Plângere contravenţională. Sentința nr. 3173/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3173/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 3173/2015
Acesta nu este document finalizat
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3173
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: D. B.-J.
GREFIER: B. C.
Pe rol cauza civilă având ca obiect plângere contravențională, privind petentul D. V. în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat petentul, personal și intimata prin consilier E. D.. La apel a răspuns și martorul N. T. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că pricina se află la momentul administrării probatoriului, termenul fiind acordat pentru audierea martorului N. T. V..
În conformitate cu dispozițiile art. 321 Cod procedură civilă, instanța audiază martorul N. T. V., depoziția acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
De asemenea, în ședința publică se audiază CD-ul depus la dosar de către petent.
Intimata, prin consilier, solicită amânarea cauzei în vederea depunerii raportului agentului constatator. Consideră că această probă ar fi utilă soluționării cauzei.
Petentul solicită respingerea cererii de amânare.
Instanța respinge solicitarea intimatei de amânare a judecării cauzei, în condițiile în care nu a fost probat niciun motiv care să o fi împiedicat să depună la dosar până la acest termen înscrisul respectiv.
Interpelate de instanță, părțile arată că nu au alte cereri de formulat și nici probe de administrat.
Instanța constată că cererea se află în stare de judecată și acordă cuvântul pentru concluzii pe fond.
Petentul solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, pentru motivele indicate în cuprinsul acesteia. Va solicita acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.
Intimata, prin consilier, solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată. Nu este o certitudine că persoana care se aude pe înregistrare este un polițist local și, mai mult, înregistrarea este o probă constituită pro causa. Instanța urmează să aprecieze cu privire la declarația martorului asistent care a avut anumite probleme în a relata cele întâmplate. Este posibil ca amenda judiciară aplicată martorului asistent pentru lipsa de la termenul de judecată să îl fi determinat pe acesta să aibă o reacție împotriva poliției locale. De asemenea, petentul s-a contrazis cu privire la cele expuse în plângere și ulterior în răspunsul la întâmpinare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 27.10.2014, petentul D. V. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/10.10.2014.
În motivare a arătat că, în data de 10.10.2014, în jurul orelor 17:50, circula cu troleibuzul aparținând R.A.T.B, din direcția Valea Argeșului către Tricodava. Pe .. 118, la semaforul destinat trecerii pentru pietoni dinainte de . .), din direcția Tricodava către Valea Argeșului, i-a virat în față, tăindu-i calea, o mașină aparținând poliției locale, cu număr de înmatriculare_, obligându-l să frâneze brusc pentru a evita impactul. D. faptul că vehiculul era supraîncărcat a determinat să nu se producă un eveniment cu victime în interiorul vehiculului. Ulterior, vehiculul în cauză a oprit în stația R.A.T.B. . obligat să oprească pentru urcarea/coborârea călătorilor. Atunci petentul a deschis ușa cabinei spunând: „dacă circulăm după legi diferite, după legea pe care o cunosc eu dumneata aveai obligația să îmi acorzi prioritate, și îmi cer scuze dacă eu v-am deranjat cu ceva", apoi a închis ușa cabinei așteptând să urce și să coboare călătorii după care a plecat.
La întoarcerea din cursă, în jurul orelor 20:30-21:00, era așteptat la capătul de linie de mașina poliției locale. A purtat o discuție amiabilă cu polițistul local, care i-a învederat faptul că circulase cu o viteză de 100 km/h și că, în ceea ce îl privește, agentul de poliție se afla în misiune când a virat în fața sa, arătând că nu îi funcționau semnalele luminoase de avertizare.
Agentul de poliție nu a procedat la legitimarea sa, însă în data de 15.10.2014 i-a fost comunicat la adresa de domiciliu un proces-verbal prin care era sancționat în conformitate cu art. 3 alin. 1 lit. b. din Legea nr. 61/1991 cu suma de 500 lei, fără să i se fi adus la cunoștință în data de 10.10.2014 faptele pentru care era sancționat și fără să i se dea posibilitatea să formuleze obiecțiuni.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 118 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În dovedire, petentul a atașat cererii introductive înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu suma de 20 lei, conform chitanțelor atașate la filele 8 și 14.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale.
În motivare a arătat că, la data și ora menționate în procesul verbal, polițistul local din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6, care-și desfășura activitatea în zona de competență, l-a identificat pe contestator în timp ce adresă injurii și expresii jignitoare de natură să provoace indignarea cetățenilor și să lezeze demnitatea și onoarea instituțiilor publice. Această faptă constituie contravenție, fiind prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, și sancționată de art. 3 alin. 1 lit. b, cu amendă contravențională de la 200 lei la 1000 lei. Contestatorul a refuzat să semneze procesul verbal, motiv pentru care a fost solicitat martorul N. T. V..
Procesul-verbal cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001, fapt ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată de Legea nr. 61/1991.
Procesul-verbal contestat se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, faptele cuprinse în procesul-verbal fiind constatate prin propriile simțuri de către agenții constatatori, și făcând dovada până la proba contrară, sarcina dovedirii contrariului celor consemnate în procesul-verbal revenind reclamantului.
Sancțiunea aplicată a fost individualizată în mod legal, ținând cont de criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de art. 21 alin, 3 din O.G. 2/2001, cuantumul amenzii fiind înspre minimul prevăzut de lege.
În drept, intimata a indicat art. 205 Cod procedură civilă, Legea nr. 155/2010, Legea nr. 61/1991, OG nr. 2/2001.
În dovedire, intimata a solicitat proba cu înscrisuri.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatei și admiterea contestației împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._, astfel cum a fost formulată.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și proba testimonială. A încuviințat de asemenea pentru petent audierea conținutului unui CD.
În ședința de judecată din data de 23.02.2015, a fost audiat martorul propus de petent, S. L.-M..
În ședința din data de 04.05.2015, a fost audiat martorul propus de intimată, N. T. V. și a fost audiat conținutul CD-ului depus de petent la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/10.10.2014, petentului i s-a aplicat o amendă în cuantum de 500 lei, reținându-se că în data de 10.10.2014, în jurul orei 17,50, pe . nr. 118, a fost surprins în timp ce profera injurii și expresii jignitoare de natură să provoace indignarea cetățenilor și să lezeze demnitatea și onoarea instituțiilor publice.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Fapta reținută în sarcina petentului a fost legal individualizată, raportat la dispozițiile art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, ce stabilește că reprezintă contravenție săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.
Sancțiunea aplicată a fost corect stabilită între limitele maxime și minime reglementate de dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției, cu toate acestea, din economia art. 34 din acest act normativ, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Procesul verbal de contravenție întocmit de către agentul constatator, în cadrul căruia sunt prevăzute cele percepute personal de către acesta, constituie, prin urmare, o prezumție simplă împotriva petentului sub aspectul săvârșirii faptei contravenționale.
Probele administrate în cauză au răsturnat însă prezumția de legalitate anterior analizată, relevând în esență absența faptei de natură contravențională.
Situația de fapt prezentată de petent în cuprinsul cererii introductive, total diferită de cea consemnată în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, a fost confirmată prin declarația ambilor martori audiați în cauză și înregistrarea audio de pe CD-ul depus de petent la dosar.
În ce privește înregistrarea audio, aceasta se coroborează cu declarațiile celor doi martori, neexistând astfel motive pentru a fi înlăturată din ansamblul probator.
În raport de aceste considerente, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că plângerea contravențională este întemeiată, urmând să o admită și să anuleze procesul-verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul D. V., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6, cu sediul în București, ., sector 6.
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._/10.10.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.05.2015.
Președinte, Grefier,
D. B.-J. B. C.
Red.DBJ/Thred...2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3172/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1336/2015.... → |
|---|
