Plângere contravenţională. Sentința nr. 2804/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2804/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 2804/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2804
Ședința publică de la data de 21 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I. C.
GREFIER: P. O.
Pe rol soluționarea cauzei civile, având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul, I. C. P., în contradictoriu cu intimata, D. C. LOCAL SECTOR 6, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata, prin consilier juridic, P. I., în baza delegației aflată la fila 41 din dosar, lipsind contestatorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care.
Instanța acordă cuvântul pe competență și pe durată.
Intimata, prin consilier juridic, arată că având în vedere dispozițiile art. 94 pct. 4 Cod de procedură civilă și ale art. 32 din OG 2/2001, în raport de locul săvârșirii faptei, apreciază că Judecătoria Sector 6 este competentă general, material și teritorial. Estimează durata soluționării cauzei la 1 lună.
Instanța, în temeiul art. 131 raportat la art. 94 pct.4 din Noul Cod de procedură civilă și art.32 din OG 2/2001, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța, în temeiul art. 238 din Noul Cod de procedură civilă estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 3 luni de zile.
Instanța pune în discuție excepția tardivității plângerii contravenționale și acordă cuvântul în dezbaterea acesteia.
Intimata, prin consilier juridic, renunță la această excepție.
Instanța ia act că se renunță la excepția tardivității formulării plângerii contravenționale.
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6 pe capătul de cerere privind restituirea amenzii contravenționale, invocată de intimată și acordă cuvântul în dezbaterea acesteia.
Intimata, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției așa cum a fost formulată. Solicită să se aibă în vedere că nu ea a încasat suma aceasta.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea probatoriului.
Intimata, prin consilier juridic, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și mijloace materiale de probă, constând în planșele foto efectuate la fața locului.
Instanța încuviințează pentru contestator proba cu înscrisuri, ca fiind utilă soluționării prezentei cauze, iar pentru intimată, proba cu înscrisuri și proba cu planșele foto depuse, ca fiind utile soluționării prezentei cauze.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea plângerii contravenționale ca fiind neîntemeiată, și pe cale de consecință, menținerea procesului-verbal, precum și sancțiunea aplicată prin acesta, ca fiind legale și temeinice. Arată că partea contestatoarea nu a invocat nici un motiv de nelegalitate a procesului verbal, precizând că singurul motiv invocat privește o cauză de nulitate relativă, respectiv faptul că a fost în imposibilitate de a formula obiecțiuni la procesul-verbal. Intimata, prin consilier juridic, învederează instanței că nu a avut această posibilitate, întrucât procesul-verbal a fost întocmit după identificarea persoanei care a utilizat vehiculul, astfel cum reglementează de altfel și procedura prevăzută de art. 39 din OUG 195/2002. În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, solicită să fie avute în vedere planșele foto. Pentru aceste scurte considerente, precum și pentru toate considerentele pe care le-a invocat pe larg în cuprinsul întâmpinării, solicită respingerea plângerii contravenționale ca fiind neîntemeiată.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepție și pe fond.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de29.12.2014, contestatorul I. C. P., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6, a formulat plângere împotriva procesului-verbal încheiat în data de 12.11.2014 . nr._ întocmit de R. M. din cadrul D. Sector 6, în calitate de polițist local cu număr, matricol 67, prin care a solicitat anularea procesului-verbal și obligarea intimatei la restituirea sumei plătite cu titlu de amendă, precum și la plata cheltuielilor de judecată, la care se adaugă dobânda legală până la plata integrală.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că, în dimineața zilei de 30.07.2014, a staționat voluntar autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe Calea Plevnei, în Municipiul București, având de făcut un control medical la inimă. Când s-a întors la locul staționării autoturismului, a constatat că acesta dispăruse. În această situație, a apelat serviciul de urgență 112, fiind informat că, urmare a unei așa-zise staționări neregulamentare, autoturismul a fost ridicat de . SRL la ordinul Poliției Locale și depozitat la sediul acesteia din București, .-252, sector 6.
Aflând acest lucru, contestatorul s-a îndreptat de urgență la sediul unității mai sus menționate, în vederea recuperării autoturismului, unde a fost întâmpinat de un agent al poliției locale, care i-a comunicat că urma să fie sancționat pentru nerespectarea art. 142 coroborat cu art. 143 din Regulamentul de aplicare al OUG nr.195/2002, aprobat prin HG nr. 1391/2006, cu modificările și completările ulterioare, întrucât autoturismul său a fost depistat staționând în mod neregulamentar, iar procesul-verbal de constatare a contravenției urma să îi fie trimis la domiciliu prin poștă.
Contestatorul a subliniat faptul că a staționat autoturismul în locul indicat, însă acesta nu era marcat și nici semnalizat în mod corespunzător printr-un indicator sau marcaj privind existența unei stații taxi.
Într-adevăr, în zonă exista un indicator cu mențiunea 3 locuri taxi, însă contestatorul a parcat la o distanță de 6 locuri după cele trei locuri rezervate taximetrelor.
Acest aspect a fost surprins în înregistrarea video efectuată cu camera montantă pe bordul autoturismului său.
Contestatorul a adus la cunoștința polițistului acest aspect, acesta replicând că nu este vorba de indicatorul pe care l-a lăsat în urmă, ci de un altul pe care îl avea în față și la care nu ajunsese. Ulterior, contestatorul a constatat că indicatorul despre care a vorbit polițistul și pentru a cărui presupusă nerespectare i s-a ridicat mașina, era ascuns în copaci, total ascuns vederii. Acest semn de circulație, înainte de care a parcat, indică începerea unei parcări pentru taxi după locul unde a oprit, nicidecum faptul că s-a aflat în zona de acțiune a acestuia.
Faptul că mai exista un indicator în zonă care semnaliza prezența altor locuri de parcare nu duce la concluzia că a încălcat normele de circulație, întrucât acest indicator era amplasat în copaci și nicidecum într-un loc vizibil.
În conformitate cu prevederile legale, amplasarea indicatoarelor rutiere se face în locuri în care să fie vizibile pentru toți participanții la trafic. Semnificația indicatorului rutier având ca obiect reglementarea unei stații de taxi începe din dreptul acestuia și nu înainte de el, deoarece indicatorul este amplasat, conform legislației „la începutul spațiului rezervat pentru așteptarea clienților”. Totodată, indicatorul trebuie însoțit de un panou adițional în care se indică modul în care se face staționarea taximetrelor („sub un unghi, paralel cu trotuarul, parțial pe trotuar, etc.).
Concomitent „delimitarea spațiului pentru staționarea taximetrelor se face prin instalarea sub indicator a unui panou adițional” care să indice „începutul și lungimea zonei de acțiune a indicatorului”. Administratorul drumului public este obligat să delimiteze și să semnalizeze corespunzător sectoarele de drum public unde este interzisă oprirea sau staționarea vehiculelor. De asemenea, pentru zonele în care se poate proceda la ridicarea vehiculelor administratorul drumului este obligat să instaleze și indicatoare adiționale care să semnalizeze acest lucru. Mai mult, pe partea carosabilă, în situația în care era o stație taxi, trebuie aplicat un marcaj care să indice destinația acelui spațiu.
Indicatorul nu a fost amplasat în loc vizibil, era amplasat după locul în care era staționat vehiculul, nu avea niciun indicator adițional dintre cele stabilite de legislație, și, în plus, nu există niciun marcaj pe partea carosabilă.
Indicatorul pentru a cărui presupusă nerespectare i-a fost ridicată mașina nu îndeplinește niciunul dintre criteriile stabilite de lege și normative aplicabile, iar marcajul nu există. Contestatorul a subliniat cu această ocazie că, în conformitate cu prevederile legale, responsabilitatea amplasării unor indicatoare de circulație incumbă administratorului drumului care, în speță, este C. Local Sector 6. Tocmai din această perspectivă, culpa pentru lipsa unei semnalizări corespunzătoare aparține chiar celui care a dispus în mod ilegal aplicarea amenzii. Mai mult, administratorul drumului nu a luat nicio măsură pentru a asigura cetățenilor condiții civilizate de parcare în zona respectivă, aferentă spitalului.
Prin urmare, amplasarea nelegală a indicatorului și lipsa marcajului care să semnalizeze corect și corespunzător stația taxi de parcare, deci culpa autorității locale reprezintă cauzele aplicării amenzii și nicidecum încălcarea normelor de staționare.
Astfel, contestatorul nu a încălcat niciuna dintre reglementările legale invocate de intimată, precizând faptul că efectuarea constatării nu a fost făcută în mod direct de către agentul constatator.
Contestatorul a considerat că aparatul indicat de intimată ca fiind mijlocul tehnic care ar fi surprins săvârșirea așa-zisei contravenții nu este unul verificat metrologic, certificatul indicat fiind unul emis în anul 2012, care nu poate avea valabilitate după mai mult de doi ani. În aceste condiții, eventuala constatare a săvârșirii vreunei contravenții putea fi făcută doar în mod direct de către agentul constatator, lucru care nu s-a întâmplat, ceea ce atrage nulitatea procesului verbal.
Procesul-verbal nu cuprinde nicio mențiune cu privire la dreptul contestatorului de a face obiecțiuni față de conținutul acestuia, mențiune obligatorie în conformitate cu prevederile art. 16 din OUG nr. 2/2001, a cărei lipsa atrage nulitatea procesului-verbal. Această mențiune era cu atât mai necesară cu cât contestatorul a fost prezent la sediul Poliției în data de 30.07.2014, dar polițistul a refuzat să întocmească procesul-verbal pentru a-l pune în imposibilitate de a formula obiecțiuni.
În drept, au fost invocate prevederile OUG nr.2/2001.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar, în copie, procesul verbal contestat, dispoziția de blocare/ridicare . nr._ din data de 30.07.2014, comunicarea . nr._ din data de 30.07.2014, factura . MLF nr._ și bonul fiscal nr.11 din data de 30.07.2012, fotografia din care reiese imposibilitatea de observare a indicatorului, precum și indicațiile acestuia (respectiv începerea acțiunii acestuia după locul în care fusese oprită mașina) și extras de pe portalul instanței privind hotărârea de anulare a Regulamentului în baza căruia a fost ridicat vehiculul.
Prin compartimentul registratură, la data de 26.01.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare la cererea de chemare în judecată, având ca obiect anularea procesului-verbal . nr._/16.09.2014 prin care a solicitat admiterea excepției tardivității formulării plângerii contravenționale, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a instituției intimate pe capătul de cerere privind obligarea D. S6 la restituirea sumei achitate cu titlu de amendă și respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind neîntemeiată.
Intimata a solicitat admiterea excepției, întrucât petentul nu a contestat procesul-verbal în termenul prevăzut de art. 31 alin.1 din OG nr. 2/2001 - privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv 15 zile de la data comunicării procesului-verbal.
Intimata a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a D. S6 pe capătul de cerere privind obligația acesteia la restituirea achitată cu titlu de amendă, în măsura în care contestatorul va face dovada achitării acestei sume, având în vedere faptul că sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor pe zi se fac venit integral la bugetele locale în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin.4 din OG nr. 2/2001.
Având în vedere considerentele mai sus-menționate, intimata a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a instituției sale pe capătul de cerere cu privire la restituirea sumei achitată cu titlu de amendă.
Intimata a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată
În fapt, în data de 30.07.2014. în jurul orelor 08,00, polițiștii locali din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6, care-și desfășurau activitatea pe zona de competență, au constatat faptul că vehiculul marca Volkswagen, având numărul de înmatriculare_, era staționat neregulamentar în stația mijloacelor de transport public local în regim de taxi.
Intimata a menționat că fapta sus-menționată constituie contravenție, fiind prevăzută de art. 143 lit. a coroborai cu art. 142 lit. f din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 2 coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG nr.193/2002, și sancționată cu 4 puncte amendă în cuantum de 360 lei și 3 puncte penalizare.
În ceea ce privește legalitatea actului constatator, acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001- privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare, fapt ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată OUG nr.195/2002 și HG nr. 1391/2006.
Cât privește sancțiunea aplicată, aceasta se încadrează în limitele prevăzute de lege și a fost individualizată în mod legal și corect față de gradul de pericol social al faptei și împrejurările de săvârșire a acesteia, ținând cont de criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001, polițiștii locali aplicând amendă în cuantum de 360 lei.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, conform art. 34 din OG nr.2/2001 rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie și face dovada până la proba contrară, tăcută prin mijloacele de probă prevăzute de lege, probă care nu a fost făcută în cazul de față iar, în concluzie, prezumția nu a fost răsturnată.
Intimata a învederat instanței faptul că petentul a recunoscut că a staționat vehiculul în locul indicat, însă a negat faptul că locul destinat staționării vehiculelor care efectuează transportul în regim de taxi era semnalizat corespunzător. În raport de aceste susțineri, intimata a precizat faptul că acest spațiu era semnalizat corespunzător prin indicatorul rutier aferent, cu semnul adițional „3 locuri”.
În ceea ce privește afirmația contestatorului, care a susținut că a staționat vehiculul la o distanță de 6 locuri față de indicatorul rutier, intimata a precizat faptul că, din planșele foto efectuate la fața locului, reiese că vehiculul era staționat neregulamentar în zona de acțiune a acestui indicator.
Totodată, intimata a menționat faptul că indicatorul rutier era vizibil tuturor participanților la trafic, vizibilitatea acestuia nefiind obturată de copaci, astfel cum a afirmat în mod neîntemeiat contestatorul.
Intimata a menționat faptul că petentul nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni la procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională întrucât acesta a fost încheiat în lipsa contravenientului, ulterior identificării persoanei care a utilizat vehiculul. Chiar dacă ar admite faptul că i-a fost încălcat dreptul contestatorului de a formula obiecțiuni, intimata a precizat că nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin.7 din OG nr.2/2001 nu este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute, nulitatea procesului-verbal fiind condiționată de indicarea și probarea vreunei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, fapt reținut și de ICCJ prin Decizia nr. 22/2007.
De asemenea, intimata a precizat faptul că planșele foto anexate de către contestator la cererea de chemare în judecată, depuse în susținerea argumentului care privește lipsa de vizibilitate a indicatorului rutier, nu vizează indicatorul care indică zona de acțiune în care a fost staționat neregulamentar vehiculul utilizat de către petent, ci un indicator cu aceeași semnificația amplasat în fața aceluiași vehicul.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea intimatei la plata sumei achitate cu titlu de amendă, în cazul în care petentul nu a făcut dovada achitării amenzii aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională, intimata a solicitat respingerea acestui capăt de cerere, ca fiind neîntemeiat.
Pentru aceste motive, intimata a solicitat respingerea cererii de chemare ca neîntemeiată și nesusținută și, pe cale de consecință, menținerea procesului-verbal și a sancțiunii dispuse ca fiind temeinice și legale.
În drept, intimata a invocat dispozițiile Codului de procedură civilă, OG nr.2/2001 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 155/2010, OUG nr.195/2002, HG nr.1391/2006, precum și a tuturor celorlalte acte normative menționate în cuprinsul prezentei întâmpinări.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie, procesul verbal de contravenție contestat, confirmare de primire, procesul verbal încheiat la data de 08.12.2014 privind comunicarea procesului verbal de contravenție contestat, comunicare . nr._ din data de 30.07.2014, planșe fotografice.
La data de 12.02.2015, prin faxul instanței, contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de Municipiul București - C. Local al Sectorului 6 - Direcția Generală de Poliție Locală, prin care a solicitat respingerea excepțiilor și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Potrivit art. 248 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Analizând excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6 pe capătul de cerere privind restituirea amenzii contravenționale, invocată de intimat.
Potrivit art. 39 și art. 8 din OG nr. 2/2001, sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice se fac venit la bugetul local. Ca urmare, nu exista identitate de persoană între cea care încasează suma și cea chemată în judecată pentru a fi obligată la restituirea acesteia.
Pentru aceste considerente instanța va admite excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6 pe capătul de cerere privind restituirea amenzii contravenționale, invocată de intimat și va respinge acest capăt de cerere, ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă
Verificând legalitatea și temeinicia procesului-verbal în baza întregului material probator administrat în cauză, în conformitate cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, instanța reține următoarele:
La data de 10.11.2014, petentul a fost sancționat, conform procesului verbal . nr._, întocmit de către intimată, cu sancțiunea amenzii în cuantum de 360 lei și 3 puncte penalizare, pentru că în data de 30.07.2014, între orele 0822-0830 a staționat neregulamentar autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ pe Calea Plevnei nr.136, în stația mijloacelor de transport public local în regim de taxi.
Fapta contravențională a fost încadrată în dispozițiile art. 143 lit. a raportat la art. 142 lit. g din HG 1391/2006 (care prevăd că „se interzice staționarea voluntară a vehiculelor în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară” și „se interzice oprirea voluntară a vehiculelor în Text extras din: Regulament 2006 - de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice în stațiile mijloacelor de transport public de persoane”), cu sancțiunea stabilită de dispozițiile art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG 195/2002 (care prevăd că „săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de 3 puncte de penalizare pentru staționarea neregulamentară”), prin raportare la art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002 (care prevăd că „amenda contravențională prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b)”.
Contravenientul nu a semnat procesul verbal.
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
De asemenea, instanța reține că faptei, astfel cum a fost reținută prin actul atacat, i s-a dat o corectă încadrare juridică.
În privința motivelor de nulitate invocate, anume nerespectarea art. 16 alin. 7 din OG 5/2001, datorată faptului că nu a fost dată posibilitatea contravenientului să facă obiecțiuni, instanța reține că acestea sunt neîntemeiate. Prin decizia nr. 22/19.03.2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a hotărât că nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din OG 5/2001 este sancționată cu nulitatea relativă, condiționată de dovedirea unei vătămări a petentului.
În consecință, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din OG nr.2/2001, nefiind incidentă nici o cauză de natură să atragă nulitatea acestuia.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța consideră că procesul verbal de contravenție întocmit de către agentul constatator, în cadrul căruia sunt prevăzute cele percepute personal de către acesta, constituie o prezumție simplă împotriva petentului sub aspectul săvârșirii faptei contravenționale. Constatările agentului menționate în cuprinsul procesului verbal se coroborează întocmai cu planșele fotografice care fac dovada că autoturismul având numărul de înmatriculare_ a staționat în stația mijloacelor de transport public local în regim de taxi.
Instanța nu reține susținerea petentului că indicatorul nu ar fi fost așezat într-un loc vizibil deoarece din planșele foto depuse de intimată reiese că indicatorul era vizibil. (39-40)
Pe cale de consecință, instanța constată că nu s-a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina contestatorului prin actul atacat, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură acesta.
Analizând sancțiunea stabilită prin actul atacat, instanța reține că aceasta a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege pentru fapta reținută în sarcina petentului, realizându-se o corectă individualizare, față de criteriile prevăzute de art. 21, alin. 3 din OG 2/2001.
Instanța învederează că normele legale încălcate ocrotesc siguranța circulației pe drumurile publice, contravenția săvârșită având un pericol social abstract (important).
Față de considerentele anterioare, instanța reține că procesul-verbal atacat este legal și temeinic întocmit, iar plângerea contravențională, fiind neîntemeiată, urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6 pe capătul de cerere privind restituirea amenzii contravenționale, invocată de intimat.
Respinge plângerea contravențională formulată de contestatorul I. C. P., domiciliat în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, CNP_, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6, cu sediul în București, Șoseaua Orhideelor nr. 2d, sector 6, ca neîntemeiată.
Respinge capătul de cerere privind restituirea amenzii contravenționale, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.CIC/Thred.MV
5 ex./25.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2677/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2736/2015. Judecătoria... → |
|---|
