Plângere contravenţională. Sentința nr. 3403/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3403/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 3403/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3403
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: D. B.-J.
GREFIER: B. C.
Pe rol cauza civilă având ca obiect plângere contravențională, privind petentul U. D. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimata, prin consilier juridic C. M.-D., lipsind petentul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că pricina se află la primul termen de judecată. În procedura administrativă intimata a depus întâmpinare. Petentul a depus răspuns la întâmpinare.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, în raport de art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001 și locul săvârșirii faptei consemnat în procesul-verbal contestat, instanța stabilește că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
La interpelarea instanței, intimata prin consilier, arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Instanța acordă cuvântul pe probe.
Intimata, prin consilier, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Nu se opune probei cu înscrisuri solicitate de petent.
Apreciind că proba cu înscrisuri îndeplinește condițiile prevăzute de art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv este admisibilă și de natură să conducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța o încuviințează ambelor părți.
Constatând că cererea se află în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pentru concluzii pe fond.
Intimata, prin consilier, solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată și respectiv menținerea procesului-verbal ca fiind temeinic și legal. Acesta a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă impuse de art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001. Petentul nu a adus probe și nici nu a invocat argumente prin care să răstoarne prezumția de legalitate a procesului-verbal. Nici prezumția de temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată, aceasta fiind întărită și de planșele foto și dispoziția de ridicare din care rezultă foarte clar staționarea neregulamentară a autoturismului petentului în stația mijloacelor de transport public local în regim de taxi.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța constată închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 05.01.2015, petentul U. D. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6, anularea procesului-verbal . nr._/09.12.2014 și, pe cale de consecință, anularea măsurii de sancționare contravențională cu 4 puncte - amendă în valoare de 360 lei, și cu 3 puncte de penalizare. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În motivarea cererii petentul a arătat că, în data de 01.09.2014, la ora 09:18, a staționat voluntar autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe Calea Plevnei nr. 136, sector 6, în stația destinată taxiurilor fiind vorba de un caz fortuit, în sensul că a transportat pe tatăl său, U. Ș., grav bolnav, la Spitalul M. 2001, în vederea internării. Astfel, a staționat în acel loc, deoarece era în apropierea spitalului, tatăl său având probleme cu deplasarea, urmând ca la scurt timp, să parcheze autovehiculul într-o parcare autorizată, prezența sa la spital fiind necesară pentru o perioadă mai mare de timp. S-a asigurat că prin staționarea în acel loc să nu împiedice circulația pietonală și auto.
A fost surprins de faptul că la data de 09.12.2014, la mai mult de 3 luni de la săvârșirea contravenției, i-a fost comunicat procesul-verbal contestat, prin care s-au dispus împotriva sa sancțiunile în cauză.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 5-7, art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, petentul a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar, în copie, următoarele: proces-verbal de constatare a contravenției . nr._/09.12.2014, plic expediție poștală, dispoziție de ridicare . nr._/01.09.2014, comunicare . nr._/01.09.2014, factură . nr._/01.09.2014, acte medicale.
Cererea a fost timbrată cu suma de 20 lei, conform chitanței aflate la fila 19.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că procesul-verbal cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, fapt ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată de OUG nr. 195/2002.
Sancțiunea contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute de lege și a fost individualizată în mod legal și corect față de gradul de pericol social al faptei și împrejurările de săvârșire a acesteia, ținând cont de criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, aceasta fiind de 4 puncte-amendă în cuantum de 268 lei.
Procesul-verbal se bucură de o prezumție relativă de temeinicie și face dovada până la proba contrară (faptele prevăzute fiind constatate prin mijloace tehnice certificate de către Poliția Locală Sector 6) făcută prin mijloacele de probă prevăzute de lege. probă care nu a fost făcută in prezenta cauză, contestatorul limitându-se la a contesta procesul-verbal fără a-și dovedi susținerile, prezumția nefiind astfel răsturnată.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. art. 205 Cod procedură civilă.
În dovedire, intimata a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar următoarele: planșe foto, dispoziția de ridicare . nr._/01.09.2014, nota de constatare . nr._/01.09.2014, comunicare . nr._/01.09.2014, proces-verbal . nr._/09.12.2014, recipisă confirmare de primire.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că prin staționarea autoturismului în stația taxi, ținând cont de împrejurările care l-au determinat să facă acest lucru, nu a creat o stare de pericol, așa cum încearcă intimata să acrediteze.
Petentul a arătat de asemenea că nu a contestat legalitatea procesului-verbal, ci a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._, întocmit de intimata Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6 la data de 09.12.2014, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 360 lei și 3 puncte penalizare, întrucât la data de 01.09.2014, în intervalul orar 09:18 - 09:25, a staționat voluntar autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe Calea Plevnei, în dreptul imobilului cu numărul 136, sector 6, în stația mijloacelor de transport public local în regim „taxi”, fapta fiind constatată cu mijlocul tehnic marca Nikon, seria_, având certificatul nr. 41/07.03.2012.
Fapta reținută de agentul constatator constituie contravenție, conform art. 143 lit. a coroborat cu art. 142 lit. g din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, fiind sancționată de art. 100 alin. 2 coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG nr. 195/2002.
Prin dispoziția de ridicare . nr._/01.09.2014, agentul constatator a dispus ridicarea vehiculului și depozitarea acestuia într-un loc special amenajat în conformitate cu prevederile art. 64 alin. 1 și art. 97 alin. 1 lit. d din OUG nr. 195/2002, raportat la art. 1 din Hotărârea Consiliului L. Sector 6 nr. 4/2010.
Potrivit notei de constatare . nr._, întocmită la fața locului de polițistul local, act ce a stat la baza emiterii dispoziției de ridicare, vehiculul petentului a fost staționat neregulamentar în stația mijloacelor de transport public local în regim „taxi”, amplasată pe Calea Plevnei nr. 136, sector 6.
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța reține că acesta respectă condițiile de formă prevăzute de art. 16 raportat la art. 17 din OG nr. 2/2001, fapta fiind descrisă în mod corespunzător pentru a fi încadrată în textul de lege care reglementează contravenția, respectiv art. 143 lit. a raportat la art. 142 lit. g din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, nefiind necesară descrierea altor împrejurări față de conținutul normei care descrie și sancționează fapta drept contravenție, intimata procedând la o individualizare corespunzătoare a sancțiunilor aplicate.
Deși petentul pretinde, în răspunsul la întâmpinare, că prin plângerea contravențională a solicitat doar înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, conținutul cererii introductive contrazice aceste susțineri.
Procesul-verbal a fost încheiat în termenul prevăzut de art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001, respectiv în 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Procesul-verbal a fost comunicat petentului în termenul prevăzut la art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001, respectiv în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Fapta contravențională reținută prin procesul verbal de contravenție a fost constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, potrivit prevederilor art. 109 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului României nr. 195/2002, ca atare menționarea unui martor în procesul verbal nu era necesară.
În ce privește măsura ridicării autoturismului aceasta a fost dispusă în mod independent de întocmirea procesului-verbal de contravenție, în temeiul art. 64 din OUG nr. 195/2002, însă chiar dacă această măsură administrativă nu apare menționată în procesul verbal de contravenție, nu afectează legalitatea și temeinicia acestuia în raport de art. 34 din OG nr. 2/2001, întrucât instanța analizează și dispune asupra sancțiunilor aplicate, măsura administrativă nefiind o sancțiune în sine, ci efectul constatării contravenției, având caracter accesoriu.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că petentul nu a răsturnat prin probele administrate prezumția de temeinicie a actului sancționator. Împrejurarea că sarcina probei revine persoanei sancționate contravențional, nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție asimilabilă dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile procesuale care decurg din aceasta.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de prezumția relativă de autenticitate și veridicitate până la proba contrară, dar aceasta nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Actul sancționator beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul contestatorului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Astfel după cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora inclusiv în materie penală pentru dovedirea vinovatei făptuitorului, daca sunt îndeplinite doua condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la apărare.
În ceea ce privește cauza A. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, sub aspectul pretinsei încălcări a articolului 6 pct. 1 CEDO, faptul că, în speță nu a existat un proces echitabil în ce-l privește pe contestatorul din cauza respectivă, întrucât la acea dată, legislația în materie contravențională prevedea între alte sancțiuni și pe aceea a închisorii contravenționale. Această sancțiune necesita datorită gravității sale asigurarea, în plan contravențional, a garanțiilor procesuale din materie penală inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție, fapt ce presupune că sarcina probei, în ce privește comiterea faptei de către persoana cercetată în cauză, aparține autorităților competente ale statului, nevinovăția acesteia fiind prezumată până la stabilirea contrariului. De asemenea în jurisprudența sa Curtea de la Strasbourg a arătat constant că pentru a determina dacă o anumită cauză intră sub incidența dispozițiilor privind asigurarea garanțiilor specifice materiei penale, inclusiv prezumția de nevinovăție, trebuie avute în vedere mai multe criterii alternative: calificarea faptei în dreptul intern, natura faptei incriminate, natura și gravitatea sancțiunii aplicate.
În speță, prezumția de temeinicie a actului sancționator nu a fost răsturnată, fapta fiind constatată prin mijloace tehnice omologate, conform art. 109 din OUG nr. 195/2002, din planșele fotografice depuse de intimată la filele 28 și 29 în dosar, rezultând că autoturismul cu numărul de înmatriculare_, s-a aflat în staționare, în data de 01.09.2014, în intervalul orar 09:18 – 09:25, pe Calea Plevnei, sector 6, în stația „taxi”.
În aceste condiții, instanța apreciază că petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, iar procesul-verbal este temeinic.
Petentul nu a demonstrat incidența în cauză a unuia din cazurile prevăzute la art. 11 din OG nr. 2/2001, de înlăturare a caracterului contravențional al faptei, în condițiile în care despre un caz fortuit nu se poate pune problema, în speță nefiind vorba de „un eveniment care nu putea fi prevăzut și nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs”, dar nici de o stare de necesitate, la care petentul apare că s-ar referi în cuprinsul cererii introductive, întrucât la dosar nu există nicio dovadă din care să reiasă că singura posibilitate de a parca autovehiculul era în respectivul loc, în stația taxi, câtă vreme în situația unui caz grav, petentul avea posibilitatea de a parca inclusiv în parcarea aflată în interiorul incintei spitalului.
În raport de modul în care petentul a încercat să minimizeze importanța faptei săvârșite, instanța reține că cererea sa de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului este neîntemeiată.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că plângerea contravențională este neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea privind petentul U. D., CNP_, cu domiciliul în București, . nr. 82, sector 3, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6, cu sediul în București, ., sector 6, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.05.2015.
Președinte, Grefier,
D. B.-J. B. C.
Red.DBJ/Thred...2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3435/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Pretenţii. Sentința nr. 3405/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
