Plângere contravenţională. Sentința nr. 3080/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3080/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 3080/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3080
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 29.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe petentul A. M. în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B.- Secția 17 Poliție.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În conformitate cu prevederile art. 94 pct.4 Cod procedură civilă coroborat cu art. 32 alin. 2 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța constată că taxa judiciară de timbru aferentă plângerii a fost achitată cu respectarea dispozițiilor art.19 și art.40 din OUG nr.80/2013.
În conformitate cu dispozițiile art.238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata de timp necesară soluționării prezentei cauze la 1 lună.
În conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedură civilă raportat la art.255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru contestator proba cu înscrisurile depuse la dosar, pentru dovedirea netemeiniciei procesului-verbal de constatare a contravenției, iar pentru intimată încuviințează în contraprobă proba cu înscrisurile anexate întâmpinării, apreciind-o ca fiind concludentă și admisibilă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.11.2014, petentul A. M., în contradictoriu cu intimatul Direcția G. de Poliție a mun. București – Secția 17 Poliție a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal . nr._/30.10.2014.
În fapt, petentul a arătat că în ziua de 30.10.2014, se deplasa cu auto personal cu număr de înmatriculare_ pe . direcția R., iar la intersecția cu Drumul Taberei a oprit la semafor la culoarea roșie.
Acesta arată că fiindcă nu a oprit exact în dreptul semaforului, iar acesta nu era prevăzut cu un alt semafor auxiliar, a urmărit semaforul adresat pietonilor, iar când acesta s-a schimbat în roșu, a pornit.
Petentul precizează că semaforul adresat autovehiculelor din intersecția respectivă se schimba în verde de fiecare data când semaforul pietonilor se schimba in roșu.
Ulterior a fost oprit de către un echipaj de poliție, întocmindu-se procesul verbal contestat și reținându-i permisul de conducere.
Petentul solicită a se avea în vedere Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauza Arghel contra României, în care se critică sistemul sancționator al Ordonanței 2/2001, sistem care este lipsit de prezumțiile de legalitate și temeinicie, prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului fiind încălcată.
În drept, petentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile prevăzute de O.G. nr. 2/2001.
În dovedirea cererii, petentul a depus la dosar, în copie, procesul verbal contestat, dovada . nr._/30.10.2014, carte de identitate.
La data de 27.02.2015, prin compartimentul registratură, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca nefondată.
În fapt, intimatul a arătat că prin procesul-verbal de constatare a contravenției, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 52 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr 195/2002 (H.G. nr. 1391/2006), coroborat cu art. 100 alin. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că, la data de 30.10.2014, ora 22:50, în timp ce se afla la intersecția dintre Drumul Sării și Drumul Taberei a condus autoturismul Daewoo cu nr. B 26 RA U din direcția Drumul Taberei spre R. și nu a respectat culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune la intersecție.
Intimatul învederează instanței faptul că procesul verbal contestat întrunește toate elementele constitutive ale contravenției, prevăzute de legislația în vigoare.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, apreciază că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv dispozițiile art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. Astfel, actul de constatare a contravenției cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condițiile de formă cerute de lege.
Sub aspectul temeiniciei actului de constatare, solicită instanței să aibă în vedere dispozițiile art. 270 din Cod de procedură civilă conform cărora „înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii” coroborate cu dispozițiile art. 269 din noul Cod de procedură civilă conform cărora „înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege; autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului; este, de asemenea, autentic orice alt înscris emis de către o autoritate publică și căruia legea îi conferă acest caracter”.
Intimatul învederează faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă un înscris autentic, ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate. Totodată, solicită să se aibă în vedere faptul că cele reținute în procesul-verbal au fost constatate ex propriis sensibus de agentul constatator care l-a întocmit ca persoană special împuternicită de lege în acest sens, constatările acestuia prezumându-se a fi conforme cu realitatea.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, aceasta a fost aplicată în limitele prevăzute de actele normative, astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
De asemenea, au fost respectate de către agentul constatator, atât dispozițiile art.5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sancțiunea aplicată în cauză fiind în cuantum de 360 de lei.
Constatarea personală a agentului de poliție semnifică aprecierea nemijlocita de către acesta a acțiunilor și inacțiunilor ilicite, a gradului de pericol social, a circumstanțelor contravenției, a celorlalte împrejurări care țin de fapta sau persoana contravenientului pentru a putea stabili fapta săvârșită și a-i aplica regimul juridic corespunzător.
Totodată, intimatul face referire și la istoricul contravențional al petentului, care a mai fost sancționat de 7 ori, și care a demonstrat faptul că nu a înțeles să se conformeze regulilor de conviețuire socială.
În dovedirea cererii, intimatul a depus la dosar, în copie, procesul verbal contestat, proces verbal de verificare în aplicația DEPABD.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/30.10.2014, petentul A. M. a fost sancționat contravențional de intimata D.G.P.M.B. – secția 17 Poliție, cu amendă în cuantum de 360 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 52 alin. 1 din Regulamentul de aplicarea a O.U.G. nr.195/2002, republicată și sancționată prin art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002.
S-a reținut în sarcina petentului, faptul că, la data de la data de 30.10.2014, ora 22:50, în timp ce se afla la intersecția dintre Drumul Sării și Drumul Taberei a condus autoturismul Daewoo cu nr._ din direcția Drumul Taberei spre R. și nu a respectat culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune la intersecție.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 aprobată prin Legea nr. 180/2002, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitate instanța reține că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 aprobată prin Legea nr. 180/2002, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța mai reține că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru nerespectarea obligației instituite de art. 52 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 de respectare a semnalului roșu a semaforului ce interzice trecerea, ( „1) Semnalul de culoare roșie interzice trecerea.” ), fapta fiind incriminată de dispozițiile art. art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002 republicată („ (3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: d) nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului;”).
Instanța va avea în vedere faptul că sancțiunea complementară se aplică obligatoriu, în temeiul legii, ori de câte ori se constată săvârșirea unei fapte dintre cele prevăzute de art. 100 alin. 3, fără ca aplicarea sa să fie lăsată la aprecierea agentului constatator, împrejurare din care rezultă intenția legiutorului de a sancționa mai aspru astfel de fapte, considerând, prin urmare, că un pericol social mare rezultă din însăși fapta săvârșită. Astfel, în cazul acestei categorii de fapte, legea prevede în mod expres și obligatoriu aplicarea sancțiunii complementare, în considerarea pericolului social mare și a scopului sancțiunii de înlăturare a unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte de același fel, interzise de lege.
În cauză, petentul nu a adus nici o dovadă în combaterea împrejurărilor de fapt reținută în procesul verbal, în procesul-verbal de contravenție fiind consemnat că petentul circula pe sensul opus, astfel că prezumția de legalitate și veridicitate a acestuia nu a fost răsturnată de alte mijloace de probă. În acest sens, se va reține că procesul verbal . nr._/30.10.2014 a fost întocmit pe baza constatărilor personale ale agentul de poliție, astfel că în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg și reținând unele aspecte din motivarea deciziei dată de CEDO în cauza A. c. României în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, instanța apreciază că una din limitele până la care trebuie să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal este dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Instanța interpretează decizia invocată în sensul că este o hotărâre de speță, care nu statuează de principiu că procedura contravențională din dreptul român nu ar corespunde exigențelor CEDO, și reține că pentru faptele constatate personal de către agenții care întocmesc procesele verbale, funcționează prezumțiile de legalitate și de temeinicie a procesului verbal.
Acest mod de abordare se întemeiază pe singurul considerent că săvârșirea faptei este constatată personal (ex propriis sensibus) de către agentul constatator - persoana special împuternicită de lege în acest sens, iar constatările acestuia se prezumă că sunt conforme cu realitatea. Aceasta nu înseamnă că de plano (în mod automat) nu se poate proba contrariul celor reținute prin procesul-verbal, prin administrarea de probe, inclusiv declarația unui singur martor, fiind atributul exclusiv al instanței de judecată să aprecieze asupra probelor și să stabilească adevărul în fiecare cauză.
Cu privire la sancțiunea de a reține permisul de conducere al contravenientului, aplicată de agentul constatator, instanța reține că aceasta este aplicată în mod legal. Potrivit art. 111 alin. 1 lit. c, la săvârșirea contravenției prevăzute la art. 100 alin. 3 lit. d, permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține de către agentul constatator.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțe personale ale contravenientului.
Instanța apreciază că prin raportare la aceste criterii nu se impune aplicarea unei alte sancțiuni petentului sau înlăturarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
De asemenea, instanța apreciază că scopul preventiv-educativ al sancțiunilor contravenționale în cazul nerespectării regulilor de circulație pe drumurile publice se atinge prin reținerea permisului de conducere - pe lângă sancțiunea amenzii contravenționale - care duce la imposibilitatea exercitării dreptului de a conduce pentru o anumită perioadă de timp, aspect perceput foarte intens de către contravenient, mult mai mult decât în cazul plății unei amenzi contravenționale.
De asemenea, se constată că amenda contravențională de 360 lei stabilită pentru săvârșirea acestei contravenții a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege - echivalentul a 6 puncte amendă, conform art. 100 alin. 3 raportat la art. 98 alin. 4 lit. c din OUG nr. 195/2002. Totodată, instanța apreciază că se impune menținerea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, neexistând motive pentru care instanța să considere că în prezenta cauză gradul de pericol social concret nu este la nivelul celui caracterizat ca pericol contravențional și evaluat abstract de către legiuitor prin reglementarea din art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002.
Instanța reține astfel că petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului verbal contestat în condițiile în care prin plângerea formulată a indicat faptul că s-a pus în mișcare fără să observe direct culoarea semaforului care i se adresa, ci a dedus din indicațiile semaforului pentru pietoni schimbarea culorii acestuia, beneficiind în continuare de o prezumție relativă de temeinicie și legalitate întemeiate pe constările proprii ale agentului constatator, care nu a fost răsturnată prin proba contrară.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază plângerea îndreptată împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/30.10.2014 ca neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul A. M., cu domiciliul în ., ., ap. 37, CNP_, în contradictoriu cu intimatul Direcția G. de Poliție a Mun. București, cu sediul in București, Calea Victoriei, nr. 19, sector 3, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. AC./ELD./5 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3068/2015. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
