încuviințat executarea silită imobiliară asupra imobilului situate în București, Calea Apeductului nr.8, ., etaj 1, apartament 6, sector 6, conform sentinței civile nr. 3743/05.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._ .
Contestatoarea a considerat că executarea silită care face obiectul dosarului de executare nr. 99/2013 al B. P. C. G. a fost declanșată cu încălcarea prevederilor legale în materie, iar încheierea de încuviințare a executării silite emisă la data de 12.12.2013 în dosarul nr._/303/2013 este, de asemenea nelegală și, pe cale de consecință, a solicitat anularea acestora, pentru motivele dezvoltate mai jos.
Conform prevederilor art. 632 Noul Cod de procedură civilă „executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. Constituie titluri executorii, hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare”.
Așa cum s-a arătat mai sus, în dosarul nr. 99/2013 al B. P. C. G., executarea silită a fost declanșată în baza dispozițiilor sentinței civile nr.3743/05.04.2013 a Judecătoriei sectorului 6 București însă, în opinia contestatoarei, această hotărâre nu are caracter executoriu, nefiind definitivă.
Cu privire la acest aspect, contestatoarea a solicitat ca instanța să rețină că, în raport de prevederile art.3 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Noului Cod de procedură civilă și respectiv art.25 Noul Cod de procedură civilă, considerațiile pe care le va face cu privire la caracterul de titlu executoriu al sentinței civile nr.3743/05.04.2013, vor fi supuse prevederilor vechiului Cod de procedură civilă.
Astfel, ca și în cazul actualelor prevederi, art.372 Cod procedură civilă arată că „executarea silită se va putea efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești... care, potrivit legii, constituie titlu executoriu”, iar conform art.376 și art.377 Cod procedură civilă, devin executorii hotărârile definitive, respectiv hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, cele neatacate cu apel ori hotărârile date în apel.
Or, conform prevederilor art.282 alin.1 Cod procedură civilă „hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal,...”.
De asemenea, art.2821 Cod procedură civilă arată că „nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei, inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, asupra acțiunilor posesorii, acțiunilor în evacuare, a celor referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă și luarea măsurilor asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale și în alte cazuri prevăzute de lege”.
În cauza de față, fiind în prezența unei hotărâri pronunțată ca urmare a unei cereri de validare a popririi, temeiul juridic aplicabil este art.460 Cod procedură civilă, prevedere legală care nu conține nicio dispoziție specială sub aspectul căii de atac care ar putea fi promovată împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond.
D. urmare, contestatoarea a considerat că, în cauză, sunt aplicabile regulile de drept comun și, având în vedere faptul că prevederile art.2821 Cod procedură civilă sunt de strictă aplicare, prin raportare și la art.282 Cod procedură civilă, este opinia contestatoarei că în cauză calea de atac împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond este apelul.
Acesta a fost motivul pentru care la data de 24.05.2013, contestatoarea a formulat și depus în dosarul nr._ al Judecătoriei sectorului 6 București cerere de apel împotriva sentinței civile nr. 3743/05.04.2013, dosarul fiind înaintat instanței superioare și aflându-se în prezent pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă cu termen la data de 05.06.2013, în fața acesteia urmând să se poarte discuțiile cu privire la calificarea căii de atac.
Este adevărat că în dispozitivul sentinței civile nr. 3743/05.04.2013 instanța de fond a menționat ca și cale de atac recursul, dar este bine știut că orice hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, indiferent de mențiunile din dispozitivul acesteia. Acest principiu a fost preluat expres și în actuala reglementare a Noului Cod de procedură civilă, art.457 alin.2 Noul Cod de procedură civilă arătând că „mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire ia calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege”.
La data de 24.05.2013, contestatoarea a adus și la cunoștința B. P. C. G. despre cele de mai sus, arătând motivele pentru care aceasta a considerat că sentința civilă nr. 3743/05.04.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București nu este definitivă, astfel că nu este susceptibilă de executare silită și solicitând în același timp amânarea punerii în executare a sentinței civile menționată mai sus, dat fiind faptul că asupra calificării căii de atac nu se poate pronunța decât instanța de control judiciar, respectiv instanța competentă să judece calea de atac împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Față de aceste motive, contestatoarea a considerat că, atâta timp cât sentința pusă în executare nu are caracter de titlu executoriu, executarea silită declanșată în baza acesteia este nelegală, și se impune anularea actelor de executare întocmite.
Conform prevederilor art.665 Noul Cod de procedură civilă, în baza cererii formulată de executorul judecătoresc, la solicitarea creditorului, instanța de executare va dispune încuviințarea executării.
Însă, art.665 alin.5 pct.2 Noul Cod de procedură civilă arată clar că „instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu”.
Rezultă deci că instanța de executare, la aprecierea temeiniciei cererii de încuviințare a executării silite era datoare să verifice dacă, potrivit legii, hotărârea a cărei executare s-a cerut are caracter de titlu executoriu și nu să se bazeze pe mențiunile din dispozitivul sentinței respective, fiind obligată să facă aplicarea dispozițiilor legale incidente în speță.
De aceea, având în vedere și argumentele invocate mai sus la pct.1 al expunerii de motive, contestatoarea a considerat netemeinică și nelegală încheierea din data de 12.12.2013 prin care a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite și a solicitat anularea acestei încheieri.
Conform prevederilor art. 718 alin.1 Noul Cod de procedură civilă „până la soluționarea contestației la executare, sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța poate suspenda executarea” iar conform art.718 alin.4 pct.1 Noul Cod de procedură civilă „suspendarea executării este obligatorie și cauțiunea nu este necesară dacă hotărârea sau înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, executoriu”.
Or, având în vedere toate motivele invocate în susținerea contestației la executare, contestatoarea a considerat, în principal, că se află într-una din situațiile care impun suspendarea obligatorie a executării.
În subsidiar, în cazul în care instanța va considera că nu sunt aplicabile prevederile alin.4 al art.718 Noul Cod de procedură civilă, contestatoarea este de părere că toate argumentele invocate intră în categoria motivelor temeinice la care face referire textul de lege citat mai sus și se poate dispune valabil suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a prezentei contestații.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat contestația pe prevederile art.711 alin.1 teza I Noul Cod de procedură civilă coroborat cu art.703 Noul Cod de procedură civilă, art.711 alin.3 Noul Cod de procedură civilă, art. 718 Noul Cod de procedură civilă.
În dovedirea contestației la executare, contestatoarea a depus la dosar, în copie, somație imobiliară din data de 22.01.2014, sentința civilă nr.3743/05.04.2013 pronunțată de Judecătoria sector 6 București, încheierea de ședință din data de 12.12.2013 pronunțată de Judecătoria sector 6 București, încheiere din data de 22.01.2014 dată de B. P. C. G., adresa nr.82 din data de 24.05.2013, extras de pe portalul Tribunalului București, declarație de apel, motive de apel.
La data de 06.03.2014, prin compartimentul registratură, contestatoarea a depus la dosar cerere de acordare a ajutorului public judiciar, însoțită de un set de înscrisuri, în copie (filele 37-44).
Contestatoarea a depus la dosar și cerere de suspendare provizorie a executării silite prin care a solicitat ca, în raport de prevederile art.711 Noul Cod de procedură civilă coroborat cu art.703 Noul Cod de procedură civilă și, respectiv, față de prevederile art.711 alin.7 Noul Cod de procedură civilă, să se dispună suspendarea provizorie a executării silite care face obiectul dosarului de executare nr. 99/2013 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc P. C. G., până la soluționarea cererii de suspendare a executării formulată în cadrul dosarului civil nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București.
Conform prevederilor art.718 alin.7 Noul Cod de procedură civilă „în cazuri urgente și dacă s-a plătit cauțiunea prevăzută la alin.2, instanța poate dispune prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare”.
De asemenea, conform prevederilor art.718 alin.4 pct.1 Noul Cod de procedură civilă, suspendarea executării este obligatorie și cauțiunea nu este necesară dacă ... hotărârea sau înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, executoriu”.
Ori, în speța de față, contestatoarea se află tocmai în situația prevăzută de textul de lege invocat, sentința civilă care constituie titlul executoriu în cauză nefiind executorie potrivit legii.
Contestatoarea a menționat că, pentru admiterea cererii de suspendare provizorie a executării silite, condițiile necesar a fi îndeplinite sunt: să existe urgență; partea să invoce motive temeinice, care să constea în justificarea producerii unul prejudiciu prin continuarea executării, prejudiciu greu de reparat sau imposibil de restabilit situația anterioară; să se fi plătit cauțiunea; să existe o cerere de soluționare pe fond a cererii de suspendare a executării, formulată în condițiile art.718 alin.1 Noul Cod de procedură civilă.
Ori, față de expunerea situației de fapt de mal sus, contestatoarea a considerat că sunt îndeplinite toate condițiile necesare și se poate dispune valabil suspendarea provizorie a executării
Astfel, în ceea ce privește urgența luării măsurii suspendării executării, contestatoarea a considerat că aceasta este evidentă, atâta timp cât petenta contestatoare este supusă unei proceduri de executarea silită imobiliară, imobilul care se execută fiind singurul pe care îl deține în proprietate.
Mai mult, continuarea procedurii de executare silită și scoaterea acestui imobil la vânzare prin licitație publică i-ar cauza un prejudiciu greu de reparat în condițiile în care contestatoarea este pensionară și încasează o pensie de numai 503 lei lunar, astfel că nu ar putea suporta costurile necesare pentru formularea și susținerea unei cereri de întoarcere a executării.
Și ultima dintre condiții este îndeplinită în cauză, atâta timp cât, așa cum a arătat, contestatoarea a formulat contestație la executare și cerere de suspendare a executării silite, care face obiectul dosarului civil nr._ al Judecătoriei Sectorului 6 București.
Cu privire însă la condiția de admisibilitate referitoare la plata cauțiunii, în opinia contestatoarei, având în vedere și expunerea de motive de mai sus, aceasta se află în situația prevăzută de art.718 alin.4 pct.1 Noul Cod de procedură civilă, fiind obligatorie suspendarea executării fără plata vreunei cauțiuni.
Față de toate argumentele dezvoltate mai sus și având în vedere prevederile legale invocate în susținere, contestatoarea a solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată și, pe cale de consecință, să se dispună suspendarea provizorie a executării silite care face obiectul dosarului de executare nr. 99/2013 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc P. C. G., până la soluționarea cererii de suspendare a executării formulată în cadrul dosarului civil nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București.
În drept, contestatoarea a invocat prevederile art.711 Noul Cod de procedură civilă coroborat cu art.703 Noul Cod de procedură civilă, art.711 alin.7 Noul Cod de procedură civilă, art. 718 Noul Cod de procedură civilă.
Cererea de suspendare provizorie a fost însoțită de cererea de ajutor public judiciar pentru plata cauțiunii și un set de înscrisuri, în copie, filele 52-78.
La data de 13.05.2014, prin faxul instanței, numitul M. V. F. a depus la dosar o cerere prin care a solicitat introducerea sa în cauză, în calitate de intimat, urmare a decesului intimatului M. C. P., intervenit la data de 24.02.2014, acesta având calitatea de unic moștenitor al defunctului.
Cererea a fost însoțită de copii de pe certificatul de deces privind pe defunctul M. C. P., certificat de moștenitor legal nr.15 din data de 28.03.2014, cartea sa de identitate.
Prin compartimentul registratură, la data de 19.06.2014, intimatul M. V. F. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicit respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare formulată de terțul poprit I. G., obligând-o totodată la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul a învederat cu prioritate faptul că sentința civilă nr. 3743/05.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._ este executorie în privința urmăririi silite a terțului poprit, potrivit art.460 alin.4 Cod procedură civilă, contrar susținerilor contestatoarei și că aceasta a devenit și definitivă prin respingerea apelurilor, potrivit hotărârii nr._.06.2014 pronunțate de Tribunalul București Secția a V-a Civilă, așa cum dovedește captura de pe portalul instanțelor de judecată.
Referitor la căile de atac, în literatura de specialitate se arată anterior că hotărârea de validare nu este titlu executoriu decât în împrejurarea precis determinată de textul de lege, respectiv urmărirea silită a terțului poprit, pe când în celelalte situații, nefăcând parte din categoria hotărârilor enumerate la art. 377 Cod procedură civilă, sentința de validare ar fi susceptibilă atât de apel, cât si de recurs, acestea fiind argumentele pentru care instanța de executare a apreciat că, în speța, intimatul se află m prezenta unui titlu executoriu, caracterul executoriu fiind indicat în mod expres de o prevedere legală, pronunțând încheierea de încuviințare a executării silite.
Astfel, art. 460 Cod procedură civilă statuează că dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi. Instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului iar, în caz contrar, va hotărî desființarea popririi, terțul poprit care, cu rea-credință, a refuzat să-și îndeplinească obligațiile privind efectuarea popririi, putând fi amendat, prin aceeași hotărâre cu o sumă cuprinsă între 200 lei și 1.000 lei. După validarea popririi, terțul poprit va proceda, după caz, la consemnarea sau plata prevăzută la art. 456, în limita sumei determinate expres în hotărârea de validare. În caz de nerespectare a acestor obligații, executarea silită se va face împotriva terțului poprit pe baza hotărârii de validare ce constituie titlu executoriu.
Ca atare, consecința validării popririi este operarea unei cesiuni de creanță, terțul poprit devenind, prin efectul validării, debitor al creditorului popritor. Sentința de validare, prin ea însăși, constituie un titlu împotriva terțului poprit, în sensul că, în cazul în care acesta nu s-a conformat în mod nejustificat hotărârii de validare, creditorul poate urmări, în baza acelei hotărâri, direct pe terțul poprit, fără a mai fi necesar un alt proces contra lui.
Dacă însă se va trece peste argumentele intimatului în sprijinul caracterului executoriu al hotărârii în baza căreia s-a început executarea silita, refuzând și considerentul potrivit căruia între timp această hotărâre a devenit definitivă așa încât nu se impune anularea executării silite și a încheierii de încuviințare, deoarece nu s-a produs debitorului o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel, nefăcându-se până acum vreun act de executare silită cu excepția comunicării somației, urmează a se avea în vedere încălcarea termenului rezonabil în care o hotărâre judecătorească executorie trebuie dusă la îndeplinire (fiind vorba despre hotărârea de partaj), executarea silită fiind începută încă din aprilie 2011. Pentru a judeca apelul împotriva hotărârii de validare a popririi, Tribunalul a fixat termenul de judecată la un an de zile de la înregistrare, deși pricinile legate de executarea silită sunt considerate urgente și trebuiesc judecate cu precădere.
În conformitate cu principiile consacrate de Convenția Europeană, a Drepturilor Omului, cele dispuse în mod irevocabil de instanțele naționale trebuie aduse la îndeplinire într-un termen rezonabil, Curtea statuând în mod constant că dreptul la justiție garantat de art. 6 protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia din părți.
Prin urmare, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp (a se vedea Hotărârile Burdov împotriva Rusiei, Cererea nr._/00, alin. 34, din 7 mai 2002; Immobiliare Saffi împotriva Italiei, alin. 63 și 66, și Hornsby împotriva Greciei din 19 martie 1997, Culegere de hotărâri și decizii 1997-11, pag. 510 - 511, alin. 40), fiind responsabilitatea fiecărui Stat contractant să-și creeze un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor pozitive care îi revin, având în vedere îndatoririle autorităților sale, în calitate de depozitare ale forței publice în materie de executare. Sarcina Curții Europene este numai aceea de a examina dacă, în speță, măsurile luate de autoritățile românești au fost adecvate și suficiente (a se vedea, mutatis mutandis, Hotărârea în Cauza Ignaccolo-Zenide împotriva României, alin. 108, Cererea nr._/96, 2000-1).
De aceea, prin Hotărârea din 17 iunie 2003 (cauza Ruianu împotriva României) Curtea a reținut că, întrucât autoritățile române nu au luat măsurile necesare în scopul executării unei hotărâri judecătorești definitive și executorii, acestea au lăsat prevederile art. 6 alin. 1 din Convenție fără efect, și a constatat că și în această cauză a avut loc o încălcare a articolului amintit.
Urmează a se observa că atât în motivele de apel formulate de contestatoare împotriva hotărârii de validare a popririi cât și în prezenta contestație, aceasta nu a invocat niciun motiv legat de creanța sau temeinicia dreptului, ci abuzând de drepturile sale procesuale doar a prelungit nepermis momentul la care își va putea recupera o creanță ce datează de 8 ani de zile.
Pentru toate aceste motive, intimatul a solicitat respingerea contestației, obligând-o pe contestatoare la plata cheltuielilor de judecată, neputând admite nici cererea de suspendare a executării silite în măsura în care hotărârea ce constituie titlul executoriu în cauză a devenit deja definitivă prin respingerea apelurilor.
La data de 08.07.2014, prin compartimentul registratură, contestatoarea a depus la dosar precizările solicitate de instanță conform rezoluției din data de 20.06.2014 în sensul că înțelege să se judece în contradictoriu intimatul M. V. F..
La data de 19.09.2014, prin același compartiment, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de intimatul M. V. F., pe care le consideră total neîntemeiate și, pe cale de consecință, admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată.
Prin cererea inițială, contestatoarea a solicitat instanței ca, în raport de prevederile art.711 alin.1 teza I Noul Cod de procedură civilă coroborat cu art.703 Noul Cod de procedură civilă și respectiv față de prevederile art.711 alin.3 Noul Cod de procedură civilă, să dispună: anularea executării silite care face obiectul dosarului de executare nr. 99/2013 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc P. C. G. și anularea încheierii din data de 12.12.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2013, prin care a fost încuviințată executarea silită în dosarul sus-menționat.
Contestatoarea a arătat în acțiune că, din punctul său de vedere, executarea silită care face obiectul dosarului de executare nr. 99/2013 al B. P. C. G., declanșată în baza sentinței civile nr. 3743/05.04.2013 a Judecătoriei sectorului 6 București, a fost demarată cu încălcarea prevederilor legale în materie, deoarece la data înregistrării dosarului de executare, respectiva sentință nu avea caracter executoriu, nefiind definitivă, iar încheierea de încuviințare a executării silite emisă la data de 12.12.2013 în dosarul nr._/303/2013 este de asemenea nelegală.
De asemenea, contestatoarea a susținut aceasta deoarece în cauză se află în prezența unei hotărâri de validare a popririi pronunțată în baza prevederilor art.460 din vechiul Cod procedură civilă, prevedere care nu conține nicio dispoziție specială sub aspectul căii de atac ce ar putea fi promovată împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond, astfel că devin aplicabile regulile de drept comun, calea de atac ce putea fi promovată în cauză fiind apelul.
S-a mai arătat de către contestatoare că, pentru argumentele de mai sus, la data de 24.05.2013, a formulat și depus în dosarul nr._ al Judecătoriei sectorului 6 București cerere de apel împotriva sentinței civile nr. 3743/05.04.2013, dosarul fiind înaintat instanței superioare, în fața acesteia urmând să se poarte discuțiile cu privire la calificarea căii de atac.
Punctul de vedere al contestatoarei a fost considerat ca fiind întemeiat de către instanța de control, în speță Tribunalul București - Secția a V-a Civilă care, prin încheierea de ședință de la termenul din data de 05.06.2014, a calificat calea de atac promovată de contestatoare ca fiind apel.
D. urmare, față de prevederile art. 282 și art.377 alin.1 pct.2 din vechiul Cod procedură civilă, sentința civilă nr. 3743/05.04.2013, considerată titlu executoriu în cauză, a devenit definitivă de-abia la data de 05.06.2014, contrar susținerilor intimatului formulate prin întâmpinare, astfel că toate actele de executare întocmite anterior acestei date și chiar executarea însăși sunt lovite de nulitate.
Este adevărat că, în baza prevederilor art. 460 alin.4 din vechiul Cod procedură civilă, în cazul validării popririi executarea silită se va face împotriva terțului poprit, pe baza hotărârii de validare, ce constituie titlu executoriu, însă, așa cum a mai arătat, această hotărâre este supusă prevederilor legale în materie cu privire la caracterul definitiv și poate avea caracter de titlu executoriu împotriva terțului poprit numai în condițiile legii.
Pe de altă parte, contrar susținerilor intimatului, conform cărora „chiar dacă între timp această hotărâre a devenit definitivă, așa încât nu se impune anularea executării silite și a încheierii de încuviințare deoarece nu s-a produs debitorului o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel, contestatoarea a considerat că executarea silită contestată de aceasta nu poate fi validată prin respingerea contestației la executare, o asemenea dispoziție a instanței nefăcând altceva decât să valideze actele de executare întocmite cu încălcarea prevederilor legale.
Nu pot fi reținute nici argumentele referitoare la „încălcarea termenului rezonabil în care o hotărârea judecătorească executorie trebui dusă la îndeplinire, executarea silită fiind începută încă Aprilie 2011”. Executarea la care a făcut referire intimatul face obiectul dosarului de executare nr.82/2011 al B. P. C. G., începută în temeiul titlului executoriu - contract de împrumut autentificat sub nr. 161/05.09.2006, debitor fiind I. A., soțul contestatoarei, dosar în care există instituită o poprire asupra veniturilor debitorului, sumele rezultate din poprire fiind transferate lunar creditorului.
Pentru aceste motive, dar și față de prevederile art.665 alin.5 pct.2 Noul Cod de procedură civilă, care arată clar că „instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu”, contestatoarea a considerat pe deplin întemeiată și cererea sa de anulare a încheierii din data de 12.12.2013 prin care a fost încuviințată executarea silită.
Din interpretarea prevederilor legale citate mai sus rezultă că instanța de executare, la aprecierea temeiniciei cererii de încuviințare a executării silite, era datoare să verifice dacă, potrivit legii, hotărârea a cărei executare s-a cerut are caracter de titlu executoriu și nu să se bazeze pe mențiunile din dispozitivul sentinței respective, fiind obligată să facă aplicarea dispozițiilor legale incidente în speță.
Față de toate argumentele invocate mai sus, contestatoarea a solicitat înlăturarea apărărilor intimatului exprimate prin întâmpinare și, pe cale de consecință, admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată.
La data de 05.02.2015, prin compartimentul registratură, contestatoarea a depus la dosar concluzii scrise.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse la dosarul cauzei, în copie, următoarele: somație imobiliară din data de 22.01.2014, sentința civilă nr.3743/05.04.2013 pronunțată de Judecătoria sector 6 București, încheierea de ședință din data de 12.12.2013 pronunțată de Judecătoria sector 6 București, încheiere din data de 22.01.2014 dată de B. P. C. G., adresa nr.82 din data de 24.05.2013, extras de pe portalul Tribunalului București, declarație de apel, motive de apel. Urmare solicitării instanței, la data de 12.03.2014, prin compartimentul registratură, Biroul Executorului Judecătoresc P. C. G. a înaintat la dosar, în copie, înscrisurile din dosarul de executare nr.99/2013-filele 80-103.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3743 pronunțată la data de 05.04.2013 în cauza nr._ de Judecătoria Sector 6 a fost admisă cererea de chemare validare a popririi formulată de creditorul M. C. P. în contradictoriu cu debitorul I. A. și terțul poprit I. G., dispunându-se validarea popririi înființate prin adresa emisă în dosarul de executare nr. 82/2011 la data de 24.01.2013 al B. P. C. G..
La data de 10.12.2013 creditorul M. C. P. a formulat cerere de executare silită, fiind format dosarul de executare nr. 99/2013 pe rolul B. P. C. G., solicitând executarea silită imobiliară asupra imobilului proprietatea contestatoarei I. G..
La data de 10.12.2013 a fost formulată cererea de încuviințare a executării silite imobiliare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3743/05.04.2013, iar prin încheierea din data 12.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 6 București în dosarul nr._/303/2013 a fost admisă, cererea de încuviințare a executării silite pentru suma de_ lei și_ USD, precum și pentru cheltuieli de executare.
La data de 22.01.2014 a fost emisă somația imobiliară în dosarul de executare nr. 99/2013, în conformitate cu prevederile art. 820 alin. 1 și art. 667 Noul Cod de procedură civilă.
La data de 24.02.2014 a decedat creditorul M. C. P., moștenitorul acestuia fiind M. V. F., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 15/28.03.2014(f. 151-152)
Potrivit art. 711 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
De asemenea, potrivit alin. 3 al aceluiași articol, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați, pot cere, pe calea contestației la executare și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite.
În conformitate cu prevederile art. 25 Cod Procedură Civilă procesele în curs, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
Instanța reține că executarea silită în dosarul nr. 99/2013 a fost începută în temeiul Noul Cod de Procedură Civilă, cererea de executare fiind formulată la data de 10.12.2013, ulterior intrării în vigoare a Noului Cod de Procedură Civilă, astfel încât prezenta contestație este supusă acestor prevederi legale.
Instanța reține că titlul executoriu în temeiul căruia se efectuează executarea silită este sentința civilă nr. 3743/05.04.2013 pronunțată în temeiul art. 460 Vechiul Cod de procedură civilă.
Această sentință a rămas definitivă prin respingerea căii de atac a apelului prin decizia nr. 695/05.06.2014(f. 213), după ce instanța ce control judiciar a recalificat calea de atac împotriva sentinței menționate ca fiind apel și nu recurs.
În ceea ce privește sentința civilă nr. 3743/05.04.2013, instanța reține că, fiind pronunțată în temeiul Cod Procedură Civilă din 1865, acesteia îi sunt aplicabile prevederile art. 377 alin. 1 Cod Procedură Civilă. Astfel, această sentință a rămas definitivă prin respingerea apelului în conformitate cu prevederile art. 377 alin. 1 pct. 3, fiind astfel titlu executoriu în raport de prevederile art. 633 pct. 1 Noul Cod Procedură Civilă care se aplică în mod corespunzător în raport de dispozițiile art. 5 din legea nr. 72/2012 privind punerea în aplicare a legii nr. 134/2010.
Astfel, instanța reține că, la data pronunțării asupra contestației la executare hotărârea judecătorească pusă în executare constituia titlu, astfel încât susținerile contestatoarei sunt lipsite de obiect. Instanța mai reține că la data la care a fost începută executarea silită, precum și la momentul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite hotărârea pusă în executare avea caracter executoriu întrucât calea de atac indicată în dispozitivul hotărârii era cea a recursului. Este adevărată susținerea contestatoarei potrivit căreia hotărârile sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege, însă atât timp cât într-o hotărâre judecătorească a fost indicată o anumită cale de atac, până la recalificarea acesteia de către instanța ierarhic superioară sau până la admiterea unei eventuale cereri de îndreptare a erorii materiale privind calea de atac se prezumă că cea indicată este calea de atac căreia îi este supusă hotărârea judecătorească.
Din acest punct de vedere instanța constată că sunt aplicabile prevederile art. 177 alin. 3 Cod Procedură Civilă, în sensul că actul de procedură nu va fi anulat dacă până la momentul pronunțării asupra excepției de nulitate a dispărut cauza acesteia, fiind întemeiate susținerile intimatului în acest sens.
Referitor la cererea intimatului privind obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, față de prevederile art. 452 Cod Procedură Civilă conform cărora partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă dovada existenței și întinderii lor cel mai târziu până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei. Instanța constată că intimatul nu a depus la dosarul cauzei chitanța prin care să facă dovada achitării onorariului avocațial, astfel încât va respinge cererea acestuia de acordare a cheltuielilor de judecată.
În aceste condiții sunt neîntemeiate susținerile contestatoarei în sensul încălcării prevederilor art. 632 și următoarele Noul Cod de Procedură Civilă, fiind respectate prevederile textului de lege menționat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatoarea I. G., CNP_, cu domiciliul legal în București, Calea Apeductului nr. 8, ., etaj 1, apartament 6, sector 6 și cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat P. A. C., în București, ..5, ., apartament 12, sector 3, în contradictoriu cu intimatul M. V.-F., CNP_, domiciliat în București, Șoseaua M. B. nr.98-106, ., apartament 32, sector 2, cu domiciliul ales în vederea comunicării tuturor actelor de procedură la sediul SCA B. & Asociații din București, ., ., apartament 2, sector 3.
Respinge cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Sector 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. B. A. L. T. P. C.
Red.BBAL/Thred.MV
4 ex./12.05.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 2008/2015.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
