Plângere contravenţională. Sentința nr. 3178/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3178/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 3178/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3178
Ședința publică din data de 04.05.2015
Instanța constituită din
P. C. A. E.
GREFIER A. V.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul A. N. și pe intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 27.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 București la data de 04.12.2014, sub nr._, contestatorul A. N., a chemat în judecată pe intimata Agenția Națională de Integritate, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr. 170 din data de 02.09.2014, exonerarea de plata amenzii in suma de 2000 lei și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că la data de 04.09.2014, i-a fost comunicat prin mandat poștal adresa ANI nr._/G/II/02.09.2014, împreuna cu procesul verbal de constatare a contravenției . nr. 170, prin care a fost sancționat cu amenda contravenționala in cuantum de 2000 lei. Temeiul procesului-verbal de contravenție l-a constituit art. 29 alin. 3 din Legea nr. 176/ 2010 privind integritatea in exercitarea funcțiilor si demnităților publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative.
Se constată în procesul-verbal de contravenție amintit că la data de 18.12.2013, ora 13.00 și data de 30.05.2014 ora 13.00, domnul N. A., în calitate de consilier in cadrul Consiliului General al Municipiului București, nu a aplicat sancțiunea disciplinară ca urmare a constatării stării de incompatibilitate în care s-a aflat domnul P. G. C., consilier în cadrul Consiliului General al Municipiului București constatată prin raportul de evaluare nr._/G/II/12.07.2013, rămas definitiv prin necontestare.
Procesul-verbal de contravenție . nr. 170/02.09.2014, este netemeinic și nelegal pentru următoarele considerente:
Nu a avut cunoștință de starea de incompatibilitate a domnului P. G. C. constatata de raportul de evaluare al ANI nr._/G/II/12.07.2013 pana la data primirii procesului-verbal de contravenție amintit.
Este consilier in cadrul Consiliului General al Municipiului București in urma alegerilor locale din anul 2012, iar in aceasta calitate își desfășoară activitatea in conformitate cu Legea nr. 215/2001 privind administrația publica locala, cu modificările si completările ulterioare, Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, OG nr. 35/2002 privind aprobarea Regulamentului cadru de organizare si funcționare a consiliului local, Hotărârea CGMB nr. 37/2005 privind Regulamentul de Organizare si Funcționare a Consiliului General al Municipiului București si a altor acte normative ce reglementează activitatea autorităților publice locale.
In calitate de consilier general activează in cadrul Comisiei Patrimoniu constituita la nivelul Consiliului General participând la ședințele acesteia cat si la ședințele in plen ale CGMB atunci când ele au loc. Conform legii ,,Consiliul local se întrunește in ședințe ordinare, lunar, la convocarea primarului" (art. 39 alin. l din Legea nr. 215/ 2001). Atât ședința CGMB din data de 18.12.2013, ora 13.00 cat si cea din data de 30.05.2014, ora 13.00 au fost ședințe ordinare, in accepțiunea Legii administrației publice, adică ședințe convocate de către Primarul General al Municipiului București. Același Primar General avea atribuția si obligația, in conformitate cu legea sa convoace consiliul local in scris, cu 5 zile înaintea desfășurării ședinței, prin intermediul secretarului general (art. 39 alin.3, teza 1), iar odată cu notificarea convocării sa pună la dispoziție consilierilor locali toate materialele înscrise pe ordinea de zi a ședinței (art. 39 alin. 3, teza II). Mai mult decât atât ordinea de zi a ședinței se aduce la cunoștința publicului prin mass-media ori orice alt mijloc de publicitate (art. 39 alin. 6).
Se retine in procesul-verbal de contravenție . nr. 170 ca alături de alți colegi consilieri generali in cadrul CGMB nu a aplicat sancțiunea disciplinară împotriva dlui. P. G. C. a cărei stare de incompatibilitate fusese constatata definitiv si irevocabil. A. Naționala de Integritate nu precizează care anume sancțiune disciplinara ar fi trebuit aplicata dlui. P. G. C., modalitatea de aplicare a acesteia si mai ales persoana/ instituția care ar avea competenta aplicării sancțiunii disciplinare. Se poate doar deduce ca o atare sancțiune disciplinara ar fi trebuit aplicata prin adoptarea unei hotărâri in acest sens, de către majoritatea consilierilor in funcție, cu toate ca in legislația specifica alesului local (Statutul aleșilor locali) nu se prevede o astfel de sancțiune.
Faptul ca ANI a comunicat întregul material privitor la domnul P. G. C. către Consiliul General al Municipiului București, prin Direcția Tehnica de Asistenta Juridica prin adresele_/G/II/14.11.2013 si_/G/II/26.03.2014 nu înseamnă automat ca fiecare consilier general, nominal, a fost înștiințat cu privire la solicitarea ANI; Comisia Juridica si de Disciplina si Comisia de Validare au luat la cunoștință efectiv de conținutul solicitărilor ANI;
Consilierii generali ar fi trebuit sa inițieze aplicarea sancțiunii disciplinare împotriva domnului P. G. C.; Consiliul General al Municipiului București in ansamblul sau ar fi trebuit sa aplice sancțiunea disciplinara împotriva domnului P. G. C..
Chiar daca se admite ca soluția sancționării disciplinare a unui consilier general declarat incompatibil este adoptarea unei hotărâri a CGMB in acest sens, aceasta hotărâre trebuie, in mod obligatoriu sa îndeplinească toate formalitățile si procedurile cerute de lege, ca orice alt act administrativ. In primul rând, convocarea ședințelor ordinare (așa cum au fost ședințele din data de 18.12.2013 si 30.05.2014) se face exclusiv de către Primarul General. El singur are ca atribuție stabilirea ordinii de zi supusa aprobării consiliului, cu alte cuvinte doar Primarul General ar fi putut pune pe ordinea de zi a ședințelor din data de 18.12.2013 si 30.05.2014 un eventual proiect de hotărâre de sancționare a consilierului general P. G. C..
Evident ca proiectul de hotărâre respectiv ar fi trebuit sa îndeplinească condițiile prevăzute de art. 44 din Legea nr. 215/2001 si anume sa fie însoțit de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului, precum si de raportul comisiei de specialitate a consiliului. Ulterior, in ședința, ordinea de zi urma a fi probat de către plenul CGMB si votat de majoritatea consilierilor prezenți, urmând a primi număr si data si a intra in vigoare la data comunicării către cel sancționat Aceasta este procedura legala ce ar fi trebuit urmata si îndeplinită de către toți cei trei factori legali ai autorității publice la nivelul municipiului București: secretarul general, Primarul General si Consiliul General, pentru ca sancțiunea disciplinara împotriva dlui. P. G. C. sa fie aplicata in concordanta cu cerințele ANI. Sancționarea sa in calitate de consilier general pentru nepunerea in aplicare a solicitării ANI ar fi putut surveni doar daca nu ar fi votat ,,pentru" sau si-ar fi abținut in cazul in care ar fi existat pe ordinea de zi si ar fi fost supus dezbaterilor si votului vreun proiect de hotărâre în sensul aplicării sancțiunii disciplinare.
Așadar, pentru a se retine in sarcina sa si a colegilor săi nepunerea in executare a sancțiunii dispuse de către Autoritatea Naționala de Integritate împotriva dlui. P. G. C. in ședințele CGMB din data de 18.12.2013 si 30.05.2014, ar fi trebuit îndeplinite cumulativ mai multe condiții: sa aibă cunoștință despre solicitarea ANI; să li se fi pus la dispoziție materialele ce au stat la baza solicitării (Raportul de evaluare); proiectul de hotărâre de sancționare disciplinara a dlui. P. G. C. sa se fi aflat pe ordinea de zi a ședințelor amintite; acest proiect de hotărâre sa fi fost amânat ori respins datorita voinței sale politice si a colegilor săi.
Atât timp cat niciuna din aceste cerințe nu a fost îndeplinită consideră ca nu poate fi atrasa răspunderea sa contravenționala si a colegilor săi, așa cum rezulta din procesul-verbal . nr. 170, alta autoritate publica cu atribuții clare in domeniul garantării respectării legii si a ordinii publice la nivel local este Prefectul Municipiul București. Acesta, in virtutea atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 340/2004 privind prefectul si instituția prefectului ar fi trebuit sa asigure la nivelul Municipiului București respectarea actelor normative si a ordinii publice (art. 19 alin. l, lit. a). Prefectul Municipiului București ar fi putut solicita Primarului General convocarea unei ședințe extraordinare a CGMB (art. 23 alin. l), ori a unei ședințe de îndată (art. 23 alin. 2) daca ar fi considerat de cuviința ca buna desfășurare a activității municipalității este perturbata de prezenta in Consiliul General a unui ales local declarant incompatibil. De altfel, Prefectul este acela care constata suspendarea mandatului consilierului local ori județean in condițiile art. 56 din Legea nr. 215/2001, precum si suspendarea mandatului de primar in condițiile art. 71 din același act normativ. Aceste atribuții legale ale instituției prefectului, precum si evidentul sau rol de "tutela administrativa" consacrat deja in literatura de specialitate si in practica judecătoreasca, i-ar putea conferi cu siguranța acestuia si competenta de a aplica o sancțiune administrativa unui consilier local (in speța consilier general) in cazul in care acesta ar fi declarat incompatibil de către Agenția Naționala de Integritate.
In drept, contestatorul și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art. 31 si următoarele din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
In susținerea plângerii, contestatorul a depus la dosar, în copie, proces verbal de contravenție . nr. 170/02.09.2014, extras din regulamentul CGMB, adresa nr. 4283/04.12.2013, adresa nr. 915/24.04.2014, extras proces verbal de ședință a CGMB din data de 18.12.2013, adresa nr. 1725/16.06.2014, extras proces verbal de ședință a CGMB din data de 30.05.2014.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 11.02.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității contestării procesului - verbal de constatare a contravenției.
În temeiul dispozițiilor art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor ,,împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Conform copiei de pe confirmarea de primire, procesul verbal de constatare a contravenției, . nr. 170/02.09.2014 a fost comunicat petentului, la data de 04.09.2014.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 2 din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, adoptată cu modificări prin Legea nr. 290/2005 ,,evidența cetățenilor români se ține după principiul locului de domiciliu al acestora, de către Ministerul Administrației și Internelor, prin Inspectoratul Național Pentru Evidența Persoanelor, împreună cu serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor, în Registrul permanent de evidență a populației din cadrul Sistemului național informatic de evidență a populației”.
Conform dispozițiilor art. 181 pct. 2 din codul de procedură civilă ,,termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează: ,,când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește”.
Art. 182 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prevede că ,,termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24.00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură”.
Astfel, în cazul dedus judecății, contestatorul avea dată limită pentru a depune plângerea la instanța de contencios administrativ, ziua de luni, 22.09.2014.
Conform informațiilor publicate pe portalul instanțelor de judecată, reclamantul a introdus această plângere, la Judecătoria Sectorului 6, la data de 04.12.2014.
Având în vedere că petentul nu a contestat procesul verbal de constatare a contravenției în termen de 15 zile de la primire, acesta rămâne definitiv, în conformitate cu art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Astfel, din moment ce procesul - verbal de constatare a contravenției a fost primit de către petent la data de 04.09.2014, iar plângerea a fost înregistrată pe data de 04.12.2014, după termenul legal de 15 zile, plângerea este tardivă.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că în calitatea sa de consilier în cadrul Consiliului General al Municipiului București, petentul avea obligația de a constata încetarea funcției, urmare a constatării stării de incompatibilitate în care se află domnul P. G. C., consilier în cadrul Consiliului General al Municipiului București, stare constatată prin raportul de evaluare nr._/G/II/12.07.2013, rămas definitiv prin neatacare.
Având în vedere faptul că art. 26 al Legii nr. 176/2010, la alin. 1 lit. h, stipulează că ,,agenția va comunica raportul de evaluare, după cum urmează: pentru aleșii locali, cu excepția primarilor și președinților consiliilor județene - consiliului local sau, după caz, consiliului județean, care va aplica o sancțiune disciplinară, potrivit legii”, iar la alin 3 prevede că „prin derogare de la dispozițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancțiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale” și ținând cont de faptul că la art. 29 alin. 3 al aceluiași act normativ se stipulează, în mod expres că ,,neaplicarea sancțiunii disciplinare sau neconstatarea încetării funcției publice, după caz, atunci când actul de constatare a rămas definitiv, constituie contravenție si se sancționează cu amendă de la 50 lei la 2.000 lei, dacă fapta nu constituie infracțiune”, inspectorul de integritate a întocmit procesul verbal de constatare a contravenției nr. 170/02.09.2014, prin care petentul a fost sancționat contravențional cu amendă, în cuantum de 2.000 lei.
Petentul susține că nu a avut cunoștință despre situația colegului P. C. G..
Agenția Națională de Integritate a informat, încă din data de 14.11.2014, prin adresa nr._/G/II/14.11.2014, Primăria Municipiului București, despre faptul că Raportul de evaluare nr._/G/II/12.07.2013, prin care s-a constatat incompatibilitatea în care se afla P. G. C., a rămas definitiv ca urmare a neinițierii căilor de atac procedurale, solicitând în același timp declanșarea procedurilor disciplinare.
De altfel, în răspunsul la adresa ANI nr._/G/II/14.11.2014, si anume, adresa Secretarului General al Primăriei București nr. D. J 4283/2/09.12.2013, se menționează faptul că Raportul de evaluare nr._/G/II/12.07.2013 a fost transmis Comisiei Juridice și de Disciplină din cadrul Consiliului General al Municipiului București, precum și Comisiei de validare a C.G.M.B., iar Secretarul General a informat Consiliul General al Municipiului București cu privire la raportul de evaluare.
D. urmare, încă din data de 14.11.2014, (data primei informări ANI) consilierii au avut posibilitatea de a întreprinde măsurile legale pentru a constata încetarea mandatului domnului P. G. C..
In concluzie, pe de-o parte, susținerile petentului cu privire la toată procedura internă din cadrul Consiliului General, nu au relevanță în cauză, deoarece procesul - verbal de contravenție a fost întocmit, de către inspectorul de integritate, cu îndeplinirea cerințelor legale și ținând cont de datele pe care le-a trimis instituția, Primăria Municipiului București, către Agenția Națională de Integritate. Inspectorul de integritate nu desfășoară o activitate care sa-i exceadă sfera atribuțiilor, cum ar fi aceea a verificării aspectelor la care petentul face referință, în plângerea sa, iar pe de altă parte, susținerile reclamantului sunt nefondate, întrucât, din actele atașate la dosar, rezultă că si la nivelul instituției Primăriei Municipiului București s-au luat toate măsurile corespunzătoare informării membrilor Consiliului General al Municipiului București, cu privire la situația domnului P. C., precum și cu privire la obligativitatea sancționării acestuia.
Faptul că sancțiunea amenzii față de membrii Consiliului nu esta prevăzută de Statutul aleșilor locali nu are relevanță în cauză, întrucât aceasta este cuprinsă în norma specială din Legea nr. 176/2010, act nomativ care se bucură de publicitate și accesibilitate, fiind publicată în Monitorul Oficial, fapt care nu susține afirmațiile petentului că nu a avut cunoștință despre ea.
Reclamantul susține, în mod nefondat că procesul verbal de constatare a contravenției este netemeinic și nelegal, întrucât în fapt, nu a fost convocat de primarul general, si, în plus, o parte din culpă îi incumbă si prefectului.
Astfel, petentul consideră că primarul general avea atribuția și obligația, în conformitate cu legea să convoace Consiliul în scris, cu 5 zile înaintea desfășurării ședinței, prin intermediul secretarului general, iar o dată cu notificarea convocării, să pună la dispoziția consilierilor toate materialele înscrise pe ordinea de zi a ședinței.
Argumentele contestatorului sunt reprezentate de interpretări care nu au relevanță în cauză, nefiind de competența inspectorului de integritate, ca agent constatator, să analizeze o situație care ține de internalitatea instituției în care petentul își desfășoară atribuțiile.
In plus, susținerile petentului sunt lipsite și de fundament. La dosar sunt atașate documente care relevă faptul că atât Agenția Națională de Integritate, cât și structurile interne ale primăriei, au luat măsurile necesare în sensul informării membrilor Consiliului, cu privire la necesitatea si, implicit, obligativitatea, aplicării sancțiunii ce se impune, în cazul lui P. C., consilier aflat în stare de incompatibilitate.
La data de 14.11.2013, Agenția Națională de Integritate a trimis, către Primăria Municipiului București, o adresă prin care punea în vedere existența conflictului de interese și a stării de incompatibilitate pentru domnul P. G. C. și declanșarea procedurilor disciplinare corespunzătoare, comunicând raportul de evaluare al acestuia primăriei. Această adresă s-a înregistrat la Direcția Asistentă Tehnică si Juridică, din cadrul Primăriei, la data de 04.12.2013.
De asemenea, conform actelor depuse la dosar de către reclamant, precum și a adreselor, nr. DATJ 4283/2/09.12.2013 și nr. DATJ 4283/1/09.12.2013, trimise către Agenția Națională de Integritate, se observă, cu ușurință, că a fost informat Consiliul General al Municipiului București cu privire la această situație si a pus la dispoziție acestui for și raportul de evaluare.
Mai mult decât atât, Agenția Naționalade Integritate a făcut revenire la adresa menționată, fapt menționat și de Secretarul General al Municipiului București, în nota pe care a trimis-o către Consiliul General al Municipiului București, la data de 29.05.2014, repunând îndiscuție problema obligativității sancționării domnului P. C. G..
In plus, Primăria Municipiului București a informat Agenția Națională de Integritate că, în cazul domnului P. C. G., au fost luate toate măsurile informării Consiliului General al Municipiului București, pentru a fi pusă în aplicare sancțiunea prevăzută de lege. Acest fapt se reflectă din adresele nr. DATJ 4283/2/09.12.2013, DATJ 915/24.04.2014 și DATJ 1725/16.06.2014 (acte atașate la dosar).
Reclamantul, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, în calitatea de consilier al Consiliului General al Municipiului București, avea obligația să adopte o hotărâre, alături de ceilalți membri ai forului, prin care să pună în aplicare sancțiunea corespunzătoare, ca urmare a rămânerii definitive, prin neatacare, a raportului de evaluare ce privește pe P. C., consilier în Consiliul General al Municipiului București.
In acest caz, având în vedere că adoptarea unei hotărâri prin vot este singura modalitate prin care Consiliul funcționează și membrii săi își exercită atribuțiile, precum și faptul că sancționarea domnului P. C., găsit incompatibil, este obligatorie, conform legii, votul exprimat de consilieri cu privire la adoptarea unei asemnea hotărâri, are un caracter formal, de instrument prin care se pune în aplicarea litera legii.
Este, așadar, o situație în care, în primul rând toți cei prezenți trebuie să voteze, iar, apoi, toate voturile membrilor Consiliului ar trebui să fie în favoarea aplicarea sancțiunii, deci „pentru”.
Consiliul General al Municipiului București, în ansamblul său, trebuia să aplice sancțiunea împotriva domnului P. C., întrucât era o obligație legală pe care trebuia să o respecte.
Sancționarea domnului consilier nu a fost lăsată la latitudinea Consiliului General, ci a fost impusă, în baza legii, Consiliul General trebuind, doar, să ia act de ea, iar legea trebuie respectată si aplicată fără distincție.
Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile art. 43 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 Legea administrației publice locale ,,ordinea de zi a ședințelor se aprobă de consiliul local, la propunerea celui care, în condițiile art. 39, a cerut întrunirea consiliului. Suplimentarea ordinii de zi se poate face numai pentru probleme urgente, care nu pot fi amânate până la ședința următoare și numai cu votul majorității consilierilor locali prezenți”.
De asemenea, la art. 45 alin. 6 din actul normativ amintit, se stipulează că ,,proiectele de hotărâri pot fi propuse de consilieri locali, de primar, viceprimar sau de cetățeni”.
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă faptul că, petentul ar fi avut posibilitatea și dreptul legal, atât de a propune un profect de hotărâre pentru constatarea încetării mandatului de consilier al domnului P. C., cât si de a solicita suplimentarea ordinii de zi, în oricare dintre ședințele Consiliului General, pentru adoptarea hotărârii respective.
În plus, nu este de competența inspectorului de integritate care a aplicat sancțiunea amenzii, să cerceteze situația individuală, în ședințele Consiliului General, a consilierilor generali. Inspectorul de integritate a aplicat sancțiunea amenzii consilierilor generali in virtutea legii și bazându-se pe documentele oficiale pe care le-a schimbat cu instituția Primăria Municipiului București, din care reiese, cu precizie, faptul că domnul consilier P. C. nu a fost destituit, consilierii generali fiind informați în repetate rânduri despre situația domniei sale, precum și despre obligațiile ce le incumbă relativ la aceasta.
În consecință, solicită instanței respingerea, ca nefondate si netemeinice, a susținerilor petentului, privind pretinsa netemeinicie a procesului - verbal contestat.
Vinovăția reclamantului, sub forma culpei sau a intenției, rezultă din însăși omisiunea îndeplinirii obligației care îi incumbă în virtutea legii.
Fapta săvârșită de petent este sancționată de art. 29 alin. 3 astfel: „neaplicarea sancțiunii disciplinare sau neconstatarea încetării funcției publice, după caz, atunci când actul de constatare a rămas definitiv, constituie contravenție si se sancționează cu amendă de la 50 lei la 2.000 lei, dacă fapta nu constituie infracțiune"".
Pe de altă parte, dovada neîndeplinirii obligației menționate este suficientă pentru constatarea si sancționarea faptelor contravenționale de tipul celei celei care face obiectul prezentei cauze.
Având în vedere aceste aspecte, instanța poate lesne observa că există motive suficiente pentru a constata vinovăția petentului și că se conturează clar conținutul unei fapte care atrage răspunderea contravențională, potrivit 29 alin. 3 din Legea nr. 176/2010, constituind contravenție neaplicarea sancțiunii disciplinare sau neconstatarea încetării funcției publice, după caz, atunci când actul de constatare a rămas definitiv și se sancționează cu amenda de la 50 lei la 2.000 lei, daca fapta nu constituie infracțiune.
Astfel, fapta reținută în sarcina contravenientului este dovedită prin mijloacele de probă existente la dosar, iar aplicarea sancțiunii contravenționale, în cuantum de 2000 lei, este perfect îndreptățită.
Calitatea de consilier, în cadrul Consiliului General al Municipiului București incumbă, în sarcina petentului obligația ca acesta să cunoască, să respecte și să aplice legislația ce se aplică funcției ce o deține. Necunoașterea legii nu poate reprezenta un argument, conform si principiului general de drept, potrivit căruia „nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii”.
De aceea, în baza art. 29 alin. 3 din Legea nr. 176/2010, petentul a fost amendat, alături de colegii domniei sale, pentru că nu au pus în aplicare sancțiunea disciplinară pentru P. C. G., consilier în cadrul Consiliului General al Municipiului București.
Procesul - verbal de constatare a contravenției conține toate mențiunile legale, astfel încât consideră că nu poate fi atrasă nulitatea procesului - verbal, nefiind incident în cauză niciunul dintre cazurile reglementate de art. 17 din OG nr. 2/2001.
Scopul esențial al Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative este acela de a asigura transparența privind averea persoanelor care ocupă anumite funcții prevăzute de lege, precum și evitarea conflictelor de interese, elemente menite să asigure prevenirea și combaterea corupției, precum și refacerea încrederii publice în instituțiile statului.
În drept, intimata a invocat dispozițiile ConstituțieiRomâniei, Legii nr. 176/2010, Legii nr. 215/2001, Legii nr. 393/2004, OG nr. 2/2001, Codul de procedură civilă.
Odată cu întâmpinarea, intimata a depus la dosar înscrisuri.
La data de 06.03.2015, contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepției tardivității, arătând că la data de 19.09.2014 a depus plângerea împotriva procesului verbal de contravenție, în termenul legal, dosar înregistrat sub nr._/303/2014.
A invocat contestatorul excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 200 alin. 3 și alin. 6 C.p.c., în raport de prevederile constituționale art. 129 – folosirea căilor de atac, în raport de prevederile constituționale art. 16 – egalitatea în drepturi și în raport de prevederile constituționale art. 21 – accesul liber la justiție.
La termenul de judecată din 27.04.2015 instanța a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate, cu motivarea din încheierea de dezbateri.
La termenul de judecată din 27.04.2015 instanța a pus în discuție excepția tardivității formulării plângerii, invocată de intimată prin întâmpinare.
Cu privire la excepția invocată de intimată, instanța a făcut aplicarea art. 2548 alin.2 NCC în conformitate cu care „atunci când realizarea dreptului presupune exercitarea unei acțiuni în justiție, termenul este întrerupt pe data introducerii cererii de chemare în judecată sau de arbitrare ori de punere în întârziere, după caz, dispozițiile privitoare la întreruperea prescripției fiind aplicabile în mod corespunzător”, față de aceste dispoziții făcând aplicarea textelor de lege în vigoare cu privire la întreruperea prescripției, respectiv art. 2539 alin.2 NCC în conformitate cu care „dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripția este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiția însă ca noua cerere să fie admisă”.
Instanța a constatat astfel, că reclamantul a introdus inițial plângerea împotriva procesului verbal de contravenție . nr.170/02.09.2014 la data de 22.09.2014, în termenul legal de 15 zile prev. de art.31 din OG 2/2001, aceasta făcând obiectul dosarului cu nr._/303/2014, în care s-a dispus anularea cererii, conform art.200 Cod procedură civilă, conform extrasului din sistemul Ecris aflat la dosar.
La data de 03.12.2014, după expirarea termenului de 15 zile prev. de art.31 din OG 2/2001 (procesul verbal de contravenție contestat fiind comunicat contestatorului la data de 04.09.2014-fila 51 dosar), dar în termenul de 6 luni prev. de art.2539 alin.2 NCC, reclamantul a introdus prezenta plângere.
Ca atare, instanța a unit cu fondul excepția tardivității introducerii plângerii invocată de intimată, urmând să se pronunțe asupra acesteia după analizarea fondului cauzei, întrucât în conformitate cu art. 2548 NCC rap. la art.2539 alin.2 NCC termenul de 15 zile prev. de art.31 din OG 2/2001, ar fi întrerupt prin prima plângere numai în cazul în care noua cerere (cererea de față) ar fi admisă.
Instanța a încuviințat ambelor părți probele cu înscrisurile depuse la dosar, respingând ca inutilă soluționării cauzei proba cu interogatoriu solicitată de reclamantul contestator, cu motivarea din încheierea de dezbateri.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal contestat . nr.170/02.09.2014 s-a reținut în sarcina contestatorului că, în calitate de consilier în cadrul CGMB nu a aplicat sancțiunea disciplinară ca urmare a constatării stării de incompatibilitate în care s-a aflat domnul P. G. C., consilier în cadrul CGMB, constatată prin raportul de evaluare nr._/G/II/12.07.2013 din data de 12.07.2013, rămas definitiv prin necontestare.
S-a mai reținut că fapta rezultă din adresele transmise de către Primăria Municipiului București, nr. DATJ 4283/3/09.12.2013 și nr.915/24.04.2014 însoțită de procesul-verbal de ședință din data de 18.12.2013, ora 13.00 și nr. DATJ 1725/3/16.06.2014 însoțită de procesul-verbal de ședință din data de 30.05.2014, ora 13.00.
S-a apreciat că fapta este prevăzută de art. 25 și art.26 din Legea nr. 176/2010, iar în baza art. 29 alin. 3 din același act normativ s-a aplicat amenda contravențională de 2000 lei.
Din perspectiva legalității procesului verbal de contravenție, instanța reține că acesta respectă disp.art.16 raportat la art.17 din OG nr.2/2001, nefiind incident nici un motiv de nulitate absolută a actului sancționator.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța reține că, având în vedere specificul faptei reținute în sarcina contestatorului, respectiv fapta omisivă de a nu fi aplicat o sancțiune disciplinară, sarcina probei aparține contestatorului care trebuie să facă dovada faptului pozitiv, neputându-se solicita intimatei să facă dovada unui fapt negativ de natura celui imputat.
Referitor la faptul că reclamantul contestator nu ar fi avut cunoștință de starea de incompatibilitate a domnului P. G. C., instanța reține că, așa cum rezultă din procesele verbale de ședință a CGMB din 18.12.2013 și 30.05.2014, consilierilor li s-a adus la cunoștință faptul că prin raportul de evaluare nr._/G/II/12.07.2013 s-a constatat starea de incompatibilitate a domnului P. G. C., precum și solicitarea ANI de a se declanșa procedurile disciplinare, făcându-se precizarea și că raportul menționat se află la Direcția Asistență Tehnică și juridică, dacă se dorește a fi verificat –fila 64 dosar, fila 68 dosar. Ca atare, cât timp contestatorul nu neagă că ar fi fost prezent la aceste ședințe nu se poate prevala de necunoașterea acestei situații, așa cum încearcă să-și argumenteze apărările.
Instanța reține în consecință că petentul nu a făcut dovada că și-ar fi îndeplinit obligația legală prevăzută de art.25 alin.3 rap. la art.26 lit. h din Legea 176/2010.
În ceea ce privește calitatea de subiect activ al contravenției, instanța reține că din coroborarea dispozițiilor art.87 și următoarele din Legea nr. 215/2001 cu art.128 din același act normativ, în conformitate cu care „consilierii …., răspund, după caz, contravențional, administrativ, civil sau penal pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce le revin, în condițiile legii”, rezultă că răspunderea este angajată în persoana consilierilor din care este compus consiliul, iar nu în sarcina acestuia din urmă ca organ deliberativ, o atare răspundere a consiliului nefiind prevăzută de legea specială.
Aceeași interpretare rezultă și din dispozițiile art.55 din Legea 393/2004 în conformitate cu care aleșii locali răspund, în condițiile legii, administrativ, civil sau penal, după caz, pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce le revin precum și din art.56 din același act normativ în conformitate cu care consilierii răspund în nume propriu, pentru activitatea desfășurată în exercitarea mandatului, precum și solidar, pentru activitatea consiliului din care fac parte și pentru hotărârile pe care le-au votat.
În ceea ce privește susținerea privind lipsa pârghiilor legale care să-i dea posibilitatea să pună în aplicare demersul sugerat de intimată (convocarea ședințelor ordinare și stabilirea ordinii de zi - în competențele exclusive ale Primarului General, sau competențele Prefectului), instanța reține că din interpretarea coroborată a dispozițiilor art.43 alin.1 și a art.45 al.6 din Legea nr.215/2001 rezultă că petentul avea dreptul atât de a propune un proiect de hotărâre pentru constatarea încetării mandatului de consilier al domnului P. C., cât și de a solicita suplimentarea ordinii de zi; o astfel de inițiativă, chiar dacă ar fi primit o soluționare negativă, ar fi evidențiat cel puțin intenția contestatorului de a da curs cerințelor ANI în sensul declanșării procedurilor disciplinare și ar fi fost suficientă pentru a-l absolvi de răspundere.
În ceea ce privește încălcarea atribuțiilor ANI, în sensul că s-a solicitat aplicarea sancțiunii eliberării din funcție, deși se putea aplica oricare din sancțiunile disciplinare cu excepția mustrării sau avertismentului, instanța reține că din adresele intimatei către PMB rezultă că s-a solicitat declanșarea procedurilor disciplinare conform art.25 din Legea 176/2010, iar nu aplicarea unei anumite sancțiuni-fila 59, 61 dosar.
Astfel fiind, instanța apreciază că procesul verbal este legal și temeinic întocmit.
În ceea ce privește amenda aplicată, instanța apreciază că nu se impune reindividualizarea sancțiunii, față de funcția deținută de petent, de circumstanțele săvârșirii faptei (raportul de evaluare a fost adus la cunoștința consilierilor în două ședințe, din care cea de a doua la un interval de aproape 6 luni, interval în care nu s-a luat nicio măsură) și față de atitudinea petentului în raport cu fapta săvârșită, acesta neînțelegând nici în prezent să-și asume răspunderea pentru fapta comisă.
Având în vedere cele reținute mai sus, apreciind plângerea ca neîntemeiată, instanța va constata că prima cerere a petentului nu a întrerupt termenul de 15 zile prev. de art.31 din OG 2/2001 conform art.2548 alin.3 NCPC rap. la art.2539 alin.2 NCPC, astfel că, față de textele de lege amintite, instanța va admite excepția tardivității invocată de intimată și va respinge plângerea, ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția tardivității.
Respinge plângerea formulată de contestatorul A. N., cu domiciliul ales la Avocat B. S. în București, .. 23, ., ., sector 5, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, cu sediul în București, .. 15, sector 1, ca tardiv formulată.
Menține dispozițiile procesului verbal contestat . nr.170/02.09.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. C.A.E./ Thred. A.V.G.
4 ex/27.05.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 3177/2015. Judecătoria SECTORUL... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3187/2015. Judecătoria... → |
|---|
