Pretenţii. Sentința nr. 3435/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3435/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 3435/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 3435
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 11.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. D.
GREFIER: E. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect anulare act - dispoziție de ridicare, privind pe reclamantul C. M. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție Locală S. 6.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pârâta Direcția Generală de Poliție Locală S. 6, prin consilier juridic B. M., cu delegație depusă la fila 38 din dosar, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea instanței intimata prin consilier juridic arată că își susține excepția necompetenței materiale a Judecătoriei S. 6 București.
Instanța aduce la cunoștința reprezentantului intimatei faptul că petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, după care acordă cuvântul intimatei pe excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6, invocată de către intimată, prin întâmpinare.
Intimata, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției, considerând că instanța competentă să soluționeze cererea este Tribunalul București conform prevederilor art. 95 pct. 4 din C.p.c. coroborat cu art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6, invocată de către intimată, prin întâmpinare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. 6 București, la data de 28.01.2015 sub nr._, reclamantul C. M. a chemat în judecată civilă pe pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ S. 6, cu sediul în București solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună în principal, anularea dispoziției de ridicare . nr_ din data de 14.01 2015, întocmită de Consiliul Local al S. 6 Politia Locală S. 6 și obligarea pârâtei la repararea prejudiciului material cauzat prin emiterea dispoziției de ridicare a autoturismului cu nerespectarea reglementărilor incidente în această materie și în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.
În fapt, reclamantul a arătat că, în data de 14.01.2015 de la ora 9.23 pana la ora 9.29 (când i-a fost ridicat autoturismul) a staționat voluntar autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe .. 143, în Municipiul București, adiacenta spitalului CF NR 1 WITING unde urma să se interneze, întrucât suferă de boala coronariană, infarct miocardic cu implant de stent, este diabetic insulino dependent si macroangiopatrie diabetică de membre inferioare. A arătat că a parcat pe carosabil foarte aproape de un semn cu înscrisul TAXI, fiind o stație de taxi nefuncțională, niciodată aici neparcând vreun taxi, deoarece spitalul nu dispune de parcare. Deși in dispoziția de ridicare nu s-a menționat exact locul in care a parcat pe carosabil sau pe trotuar, nu a obturat in niciun fel circulația publica, nu a existat nici un însemn cu oprirea interzisa si faptul ca a trebuit sa își amâne internarea chiar si cu câteva ore pentru rezolvarea problemelor cu ridicarea autoturismului punându-i-se in pericol sănătatea, pentru acestea a considerat că, D.G.P.L si CONSILUL LOCAL S. 6 a săvârșit un abuz asupra sa.
La ora 11,00 s-a întors la locul staționării autoturismului, unde a constatat ca acesta dispăruse, împreună cu alte autoturisme parcate în aceeași zonă.
In aceasta situație a apelat serviciul de urgență 112, în urma căruia a fost informat că, urmare a staționării neregulamentare, autoturismul a fost ridicat de S.C. ILCOR AUTO ECO S.R.L. și depozitat la sediul acestora din București, .-252, sector 6.
Aflând acest lucru, s-a îndreptat de urgență la sediul unității mai sus menționate, în vederea recuperării autoturismului. Aici, a fost întâmpinat de un agent de poliție locala care i-a înmânat o Comunicare, prin care i se aducea la cunoștință că urma sa fie sancționat pentru nerespectarea prevederilor art. 143 lit. a coroborat cu art. 142 lit. g din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002, precum si cu H.C.L. sector 6 nr.4/2010 întrucât autoturismul său a fost depistat staționând în mod neregulamentar, iar procesul - verbal de constatare a contravenției si cuantumul amenzii cat si cate puncte penalizare, urma sa îi fie trimis la domiciliu prin poștă .>
Ulterior semnării acestei comunicări, a fost informat că, pentru a i se elibera autoturismul, era necesară achitarea pe loc a unei taxe de 677,32 lei. În aceste condiții, a solicitat de la agentul de poliție locala care i-a înmânat comunicarea, informații în legătura cu temeiul legal in baza căruia S.C. ILCOR AUTO ECO S.R.L. a efectuat operațiunea de ridicare a autoturismului și în baza căruia este autorizată să condiționeze eliberarea autoturismului de plata unei astfel de taxe.
Răspunsul la aceasta întrebare a fost unul extrem de evaziv, în sensul ca S.C. ILCOR AUTO ECO S.R.L. este autorizată să efectueze ridicarea autoturismelor și ca nu există nicio posibilitate prin care sa îi fie eliberat autoturismul, fără achitarea taxei de 677,32 lei.
Reclamantul a mai menționat că, dialogul cu agentul de poliție locala la fața locului în legătura cu plata taxei de 677,32 lei a fost unul extrem de anevoios.
Văzându-se, așadar, constrâns de plata taxei de 677,32 lei în vederea recuperării autoturismului, a achitat aceasta taxă, pentru care i s-a eliberat Factura . MLF nr_.
Prin acest dispoziție de ridicare, a fost sancționat pentru fapta comisă în data de 14.01.2015, și anume „staționarea neregulamentară” cu auto nr._ .
Reclamantul a solicitat, în principal, anularea dispoziției de ridicare mai sus menționata, restituirea sumei de 677,32 lei achitată către S.C. ILCOR AUTO SERV ECO S.R.L., judecarea în lipsa sa și anularea amenzii și a punctelor de penalizare și în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.
În susținere, a solicitat proba cu înscrisuri pe care le-a anexat cererii,(f. 5-8).
La data de 11martie 2015, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ S. 6, cu sediul în București, în temeiul art. 201 și următoarele din C. Proc. Civ., a formulat întâmpinare, la acțiunea formulată împotriva Dispoziției de Ridicare ., nr._, încheiată în data de 14.01.2015, solicitând respingerea acesteia pe toate capetele sale, ca neîntemeiată și nesusținută
Pârâta a solicitat ca, în temeiul dispozițiilor art. 197, art. 200 și următoarele din C. pr. Civilă să i se pună în vedere reclamantului să timbreze/cererea de chemare în judecată potrivit dispozițiilor art. 16 litera a și b din OUG nr 80/2013, sub sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată și în temeiul dispozițiilor art.193 C pr. civilă și art. 12 din L nr 554/2004
să anexeze cererii de chemare în judecată dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile, pentru a putea invoca prin întâmpinare, dacă este cazul, excepția neîndeplinirii procedurii prealabile.
În temeiul dispozițiilor art. 248 alin 1 C.p.c., a solicitat admiterea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6, pentru următoarele considerente:
Dispoziția de ridicare este un act administrativ individual. în înțelesul dispozițiilor art. 2 alin. 1 litera c din Legea nr. 554/2004, îndeplinind toate condițiile prevăzute de acesta.
Anularea actului administrativ individual și repararea pagubei cauzată prin acesta, nu pot face decât obiectul unei acțiuni în contenciosul administrativ, astfel cum reiese din dispozițiile art. 1 alin 1 din Legea nr. 554/2004.
În concluzie, fiind lămurită natura juridică a cererii dedusă judecății a considerat că instanța competentă să judece prezenta cauză este Tribunalul București Secția a II a C. potrivit dispozițiilor art. 95 pct. 4 din C. pr. civilă și art. 10 alin. 1 și 3 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care a solicitat admiterea excepției astfel cum a fost formulată și să se dispună înaintarea dosarului la instanța superioară administrativ - fiscală specializată, spre competentă soluționare.
În temeiul dispozițiilor art. 248 alin 1 C.p.c., a solicitat de asemenea admiterea excepției netimbrării cererii de chemare în judecată conform prevederilor art. 16 litera a și b din O.U.G. nr. 80/2013 și ale art. 17 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste considerente, pârâta a solicitat admiterea excepției netimbrării acțiunii, având în vedere faptul că reclamantul nu a făcut dovada achitării taxei de timbru și în temeiul dispozițiilor art. 197 C. pr. Civilă, și să se dispună anularea cererii de chemare în judecată pe toate capetele acesteia (anulare act administrativ individual și repararea pagubei pricinuită prin acesta) ca netimbrată.
În temeiul dispozițiilor art. 248 alin 1 C.p.c., a solicitat admiterea excepției lipsei plângerii prealabile în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Dispoziția de ridicare contestată este un act administrativ pe care petentul trebuia să-l conteste în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2011, privind procedura prealabilă, conform căruia dreptul la acțiune se naște numai după îndeplinirea condiției obligatorii a plângerii prealabile, respectiv după ce acesta a solicitat organului emitent sau celui ierarhic superior revocarea actului administrativ individual.
Menționăm că în conformitate cu prevederile art. 193 din C.p.c. și art. 12 din Legea nr 554/2004, reclamantul avea obligația de a anexa cererii de chemare în judecată dovada îndeplinirii procedurii prealabile administrative.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea excepției, astfel cum a fost formulată și respingerea cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă.
În temeiul dispozițiilor art. 248 alin 1 C.p.c., pârâta a solicitat admiterea excepției inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea amenzii contravenționale și a punctelor penalizare și a înlocuirii sancțiunii cu avertismentul, având în vedere faptul că pe de o parte, prin dispoziția de ridicare nu au fost aplicate sancțiuni contravenționale fiind dispusă numai măsura administrativă, iar pe de altă parte, instanța de judecată nu a fost investită cu soluționarea unei plângeri contravenționale îndreptată împotriva unui proces verbal de constatare si sancționare contravențională.
Numai judecătoria, în cadrul plângerii contravenționale ar putea dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale principale a amenzii contravenționale cu sancțiunea principală a avertismentului neexistând temei legal pentru înlocuirea unei măsuri administrative cu o sancțiune contravențională, datorită naturii juridice diferită a celor două, care atrage pe cale de consecință și un regim juridic distinct, pentru fiecare în parte.
Pe fondul acestui capăt de cerere, a solicitat respingerea sa ca neîntemeiat, pentru motivele de mai sus.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că, în data de 14.01.2015, o echipă operativă din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală S. 6, care-și desfășura activitatea în zona de competență, a identificat autoturismul condus de reclamant, marca Hyundai, cu numărul de înmatriculare_, utilizat de acesta, staționând neregulamentar pe ., în intervalul orar 09,23-09,29, în stația mijloacelor de transport public în regim de TAXI.
Pârâta a precizat că, la fața locului nu se afla conducătorul vehiculului, motiv pentru care proprietarul autoturismului, care a completat propriile date de identificare și a semnat comunicarea întocmită potrivit dispozițiilor art. 181 din RA al OUG nr.l95/2002 și art. 39 din OUG nr 195/2002, a recunoscut astfel că a utilizat autoturismul și implicit că a staționat în data ora și locul menționate în actul contestat.
Reclamantul a recunoscut în mod expres, la fila 1 din cererea de chemare în judecată, faptul că, a parcat vehiculul în locul menționat în dispoziția de ridicare, apreciind în mod neîntemeiat că staționarea a fost regulamentară, datorită necunoașterii legislației în vigoare.
Pârâta a menționat că, în conformitate cu prevederile art. 7 lit. h și art. 22 din Legea nr. 155/2010, raportate la dispozițiile art. 142 lit. g și art. 143 lit. a din H.G. nr. 1391/2006, prin dispoziția de ridicare emisă in rem, a fost aplicată măsura ridicării autoturismului staționat neregulamentar, urmând ca după prelucrarea datelor obținute cu mijloacele tehnice și pe baza datelor comunicate de proprietarul vehiculului, în termenul prevăzut de art. 13 din OG nr 2/2001 să fie întocmit in personam și procesul verbal de sancționare contravențională.
În ceea ce privește capătul de cerere principal, prin care a fost solicitată anularea actului administrativ individual administrativ, a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat și nesusținut, deoarece Dispoziția de ridicare contestată a fost întocmită in rem cu respectarea prevederilor legale în vigoare la data dispunerii măsurii tehnico - administrative, respectiv a art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010 și ale art. 143 lit. a raportat la art. 142 lit. g din R.A. O.U.G. nr. 195/2002 a ridicării autoturismului și în mod temeinic.
Măsura administrativă a fost aplicată în temeiul dispozițiilor art. 64 și 97 din OUG nr. 195/2002, ca urmare a constatării staționării neregulamentare.
Prin O.U.G. nr. 69/2007 a fost abrogată din cuprinsul art. 64 al O.U.G. nr. 195/2002 condiția ca vehiculul să constituie un obstacol pentru circulația pe drumul public pentru a fi dispusă măsura, iar în prezent, oportunitatea aplicării se verifică prin însăși legalitatea aplicării acesteia, simpla staționare neregulamentară fiind suficientă.
Reclamantul nu a invocat si dovedit încălcarea vreunei dispoziții legale care ar putea atrage nulitatea actului contestat și nici nu a administrat probe din care să reiasă netemeinicia acestuia, respectiv existența unei alte situații de fapt decât cea menționată în dispoziția de ridicare care reiese și din înscrisurile și mijloacele materiale, administrate de către D. S 6.
A mai învederat pârâta faptul că, prin biletul de ieșire din spital, reclamantul nu a făcut dovada existentei vreunei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei prevăzută de art. 11 din O.G. nr 2/2001, a vreunei cauze justificative sau de neimputabilitate prevăzute de art. 18-22 și de art. 23-31 din C. pen.
Din biletul de ieșire reiese faptul că reclamantul a fost internat din data de 14.01.2015 până în data de 21.05.2015, însă acesta a achitat personal taxa de ridicare în data de 14.01.2015 la ora 14, 39, astfel cum reiese din factura și bonul fiscal și ulterior, a ridicat vehiculul, tot în data de 14.01.2015, ocazie cu care a semnat de primire pentru dispoziția de ridicare.
Tot din biletul de ieșire din spital, în care nu se menționează ora emiterii, mai reiese faptul că, reclamantul a fost internat ulterior momentului la care a ridicat vehiculul din parcul auto, deci după ora 14,39.
Astfel, dacă reclamantul a fost in măsură să se deplaseze la parcul auto să achite taxa si să ridice vehiculul (nefiind împiedicat de bolile de care suferă), trebuie recunoscut faptul că, nici nu a fost obligat să staționeze neregulamentar, iar în speță nu a existat nici una dintre situațiile legale exoneratoare de răspundere la momentul la care vehiculul a staționat cu nerespectarea prevederilor legale.
Pârâta a menționat, că este de notorietate faptul că pe Calea Plevnei, vis a vis de Spitalul M., există amenajată o parcare cu plată care în permanență are locuri libere, deoarece mentalitatea unor conducători auto este aceea de a face economie de câțiva lei, pe care cu certitudine ar trebui să-i cheltuiască pentru achitarea locului de parcare, cu prețul posibilității de a fi sancționat contravențional.
Cu alte cuvinte, reclamantul și-a asumat riscul de a fi sancționat contravențional, crezând că poate nu va fi descoperită si sancționată fapta sa, pentru a face o economie de câțiva lei, pentru plata locului de parcare.
În ceea ce privește capătul de cerere accesoriu prin care a fost solicitată obligarea D. S 6 la repararea prejudiciului material în cuantum de 677,32 lei, pârâta a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat și nesusținut, deoarece reclamantul nu a invocat și nu a probat îndeplinirea condițiilor legale obligatorii cerute cumulativ pentru angajarea răspunderii administrative, respectiv: existenta unui prejudiciu material, a linei fapte ilicite, legătura de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta ilicită precum și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
In speță, reclamantul nu a dovedit faptul că dispoziția de ridicare a fost emisă (fapta ilicită) în mod culpabil (vinovăția) cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare sau în mod neîntemeiat.
Suma achitată nu reprezintă un prejudiciu, ci o obligație legală stabilită în sarcina deținătorului vehiculului de către art. 64 din O.U.G. nr. 195/2002, aceasta acoperind contravaloarea operațiunilor de ridicare, transport și depozitare a vehiculului efectuate de operatorul autorizat S.C. ILCOR AUTO ECO SRL, care a încasat suma respectivă, plata acesteia fiind cauzată de propria faptă ilicită a reclamantului, ca urmare a nerespectării normelor legale cu privire la staționare.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (factura depusă de reclamant) reiese faptul o altă persoană a încasat taxa de ridicare, transport și depozitare, respectiv operatorul autorizat S.C. ILCOR AUTO ECO SRL și nu D. S 6.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată pe toate capetele acesteia ca neîntemeiată și nelegală, menținerea Dispoziției de ridicare, aceasta fiind întocmită în mod legal și temeinic și pe cale de consecință respingerea și a capătului de cerere accesoriu prin care reclamantul a cerut obligarea D. S 6 la repararea prejudiciului material în cuantum de 677.32 lei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului de procedură Civilă, pe dispozițiile Legii nr. 155/2010 privind Poliția Locală, pe dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 - privind circulația pe drumurile publice, pe dispozițiile H.G. nr. 1391 privind aprobarea Regulamentului de Aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, și pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 contenciosului administrativ.
În susținere a solicitat proba cu înscrisuri, pe care le-a anexat cererii, respectiv: dispoziție de ridicare, notă de constatare, comunicare, mijloace materiale de probă - planșe foto și delegație.
La data de 30 martie 2015, reclamantul C. M. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea cererii, astfel cum a fost formulată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În cauză, contestatorul a învestit instanța cu un capăt principal de cerere, constând în anularea dispoziției de ridicare . nr._/14.01.2015 și cu un capăt accesoriu de cerere constând în obligarea DIRECȚIEI GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ S. 6 la repararea prejudiciului material în cuantum de 677,32 lei cauzat prin emiterea dispoziției de ridicare.
Potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.
Dispoziția de ridicare reprezintă un act administrativ potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 care definesc actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Având în vedere dispozițiile legale mai sus, instanța constată că dispoziția contestată reprezintă un act administrativ cu caracter individual emis de o autoritate publică locală, respectiv Direcția Generală de Poliție Locală, în regim de putere publică.
Raportat la aceste considerente și la obiectul prezentei cererii, prin care instanța de judecată este chemată să se pronunțe asupra valabilității unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, instanța constată că în cauză devin incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Astfel, capătul de cerere privind anularea dispoziției de ridicare, atrage competența materială a Tribunalului București, potrivit art. 10 alin. 1 din legea mai sus menționată. De asemenea, potrivit art. 123 C.p.c., cererile accesorii se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială a altei instanțe.
În consecință, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București, invocată intimată și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Municipiului București– Secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Dispune declinarea cauzei, având ca obiect anulare act formulată de reclamantul C. M., domiciliat în comuna Clinceni, .. 8, jud. Ilfov, în contradictoriu cu pârâtele: DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ S. 6, cu sediul în București, ., sector 6 în favoarea Tribunalului București – Secția contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.DD/Thred GM
4 ex/17.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3423/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3403/2015.... → |
|---|
