Plângere contravenţională. Sentința nr. 2277/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2277/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 2277/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTOR VI BUCURESTI
-SECȚIA CIVILĂ-
SENTINTA CIVILA NR. 2277
SEDINTA PUBLICA DE LA 26.03.2015
INSTANTA CONSTITUITĂ DIN:
P.: G. A.
GREFIER: A. J.
Pe rol soluționarea cauzei civile, având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatoarea . A. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, nu a răspuns niciuna dintre părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să se prezinte, conform art. 104 pct. 13 HCSM 387/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, nu a răspuns niciuna dintre părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța invocă, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.12.2014, contestatoarea . A., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C., a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._/17.11.2014, prin care a solicitat constatarea prescripției/anularea în întregime a procesului verbal menționat și, pe cale de consecință, revocarea amenzii contravenționale în cuantum de 2.750 lei, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate cu avertismentul.
În motivarea plângerii, contestatoarea a arătat că, în data de 17.11.2014, agentul constatator M. D., angajat al CNADR SA - C., a constatat că vehiculul categoria E cu număr de înmatriculare_, aparținând ., a circulat la data de 21.08.2014, ora 21:55, locul DN7 km585+800m, Nădlac, județul A., fără a deține rovinietă valabilă.
Pe cale de excepție, contestatoarea a invocat excepția prescripției aplicării sancțiunii, învederând instanței că, prin Legea nr.144/2012 s-a modificat OG nr.15/2002, în sensul că procesul verbal de constatare a contravenției cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției.
Prin Legea nr.144/2012, s-a modificat o norma contravențională într-un sens favorabil contravenientului.
Art. 12 din OG nr. 2/2001 prevede că, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ; dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta.
Contravenția este continuă, în cazul în care încălcarea obligației legale (de a circula cu rovinietă valabilă) durează în timp.
Pentru contravenția continuă prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, constatată conform art. 9 alin. 2 și 3, aplicarea sancțiunii prin întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției este condiționată de respectarea unui termen special de 30 de zile de la data constatării contravenției - conform Legii nr. 144/2012.
Legea nr.144/2012 este lege specială, derogatorie de la OG nr.2/2001, ca atare, contestatoarea a apreciat că, în speța de față, prevederile art. 13 alin.1 din OG nr.2/2001 nu se aplică, legea specială (Legea nr.144/2012) prin art. 9 alin.3, prevede un termen special de prescripție de 30 de zile de la data constatării faptei.
Data constatării contravenției, de când curge termenul de 30 de zile, este data înregistrării faptei cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate, iar nu data întocmirii procesului verbal de constatare a contravenției (altfel nu ar mai curge acest termen, anihilând voința legiuitorului care a urmărit tocmai reducerea termenului de 6 luni).
Contestatoarea a considerat că, în speța de față, constatarea și emiterea procesului verbal de contravenție, trebuia să aibă loc în termen de 30 de zile de la data de 21.08.2014, dată la care contestatoarea a fost depistată că a circulat fără rovinietă cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei - SIEGMCR.
Or, așa cum a demonstrat, procesul verbal a fost întocmit la data de 17.11.2014, cu mult peste 30 de zile față de data în care contestatoarea a săvârșit pretinsa abatere contravențională.
Împrejurarea că agentul constatator, în culpă fiind, nu a încheiat și emis procesul verbal de constatare a contravenției în termen de 30 de zile de la data la care a fost constatată contravenția prin mijloacele tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei — SIEGMCR, rezultă că răspunderea contravențională a fost prescrisă.
Potrivit art. 2528 cod civil „prescripția dreptului la acțiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea”.
Din coroborarea prevederilor Legii nr. 144/2012 cu prevederile art. 2528 Cod civil, rezultă că în data de 21.08.2014, ora 21:55, intimata a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea, având la dispoziție un termen de 30 de zile să întocmească procesul verbal și să i-l comunice, așa cum este prevăzut în mod imperativ în Legea nr. 144/2012.
Întrucât intimata i-a comunicat procesul verbal cu mult peste cele 30 de zile prevăzute în OG nr.15/2002, modificată prin Legea nr.144/2012, contestatoarea a solicitat admiterea excepției prescripției răspunderii contravenționale.
Conchizând, contestatoarea a apreciat că, raportat la dispozițiile art. 9 alin. 3 din OG nr.15/2002 modificată prin Legea nr.144/2014, răspunderea contravențională este prescrisă.
Pe cale de consecința, întrucât intimata i-a comunicat procesul verbal cu mult peste cele 30 de zile prevăzute în art. 9 alin. 3 din OG nr.15/2002 modificată prin Legea nr.144/2012, contestatoarea a solicitat admiterea excepției prescripției răspunderii contravenționale.
Articolul 4 al. 2 din Legea nr. 455/2001 definește înscrisul în formă electronică ca reprezentând o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
Articolul 5 din același act normativ prevede că „înscrisul în formă electronică, căruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată”.
Articolul 10 din OG nr.15/2002 statuează aplicabilitatea dispozițiilor OG nr.2/2001 contravențiilor prevăzute de art. 8 din OG nr. 15/2002, în măsura în care nu contravin dispozițiilor speciale derogatorii prevăzute în OG nr.15/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.144/2012.
Nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție este sancțiunea aplicabilă în cazul lipsei semnăturii agentului constatator de pe acest înscris.
Conchizând, contestatoarea a apreciat că, raportat la dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001, procesul verbal atacat este nul absolut.
Pe cale de consecință, în considerarea argumentelor enunțate, contestatoarea a solicitat admiterea plângerii, astfel cum a fost aceasta formulată.
În subsidiar, în cazul în care instanța va considera netemeinică apărarea contestatoarei, aceasta a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment în temeiul art. 7 din OG nr.2/2001 – modificată, coroborat cu prevederile art. 21, alin. 3 din OG nr.2/2001 „(3) Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Pe această cale, contestatoarea a dorit să precizeze că avertismentul, ca element distinct al tipurilor de sancțiuni prevăzut de lege poate fi aplicat și atunci când actul normativ de stabilire a contravenției nu prevede această sancțiune - (fiind vorba de o derogare legală) - și se aplică făptuitorului în cazul în care starea de fapt o impune, aspect care se regăsește și în starea de fapt din speță.
Amenda contravențională care face obiectul prezentei cauze lasă un câmp larg de apreciere organelor de constatare, care pot decide dacă este cazul ori nu să substituie avertismentul amenzii.
Contestatoarea a considerat că, în situația de față, instanța investită cu soluționarea prezentei plângeri contravenționale poate să aprecieze că se justifică sancțiunea avertismentului, având în vedere că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiuni dure.
Sancțiunile juridice, spiritul lor, este de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite, să aibă un rol preventiv în conștiința contravenientului și doar în situația în care acesta persistă în activitatea contravențională să i se aplice o măsură coercitivă mai dură.
Pentru argumentele mai sus menționate, contestatoarea a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În drept, contestatoarea a invocat Legea nr.144/2012, OG nr.2/2001, OG nr.15/2002, precum și toate textele legale invocate.
În dovedirea plângerii, contestatoarea a depus la dosar, în copie, procesul verbal contestat . nr._/17.1 1.2014, dovada comunicării procesului verbal contestat, furnizare informații ORC privind ..
La data de 30.01.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare.
S-a arătat că, în fapt, la data de 21.08.2014, pe DN7 Km585+800m, pe raza localității Nădlac, județul A., vehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând I. 2003 SRL, a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă, sens în care, la data de 17.11.2014, a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică-C..
Petenta, în mod greșit a interpretat art. 9 alin. 3 din OG nr.15/2002, apreciind că răspunderea contravențională a petentei este prescrisă.
Art. 9 alin. 3 paragraful ultim prevede „Procesul-verbal se întocmește și se va comunica contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin.1”.
Potrivit art.13 alin.1 din OG nr.2/2001 „Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei”.
Astfel, în prezenta speță, intimata a solicitat a se observa că fapta a fost săvârșită în data de 21.08.2014, fiind înregistrată prin mijloace tehnice și constatată la data de 17.11.2014 de către agentul constatator, dată la care s-a întocmit procesul verbal R14 nr._, adică în interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, așa cum prevede art. 13 alin. 1 din OG nr.2/2001, și comunicat contravenientului respectând dispozițiile legale.
Potrivit dispozițiilor art. 1, alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a dispozițiilor art. 1. alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.
Intimata a învederat că procesul verbal de constatare a contravenției . 14 nr._ îndeplinește toate condițiile prevăzute de OG nr. 15/2002, coroborat cu OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 și 3 din OG nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - SIEGMCR, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
Din coroborarea prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001 cu prevederile art. 19 din OG nr.2/2001, reiese că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale. Mai mult, procesul verbal contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator D. M., cu certificatul calificat emis de CertSIGN SA.
Potrivit art. 4 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar potrivit art. 5 din aceeași lege înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.
Prin urmare, dispozițiile legale se aplică înscrisurilor generate în formă electronică, iar înscrisul semnat electronic este asimilat cu privire la condiții, altele decât semnătura, și efecte înscrisului sub semnătură privată. Semnătura este o condiție a înscrisului, dar nu se poate susține că semnătură este validată de însăși semnătură în această situație. Astfel, semnătura electronică este un element independent de înscris, fie că este sub semnătură privată sau autentică, fie că este o simplă declarație pe propria răspundere.
Semnătura electronică reprezintă așadar forma digitală a semnăturii olografe, având aceleași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator învestit cu autoritatea statală, că cele constatate în procesul verbal corespund întrutotul stării de fapt și de drept celor reținute, învestind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate și temeinicie.
Nicio dispoziție legală nu interzice ca semnătura electronică să poată fi aplicată pe înscrisuri autentice. Se realizează o confuzie între generarea unui înscris în formă electronică și materializarea pe suport de hârtie a acestor date și informații astfel generate.
De asemenea, contravenientului nu i se comunică originalul înscrisului, care este generat electronic, ci o copie, conform art. 25 alin. 1 din OG nr.2/2001 procesul verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie contravenientului.
Pentru persoana căreia i se adresează, înscrisul în formă electronică poate fi citit tot informatic, sau în mod echivalent pe suport de hârtie, întrucât odată generat și semnat electronic, fără îndoială înscrisul electronic poate dobândi o existență fizică, palpabilă, pe suport de hârtie și destinat a fi citit cu ochiul liber. Astfel, un înscris care are asociată o semnătura electronică extinsă, cum este și procesul verbal contestat, nu își pierde valabilitatea prin imprimare pe suport de hârtie, deoarece întotdeauna un asemenea act va fi disponibil și accesibil să fie citit în format electronic, unde se va putea vizualiza și semnătura electronică. Prin urmare, nu este necesar ca pe forma scrisă a procesului verbal de constatare a contravenției care, în formă electronică are atașată semnătură electronică a agentului constatator, să existe și semnătura olografă a acestuia.
Procesul verbal de contravenție este un înscris generat și semnat în forma electronică, cu respectarea prevederilor legale în materie, iar sub aspectul naturii lor juridice se mai reține că legea privind semnătura electronică trebuie interpretata sistematic, art. 6 și art. 7 din acest act normativ prevăzând expres efectul identic cu cel al actului autentic pentru înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătura electronică.
Ca argument suplimentar, chiar dacă ar fi fost concepută să fie aplicată în raporturile dintre privați, privați - autoritate și numai în format electronic, semnarea electronică a proceselor verbale de contravenție de către agentul constatator valorează totuși asumarea celor consemnate în acestea.
În plus, OG nr. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de contravenție, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice.
Pentru aceste motive, intimata a solicitat respingerea contestației ca fiind nefondată și neîntemeiată iar, în subsidiar, menținerea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, ca fiind temeinic și legal.
În drept, intimata a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, OG nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, Ordinul MTI nr. 769/2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie, certificat calificat pentru semnătura electronică cu valoare legală, autorizația de control a agentului constatator și
proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR.
La termenul de judecată din data de 26.03.2015 instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sector 6 București.
Referitor la excepția invocată din oficiu, instanța reține că, potrivit art. 101 din OG 15/2002, prin derogare de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.
În speță, întrucât sediul contravenientului se află în raza teritorială a Judecătoriei A., față de dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța constată că nu este competentă să soluționeze prezenta cauză, motiv pentru care va admite excepția de necompetență teritorială și va declina, în temeiul art. 132 C.pr.civ, competența soluționării plângerii în favoarea instanței menționate .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale .
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea . A., cu sediul în A., .-38, scara E, etaj 4, apartament 13, județul A., înregistrată la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul A. sub nr. J498/2003, identificat fiscal prin CUI RO_, cu sediul procesual ales în localitatea A., ., județul A., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C., cu sediul în București, .. 401A, sector 6, Cod Unic de înregistrare_, număr de ordine Registrul Comerțului J40/552/15.01.2004, în favoarea Judecătoriei A..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.AG/Thred.MV
5 ex./08.04.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2230/2015. Judecătoria... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 2217/2015.... → |
|---|
