Plângere contravenţională. Sentința nr. 2076/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2076/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 2076/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2076
Ședința publică de la data de 16.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. D.
GREFIER: M. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect plângere contravențională, privind pe P. A. în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata, prin consilier juridic P. I., cu delegație aflată la fila 53 din dosar, lipsind contestatoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, având în vedere soluționarea conflictului negativ de competență, consideră că este competentă să soluționeze cererea.
Instanța acordă cuvântul intimatei asupra estimării duratei procesului.
Intimata, prin consilier juridic, estimează durata procesului la 3 luni.
În temeiul art. 238 Cod Procedură Civilă, instanța estimează durata procesului la 2 luni.
Instanța acordă cuvântul intimatei pentru propunerea de probe.
Intimata, prin consilier juridic, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 258 Cod de Procedură Civilă încuviințează pentru contestatoare și pentru intimată proba cu înscrisuri.
Instanța acordă cuvântul intimatei pe fondul cauzei.
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea procesului verbal de contravenție și a dispoziției de ridicare, ca fiind legale și temeinice pentru considerentele pe care le-a invocat, pe larg, în cuprinsul întâmpinării. Arată că situația de fapt menționată de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal este susținută de planșele fotografice efectuate la fața locului. Procesul verbal a fost întocmit în termenul legal prevăzut de art. 13 alin. 1 din OG. 2/2001, respectiv în termenul de 6 luni de la săvârșirea faptei, în conformitate cu procedura stabilită de art. 39 din OUG nr. 195/2002. Modelul procesului verbal este cel prevăzut de art. 181 din HG nr. 1391/2006, Anexa 1D. Contestatoarea nu a indicat și probat vreo vătămare care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție, astfel cum reține și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 23/2007. În ceea ce privește legalitatea și temeinicia dispoziției de ridicare, învederează instanței că prezumțiile de legalitate, veridicitate și autenticitate de care se bucură acest act administrativ, nu au fost înlăturate în prezenta cauză. Toate argumentele cu privire la negalitatea H.C.L. Sector 6 nr. 14/2009, invocată de reclamantă sunt irelevante, având în vedere că acest act normativ a fost abrogat de H.C.L. Sector 6 nr. 4/2010. Pentru aceste considerente, solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea procesului verbal și a dispoziției de ridicare, ca fiind legale și temeinice.
Instanța rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 10.04.2014, sub nr._, contestatoarea P. A. în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector, a formulat plângere împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 31.03.2014 încheiat de agentul constatator Gîrd P., prin care a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal sus-menționat și, pe cale de consecință, anularea măsurii de sancționare cu 4 puncte-amendă, în valoare de 320 RON, și cu 3 puncte de penalizare, obligarea D.G.P.L Sector 6 la repararea prejudiciului material cauzat prin emiterea dispoziției de ridicare a autoturismului cu nerespectarea reglementărilor incidente în aceasta materie, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.
În motivarea plângerii, contestatoarea a arătat că, în data de 06.11.2013, la ora 15:57, a staționat voluntar autoturismul cu nr. de înmatriculare_ la ieșirea de pe . circulație pe dublu sens care face legătură între . Crângași nr. 24-26, în sectorul 6, Municipiul București.
La ora 16:10, s-a întors la locul staționării autoturismului, unde a constatat ca acesta dispăruse. În aceasta situație a apelat serviciul de urgență 112, apel în urma căruia a fost informată că, urmare a staționării neregulamentare, autoturismul a fost ridicat de „firma de ridicări auto” și depozitat la sediul acesteia din București, .. 14-16, sector 6.
Aflând acest lucru, s-a îndreptat de urgență la adresa indicată mai sus menționată, în vederea recuperării autoturismului. Aici, a fost întâmpinată de un agent de poliție care i-a înmânat Comunicarea . nr._ din 06.11.2013, semnată de agentul constatator Gîrd P., prin care i se solicitau de către Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 datele de identificare ale persoanei căreia îi încredințase autoturismul, dar fără a fi precizată aplicarea unei sancțiuni pentru încălcarea prevederilor legale pentru staționarea pe drumurile publice sau încadrarea juridică a faptei și fără a fi informată că procesul-verbal de constatare a contravenției îi va fi trimis prin poștă la domiciliu.
Ulterior semnării acestei comunicări, a fost informată că, pentru a i se elibera autoturismul, era necesară achitarea pe loc a unei taxe de 677,32 RON. În aceste condiții, a solicitat de la agentul de poliție care i-a înmânat comunicarea informații în legătura cu temeiul legal în baza căruia operatorul S.C. ILCOR AUTO ECO S.R.L. a efectuat operațiunea de ridicare a autoturismului și în baza căruia este autorizată să condiționeze eliberarea autoturismului de plata unei astfel de taxe. Răspunsul la această întrebare a fost unul extrem de evaziv, în sensul ca S.C. ILCOR AUTO ECO S.R.L. este autorizată să efectueze ridicarea autoturismelor și că nu există nicio posibilitate prin care să îi fie eliberat autoturismul fără achitarea taxei de 677,32 RON. Fiind constrânsă la plata taxei de 677,32 RON în vederea recuperării autoturismului, a achitat aceasta taxa pentru care i s-a eliberat factura . MLF nr._ din data de 06.11.2013.
Totodată, i-a fost înmânată și Dispoziția de ridicare . nr._, completată de către același agent constatator Gîrd P. în calitate de polițist local din cadrul DGPL Sector 6, dispoziția nefiind însă semnată si de reprezentantul operatorului S.C. ILCOR AUTO ECO S.R.L.
În data de 01.04.204, deci după aproape 5 luni, a primit prin poștă la adresa de domiciliu, procesul-verbal . nr._ de constatare a contravenției, completat de către același agent constatator Gîrd P. în calitate de polițist local din cadrul DGPL Sector 6, la data de 31.03.2013, ora 08:05. Prin acest proces-verbal, contestatoarea a fost sancționată pentru fapta comisă în data de 06.11.2013, și anume „staționarea neregulamentară” cu auto nr._ . De asemenea, prin procesul-verbal mai sus amintit, a fost sancționată cu 4 puncte de amendă, în cuantum de 320 RON și 3 puncte de penalizare, fără a fi dispusă măsura ridicării autoturismului.
În principal, contestatoarea a solicitat anularea procesului-verbal sus-amintit, deoarece nu respectă condițiile de formă impuse de lege și, pe cale de consecință, anularea măsurii de sancționare cu 4 puncte-amendă, în valoare de 320 de RON, și cu 3 puncte de penalizare și restituirea sumei de 160 RON achitată cu titlu de amendă către bugetul local.
Contestatoarea a arătat că din conținutul procesului-verbal lipsesc cu desăvârșire mențiunile privind ocupația și locul de muncă al contravenientului, deși exista obligația legală imperativă ca acestea să fie menționate, ceea ce constituie un motiv temeinic de anulare a acestuia. A precizat că sancțiunea ce intervine pentru lipsa acestor mențiuni este nulitatea absolută, nulitate ce nu poate fi acoperită în niciun fel, întrucât afectează serios prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal pe care înțelege să îl atace.
În al doilea rând, un alt motiv de anulare al procesului-verbal îl reprezintă neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 16 alin. (7) din O.G. 2/2001, referitoare la posibilitatea contravenientului de a formula obiecțiuni la procesul-verbal respectiv. Agentul constatator avea obligația de a o încunoștința despre dreptul său de a formula obiecțiuni cu privire la conținutul procesului-verbal respectiv, precum și de a consemna în procesul-verbal acest aspect. Or, dreptul său constituit prin efectul legii de a formula obiecțiuni a fost complet ignorat prin completarea procesului verbal în lipsa sa, acesta fiindu-i transmis prin poștă.
Lipsa consemnării obiecțiunilor contravenientului în textul procesului-verbal duce la nulitatea acestuia, nulitate care nu poate fi acoperită în nici un fel, conform art. 16 alin. (7) teza a II-a din O.G. nr. 2/2001.
În al treilea rând, se impune anularea procesului-verbal prin care i s-a aplicat sancțiunea sus-menționată dat fiind că în cuprinsul acestuia agentul constatator nu a realizat o descriere suficientă a faptelor pe care susține că subsemnata le-ar fi săvârșit și nu a realizat nici o mențiune referitoare la împrejurările în care fapta a fost săvârșită. Sancțiunea pentru această neregularitate a procesului-verbal este cuprinsă în art. 17 din O.G. 2/2001, conform căruia “Lipsa mențiunilor privind a faptei săvârșite și a atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu”. Descrierea faptei contestatoarei s-a limitat la „a staționat neregulamentar”, fără să se arate nici un alt element de fapt care ar fi putut circumstanția împrejurările în care fapta s-ar fi săvârșit. De asemenea, nu s-a realizat o descriere clară a locului unde a fost săvârșită fapta a cărei săvârșire i se impută, în dreptul rubricii „locul săvârșirii” fiind notat „inters. C.. Crângași, Nr. 24-26 cu al. Acces”. Din acest proces-verbal, nu reiese nici măcar dacă fapta a fost săvârșită în sectorul 6 sau într-un alt sector al Bucureștiului, ceea ce ar fi însemnat că S.C. ILCOR AUTO ECO S.R.L. nu ar fi fost abilitată din punct de vedere teritorial de a proceda la ridicarea mașinii.
Chiar și în condițiile în care s-ar reține în sarcina contestatoarei nerespectarea vreunor dispoziții legale, prezentarea fidelă a situației de fapt și a condițiilor în care a săvârșit fapta ar fi dus Onorata instanță la concluzia că subsemnata nu a avut - în mod obiectiv - posibilitatea de a adopta o altă conduită. Lipsa unui număr suficient de locuri de parcare din zona respectiva reprezintă cauza situațiilor de acest gen, în care conducătorii auto sunt nevoiți să parcheze în locuri „mai puțin permise”.
În al patrulea rând, procesul-verbal a cărui anulare s-a solicitat cuprinde mențiunea „Nu a fost de față nici un martor deoarece constatarea s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic”.
În acest sens, fapta a fost constată și înregistrată pe suport foto/video, deci prin mijloace tehnice, motiv pentru care procesul-verbal de constatare a contravenției ar fi trebui să îmbrace o altă formă decât cea care i-a fost comunicată la data de 01.04.2014.
Astfel, potrivit art. 181 din Regulamentul din 4 octombrie 2006 de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: „(1) In situația in care fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut in anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor si stabilirea identității conducătorului de vehicul.
Or, în ceea ce o privește, nu a fost respectat conținutul prevăzut pentru acest formular, ceea ce poate duce la concluzia că a fost utilizat un alt formular de proces-verbal. Nerespectarea condițiilor de formă în ceea ce privește încheierea unui proces-verbal de contravenție duce la nulitatea sa.
Prin urmare, procesul-verbal de constatare a contravenției săvârșită de contestatoare a fost întocmit fără respectarea prevederi lor legale, procesul-verbal criticat fiind unul nelegal, și pe cale de consecință, a solicitat să se dispună anularea acestuia și, pe cale de consecință, a sancțiunilor dispuse în cadrul acestuia, inclusiv restituirea sumei de 160 RON achitată cu titlu de amendă către bugetul local prin chitanța nr._ din data de 01.04.201 (în anexă).
Ca urmare a situației de fapt expuse mai sus, contestatoarea a solicitat să se constate faptul că măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului a fost dispusă cu nerespectarea procedurii legale, și în consecință impunerea taxei de eliberare a autoturismului s-a efectuat în lipsa unui temei legal, ceea ce atrage obligarea D.G.P.L. Sector 6 la repararea prejudiciului material ce i-a fost cauzat, și anume, plata sumei de 677,32 RON achitată în vederea eliberării autoturismului.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal trebuie menționat că un proces-verbal de constatare și de sancționare a contravenției nu poate face, prin el însuși, dovada existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces-verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției. Prin urmare, subsemnatei nu mi se poate reține sarcina dovezii celor constate în procesul-verbal a cărui anulare o solicit.
În sprijinul susținerilor sale se află atât dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care fac parte integrantă din dreptul intern al României încă din anul 1994, în baza articolului 11 din Constituția României.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudența sa (Cauza Maszini c. României, hotărârea din 21.09.2006) că normele juridice ce sancționează astfel de fapte au caracter general și că urmăresc un scop preventiv și represiv, aceste criterii (alternative) fiind suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal.
Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere și garanțiile procesuale recunoscute și garantate de acest articol. Pe cale de consecință trebuie recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 al Convenției, printre care și prezumția de nevinovăție.
Beneficiind de prezumția de nevinovăție, rezultă că petenta, deși are această facultate, nu este obligată să își dovedească nevinovăția, sarcina probei revenind intimatei, acesta fiind partea în litigiu care trebuie să facă dovada că aspectele consemnate în procesele-verbale de contravenție sunt întemeiate și corespund realității. Prin urmare, intimata trebuie să facă dovada celor reținute în procesul-verbal.
Contestatoarea a solicitat să se pună în vedere intimatei să depună la dosarul cauzei Nota de constatare întocmită de agentul comunitar prin care s-a dispus ridicarea autoturismului, astfel cum este prevăzuta de Anexa nr. 3 a H.C.L.S. 6 nr. 14/29.01.2009, precum și planșa video/foto care atestă că a „staționat neregulamentar” în locul indicat.
Pentru toate aceste considerente, contestatoarea a solicitat anularea procesul-verbal pentru motivele arătate mai sus ca nelegal și, în cazul în care intimatul nu va face dovada celor reținute în procesul-verbal, ca netemeinic.
În subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.
Astfel, având în vedere lipsa de pericol social a faptei, a consecințelor negative în urma faptei (nu s-a produs nici un accident, nu au existat vătămări ale unor persoane sau prejudicii), precum si circumstanțele personale ale contravenientului (buna conduita a subsemnatei si lipsa oricăror abateri de acest gen ale subsemnatei, anterioare faptei respective), se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului. Pentru acestea, contestatoarea a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicată cu măsura avertismentului și, pe cale de consecință, obligarea intimatei DGPL Sector 6 la repararea prejudiciului material cauzat constând în „taxa” de 677,32 RON achitată către S.C. ILCOR AUTO ECO S.R.L., la care se adaugă dobânda legală.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 5, 6, 7, 15, 16, 17, 19, 21 alin. 3, 26 alin. (1), 38 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, dispozițiile art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002, precum și art. 12-14 ale H.C.L.S. 6 nr. 14/29.01.2009.
În dovedirea plângerii, contestatoarea a depus în copie următoarele înscrisuri: procesul-verbal . nr._ din data de 31.03.2014, chitanța pentru creanțele bugetelor locale nr._/01.04.2014, comunicare . nr._/06.11.2013, dispoziția de ridicare . nr._/06.11.2013, factura . MLF nr._ din data de 06.11.2013.
La data de 23.04.2014, prin compartimentul registratură, contestatoarea a depus la dosar cerere completatoare prin care a solicitat să se dispună anularea ca nelegală a dispoziției de ridicare . nr._ din data de 06.11.2013, obligarea pârâtei la repararea prejudiciului material cauzat prin emiterea dispoziției de ridicare . nr._ din data de 06.11.2013, prin restituirea sumei de 677,32 lei reprezentând taxa pe care a fost obligată să o plătească către . SRL pentru recuperarea autoturismului, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 160 lei reprezentând amenda contravențională achitată în termenul de 48 de ore cu chitanța nr._/01.04.2014 dispusă prin procesul verbal . nr._/31.03.2014 a cărui anulare a solicitat-o în cererea principală.
La data de 16.05.2014, intimata a depus întâmpinare la cererea de chemare în judecată, având ca obiect anularea procesului-verbal . nr._/ 31.03.2014, a dispoziției de ridicare . nr._/ 06.11.2013, precum și obligarea D.G.P.L. S6 la repararea prejudiciului material în cuantum de 677,32 lei și la restituirea sumei de 160 lei achitată cu titlu de amendă, prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a instituției pe capătul de cerere privind obligarea D.G.P.L. S6 la restituirea sumei de 160 lei, achitată cu titlu de amendă la DITL Sector 6, conform chitanței .-10-Nr._ din data de 05.05.2014, având în vedere faptul că sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice se fac venit integral la bugetele locale, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (4) din O.G. nr. 2/2001.
Pe fond, intimata a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, pe toate capetele de cerere, ca neîntemeiată.
În fapt, în data de 06.11.2013, în jurul orelor 1608, polițiștii locali din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6, care-și desfășurau activitatea pe zona de competență, au constatat faptul că vehiculul marca Renault, având numărul de înmatriculare_, era staționat neregulamentar pe colțul intersecției .. 24-26 cu alee acces.
Fapta sus-menționată constituie contravenție, fiind prevăzută de art. 143 lit. a)coroborat cu art. 142 lit. f) din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. (2) coroborat cu art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din O.U.G nr. 195/2002, și sancționată cu 4 puncte amendă, în cuantum de 320 lei și 3 puncte penalizare.
În ceea ce privește legalitatea și temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat următoarele:
a)În ceea ce privește legalitatea actului constatator, acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 16 si art. 17 din O.G nr. 2/2001- privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, fapt ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată O.U.G. nr. 195/2002 și H.G nr. 1391/2006.
b)Cât privește sancțiunea aplicată, consideră că aceasta se încadrează în limitele prevăzute de lege și a fost individualizată în mod legal și corect față de gradul de pericol social al faptei și împrejurările de săvârșire a acesteia, ținând cont de criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. 2/2001, polițiștii locali aplicând amendă în cuantum de 320 lei.
c)în ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, conform art. 34 din O.G. nr.2/2001, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie și face dovada până la proba contrară, tăcută prin mijloacele de probă prevăzute de lege, probă care nu a fost făcută în cazul de față, iar în concluzie prezumția nu a fost răsturnată.
În conformitate cu dispozițiile art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010, Poliția locală constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar.
Din planșele foto efectuate la fața locului în data de 06.11.2013, în intervalul orar 1602-1608. cu un aparat foto certificat, reiese faptul că autoturismul marca Renault, având nr. de înmatriculare_ . a staționat neregulamentar pe colțul intersecției .. 24-26 cu alee acces.
În ceea ce privește argumentul contestatoarei, care a invocat lipsa mențiunilor privind ocupația și locul de muncă al contravenientului din cuprinsul procesului-verbal de contravenție, intimata a precizat faptul că modelul procesului-verbal de contravenție utilizat în prezenta speță, prevăzut de art. 181 din H.G. nr. 1391/2006 și Anexa nr. 1D la același act normativ, nu prevede obligativitatea acestor mențiuni.
Faptul că petenta nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni la procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională întrucât acesta a fost încheiat în lipsa contravenientei, ulterior identificării persoanei care a utilizat vehiculul, în conformitate cu procedura reglementată de dispozițiile art. 39 din O.U.G nr. 195/2002. Chiar dacă s-ar admite faptul că i-a fost încălcat dreptul contestatoarei de a formula obiecțiuni, precizăm că nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 nu este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute, precum și faptul că petenta nu a indicat și probat vreo vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, fapt reținut și de Î.C.C.J. prin Decizia nr. 22/2007.
Argumentul contestatoarei, care invocă insuficienta descriere a faptei, este neîntemeiat întrucât agentul constatator a efectuat o descriere completă a faptei, cu indicarea locului săvârșirii faptei, a datei și intervalului orar a staționării neregulamentare, a mărcii și numărului de înmatriculare al vehiculului, precum și a modalității în care a staționat vehiculul. Faptul că polițistul local a indicat în mod corect locul săvârșirii contravenției ca fiind intersecția .. 24-26 cu alee acces, artere de circulație care se află situate pe raza teritorială a Sectorului 6.
Susținerea petentei, care a afirmat că modelul procesului-verbalde contravenție nu respectă forma prevăzută de dispozițiile art. 181 din H.G. nr. 1391/2006, este neîntemeiată având în vedere că modelul procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională respectă forma prevăzută de dispozițiile art. 181 H.G. nr. 1391/2006, și care se regăsește în Anexa nr. 1D, specific cazului în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat.
Dispozițiile H.C.L. S6 nr. 14/2009, invocate de către petentă, sunt inaplicabile prezentei cauze având în vedere că hotărârea de consiliu mai sus-menționată a fost abrogată de H.C.L. S6 nr. 4/2010.
Intimata a precizat faptul că procesul-verbal . nr._/ 31.03.2014 a fost întocmit în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, respectiv în termen de 6 luni de la data săvârșirii contravenției, ulterior identificării persoanei care a utilizat vehiculul, în conformitate cu procedura prevăzută de dispozițiile art. 39 din O.U.G. nr. 195/2002.
În ceea ce privește argumentul petentei care a afirmat faptul că procesul-verbalde contravenție nu încorporează nicio mențiune cu privire la măsura tehnico-administrativă a ridicării vehiculului staționat neregulamentar, invocând în sprijinul acestei teze dispozițiile art. 180 din H.G. nr. 1391/2006, menționăm faptul că dispozițiile invocate sunt inaplicabile prezentei cauze, având în vedere că măsura ridicării vehiculului a fost dispusă prin dispoziția de ridicare PL nr._/ 06.11.2013, procesul-verbal de contravenție fiind întocmit ulterior identificării persoanei care a utilizat vehiculul, în forma prevăzută de dispozițiile art. 181 din H.G. nr. 1391/2006, model specific cazului în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat.
Referitor la solicitarea contestatoarei privind înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, a apreciat că reindividualizarea sancțiunii contravenționale ar conduce la neîndeplinirea scopului pentru care s-a dispus aplicarea sancțiunii amenzii, întrucât, din conținutul cererii de chemare în judecată, reiese faptul că petenta nu a recunoscut contravenția constatată, și implicit nu a înțeles rațiunea pentru care a fost sancționată contravențional. Referitor la argumentul care privește conduita corectă a petentei până în prezent, intimata a precizat faptul că este nesusținut, având în vedere că nu a fost depus cazierul contravențional în sprijinul acestui criteriu care ar fi putut fi avut în vedere de către instanță la reindividualizarea sancțiunii.
Referitor la capătul de cerere privind anularea dispoziției de ridicare . nr._/ 06.11.2013, intimata a învederat faptul că dispoziția de ridicare este un act administrativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, cu respectarea dispozițiilor legale. Intimata a menționat faptul că dispoziția de ridicare se bucură de prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate.
Măsura ridicării, transportului și depozitării în locuri special amenajate a fost efectuată în fapt de către operatorul autorizat S.C. ILCOR ALTO ECO S.R.L., pentru care acesta a încasat suma de 677,32 lei.
Intimata a precizat faptul că argumentele contestatoarei invocate în susținerea nelegalității actului administrativ individual, respectiv dispoziția de ridicare contestată, întemeiate pe dispozițiile H.C.L. S6 nr. 14/2009 sunt inaplicabile prezentei cauze având în vedere faptul că această hotărâre de consiliu a fost abrogată de H.C.L. S6 nr. 4/2010.
Intimata a arătat că Nota de constatare/ fișa vehiculului este întocmită, potrivit dispozițiilor art. 9 din Anexa nr. 2 la H.C.L. S6 nr. 4/2010, de către angajatul operatorului autorizat S.C. Ilcor Auto Eco S.R.L., care are obligația de a comunica o copie de pe aceasta, la cerere, deținătorului legal al vehiculului.
În ceea ce privește capătul de cerere în pretenții, privind obligarea D.GP.L. S6 la repararea prejudiciului material în valoare de 677,32 lei, intimata a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat, având în vedere faptul că petenta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale a instituției.
Pentru considerentele mai sus-invocate, intimata a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/ 31.03.2014, precum și a dispoziției de ridicare . nr._/ 06.11.2013, ca fiind temeinice și legale.
În drept, intimata a invocat dispozițiile C. pr. Civilă, O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 155/2010, O.U.G. nr. 195/2002, H.G. nr. 1391/2006. H.C.L. S6 nr. 4/2010 și a tuturor celorlalte acte normative menționate în cuprinsul prezentei întâmpinări.
În susținerea întâmpinării, intimata a anexat copii de pe procesul verbal de contravenție, comunicare . nr._/06.11.2014, dispoziția de ridicare . nr._/06.11.2013, notă de constatare . nr._/06.11.2013.
Prin sentința civilă nr. 5727/30.06.2014, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința civilă nr. 178 din data de 27.01.2015, pronunțată în dosarul nr._/3/2014, Curtea de Apel București-Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Pe rolul Judecătoriei Sectorului 6, cauza a fost înregistrată la data de 25.02.2015 sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt,prin procesul-verbal . nr._/31.03.2014 s-a constatat săvârșirea de către contestator a contravenției constând în faptul că, la data de 06.11.2013, în intervalul orar 16:02-16:08, la intersecția dintre Calea Crângași nr. 24-26 cu o alee de acces, a staționat neregulamentar cu autovehiculul marca Renault cu nr. de înmatriculare_ pe colțul intersecției, faptă incriminată de art. 142 lit. „f” și 143 lit. „a” din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aplicându-i-se contestatorului o amendă în cuantum de 320 de lei și 3 puncte de penalizare (proces-verbal – fila 12).
La aceeași dată, autoturismul condus de contestator a fost ridicat în urma dispoziției de ridicare . nr._/06.11.2013 (fila 15).
Plângerea contravențională împotriva acestui proces-verbal a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Referitor la legalitatea procesului – verbal de contravenție, instanța constată că acesta conține toate mențiunile ale căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută conform dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, agentul constatator a făcut mențiunile corespunzătoare cu privire la numele, prenumele și calitatea sa, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită data și locul comiterii acesteia.
Instanța reține că fapta contravențională a fost descrisă în mod corespunzător, indicându-se toate elementele necesare pentru individualizarea faptei, inclusiv locul și ora săvârșirii acesteia.
Instanța reține că singurele mențiuni a căror lipsă poate atrage nulitatea procesului-verbal sunt cele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, orice altă lipsă putând atrage cel mult nulitatea relativă a acestuia, în măsura în care se face dovada unei vătămări.
În cauză, mențiunile din procesul-verbal cu privire la faptă, data și locul săvârșirii acesteia, sunt suficiente pentru ca instanța să poată aprecia asupra temeiniciei procesului-verbal și pentru ca petentul să poată contesta fapta, iar petentul nu a făcut dovada unei vătămări cauzate de lipsa altor elemente în procesul-verbal, cum ar fi ocupația și locul de muncă al contravenientului.
De asemenea, valabilitatea procesului-verbal nu depinde de indicarea, în cuprinsul acestuia, a măsurii ridicării autovehiculului, întrucât o astfel de mențiune nu este prevăzută de lege și nici nu este obligatorie luarea unei astfel de măsuri pentru întocmirea procesului-verbal. În plus, necomunicarea note de constatare în baza căreia a fost emisă dispoziția de ridicare nu are consecințe cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție.
Instanța va respinge, ca neîntemeiată, susținerea contestatorului în sensul că i-a fost încălcat dreptul de a formula obiecțiuni, prevăzut la art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001. Astfel, instanța reține că, în speță, fapta a fost constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice de constatare, fiind aplicabile dispozițiile speciale, derogatorii, ale art. 181 și 109 din RA al O.U.G. nr. 195/2002, care prevăd că în situația în care procesul verbal este întocmit în lipsa contravenientului, fapta fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice (aparat foto), acesta va avea forma specială, prevăzută în anexa 1D, din care lipsește rubrica privind obiecțiunile contravenientului. În plus, în cazul constatării faptei prin mijloace tehnice, după cum se consemnează și în procesul-verbal, nu este necesară prezența la întocmirea procesului-verbal a unui martor asistent.
De asemenea, instanța reține că procesul-verbal a fost întocmit în conformitate cu dispozițiile speciale, derogatorii, ale art. 181 din R.A. al O.U.G. nr.195/2002, art. 109 din Codul rutier și anexa 1 D la R.A. al O.U.G. nr.195/2002.
În privința temeiniciei procesului-verbal, persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal . nr._/31.03.2014, instanța apreciază că fapta contestatorului constatată prin procesul-verbal întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 143 lit. a) și art. 142 lit. f) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002.
În acest sens, instanța constată că, în cauză, contestatorul a parcat autoturismul său pe calea Crângași, în dreptul intersecției cu o cale de acces. Acest fapt nu a fost contestat de către petent în prezenta cauză, acesta limitându-se la indicarea unor motive care, în opinia sa, atrag nelegalitatea procesului-verbal.
Potrivit art. 142 lit. f) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, se interzice oprirea voluntară a vehiculelor în intersecții, inclusiv cele cu circulație în sens giratoriu, precum și în zona de preselecție unde sunt aplicate marcaje continue, iar în lipsa acestora, la o distanță mai mică de 25 m de colțul intersecției, iar potr. art. 143 lit. a) din același act normativ se interzice staționarea voluntară a vehiculelor în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța constată că, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Sub acest aspect, instanța apreciază că, în raport de circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei, nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate, amenda fiind aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată, cu consecința menținerii procesului-verbal . nr._/31.03.2014.
De asemenea, constatând că reclamanta nu a indicat motive care să conducă la nulitatea dispoziției de ridicare . nr._/06.11.2013 sau a unei fapte ilicite a intimatei, care să justifice repararea prejudiciului de 170 lei, procesul-verbal contestat fiind menținut, instanța, în temeiul art. 1357 C.Civ. și urm., va respinge capetele de cerere privind anularea dispoziției de ridicare și obligarea intimatei la plata sumei de 677,32 lei, ce neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge plângerea formulată de contestatoarea P. A., CNP_, domiciliată în București, ., ., etaj 1, apartament 8, sector 6 în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, cu sediul în București, ., sector 6, ca neîntemeiată.
Respinge capetele de cerere privind anularea dispoziției de ridicare și obligarea intimatei la plata sumei de 677,32 lei, ce neîntemeiate.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.03.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
RED.DD/Thred.A.M.
4 ex/07.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1720/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2045/2015.... → |
|---|
