Plângere contravenţională. Sentința nr. 4161/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4161/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 4161/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4161
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: I. D. M.
GREFIER: E. C. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul M. I. A., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – Secția 20 Poliție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, a răspuns contestatorul, prin reprezentant-mandatar M. D., care depune la dosar procura autentificată sub nr. 1631/14.05.2015 de BNP P. R. M., lipsind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata nu a depus la dosar dovezile de comunicare a procesului-verbal, după care:
Instanța procedează la legitimarea mandatarului contestatorului, M. D., care prezintă CI . nr._, CNP_.
La interpelarea instanței, reprezentantul contestatorului arată că nu are studii juridice.
Contestatorul, prin reprezentant, depune la dosar o cerere intitulată întâmpinare.
Instanța califică susținerile din cererea intitulată întâmpinare, depusă la dosar de contestator, ca fiind note scrise, având în vedere că întâmpinarea este actul procedural pe care-l face intimata, iar dl. M. I. A. are calitatea de contestator.
Instanța constată că intimata trebuia să depună la dosar dovezile de comunicare a procesului-verbal către contestator, ceea ce nu a făcut și față de susținerile contestatorului din plângere, califică aceste susțineri ca fiind invocarea excepției prescripției executării sancțiunii față de faptul că nu a fost comunicat contestatorului procesul-verbal.
Contestatorul, prin reprezentant, arată că nu a știut de existența acestui proces-verbal. Nu i-a fost comunicat procesul-verbal nici prin afișare și nici prin poștă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru propunere de probe.
Contestatorul, prin reprezentant, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, considerând proba cu înscrisuri, solicitată de contestator, prin reprezentant și de intimată, prin întâmpinare, ca fiind admisibilă și concludentă, putând duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 255 și art. 258 alin. 1 Cod de procedură civilă, o încuviințează.
În temeiul art. 255 și art. 258 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanța respinge proba testimonială, în cadrul căreia să fie audiat martorul I. D., ca nefiind pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
La interpelarea instanței, contestatorul, prin reprezentant, arată că dl. I. D. este vecinul de deasupra sa, care-l deranjează constant, reclamații, „găuri în tavan”, spunând că „acesta este persoană publică”
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe excepția prescripției executării sancțiunii amenzii, și în subsidiar, pe fond, în dezbateri.
Contestatorul, prin reprezentant, arată că în cauza de față contestă procesul-verbal încheiat la data de 16.08.2013. arată că a luat cunoștință de procesul-verbal la data de 21.11.2014, când a primit de la DITL somația de executare pentru neplata amenzii. Nu i-a fost adusă la cunoștință întocmirea procesului-verbal. Copia acestui proces-verbal a obținut-o în noiembrie 2014. În anii 2013 și 2014 a fost la finanțe unde a plătit impozitul și nu i s-a spus că are un rest de plată. Solicită constatarea netemeiniciei invocării excepției tardivității introducerii plângerii menționate. Solicită admiterea plângerii și anularea procesului-verbal.
Declarând dezbaterile închise, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrat pe rolul instanței la data de 23.12.2014, contestatorul M. I. A., în contradictoriu cu intimatul Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – Secția 20 Poliție, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal . nr._/16.08.2013.
În fapt, contestatorul a arată că în data de 24.44.2014 a primit la domiciliu somația nr._/11.11.2014 emisă de Consiliul Local Sector 6, Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 6, prin care era înștiințat că figurează în evidența fiscală cu o amendă aplicată prin procesul verbal pe care îl contestă.
Acesta precizează că nu are cunoștință de existența vreunei sancțiuni aplicate de poliție și nu i-a fost adus la cunoștință faptul că a fost întocmit un proces verbal.
De asemenea, menționează faptul că la data de 16.08.2013 a sosit un echipaj de poliție la domiciliu care i-a comunicat că s-a prezentat la solicitarea vecinului său D. I. pe motiv că a tulburat liniștea locatarilor, aspect nereal. Polițiștii sosiți la fața locului nu i-au adus la cunoștință că a încălcat vreo normă legală și nici că urmează a fi sancționat contravențional.
Contestatorul arată că din cuprinsul procesului verbal contestat, rezultă că în data de 16.08.2013 a tulburat liniștea publică prin strigăte și țipete și a adresat injurii numitului I. D., în prezența copiilor ce se aflau pe scara blocului. Pentru acestea s-a aplicat sancțiunea conform art. 3 pct. 1 din Legea 61/1991.
Acesta arată că procesul verbal contestat nu a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, respectiv încadrarea juridică a faptei s-a făcut conform art. 3 pct. 1 și potrivit art. 3 pct. 25 sau 26. Totodată, deși în cuprinsul actului constatator se menționează că faptele s-au realizat în prezența copiilor de pe scară, la rubrica martor nu este trecută nicio persoană și nici nu este specificat motivul.
În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 16, 19, 31 din OG nr. 2/2001.
În susținerea cererii, contestatorul a depus la dosar, în copie, procesul verbal de contravenție contestat, somația emisă de Consiliul Local Sector 6, Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 6.
La data de 17.02.2015, prin compartimentul registratură, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și menținerea procesului verbal contestat ca legale și temeinice.
În fapt, intimatul arată prin procesul-verbal de contravenție contestat, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptei prevăzută de dispozițiile art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (republicată), constând în aceea că la data de 16.08.2013, ora 15:35, în București, sector 6, ., a tulburat liniștea publică prin strigăte și țipete și a adresat injurii numitului I. D. în prezența copiilor care se aflau pe scara blocului.
Potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1. din Legea nr.61/1991 (republicată) reprezintă contravenție ,,săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.” Deci fapta reținută în sarcina petentului întrunește toate elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textul normativ redat anterior.
Intimatul arată că prin procesul-verbal de contravenție . nr._/27.07.2012, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptei prevăzută de dispozițiile art. 3 pct. 26 din Legea nr. 61/1991 (republicată), constând în aceea că, la data de 24.07.2013, în București, sector 6, Calea Giulești nr. 115, „a tulburat liniștea publică prin țipete și larmă în timp ce sa afla la domiciliu.”
Analizând legalitatea proceselor-verbale atacate, intimatul consideră că acestea întrunesc condițiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv dispozițiile art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. Astfel, actele constatatoare ale contravenției cuprind numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condițiile de formă cerute de lege.
Sub aspectul temeiniciei actului constatator, solicită a se avea în vedere dispozițiile art. 270 din codul de procedură civilă conform cărora „ înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii” coroborate cu dispozițiile art. 269 din Codul de procedură civilă conform cărora „ înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană. învestită, de stat cu autoritate publică, în forma si condițiile stabilite de lege; autenticitatea. înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea, consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului; este, de asemenea, autentic orice alt înscris emis de către o autoritate publică și căruia legea îi conferă acest caracter”.
De asemenea, în conformitate cu art. 249 din Codul de procedură civilă “cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”.
Mai mult decât atât, fapta contravențională descrisă în procesul - vebal contestat, este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ - actul fiind emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, coroborat cu prezumția de autenticitate - actul emanând de la instituția emitentă cât și cu prezumția de veridicitate.
Intimatul a făcut referire la decizia Curții Constituționale nr. 183/08.05.2003, la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Tribunalului București.
Prin urmare, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un act autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate până la proba contrară ce revine celui care contestă actul respectiv.
Totodată, solicită a se ține cont de faptul că, înscrisurile de la dosar se coroborează nemijlocit cu constatarea personală a faptei de către agentul de poliție, precum și cu actul constatator al contravenției.
Constatarea personală a agentului de poliție semnifică aprecierea nemijlocită de către acesta a acțiunilor și inacțiunilor ilicite, a gradului de pericol social, a circumstanțelor contravenției, a celorlalte împrejurări care țin de fapta sau persoana contravenientului pentru a putea stabili fapta săvârșită și a-i aplica regimul juridic corespunzător.
De asemenea, intimatul arată că au fost respectate de către agentul constatator, atât dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sancțiunile aplicate în cauză fiind 1000 de lei și respectiv avertisment.
În dovedirea cererii, intimatul a depus raportul agentului constatator și procesul verbal contestat.
La data de 02.03.2015, prin compartimentul registratură, contestatorul a formular răspuns la întâmpinare în combaterea susținerilor intimatului, împreună cu un set de înscrisuri, filele 45-66.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei proceselor-verbale, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 248 Cod procedură civilă, instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În speță, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.08.2013, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum total de 1.000 lei (f. 10).
În privința excepției prescripției executării sancțiunii amenzii, articolul 14 din OG 2/2001 stabilește că „executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de două luni de la data aplicării sancțiunii”.
Petentul nu a semnat procesul verbal, iar intimata nu a făcut dovada comunicării procesului verbal, deși i s-a solicitat expres aceasta (f. 75, 77-78).
Prin decizia nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii (publicată în Monitorul Oficial la data de 23.07.2013), s-a stabilit că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire”.
Înalta Curte a considerat că modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire. Este adevărat că din interpretarea gramaticală a normei, utilizarea conjuncției "sau" ar putea conduce la concluzia că legiuitorul nu a instituit o ordine de preferință, astfel încât s-ar putea recurge la oricare dintre cele două modalități, iar procedura de comunicare să fie considerată valabilă. Interpretarea gramaticală nu este însă suficientă, pentru că nu asigură respectarea dreptului la apărare și a garanțiilor instituite de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, cu privire la acuzațiile în materie penală.
Interpretarea și aplicarea dispozițiilor analizate urmează să se realizeze printr-o altă metodă, cea mai adecvată fiind interpretarea logică și sistematică, întrucât permite a se evidenția natura și importanța drepturilor ocrotite. Numai în ipoteza în care se consideră că îndeplinirea procedurii de comunicare prin afișarea actului se află într-un raport de subsidiaritate față de comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, se poate afirma că sunt respectate garanțiile procedurale.
Contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).
Decizia nr. 1.254 din 22 septembrie 2011 a Curții Constituționale confirmă ipoteza susținută, statuând că rațiunea comunicării prin poștă, cu aviz de primire, "constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a documentelor menționate [...]. Rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate".
Astfel, Înalta Curte a stabilit că procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului poate fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.
Astfel, instanța consideră că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nu a fost comunicat în condițiile art. 25 alin. 2 din OG 2/2001 și art. 27 alin. 1 din același act normativ, nici prin poștă cu aviz de primire și nici prin afișare în termen de două luni de la data aplicării sancțiunii.
Față de aceste considerente, instanța va admite excepția invocată, urmând să constata prescrisă executarea sancțiunilor amenzii în cuantum de 1.000 lei aplicată prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.08.2013 întocmit de intimat.
Având în vederea soluția dată excepției invocate, instanța reține că nu se impune analiza legalității și temeiniciei procesului verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției executării sancțiunii amenzii.
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul M. I. A., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., sector 6, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – Secția 20 Poliție, cu sediul în București, Calea Victoriei nr. 19, sector 3.
Constată prescrisă executarea sancțiunii amenzii în cuantum de 1.000 lei aplicată prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.08.2013 întocmit de intimat.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București, sub sancțiunea nulității, conform art. 471 Cod procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. I.M./ Dact. L.D.
05 exemplare
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 4213/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Pretenţii. Sentința nr. 4212/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
