Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3529/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3529/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 3529/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3529
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU
DIN DATA DE 13.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE C. C. Ș.
GREFIER E. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă privind pe reclamanta E. K. ROMANIA S.RL., în contradictoriu cu pârâtul C. C..
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu nu au răspuns părțile.
Procedura de citare – termen acordat fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul art. 94 lit. j Cod procedură civilă raportat la art. 107 și art. 1027 Cod procedură civilă, constată că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă să judece pricina față de valoarea obiectului cererii și domiciliul pârâtului.
Instanța, considerând proba cu înscrisurile depuse de reclamantă la dosar, ca fiind admisibilă și utilă, putând duce la dezlegarea în fond a cauzei, în temeiul art. 254-255 Cod de procedură civilă, o încuviințează, constatând proba deja administrată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise conform art. 394 Cod procedură civilă și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 02.12.2014, sub numărul_, reclamanta, . SRL, în contradictoriu cu pârâtul C. C., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea acestuia la plata sumelor de 305,86 RON debit principal, 305,68 de lei penalități de întârziere, 43,19 lei dobânzi legale care curg de la data de 25.10.2014 și 89,96 lei reprezentând taxă de reziliere.
Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 de lei, reprezentând taxă de timbru judiciar.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între Orange România SA și pârât s-a încheiat contractul de servicii de telecomunicații integrate_, în baza căruia i s-a atribut codul de abonat_. Prin semnarea Clauzelor contractuale de bază aferente contractului debitorul și-a dat acordul referitor la prevederile contractului și ale documentului Termeni și Condiții Generale. Reclamanta a arătat că documentul TCG face parte integrantă din contract conform prevederilor primului paragraf din Clauzele contractuale de bază, iar un exemplar al acestui document trebuia solicitat de către debitor la data încheierii contractului.
Totodată, reclamanta a învederat instanței faptul că, în conformitate cu condițiile generale ale contractului, ORANGE ROMÂNIA SA avea obligația să furnizeze servicii de telecomunicații, iar debitorul avea obligația să achite contravaloarea serviciilor prestate ,în baza facturilor emise, în termen de 14 zile calendaristice de la emiterea facturilor nr. JAF_/23.01.2012, JAE_/23.12.2011 și JAE_/23.11.2011 conform clauzelor contractuale referitoare la Facturare și Termene de Plată. Reclamanta arată că aceste facturi nu au fost achitate integral la termen, motiv pentru care s-au calculat penalități conform contractului până la concurența cu debitul principal, iar apoi s-au calculat dobânzi legale, conform OG 13/2011. Motivul solicitării acestora l-a reprezentat repararea integrală a prejudiciului suferit prin neplata serviciilor prestate. Astfel, penalitățile de întârziere reprezintă prejudiciul efectiv suferit de către reclamantă, care a fost evaluat de către părți anterior producerii sale, iar dobânzile legale reprezintă beneficiul nerealizat de către reclamantă datorită neachitării serviciilor prestate.
Reclamanta a mai menționat faptul că dreptul de creanța al ORANGE ROMÂNIA SA față de pârât provenind din contractul de abonament încheiat a fost cesionat către reclamantă, aceasta din urmă acționând în calitate de comisionar, achiziționând în nume propriu dar pe seama altor firme, altfel dreptul la acțiune pentru obținerea îndeplinirii obligației de plată corelative poate fi exercitat de către reclamantă.
De asemenea reclamanta a arătat că cesiunea a intervenit după data intrării în vigoare a noilor prevederi civile, supunându-se astfel acestora, sens în care a apreciat că devin aplicabile în prezenta cauză dispozițiile art. 117 din Legea 71/2011. Astfel, cesiunea a devenit opozabila debitoarei, conform art. 1579 Noul cod civil din momentul comunicării ei și prin înscrierea ei în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, sub nr. 2013-_ - OCA fiind îndeplinite totodată și condițiile de publicitate. Aceasta i-a fost notificata debitoarei printr-un înscris cu data certa moment din care se putea elibera de obligație numai prin efectuarea plății debitului către creditorul cesionar. În acest sens, potrivit art.19 alin.4 din Noul Cod Civil "Nimeni nu poate invoca faptul că nu a cunoscut dreptul, actul sau faptul supus publicității, dacă formalitatea de publicitate a fost legal îndeplinită".
Neputându-se soluționa pe cale amiabilă litigiul, în ciuda demersurilor efectuate în acest sens, reclamanta a ales calea acțiunii în justiție, arătând că se află în posesia unei creanțe certe, lichide și exigibile. Astfel, creanța este certă deoarece existența ei rezultă din actul de creanță - contractul însușit de ambele părți prin act sub semnătură privată, precum și din facturile emise și neachitate. În acest sens, debitorul și-a însușit clauzele contractuale prin semnătură pe contractul tip și pe anexa la acesta, declarând totodată că își însușește dispozițiile condițiilor generale aplicate de Orange România SA la acea dată.
De asemenea, reclamanta a arătat că, creanța rezultă și din facturile acceptate la plată. În ceea ce privește acceptarea, în cazul de față este una tacită. Astfel, pe de-o parte, în cazul concret al prestării de servicii de telefonie mobila este practic imposibilă acceptarea expresă tradiționala, prin semnătură, întrucât în conformitate cu dispozițiile ordinului 1077/2003 al Ministerului Finanțelor Publice, precum și în baza avizului Direcției de contabilitate generală a aceluiași Minister, nr. 145.592/05.05.1997 și a aprobării ANAF nr. 3252/01.02.2006, facturile se emit de către Orange România Sa într-un singur exemplar, un exemplar stocându-se electronic. Prin urmare, acceptarea facturilor în acest caz este imposibil să fie expresa,ci doar tacită, rezultând din faptul că facturile neachitate nu au fost contestate potrivit contractului, în scris, în termen de maxim două luni de la emitere.
În ceea ce privește caracterul lichid al creanței, reclamanta a arătat că aceasta poate fi determinată cu ajutorul actului de creanța - contractul semnat de către părți și facturile fiscale emise. Fiind un contract cu prestări succesive, lunar se emit facturi fiscale care, în domeniul prestării de servicii de telefonie mobilă au caracteristici derogatoriu de la regimul comun al actelor contabile, fiind emise într-un singur exemplar original pe suport de hârtie. În acest sens, recunoașterea facturilor se realizează prin necontestarea lor în termenul contractual acordat. De asemenea, clientul care reclamă ca nu a primit factura nu este exonerat de la plata sumei indicate. În fine, reclamanta a apreciat că se află în posesia unei creanțe exigibile față de faptul că la scadența facturilor, acestea nu au fost achitate.
Reclamanta a mai solicitat instanței să ia act de faptul că, în conformitate cu prevederile Art.1.9. alin.3 din documentul Termeni și Condiții Generale, prin semnarea contractului Clientul recunoaște că oricare și toate sumele cuprinse în facturile Orange România reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile.
În ce privește taxa de reziliere reclamanta a arătat că aceasta a fost calculată conform art. 1.16 din condițiile generale la contract, parte integrantă din acesta și reprezintă o despăgubire calculată ca procent de 100% din valoarea abonamentelor rămase de plătit până la termenul de 12 luni stabilit de părți ca durată contractuală, clauza neputând fi apreciată în condițiile Legii nr. 193/2000.
Față de cele învederate, reclamanta a solicitat instanței să emită hotărârea pentru suma de 744,51 RON, împotriva pârâtului C. C..
În drept, cerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1.025 și următoarele din Noul Cod de Procedura Civilă, privind Procedura cererilor cu valoare redusă, Titlul VI, Capitolul I privind Cesiunea de creanța - Noul Cod Civil.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: contractul de abonament încheiat între Orange România SA și debitor, facturile fiscale emise, modul de calcul al debitului, copiii certificate din Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare pentru dovada cesiunii, copie CI, delegație.
Prin precizările aduse cererii la data de 23.12.2014, reclamanta . SRL a învederat instanței faptul că Contractul cadru de cesiune de creanțe a fost încheiat pe data de 09.05.2013, intre: ORANGE ROMÂNIA SA, în calitate de cedent, E. INVESTMENT RO GMBH în calitate de cesionar și EOS KSI ROMÂNIA SRL. Din Preambul Contractul cadru de cesiune de creanțe reclamanta a arătat că reiese faptul că Orange România SA, cedează, transferă și vinde cesionarului E. Investment RO GMBH, urmând ca EOS KSI ROMÂNIA SRL în calitate de administrator al activelor să efectueze activități de recuperare cu privire la creanțele cedate. Astfel, cedentul prin natura activității comerciale pe care o desfășoară este titularul unor creanțe neachitate la scadență de către clienții săi, creanțe pe care dorește să le transfere cesionarului. Acesta din urmă a fost de acord să achiziționeze aceste creanțe împreună cu drepturile accesorii lor. În fine, cesionarul a împuternicit un Administrator al Activelor să gestioneze creanțele cedate și să realizeze serviciile de recuperare a creanțelor cedate. Prin urmare, având în vedere condițiile și declarațiile, garanțiile, promisiunile și acordurile conținute în Contractul - Cadru, părțile intenționând să fie angajate din punct de vedere juridic, ”Administratorul activelor” este acea entitate mandatată cu serviciile de recuperare creanțe desemnate de către cesionar.
Reclamanta a mai arătat că cesiunea a fost înregistrată la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare sub numărul 2013-_-OCA, iar acțiunea având ca obiect „cerere de valoare redusă" a fost introdusă conform Art.151, alin.2, NCPC.
În susținerea precizărilor, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: împuternicire de reprezentare juridică; Certificat ONRC;Contractul de cesiune din data de 09.05.2013; Extras Aviz din Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare și Notificarea cesiunii de creanța din data de 27.08.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Orange România Sa a încheiat cu pârâtul contractul contractul de servicii de telecomunicații integrate_/20.10.2011, în baza căruia i s-a atribut pârâtului codul de abonat_, în baza contractului reclamanta obligându-se să furnizeze pârâtului servicii de telefonie mobilă, iar pârâtul să achite în termen de 14 zile calendaristice contravaloarea facturii pentru serviciile prestate, potrivit dispozițiilor cuprinse la art. 5 din clazele contractuale de bază.
În baza relațiilor contractuale ORANGE ROMÂNIA SA a prestat pârâtului servicii de telefonie mobilă potrivit facturilor nr. JAF_/23.01.2012, JAE_/23.12.2011 și JAE_/23.11.2011 în valoare de 305,68 lei reprezentând contravaloarea abonamentului lunar pentru perioada 22.11._12. Suma reprezentând contravaloare servicii de telefonie mobilă prestate a fost identificată în ce privește certitudinea si lichiditatea acesteia în factuile menționate mai sus, scadenta plătii fiind reglementata prin contract.
Creanța a fost cesionata reclamantei în cauza la data de 9.05.2013, după cum rezulta din avizul Arhivei Electronice de Garanții Reale Mobiliare din data de 18.11.2014-fila 51, din care reiese ca cesiunea a fost înregistrată la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare la data de 13.06.2013, fiind incidente prevederile art. 1580 din noul cod civil care reglementează comunicarea cesiunii către debitor odată cu cererea de chemare în judecată.
Având în vedere înscrisurile depuse la dosar, instanța apreciază că, sub aspectul debitului principal, reclamanta a făcut dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile, constatate printr-un înscris care obligă în mod valabil părțile, necontestat de către pârât – contractul de prestării servicii de telefonie mobilă, fiind incidente prevederile art. 1270 din noul cod civil aplicabil la data nașterii raporturilor juridice dintre părți.
Cererea reclamantei nu este întemeiată în ce privește penalitățile de întârziere, însă este fondată în ce privește dobânda legală solicitată, având în vedere lipsa unei clauze penale care să fie stipulată în contract (în acest sens, înscrisul denumit “termeni și condiții generale pentru utilizarea abonamentelor Orange” nefiind semnate de pârât), fiind incidente prevederile art. 1535 din codul civil raportat la prevederile art. 3 din OG nr. 13/2011.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata taxei de reziliere, instanța îl va respinge ca neîntemeiat.
Astfel, instanța reține că prevederea contractuală de care se prevalează reclamanta în susținerea acestui capăt de cerere este cuprinsă în înscrisul denumit “termeni și condiții generale pentru utilizarea abonamentelor Orange” ca nu este semnat de pârât, ca atare nu pot fi applicate dispozițiile art. 1.16 din înscrisul menționat, iar pe de altă parte, dispozițiile contractuale în baza cărora reclamanta solicită obligarea pârâtului la plata taxei de reziliere se referă la rezilierea, ori reclamanta nu a probat faptul ca ar fi reziliat contractul sau ca ar fi fost exprimată manifestarea de voință a reclamantei în sensul rezilierii contractului în condițiile art. 1516 și următoarele din codul civil, neadministrând nicio probă in acest sens, ca atare pretențiile sale solicitate cu acest titlu vor fi respinse ca neîntemeiate.
Față de cele arătate in precedent, instanța va admite în parte cererea reclamantei, iar în temeiul art. 1030 din codul de procedura civila va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 305,68 lei reprezentând contravaloare servicii prestate și neachitate, precum și dobânda legală aferentă calculată în conformitate cu prevederile art. 3 din OG nr. 13/2011 de la data scadenței plății, 7.12.2011 și până la data achitării integrale a debitului.
În conformitate cu prevederile art. 451 C.pr.civ., instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 50 lei constând în taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta EOS KSI ROMÂNIA SRL, cu sediul în București, ..10A, sector 2, înregistrată la ONRC sub nr. J40/_/2002, CUI_, în contradictoriu cu pârâtul C. C., domiciliat în București, ., ., ., CNP_.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 305,68 lei reprezentând contravaloare servicii prestate și neachitate, precum și dobânda legală aferentă calculată în conformitate cu prevederile art. 3 din OG nr. 13/2011 de la data scadenței plății, 7.12.2011 și până la data achitării integrale a debitului.
Respinge ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere și a taxei de reziliere.
Obligă pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru în sumă de 50 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. CȘ/ Tehnored. PAS
4 ex/
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 3509/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Pretenţii. Sentința nr. 3521/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
