Anulare act. Sentința nr. 3180/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3180/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 3180/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3180
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: T. I. L.
GREFIER: T. C.-I.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect anulare act - dispoziție de ridicare, privind pe reclamantul C. N. și pe pârâții D.G.P.L. S. 6 și S.C. I. A. ECO SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul, personal, pârâta D.G.P.L. S. 6, prin consilier juridic E. D., cu delegație la dosar și pârâta S.C. I. A. ECO SRL, prin consilier juridic Potecaru A., cu delegație la dosar – fila 30.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că la data de 21.04.2015, prin serviciul registratură, reclamantul a depus taxa judiciară de timbru în cuantum de 23 de lei potrivit chitanței nr._ din data de 20.04.2015, după care,
Nefiind alte cereri de prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Reclamantul, personal, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Pârâții, prin consilier, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
În temeiul art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru reclamant și pentru pârâți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apreciind această probă ca fiind admisibilă și utilă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind probe de administrat și constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., instanța declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă părților prezente în ordinea și în condițiile prevăzute la art. 216 C.pr.civ.
Reclamantul, personal, arată faptul că s-a făcut un abuz pentru ridicarea mașinii într-un timp scurt deoarece a trecut cu un minut mai mult față de cele 5 minute, acesta coborând numai ca să cumpere un ziar de la aproximativ 40 de metri, undeva în Drumul Taberei, deoarece pleca la țară. Precizează că așa cum rezultă din fotografiile aflate la dosarul cauzei, nu a făcut un abuz extraordinar de mare pentru a i se ridica mașina și pentru a plăti banii, iar ulterior să primească amenda respectivă.
Pârâta D.G.P.L. S. 6, prin consilier, arată faptul că solicită respingerea cererii întrucât nu au fost răsturnate prezumțiile de legalitate și de temeinicie ale procesului-verbal. Precizează că din fotografiile realizate cu mijlocul tehnic certificat marca Nikon rezultă faptul că reclamantul a staționat neregulamentar pe colțul intersecției, nefiind nevoie amplasarea unui indicator deoarece este interzisă oprirea potrivit art. 142 lit. f, cu atât mai mult, în cazul în care se depășește durata de cinci minute. Arată faptul că practic s-a constat faptul că reclamantul a staționat șase minute, dar acest lucru nu înseamnă că acesta ar fi stat doar șase minute, iar până la constatarea realizată de către polițiștii locali a trecut probabil mai mult timp.
În ceea ce privește anularea dispoziției de ridicare, pârâta, prin consilier, solicită respingerea acestui capăt de cerere deoarece nu au fost răsturnate prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate de care se bucură actul administrativ, în sensul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea contenciosului administrativ, respectiv dispozițiile de ridicare.
Cu privire la capătul în pretenții, pârâta, prin consilier, solicită respingerea acestui capăt deoarece nu au fost probate condițiile cerute în mod cumulativ de către legiuitor, iar conform art. 1349 C.civ. contestatorul nu poate solicita restituirea sumei de bani achitată în mod legal având în vedere faptul că nu avea dreptul de a staționa, neîncălcându-i-se un drept, iar în conformitate cu art. 97 alin. 1 lit. d) se dispune măsura administrativă a ridicării pentru autoturismele staționate în mod neregulamentar. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Pârâta S.C. I. A. ECO SRL, prin consilier, solicită respingerea acțiunii deoarece pârâta este operator autorizat pe raza sectorului 6 București, iar dispoziția de ridicare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și este susținută de probatoriu. În ceea ce privește cererea în pretenții solicită respingerea acestui capăt deoarece suma de 667, 32 lei reprezintă cheltuieli efectuate de către societate cu ridicarea, transportul și depozitarea autoturismului staționat neregulamentar. Mai arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că:
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 16.01.2015, sub numărul_, contestatorul C. N., în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ PE POLIȚIE S. 6 și ., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța,să dispună anularea dispoziției de ridicare . nr._ din data de 08.10.2014 și obligarea Poliției Locale S. 6 București la repararea prejudiciului material cauzat acestuia în cuantum de 677.32 RON, precum și anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 07.01.2015 și, în consecință, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii în fapt contestatorul a arătat că la data de 08.10.2014 a parcat autovehiculul nr._ pe . Al. Valea Florilor în intervalul orar 13:25-13:31 pe colțul intersecției, neexistând nici un indicator de avertizare ridicări auto în zonă. Constatând lipsa mașinii, s-a deplasat la . unde a fost obligat să achite suma de 677,32 RON pentru a recupera mașina, sumă pe care a apreciat-o exagerată în raport cu serviciile prestate, nesolicitate și pentru care legea cere să existe un contract între părți. A mai menționat că,deși am recuperat mașina în aceeași zi și cunoștea faptul că nu se achită depozitarea în primele 24 de ore, i s-a facturat totuși și taxa de depozitare, în cuantum de 208,41 RON, apreciind el cu încălcarea HCL S6 nr. 4/2010. anexa 2, art. 11. A mai făcut precizarea că prin sentința nr.7925/28.11.2014, nedefinitiva pronunțata de Tribunalul București Secția a 11 contencios administrativ și fiscal, a fost anulată anexa 2 a hotărârii menționate anterior.
În continuare, contestatorul a arătat că la data de 8 ianuarie i-au fost comunicate dispoziția de ridicare și procesul verbal prin care a fost sancționat cu amendă în suma de 360 lei la 3 luni după săvârșirea contravenției. În ceea ce privește temeiul legal, contestatorul a arătat că în procesul verbal s-a menționat doar cel privind sancțiunea, respectiv art. 142 lit f și 143 lit a din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, nu și cel privind dispoziția de ridicare. A mai arătat că în actele comunicate s-a reținut că a staționat neregulamentar numai 5 minute, cât timp s-a deplasat să își cumpere un ziar. Totodată a arătat că intersecția respectivă nu era aglomerată și, prin urmare, nu se putea crea un blocaj în trafic în timpul de 5 minute. În plus, a mai învederat că organul care a constatat contravenția și a aplicat amenda contravențională nu este cel limitativ prevăzut de dispozițiile OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Față de faptul că, în temeiul art. art. 97 și 128 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, a solicitat anularea dispoziției de ridicare. Astfel, a arătat că aceasta încalcă atât OUG 195/2002 cât și HCL S6 nr. 4/2010, actul normativ în baza căruia a fost ridicat autovehiculul. În acest sens, a apreciat că Poliția nu avea dreptul să dispună ridicarea mașinii sale deoarece măsura tehnico - administrativă a ridicării, menționată în art. 97 alin. (1) lit. d) din OUG. 195/2002 republicată, nu poate fi luată decât cu respectarea dispoziției din art. 64 alin. (3) din aceeași OUG 195/2002 rep. În actul normativ indicat, anume Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 rep., nici cel adoptat prin H.G. 85/2003. nici cel actual în vigoare, adoptat prin H.G 1391/2006, nu cuprind astfel de reglementări. Prin urmare, contestatorul a arătat că s-a dispus o măsură pentru care nu există mecanism legal de aducere la îndeplinire fiind,prin urmare, nelegală.
În acest sens, contestatorul a argumentat că Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, aprobat prin HG 1391/2006, nu prevede nimic despre procedura ridicării auto, la care se referă art. 64. alin (3) din OUG 195/2002, ce prevede ridicarea de pe partea carosabilă. Prin Regulamentul menționat la art. 64, alin (3) din OUG 195/2002 se înțelege RAOUG nr. 195/2002 și nu regulamentul aprobat de HCL S6 nr. 4/2010, care stabilește că ridicarea se face pe baza unei dispoziții de ridicare emisă de poliția locală. De asemenea, a arătat că Regulamentul din HCL S6 nr. 4/2010 încalcă art. 2 din OG nr. 2/2001. Totodată, OG nr. 2/2001 prevede că procesul verbal este singurul act prin care se constată și se sancționează o contravenție, deci dispoziția de ridicare stabilită printr-un Regulament aprobat prin Hotărâre de Consiliu Local nu respectă aceste prevederi. Se încalcă astfel principiul ierarhiei actelor normative. În plus, a arătat că se încalcă art.11 din anexa 2, HCL S6 nr. 4/2010, ce prevede că taxa de depozitare se calculează pe interval de 24 de ore, nefracționat, începând cu momentul depozitării. Dar I. a încărcat abuziv factură cu taxa de depozitare de 208,41 RON deși mașina a fost recuperată în intervalul de 24 de ore și așa procedează mereu, încălcând legea.
Față de aceste argumente, contestatorul a apreciat că măsura ridicării autoturismului în ceea ce îl privește a fost dispusă și efectuată cu nerespectarea dispozițiilor legale incidente în materie, determinând astfel ca suma de bani achitată de subsemnatul în vederea eliberării autoturismului să fie nejustificată din punct de vedere juridic, ceea ce a determinat o micșorare a patrimoniului contestatorului fără existența unui temei legal, în aceste condiții, considerând că prin obligarea nejustificată ia plata taxei de 677,32 RON în vederea ridicării autoturismului ca urmare a dispoziției agentului poliției locale sector 6 în acest sens. Direcția Generală de Poliție Locală S. 6 i-a provocat contestatorului un prejudiciu material.
Față de cele învederate, contestatorul a solicitat instanței să anuleze Dispoziția de ridicare emisă de intimatata Poliția Locală sector 6 și procesul verbal prin care a fost amendat contravențional iar în subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului, având în vedere lipsa de pericol social a faptei, a consecințelor negative în urma faptei ( nu s-a produs nici un accident, nu au existat vătămări ale unor persoane sau prejudicii), și circumstanțele personale ale contestatorului. Totodată a solicitat obligarea intimatei D. S. 6 la repararea prejudiciului material cauzat subsemnatului, constând în taxa de 677,32 RON tată către S.C. I. A. ECO S.R.L.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. art. 5, 6, 7, 15, 16, 17, 19, 21 alin. 3, 26 alin. (1), 38 alin. (3) din I. nr. 2/2001, art. 180 și 181 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 1, 8 și 9 din H.C.L.S. 6 nr. 4/2010.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: fotocopii de pe Dispoziția de ridicare . nr._ ; bonul fiscal și factura . MLF nr._, care atestă achitarea taxei de 677,32 RON către S.C. I. A. ECO S.R.L., Comunicarea . nr._ ; copie CI; și probei testimoniale.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței în data de 10.02.2015, intimata a solicitat admiterea excepției netimbrării cererii chemării în judecată și respingerea cererii de chemare în judecată pe toate capetele ca fiind neîntemeiata și nesusținută.
Intimata a înțeles să invoce excepția netimbrării cererii chemării în judecată solicitând admiterea ei în temeiul art. 33 din OUG 80/2013 și art.197 din C. și anularea cererii ca netimbrată, având în vedere dispozițiile art. 248 alin 1 C., vă solicităm admiterea excepției netimbrarii cererii de chemare în judecată, întrucât reclamanta nu a făcut dovada achitării taxei de timbru pe ficare capăt de cerere conform prevederilor art. 17 alin 2 din L 554/2004 și Art. 19 și art. 16 alin a), și b) din OUG 80/2013 privind laxele judiciare de timbru.
În motivarea întâmpinării în fond, intimata S.C I. A. ECO SRL, a învederat instanței faptul că la data 08.10.2014, agenții de poliție din cadrul D.G.P.L. S. 6 au constatat că autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ a staționat neregulamentar la colțul intersecției . prevederile art. 7 lit. h) din legea nr. 155/2010 raportat la art. 143 lit. a) coroborat cu art. 142 lit. f) din R.A. al OUG 195/2002 precum și cu HCL S6 nr. 4/2010, fapt pentru care s-a dispus în baza dispoziției de ridicare nr. PL_ din 08.10.2014 ridicarea autoturismului. Fiind un act administrativ public, intimata a menționat că această dispoziție de ridicare se bucură de o prezumție de legalitate, autenticitate și veridicitate pe care contestatorul nu a răsturnat-o prin dovezi contrare .
În legătură cu susținerile contestatorului cu privire la competenta polițiștilor locali de a constata și sancționa contravențiile prevăzute de OUG 195/2002, intimata le-a apreciat ca fiind nefondate întrucât în urma modificării Legii de organizare și funcționare a Poliției Locale L155/2010- art 7 în competența acesteia s-au prevăzut atribuții în domeniul circulației pe drumurile publice. Prin urmare legea prevede în mod expres competența agenților poliției locale de a constata contravenții și sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea și accesul interzis, aceștia având dreptul de a dispune și măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar.
Cu privire la cererea în pretenții, intimata S. C. I. A. ECO SRL a arătat că este doar operator autorizat și nu a făcut decât să pună în executare o dispoziție de ridicare emisă de către DGPLS6, dispoziție ce este obligatorie pentru societate în baza contractului de achiziție publică, iar nerespectarea ar fi de natură să atragă răspunderea materială față de unitatea contractantă. A mai arătat că suma de 677,32 lei încasata de . SRL reprezintă cheltuielile efectuate privind operațiunile de ridicare, transport și depozitare, activități ce presupun folosirea unor utilaje și instalații specializate, combustibil și a forței de munca aferente pentru care societatea a efectuat costuri ce trebuie recuperate.
Față de cele învederate, a solicitat instanței să constate caracterul legal al activității . SRL și să respingă pretențiile contestatorului ca fiind neîntemeiate.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 C., dispozițiile OUG195/2002, OUG 3 HCLS6 nr 4/2010 și Legea 155/2010; Legea 554/2004.
În susținerea întâmpinării, intimata S. C. I. A. ECO SRL a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 25.02.2015 intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ S. 6, a solicitat admiterea, în temeiul art. 248 Cod proc. civ. și art. 16 și 19 din O.U.G. nr. 80/2013, excepției netimbrării pe fiecare capăt de cerere, având în vedere că reclamantul nu a depus dovada achitării taxelor legale împreună cu cererea de chemare în judecată și pe cale de consecință să dispună anularea acesteia ca netimbrată. În plus, în ceea ce privește dispoziția de ridicare, a solicitat admiterea excepției lipsei plângerii prealabile, nefăcându-se dovada respectării dispozițiilor imperative ale art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004, care prevăd obligativitatea recursului administrativ. Pe cale de consecință, întrucât dreptul Ia acțiune se naște condiționat de parcurgerea procedurii prealabile, iar contestatorul nu a făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri, obligație prevăzută de dispozițiile art. 12 din Legea nr. 554/2004, intimata a solicitat instanței respingerea cererii ca inadmisibilă.
În motivarea întâmpinării în fapt, intimata a arătat că în data, locul și ora menționate în procesul verbal, o echipă operativă a Poliției Locale S. 6, a identificat autovehiculul, marca Ford, cu numărul de înmatriculare_, în timp ce staționa neregulamentar pe colțul intersecției, în intervalul orar 13:25 – 13:11 (asfel cum reiese din planșele foto). Fapta este incriminată și sancționată drept contravenție de art 142 lit. f și 143 lit. a din R.A. al O.IJ.G. nr. 195/2002 și ari 100 alin. 2 și 108 alin. 1. lit b, pct. 7 din OUG nr 195/2002, agenții constatatori aplicând sancțiunea a 4 puncte amenda contravenționala în cuantum de 340 lei și 3 puncte penalizare, cu posibilitatea achitării a jumătate din minim în termen de două zile lucrătoare de la comunicarea procesului verbal.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, intimata a învederat instanței faptul că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 și de dispozițiile derogatorii aplicabile în speță (art 109 din Codul rutier, anexa 1 D și art 181 din RA al Codului Rutier) cu modificările și completările ulterioare, fapt care îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută drept contravenție de actul normativ sus menționat. Totodată a învederat instanței că partea contestatoare nu a invocat cauze reale de nulitate absolută ale procesului verbal incidente în speță, iar eventualele cauze de nulitate relativă ale acestuia sunt condiționate de invocarea și dovedirea de către contestator a unei vătămări și a imposibilității înlăturării în alt mod decât prin anularea procesului verbal, contestatorul neindicând care ar fi aceste presupuse vătămări, nu le-a invocat și nici nu le-a susținut cu probe. Astfel, procesul verbal este legal întocmit, cuprinzând elementele cerute de art. 17 din OG nr 2/2001 sub sancțiunea nulității, respectiv descrierea faptei, constând în staționarea neregulamentară, precum și data, ora și locul săvârșirii faptei, precum și marca și numărul de înmatriculare al vehiculului, numele contravenientului și al agentului constatator, etc. În plus, a menționat că procesul verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului, fapta fiind constatată cu ajutorul planșelor foto efectuate la fața locului de agenții constatatori, în formă specială prevăzută de anexa 1 D, conform dispozițiilor art 109 și 181 din OUG nr 195/2002 și Regulamentul de aplicare.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal intimata a arătat că din economia art. 34 din OG 2/2001 rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, completată prin proba cu planșele foto și face dovada până la proba contrară, faptele fiind constatate în mod direct și nemijlocit de către agenții Poliției Locale S. 6, iar planșele efectuate la fața locului de agenții constatatori arătând că autoturismul a staționat neregulamentar la ora și în locul menționate în procesul verbal contestat. A mai menționat că procesul verbal nu mai trebuie să cuprindă mențiunile prevăzute de normele generale, acesta fiind întocmit în formă specială prevăzută de anexa 1D. conform prevederilor art 109 și art 181 din OUG nr 195/2002 și Regulamentul său de aplicare. Din recunoașterea contestatorului și din proba cu planșele foto intimata a apreciat că reiese cu certitudine că fapta a fost săvârșită în locul, data și ora indicate în actul constatator.
În ceea ce privește încadrarea faptelor și sancțiunea aplicată, intimata a considerat că fapta a fost corect încadrată și sancțiunea a fost individualizată în mod corect și legal, față de gradul de pericol social al faptei și împrejurările de săvârșire a acesteia, ținând cont de criteriile de individualizare revăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, respectiv numărul și cuantumul valorii punctului de amendă, iar sancțiunile se încadrează în limitele prevăzute de lege. Totodată, a arătat că Procesul verbal cuprinde descrierea faptei în mod complet și menționează faptul că au fost efectuate planșe foto cu ajutorul aparatului foto Nikon, situație în care aceste planșe foto fac parte integrantă din procesul verbal și vin automat în completarea mențiunilor din actul constatator.
Tot cu privire la temeinicia procesului verbal intimata a învederat instanței faptul că din planșele foto rezultă că autovehiculul a staționat neregulamentar, acesta fiind imobilizat mai mult de 5 minute pe colțul intersecției. De asemenea, a menționat că la data constatării și sancționării faptei, prevederile legale care instituiau condiția ca vehicuiul să constituie un obstacol pentru circulația publică erau abrogate prin OUG 69/2007. În legislația în vigoare la data întocmirii procesului verbal contestat, dispozițiile OUG nr 195/2002 nu mai prevăd această condiție, aplicarea măsurii ridicării fiind obligatorie de fiecare dată când se constată staționarea neregulamentară a autovehiculului, potrivit art 97 din OUG nr 195/2002.
Cu privire la capătul de cerere referitor la anularea dispoziției de ridicare . nr. 18.10.2014, intimata a precizat că dispoziția de ridicare, fiind un act administrativ emis de o autoritate publică cu putere publică, se bucură de o prezumție de legalitate, autenticitate și veridicitate. În acest sens, intimata a arătat că măsura ridicării, transportului și depozitării în locuri special amenajate a fost efectuată de către operatorul autorizat S.C. I. A. ECO S.R.L., pentru care acesta a încasat suma de 677,32 Iei. Potrivit notei de constatare .. nr._/08.10.2014,întocmită la fața locului de polițistul local, act ce a stat la baza emiterii dispoziției de ridicare, se reține că vehiculul contestatorului era staționat neregulamentar în intervalul orar 13:25-13:31 pe colțul intersecției . Valea Florilor, fapt ce a fost constatat cu ajutorul mijlocului tehnic certificat indicat în cuprinsul ei. Astfel, din vizualizarea planșelor fotografice realizate la locul faptei rezultă foarte clar staționarea neregulamentară reținută prin dispoziția contestată. Datele relevate de suportul material al mijlocului tehnic certificat atestă faptul că autoturismul contestatorului s-a aflat în stare de imobilizare voluntară pe o perioadă mai mare de 5 minute, respectiv în intervalul orar 13:25-13:31.
Intimata a mai învederat instanței faptul că dispoziția de ridicare a vehiculului a fost întocmită cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de actul administrativ cu caracter normativ ce o fundamentează. Ulterior întocmirii dispoziției de ridicare, dar în interiorul termenului legal de 6 luni prevăzut dispozițiile art. 13 din O.G. nr. 2/2001. a fost întocmit procesul verbal de constatare și sancționare contravențională. A mai arătat că procesul verbal nu putea fi întocmit concomitent dispoziției de ridicare, deoarece fapta a fost constată în lipsa contestatorului, cu ajutorul mijloacelor tehnice, fiind incidente dispozițiile speciale derogatorii ale art. 39 și 109 din OUG nr. 195/2002, precum și cele ale art. 181 din Regulamentul de aplicare a Codului rutier. În acest sens, pentru aflarea persoanei contravenientului și sancționarea contravențională a acestuia a fost emisă comunicarea cu . nr._/08.10.2014, pe numele acestuia care a comunicat datele sale de identificare. Având în vedere că măsura tehnico-administrativă a ridicării vehiculului staționat neregulamentar are un caracter pur preventiv și urgent, având ca scop eliberarea carosabilului este evident că poate fi luată și în lipsa persoanei vinovate și implicit a unui proces de contravenție, măsura ridicării neavând caracterul unei sancțiuni contravenționale.
În ce privește afirmația contestatorului conform căreia numai poliția rutieră are competentă potrivit O.U.G. nr. 195/2002 să constate și să sancționeze contravenții la regimul circulației, intimata a învederat instanței faptul că prin art. 7 litera h din Lg. nr. 155/ 2010 dispozițiile Codului Rutier au fost completate în sensul în care a fost acordată competență și Poliției Locale pentru constatarea contravențiilor, sancționarea acestora și dispunerea măsurii ridicării.
De asemenea, intimata a solicitat respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere referitor la restituirea sumei de 677,32 lei, ca urmare a respingerii capătului de cerere principal și a menținerii dispoziției de ridicare dar și ca fiind greșit îndreptat împotriva D.G.P.L. S6 și nu împotriva operatorului autorizat, prestator al serviciului public de ridicare, care a încasat taxa de ridicare, acesta fiind singura persoană ce poate fi obligată la restituirea sumei astfel cum a solicitat contestatorul prin cererea de chemare în judecată. În caz contrar, a solicitat respingerea acestui capăt de cerere ca urmare a menținerii că legal și temeinic a actului administrativ contestat, dar și ca susținut, în speță contestatorul nefăcând dovada existenței unei fapte ilicite, a vinovăției, a legăturii de cauzalitate și a prejudiciului, cauzate prin emiterea culpabilă a unui act administrativ legal sau netemeinic.
Intimata a mai arătat că Dispoziția de ridicare a fost emisă în mod legal (cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare - O.U.G. nr. 195/2002 și H.C.L.S. 6 nr. 4/2010) și temeinic, astfel cum reiese din planșele foto. Ca urmare, contestatorul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale, respectiv a emiterii culpabile a actului administrativ individual care să ducă la convingerea instanței că acesta trebuie anulat. Mai mult, a apreciat că în cauză nu există un prejudiciu, deoarece achitarea taxei de ridicare, tansport și depozitare în cuantum de 677,32 lei reprezintă o obligație legală stabilită de art. 64 din Codul Rutier în sarcina deținătorului vehiculului și a fost cauzată de propria faptă ilicită a contestatorului, care a staționat neregulamentar, cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare.
În fine, intimata a solicitat respingerea capătului de cerere subsidiar având ca obiect reindividualizarea sancțiunii și înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul, față de faptul că fapta prezintă un grad de pericol social ridicat, astfel încât legiuitorul a prevăzut un cuantum ridicat al amenzii contravenționale, precum și aplicarea obligatorie a punctelor de penalizare, care de regulă sunt lăsate la aprecierea agentului constatator, precum și a măsurii ridicării autovehiculului staționat neregulamentar. În plus, intimata a arătat că partea contestatoare nu a prezentat un cazier administrativ contravențional din care să reiasă faptul că nu a mai săvârșit alte contravenții și a avut o atitudine de nerecunoaștere a faptei.
Față de cele învederate intimata DIRECȚIA DE POLIȚIE LOCALĂ S. 6 a solicitat instanței respingerea cererii de chemare în judecată pe toate capetele, ca neîntemeiată și pe cale de consecință menținerea actelor contestate ca temeinice și legale.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului de pr. Civilă, O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 155/2010, O.U.G. nr. 195/2002, H.G. nr. 1391/2006. L. S6 nr. 4/2010 și a tuturor celorlalte acte normative menționate.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri (filele 38-46).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 07.01.2015 de intimată, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 360 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 143 lit. a) și art. 142 lit. b) din RAOUG 195/2002.
S-a reținut că la data de 07.01.2015, ora 08:50, petentul, proprietar al autoturismului marca Ford, cu numărul de înmatriculare_, a staționat neregulamentar pe colțul intersecției . Florilor, în intervalul orar 13:25 – 13:11.
Referitor la legalitatea procesului verbal, instanța va verifica îndeplinirea cerințelor legale în raport cu forma procesului verbal, precum și pe cele în raport cu fondul acestuia.
Examinând procesul-verbal și prin prisma motivelor de nulitate ce pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că acesta este legal, neidentificându-se niciunul dintre deficiențele procesului-verbal care să îi atragă ineficacitatea, în conformitate cu dispoziția legală antemenționată.
Referitor la condițiile de fond, acestea se subsumează corectei încadrări juridice a faptei, astfel cum a fost reținută de agentul constatator.
Mai mult, instanța constată că agentul constatator a indicat un temei de drept corect atunci când a precizat textul de lege care prevede drept contravenție fapta reținută în sarcina petentului, respectând astfel principiul legalitătii care trebuie să guverneze încheierea oricărui act de autoritate.
În ceea ce privește susținerea petentului în sensul că nu ar fi avut competență de constatare și aplicare a contravenției agentul constatator, instanța reține că aceasta este neîntemeiată față de dispozițiile art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010, care prevăd în mod expres această atribuție.
În consecință, referitor la cerința legalității, instanța constată că aceasta este îndeplinită.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din acest act normativ rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Procesul-verbal de contravenție, întocmit de un agent al statului, pe baza propriilor constatări, beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, procesul-verbal urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor (cauza A. contra României, cauza I. P. c. Romaniei).
Instanța apreciază că în speță petentul nu a făcut proba contrară menționată sub aspectul temeiniciei, iar din planșele foto depuse de petentă rezultă săvârșirea contravenției astfel cum a fost reținută în procesul-verbal.
Cu privire la susținerea petentului în sensul că poliția locală nu poate dispune măsura ridicării autovehiculelor instanța o va respinge ca neîntemeiată având în vedere dispozițiile art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010, care prevăd în mod expres această atribuție a agenților poliției locale. Instanța constată că măsura a fost dispusă în temeiul HCLS6 nr. 4/2010, în vigoare la momentul săvârșirii contravenției de către petent, motiv pentru care susținerile acestuia sunt neîntemeiate.
Pentru aceste motive, apreciind că petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în actul de constatare a contravenției, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de contestatorul C. N., cu domiciliul în București, .. 4, ., ., CNP_, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ S. 6, cu sediul în București, ., sector 6, și . S.R.L., cu sediul în București, .-252, sector 6, înregistrată la ONRC sub nr. J40/_/2008, CUI RO_ ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3195/2015.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
