Plângere contravenţională. Sentința nr. 3194/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3194/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 3194/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 3194
Ședința publică de la data de 04.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. D.
GREFIER: M. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul I. M. – E. în contradictoriu cu intimata D. – Secția 20 Poliție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul, personal, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul art. 131 Cod Procedură Civilă, procedând, din oficiu, la verificarea competenței sale, constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză, având în vedere și dispozițiile art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul art. 238 Cod Procedură Civilă, instanța estimează durata procesului la 2 luni.
Contestatorul arată că, într-o seară, mai multe persoane au făcut scandal la o vecină în curte. A sunat la Serviciul 122, iar când au venit polițiștii, le-a arătat care au fost persoanele care au făcut scandal. I s-au cerut contestatorului datele, și a primit amenda acasă, pe motiv că ar fi făcut scandal. Solicită audierea martorului H. M. G..
În temeiul art. 258 Cod de Procedură Civilă, instanța încuviințează pentru contestator și pentru intimată proba cu înscrisuri, considerând că acestea sunt utile și că pot conduce la soluționarea cauzei. De asemenea, încuviințează pentru contestator și proba cu audierea martorului H. M. G..
Instanța, în temeiul art. 321 Cod procedură civilă, procedează la audierea martorului H. M. G., declarația acestuia fiind consemnată, citită, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Instanța acordă cuvântul contestatorului pe fondul cauzei.
Contestatorul arată că nu a făcut niciun fel de scandal și nu a țipat la polițiști și nu i-a înjurat. Mai arată că lasă la aprecierea instanței.
Instanța rămâne în pronunțare pe fondul plângerii contravenționale.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 26.01.2015, sub nr._, contestatorul I. M. – E. în contradictoriu cu intimata D. – Secția 20 Poliție, a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 11.01.2015, prin care a fost sancționat cu suma de 1000 lei, potrivit art.2 pct.1 din Legea nr.61/1991 rep.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că, în data de 11.01.2015, în jurul orelor 21.20, se afla în casă și viziona un film la televizor. În jurul orelor 21.25, a auzit gălăgie în curte, ieșind din casă pentru a vedea ce s-a întâmplat, ajuns în curte a observat 7-8 bărbați care se amenințau între ei cu acte de violență, adresând injurii. În acel moment, contestatorul s-a speriat și a apelat serviciul de urgență 112, după circa 10-15 minute a sosit un echipaj de poliție, la vederea echipajului acei indivizi au ieșit din curte și au plecat, contestatorul deplasându-se către mașina poliției, spunându-le că el a fost cel care a solicitat prezența poliției, aceștia au deschis geamul de la mașină și l-au întrebat ce s-a întâmplat. Contestatorul le-a explicat agenților de poliție cele întâmplate, iar agentul constatator i-a solicitat să se identifice, după ce le-a comunicat datele de identitate, a fost înștiințat că va fi sancționat cu amendă întrucât a tulburat liniștea publică prin strigăte și țipete.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus, în copie, procesul verbal . nr._/11.01.2015 și plicul cu care a fost comunicat, cartea de identitate.
La data de 12.03.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus întâmpinare la plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/11.01.2015 întocmit de Secția 20 Poliție.
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție sus-menționat, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptei prevăzută de dispozițiile art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (republicată), constând în aceea că la data de 11.01.2015, ora 22:53, în București, sector 6, .-53 a fost observat când deranja liniștea publică prin strigăte și țipete și adresa injurii în prezența minorilor.
Potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1. din Legea nr. 61/1991 (republicată) reprezintă contravenție „săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice ".După cum se poate observa, fapta reținută în sarcina petentului întrunește toate elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textul normativ redat anterior.
Analizând legalitatea procesului-verbal atacat, considerăm că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv dispozițiile art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub
noțiunea, nulității absolute. Astfel, actul constatator al contravenției cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condițiile de formă cerute de lege.
Sub aspectul temeiniciei actului constatator, intimata a solicitat să se aibă în vedere dispozițiile art. 270 din codul de procedură civilă conform cărora „înscrisul autentic face deplină dovadă, față. de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul în condițiile ” coroborate cu dispozițiile art. 269 din Codul de procedură civilă conform cărora înscrisul autentic este Înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană. învestită, de stat cu autoritate publică, în forma, și condițiile stabilite de lege; autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea, identității părților, exprimarea consimțământului, acestora cu privire la conținut, semnătura, acestora și data. înscrisului; este, de asemenea, autentic alt înscris emis de către o autoritate publică și căruia legea îi conferă acest caracter.
De asemenea, în conformitate cu art. 249 din Codul de procedură civilă “cel ce face o susținere în cursul, procesului trebuie să o dovedească”.
Mai mult decât atât, fapta contravențională descrisă în procesul - verbal contestat, este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ - actul fiind emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, coroborat cu prezumția de autenticitate - actul emanând de la instituția emitentă cât și cu prezumția de veridicitate.
Prin decizia Curții Constituționale nr. 183/08.05,2003, publicată în Monitorul 1 nr. 425/17.06.2003 s-a statuat faptul că, prevederile O.G. nr.2/2001 sunt constituționale și în deplin acord cu dispozițiile art. 6 din CHIX), deoarece permit persoanei interesate să se adreseze justiției, cât și să îi fie respectate garanțiile procesuale, generale și speciale, prevăzute de acest text.
Prin urmare, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un act autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate până la proba contrară ce revine celui care contestă actul respectiv.
Totodată, intimata a solicitat să se țină cont de faptul că, înscrisurile de la dosar se coroborează nemijlocit cu constatarea personală a faptei de către agentul de poliție, precum și cu actul constatator al contravenției.
Constatarea personală a agentului de poliție semnifică aprecierea nemijlocită de către acesta a acțiunilor și inacțiunilor ilicite, a gradului de pericol social, a circumstanțelor contravenției, a celorlalte împrejurări care țin de fapta sau persoana contravenientului pentru a putea stabili fapta săvârșită și ari aplica regimul juridic corespunzător.
De asemenea, au fost respectate de către agentul constatator, atât dispozițiile ari, 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sancțiunea aplicată în cauză fiind de 1000 de lei.
Față de cele expuse mai sus, intimata consideră că măsurile luate de agentul constatator sunt adecvate unei astfel de situații, motiv pentru care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de contravenție ca legal și temeinic întocmit.
La întâmpinare, intimata a anexat procesul verbal de verificare în baza de date contravenții 2.3.1 din 20.02.2015, procesul verbal de contravenție contestat, procesul verbal de afișare din 12.01.2015, raportul agentului constatator din 17.02.2015.
La termenul de judecată din data de 04.05.2015, instanța a procedat la audierea martorului H. M. G., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ din data de 11.01.2015 întocmit de intimata D. – Secția 20 Poliție, contestatorul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1.000 lei, pentru aceea că, în aceeași dată, în jurul orelor 22:53, a fost observat când deranja liniștea publică prin strigăte și țipete și adresa injurii în prezența minorilor, faptă prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și sancționată de art. 3 alin. (1) lit. b) din aceeași lege (proces-verbal – fila 3).
În drept, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat și constată că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor care reglementează condițiile pentru încheierea sa valabilă, și anume dispozițiile art. 17 din același act normativ.
În privința temeiniciei procesului-verbal, persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În cauză, fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții în domeniul ordinii și liniștii publice.
Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 privind sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, constituie contravenție „săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice”.
Susținerea contestatorului, în sensul că nu a adresat injurii niciunei persoane în data de 11.05.2015, încercând doar să determine agenții de poliție să aplice o amendă unor persoane care se amenințau între ele cu acte de violență în fața clădirii în care acesta locuiește, nu au fost pe deplin susținute de declarația martorului H. M. G..
Astfel, martorul a arătat că este posibil ca petentul să fi avut un ton mai ridicat în prezența organelor de poliție, întrucât nu aude foarte bine, și sunase în prealabil la 112 pentru a reclama niște indivizi care tulburau liniștea publică în fața imobilului în care petentul și martorul locuiesc (declarație martor – fila 34).
În aceste condiții, instanța reține că, prin probele administrate, contestatorul nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal.
Pe de altă parte, potrivit art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Constatând că pericolul social al faptei reținute în sarcina contestatorului nu este unul ridicat, precum și faptul că nu s-a invocat de către intimată existența unor fapte similare în cazierul contravențional al petentului, instanța apreciază că o amendă contravențională în cuantumul maxim prevăzut de lege, de 1.000 lei, nu reprezintă o sancțiune proporțională cu pericolul social al faptei, urmând să admită în parte plângerea contravențională și să dispună înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei aplicată prin procesul-verbal . nr._/11.01.2015 cu sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei, ce reprezintă minimul special al amenzii prevăzut de art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 61/1991.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de contestatorul I. M. – E., CNP_0, domiciliat în București, ., sector 6 în contradictoriu cu intimata D. – Secția 20 Poliție, cu sediul în București, Calea Victoriei nr.19, sector 3.
Dispune înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei aplicată prin procesul-verbal . nr._/11.01.2015 cu sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.05.2015.
P. GREFIER
Red. DD / Tehnored. MM
4ex/07.07.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 3188/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3214/2015.... → |
|---|
