Plângere contravenţională. Sentința nr. 2266/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2266/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 2266/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2266
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. S. M.
GREFIER: A. S. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatoarea D. INTERNAȚIONAL S.A. în contradictoriu cu intimata A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR CPCMB BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea, prin avocat E. Adomnică, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei la fila 27, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care.
Contestatoarea, prin avocat, arată că nu a avut timp să studieze dosarul, primind citația pentru termenul de judecată în dimineața aceasta și a luat la cunoștință de termen pe portal.
Instanța arată că la dosarul cauzei a fost restituită dovada de îndeplinire a procedurii de citare pe 20.03. 2015, fiind respectat termenul legal de 5 zile.
În temeiul art. 238 Cod proc.civ., instanța acordă cuvântul părților pe estimarea duratei de soluționare a cauzei.
Contestatoarea, prin avocat, estimează durata de soluționare a cauzei la 3 luni.
Instanța estimează durata de soluționare a cauzei, având în vedere împrejurările acesteia, la încă 3 luni.
Totodată, instanța pune în vedere contestatoarei, prin avocat, să depună la dosarul cauzei istoricul sesizărilor.
Contestatoarea, prin avocat, arată că a depus istoricul solicitat direct din aplicație, fiind depuse doar 2 din 15 sesizări, întrucât acestea sunt singurele existente în sistemul intern.
Instanța, față de precizările reprezentantului contestatoarei, ia act de faptul că istoricul sesizărilor se află la dosarul cauzei, filele 18-19,
Contestatoarea, prin avocat, arată că a invocat prin cerere excepția prescripției aplicării amenzii pentru prima faptă din cele două menționate în procesul verbal de contravenție.
Instanța acordă cuvântul contestatoarei pe această excepție.
Contestatoarea, prin avocat, arată că a fost amendată pentru săvârșirea a două fapte, respectiv pentru faptul că nu a răspuns reclamațiilor înregistrate pe site-ul E-mag, în data de 07.02.2014 și 31-03-2014. În ceea ce privește primul punct pentru care a fost amendată, respectiv că nu a răspuns în termen de 30 de zile de la data înregistrării reclamației, adică până la data de 07.03.2014, având în vedere și faptul că a fost amendată cu depășirea termenului de 6 luni, apreciază că fapta pentru care a fost amendată este prescrisă. Prin urmare solicită soluționarea pe fond doar a celei de-a doua fapte pentru care a fost amendată.
Instanța acordă cuvântul contestatoarei pe aspectul probatoriului.
Contestatoarea, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și cu înregistrările audio-video aflate la dosarul cauzei.
Instanța ia act de faptul că intimata nu a solicitat probe și încuviințează pentru contestatoare proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei pentru contestatoare, în temeiul art. 255 și art. 258 Cod proc.civ., apreciind aceste probe utile, pertinente și concludente pentru soluționarea cauzei.
În continuare, instanța acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Pe fond, contestatoarea, prin avocat, solicită instanței să aibă în vedere faptul că a fost amendată pentru atitudine abuzivă în relația cu clienții, întrucât nu a răspuns în termen de 30 de zile de la data la care au fost înregistrate reclamațiile pe site. Arată că nu poate fi sancționată pentru atitudine abuzivă. Mai mult, arată că amenda pentru faptă, astfel cum era încadrată de agenții constatatori era de la 1000 la 3000 de lei, și totuși i-a fost aplicată amendă în cuantum de 5000 de lei. Prin urmare, apreciază că nu au fost respectate dispozițiile art. 16 din OUG 2/2001, motiv pentru care solicită anularea procesul – verbal de contravenție. Arată că răspunsul la sesizări trebuie făcut în termen de 30 de zile de la data la care a fost înregistrată sesizarea. Arată că a răspuns în repetate rânduri sesizărilor înregistrate de domnul D. S.. Mai arată că din CD-ul depus la dosarul cauzei, la minutul 3, rezultă faptul că a răspuns sesizărilor. Față de aceste considerente, solicită anularea plângerii contravenționale sau înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul. Solicită obligarea intimatei la achitarea taxei judiciare de timbru.
Instanța reține cauza spre deliberare și pronunțare pe excepția prescripției și pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.10.2015, sub nr._, contestatoarea D. INTERNAȚIONAL S.A, în contradictoriu cu intimata A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR CPCMB BUCUREȘTI, a solicitat anularea procesului – verbal . nr._/29.09.2014, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
În fapt, contestatoarea a arătat că, potrivit site-ului www.emag.ro, orice perosană interesată poate înregistra o sesizare sau o reclamație, termenul recomandat pentru răspunderea la aceste sesizări fiind de 30 de zile de la data înregistrării acesteia. A arătat că domnul D. S. a înregistrat 15 sesizări pe site-ul contestatorului, la care de fiecare dată a primit răspuns.
În conformitate cu dispozițiile art. 6 din O.G. 2/2001 a invocat prescripția aplicării sancțiunii amenzii contravenționale pentru fapta de a nu fi răspuns reclamantului S. D. înregistrată la punctul de lucru din Iași în data de 07.02.2014. Termenul de 30 de zile de la data înregistrării sesizării, în care Societatea trebuia să răspundă la reclamație se împlinea pe data de 06.03.2014. Prin urmare, A.N.P.C. putea aplica sancțiunea amenzii până la data de 06.09.2014. Cu toate acestea, arată că procesul verbal de contravenție nr._ a fost încheiat la data de 29.09.2014, după împlinirea termenului de 6 luni prevăzut de O.G. nr. 2/2001.
Contestatoarea a mai precizat că, la reclamația înregistrată la data de 07.02.2014 s-a primit răspuns, în data de 10.02.2014 fiindu-i comunicat telefonic răspunsul la prima solicitare domnului S. D., iar în data de 22.04.2014, fiindu-i trimis prin poștă răspunsul la cel de-al doilea aspect sesizat. Referitor la sesizarea din 31.03.2014, arată că aceasta nu a fost înregistrată pe site-ul contestatoarei, așa cum rezultă din istoricul sesizărilor atașat la dosarul cauzei.
A mai arătat că din aspectele reținute în procesul verbal contestat nu reiese faptul că ar fi fost puse pe piață produse care nu corespund caracteristicilor prescrise sau declarate și nici nu rezultă că nu s-au comportat în mod corect în relația cu consumatorii sau folosirea de practici comerciale abuzive. Mai mult, din înscrisurile depuse rezultă că societatea a respectat dispozițiile legale și contractuale.
Din punct de vedere al condițiilor de formă, a arătat că procesul-verbal a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin.1 din O.G. 2/2001. Astfel, a fost invocat ca temei al aplicării sancțiunii amenzii art. 50 alin.1 lit. d din O.G. nr. 21/1992, însă din situația de fapt rezultă faptul că nu au fost încălcate dispozițiile acestui articol, existând, mai mult, și o neconcordanță între valoarea amenzii aplicate, de 5.000 de lei și cuantumul prevăzut de articolul menționat mai sus. Prin urmare, a apreciat că starea de fapt este contrară celor reținute de agenții constatatori, motiv pentru care a solicitat în principal anularea amenzii și a măsurii dispuse în procesul verbal.
În subsidiar, în cazul în care nu vor fi reținute ca temeinice motivele de anulare invocate, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, față de gravitatea redusă a faptei, de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contestatoarei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. 21/1992 și O.G. 2/2001.
Cererea a fost legal timbrată cu 20 de lei (fila 28).
Contestatoarea a depus la dosar înscrisuri în copii certificate pentru conformitate cu originalul (filele 9-19) și o înregistrare audio.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 23.12.2014, prin serviciul registratură, intimata a solicitat respingerea plângerii contravenționale.
În fapt, intimata a arătat că în urma controlului efectuat de CPCMB, ca urmare a reclamației înregistrate sub nr._/01.09.2014, s-a constat că societatea contestatoare nu a răspuns reclamației înregistrate la punctul de lucru din Iași în data de 07.02.2014 de către reclamantul S. D. și nici sesizării transmise de același reclamant în data de 31.03.2014 referitor la comanda_, deși termenul de soluționare a sesizărilor și reclamaților este de 30 de zile. Astfel, a arătat că au fost încălcate prevederile art. 9 din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, aplicându-se prin urmare sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 5000 de lei conform art. 50 alin. 1 lit. c din același act normativ.
Intimata a mai arătat că în procesul-verbal de constatare s-a reținut faptul că, contestatoarea nu a respectat art. 9 din O.G. nr. 21/1992, nefăcându-se dovada transmiterii unui răspuns către consumator, la data efectuării controlului. Cu privire la reclamația on-line din 31.03.2014, a arătat că s-a susținut de către operatorul economic că aceasta nu se află în baza de date. De asemenea, a arătat că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 16 și art. 19 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cuprinzând toate mențiunile obligatorii în acest sens, fiind încheiat în prezența doamnei A. I., împuternicită, care a semnat procesul-verbal cu mențiunea “obiecții ulterioare”.
Referitor la cuantumul amenzii, intimata a arătat că aceasta a fost aplicată spre cuantumul minim prevăzut de lege (de la 2000 la 20.000 de lei), respectându-se totodată prevederile art. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea aplicată fiind direct proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.
Față de toate cele menționate, precum și față de faptul că procesul-verbal face dovada deplină cu privire la situația de fapt reținută în cuprinsul său până la proba contrară, probă care nu a fost făcută de către contestatoare, intimata a solicitat respingerea plângerii contravenționale a reclamantului și menținerea procesului-.verbal ., nr._ din 29.09.2014, ca legală.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-208 C. proc.civ., dispozițiile O.G 21/1992 privind protecția consumatorilor și O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenților.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța reține că, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/29.09.2014, contestatoarea S.C. D. I. S.A. a fost sancționată contravențional de către intimata A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR-CPCMB BUCUREȘTI cu o amendă în cuantum de 5000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.9 din O.G. nr. 21/1992, menționându-se că în urma cercetării reclamației nr._/01.09.2014 s-au constatat următorele fapte: pentru reclamația înregistrată la punctul de lucru din Iași în data de 07.02.2014 de către consumatorul S. D., acesta nu a primit răspuns din partea contestatoarei și de asemena, pentru sesizarea din 31.03.2014, transmisă pe adresa de e-mail sesizări@emag.ro, referitor la comanda_, consumatorul nu a primit răspuns. S-a mai menționat că răspunsurile nu au fost făcute conform afirmațiilor de pe site, în termen de 30 de zile.
Sub aspectul legalității actului de sancționare, se observă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și art.17 din OG nr.2/2001, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În legătură cu sancțiunea care ar putea interveni în cazul nerespectării cerințelor cuprinse în textele legale menționate, își găsește incidența decizia în interesul legii nr.22/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțele judecătorești în temeiul art.507 alin.4 C.pr.civ. Astfel, în motivarea deciziei invocate, instanța noastră supremă a arătat că „în raport cu acest caracter imperativ – limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului – verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului – verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”.
Aplicând aceste dispoziții legale situației din speță, rezultă că neîndeplinirea obligațiilor instituite de art.16 din OG nr.2/2001 poate atrage nulitatea procesului-verbal numai în măsura producerii unei vătămări pentru petentă prin neregularitățile invocate și apoi cu condiția ca respectiva vătămare să nu poate fi înlăturată în alt mod, astfel cum este în situația de față.
Motivul de nelegalitate vizează faptul că deși s-a reținut săvârșirea a două contravenții, respectiv lipsa emiterii unui răspuns pentru o sesizare făcută în data de 07.02.2014 în Iași și separat, lipsa unui răspuns pentru o sesizare făcută în data de 31.03.2014, pe e-mail, în cauză s-a aplicat doar o sancțiune contravențională.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța reține că nu s-au respectat exigențele art.16 și art.17 din OG nr.2/2001.
În aceste condiții instanța constată că petenta se află în imposibilitate de a face proba contrară, întrucât nu se știe exact pentru ce faptă contravențională a fost sancționată, în ce condiții, iar instanța nu poate realiza un control eficient și real de legalitate, temeinicie și prescripție a aplicării sancțiunii, nefiind clar care sunt faptele contravenționale reținute în sarcina contestatoarei și ce amendă s-a aplicat pentru fiecare în parte.
În raport de cele arătate, instanța apreciază că prezumția de legalitate a actului sancționator a fost răsturnată în cauza de față prin faptul că sancțiunile expuse în cuprinsul procesului-verbal nu sunt suficient individualizate.
Ca urmare a acestor dovezi își găsește aplicarea prezumția de nevinovăție, astfel cum rezultă din art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind instalat un dubiu rezonabil cu privire la realitatea faptei, astfel cum a fost percepută de către agentul constatator.
Dacă s-ar aplica prezumția de legalitate în situația data, s-ar înfrânge în mod inerent prezumția de nevinovăție de care beneficiază acuzatul inclusiv în materia plângerii contravenționale, întrucât acesta se află în imposibilitatea de a face proba contrară având în vedere că nu se știe cu exactitate ce faptă îi este imputată.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._/29.09.2014 este nelegal întocmit, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța va admite plângerea contravențională și va anula aces proces-verbal, ca nelegal întocmit.
Totodată, potrivit art. 453 Cod proc. Civilă, având în vedere că intimata a pierdut procesul, instanța o va obliga să achite contestatoarei suma de 20 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de contestatoarea S.C. D. I. S.A. înregistrată la ONRC sub nr. J_, CUI:_, cu sediul în București, sector 6, Șoseaua Virtuții nr. 148, spațiul E47 și sediul ales în Voluntari, .. 15-23, Swan Office Park, Windsor Building, etaj 5, jud. Ilfov în contradictoriu cu intimata A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR-CPCMB BUCUREȘTI cu sediul în București, ., Sector 1.
Anulează procesul – verbal de contravenție . nr._/29.09.2014.
Obligă intimata să achite contestatoarei suma de 20 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. S. M. A. S. P.
Red. ASM 4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2252/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2632/2015.... → |
|---|
