Contestaţie la executare. Sentința nr. 456/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 456/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 456/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.456
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 22.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE M. D.
GREFIER A. B.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare-suspendare executare silită privind pe contestatorul Administratia Finanțelor Publice sector 6 Bucuresti reprezentata prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în contradictoriu cu intimata F. E. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata, reprezentată de apărător A. Popârtac, cu împuternicire avocațială la dosar, fila 19 din dosarul declinat, lipsind contestatorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței de judecată faptul că, la data de 20.01.2015, B. D. & D. a înaintat la dosar inscrisurile din dosarul de executare nr.1146/2012, după care,
Instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probe.
Intimata, prin apărător, având cuvântul pe aspectul propunerii de probe, solicită instanței de judecată încuviințarea probei cu înscrisuri.
În conformitate cu prevederile art.167 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți administrarea probei cu înscrisuri.
Instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei și pe cererea de suspendare a executării silite.
Intimata, prin apărător, solicită respingerea cererii de suspendare, întrucât apreciază că nu există niciun motiv temeinic care să impună suspendarea, din moment ce din actele de executare silită de la dosarul cauzei rezultă că a înștiințat executorul judecătoresc cu privire la conținutul hotărârii pronunțate în mod irevocabil în dosarul de contestație la executare silită prin care a fost admisă în parte contestația, doar în măsura în care se reduc cheltuielile de executare, în rest, executarea silită fiind menținută.
Având în vedere faptul că executorul judecătoresc a luat act de acestea și a refăcut actele de executare silită conform hotărârii Judecătoriei Sectorului 6 București pe această contestație la executare, apreciază că nu există nici un risc pentru cauzarea vreunui prejudiciu prin continuarea executării silite conform prevederilor sentinței irevocabile.
Pentru aceleași considerente, solicită respingerea contestației la executare, apreciind că în acest moment este o contestație lipsită de obiect din moment ce executorul judecătoresc s-a conformat cu privire la reducerea cuantumului cheltuielilor de executare. Arată că nu solicită cheltuieli de executare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 București la data de 10.11.2014, sub numărul de dosar_, contestatoarea Administratia Finanțelor Publice sector 6 Bucuresti reprezentata prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în contradictoriu cu intimata F. E. G., a formulat cerere de suspendare a executării silite și contestație la executare în dosarul de executare silită nr.1146/2012, aflat pe rolul B. „D. și D.”.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că, prin somația emisă de B. „D. și D.” în data de 03.11.2014 în dosarul de executare nr.1146/2012, înregistrată la Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice în data de 05.11.2014, organul fiscal a fost somat să achite creditoarei F. E. G. următoarele sume: 7914 lei, reprezentând debit conform sentinței civile nr._/16.12.2010 pronunțată de Judecătoria Sector 1 în dosarul nr._/299/2010, 386,99 de lei, cu titlu de actualizare a debitului principal, conform procesului-verbal de actualizare încheiat de B. D. și D. nr.1146/2012, și 2659,86 de lei, reprezentând cheltuieli de executare stabilite în baza procesului-verbal privind cheltuielile de executare nr.1146/2012.
Contestatoarea a arătat ca este scutita de plata cautiunii, ,,organele fiscale sunt scutite de taxe, tarife, comisioane sau cauțiuni pentru cererile, acțiunile și orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea administrării creanțelor fiscale, cu excepția celor privind comunicarea actului administrativ fiscal”.
Pe fondul cererii de suspendare a executării silite, contestatoarea a invocat următoarele argumente de fapt și de drept, menite să convingă instanța de judecată asupra necesității dispunerii unei atare măsuri.
În fapt, B. ,,D. și D.” a declanșat împotriva Administrației Sector 6 a Finanțelor Publice procedura de executare silită prin emiterea somației și a proceselor-verbale privind stabilirea cheltuielilor de executare și de actualizare a debitului în funcție de rata inflației emise în data de 04.07.2012 în dosarul de executare nr.1146/2012, la cererea creditoarei F. E. G., prin care s-a solicitat plata următoarelor sume: 7.914 lei, reprezentând cheltuieli de judecată conform sentinței civile nr._/16.12.2010 pronunțată de Judecătoria Sector 1 în dosarul nr._/299/2010 rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1926/23.06.2011 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III a civilă în dosarul nr._/299/2010, 386,99 lei, reprezentând actualizarea debitului principal conform procesului-verbal de actualizare încheiat de B. ,,D. și D.”, 2.659,86 lei, reprezentând cheltuieli de executare conform procesului verbal privind cheltuielile de executare nr.1146/2012/04.07.2012 încheiat de B. „D. și D.”.
Împotriva actelor de executare emise de B. „D. și D.” în dosarul de executare nr.1146/2012, contestatoarea a formulat contestație la executare care a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1, ulterior fiind declinată competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sector 6.
Prin sentința civilă nr.5936/12.06.2013 pronunțată în dosarul nr._ de către Judecătoria Sector 6, s-a admis în parte contestația la executare și s-a dispus modificarea procesului verbal nr.1146/2012/04.07.2012 emis în dosarul de executare nr.1146/2012, precum și somația și toate actele subsecvente efectuate în sensul că, cheltuielile de executare vor fi în cuantum de 1972,56 lei, compus din suma de 1030,10 lei, reprezentând onorariu executor judecătoresc la care se adaugă TVA în cuantum de 247,22 lei, cheltuieli de executare silită de 141 lei la care se adaugă TVA în cuantum de 33,84 lei, taxe judiciare și timbru judiciar de 20,60 lei și onorariu avocațial de 500 lei, redus potrivit art.274 alin.3 Cod procedură civilă.
În data de 05.11.2014, același executor judecătoresc, respectiv B. D. și D., la cererea creditoarei F. E. G. a înregistrat la Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice somația emisă în data de 03.11.2014 în dosarul de executare nr.1146/2012 însoțită de procesul-verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare nr.1146/2012/04.07.2012, prin care a solicitat la plată aceleași sume menționate anterior, cu toate ca prin sentința civilă pronunțată de Judecătoria Sector 6 s-a dispus modificarea procesului verbal nr.1146/2012/04.07.2012, precum și a somației și a tuturor actelor subsecvente.
Având în vedere cele sus menționate, contestatoarea a solicitat ca instanța de judecată să observe reaua-credință de care a dat dovadă executorul judecătoresc prin emiterea unui nou act de executare care a fost modificat de către o instanță de judecată, în speță Judecătoria Sector 6, prin pronunțarea sentinței civile nr.5936/12.06.2013 în dosarul nr._ .
În ceea ce privește verificările de fond ce trebuie avute în vedere de instanță în admiterea sau respingerea unei cereri de suspendare a executării silite, contestatoarea a apreciat că acestea trebuie să graviteze în jurul credibilității argumentelor expuse în contestație, a seriozității acestora.
Fără a prejudicia fondul cauzei, contestația în sine, judecătorul trebuie ca, similar materiei ordonanței președințiale, să pipăie acest fond, să verifice consistența susținerilor părților în aceste condiții, fără a antama fondul cauzei, contestatoarea a considerat că aspectele prezentate mai sus sunt susceptibile să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea procedurii de executare silită, motiv legal suficient și relevant pentru ca instanța de judecată să dispună suspendarea acesteia până la soluționarea contestației ia executare.
Mai mult, soluția suspendării executării silite se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără că astfel să se aducă atingere caracterului somației de act de autoritate publică, conform art.7 din Legea nr.36/1995.
Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al sentinței civile nr._/16.12.2010, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiției pentru a nu se trece la executarea silită, până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.
Având în vedere caracterul excepțional al măsurii de suspendare a executării silite și efectele juridico-sociale importante care s-ar declanșa prin continuarea executării silite, contestatoarea a solicitat fixarea unui termen scurt, în conformitate cu codul de procedură civilă potrivit cărora judecarea contestației se face de urgență și cu precădere
Contestatoarea a solicitat anularea procedurii de executare silită declanșată în dosarul de executare nr.1146/2012 de B. D. și D., la solicitarea creditorului F. E. G., ca fiind nelegale și netemeinice pentru următoarele considerente:
Actele emise în dosarul de executare nr.1146/04.07.2012 sunt vădit nelegale și netemeinice din perspectiva dispozițiilor art.371 ind.1 din Codul de procedură civilă cu modificările și completările ulterioare conform cărora „Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se duce la îndeplinire de bunăvoie. În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, acesta se aduce la îndeplinire prin executarea silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu prevede altfel.”
Așa cum s-a menționat în cuprinsul contestației la executare care a făcut obiectul dosarului nr._ care s-a aflat pe rolul Judecătoriei Sector 6, contestatoarea a învederat instanței următoarele:
Prin adresa înregistrată la Administrația Finanțelor Publice Sector 6 sub nr._/29.11.2011, creditoarea a solicitat punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._ pronunțată la data de 16.12.2010 de către Judecătoria Sector 1, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1926/23.06.2011 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a III a Civilă.
Prin adresa nr._/J/20.12.2011, instituția contestatoare a solicitat creditoarei, în conformitate cu OIVIFP nr.2626/2010 pentru aprobarea operațiunii operaționale PO 05.02 „verificarea și plata obligațiilor bănești stabilite prin hotărâri pronunțate de instanțele judecătorești pe teritoriul Statului Român” originalul sentinței civile nr._ pronunțată la data de 16.12.2010 de către Judecătoria Sector 1, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1926/23.06.2011 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, extras de cont bancar, precum și o copie după cartea de identitate.
Prin adresa nr.33/20.01.2012, înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București sub nr.7909/23.01.2012, creditoarea a comunicat că nu înțelege să se conformeze celor solicitate în conformitate cu prevederile OIVIFP nr.2626/2010 pentru aprobarea operațiunii operaționale PO-05.02 „verificarea și plata obligațiilor bănești stabilite prin hotărâri pronunțate de instanțele judecătorești pe teritoriul Statului Român”.
Contestatoarea a precizat că a întocmit la data de 02.02.2012 documentația necesară în vederea punerii în plată a titlurilor executorii sus menționate și a transmis-o spre avizare Direcției Generale Juridice din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.
Prin adresa nr._/07.03.2012 înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București sub nr._/12.03.2012, întreaga documentația i-a fost restituită contestatoarei, motivat de faptul că documentația anexată nu este în original.
Ulterior, cu adresa nr._/J/23.03.2012, a comunicat contestatoarei că documentația privind aprobarea punerii în executare a sentinței civile nr._/16.12.2010 pronunțată de Judecătoria Sector 1 în dosarul nr._/299/2010 și a deciziei civile nr. 1926/23.06.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă prin plata sumei de 7914 lei la care a fost obligată Administrația Finanțelor Publice Sector 6, a fost restituită de către Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generala Juridică, întrucât titlurile executorii nu au fost transmise în original.
Totodată, prin adresa sus menționată, instituția contestatoare a comunicat intimatei că, pentru a putea da curs solicitării sale, în conformitate cu OMFP nr. 2626/2010 pentru aprobarea operațiunii operaționale PO-05.02 „verificarea și plata obligațiilor bănești stabilite prin hotărâri pronunțate de instanțele judecătorești pe teritoriul Statului Român”și conform prevederilor art.2, 3 și 4 din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.1792/2002 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale.
De asemenea, contestatoarea a solicitat încă o dată creditoarei să se comunice originalul sentinței civile nr._/16.12.2010 pronunțată de Judecătoria Sector 1 în dosarul nr._/299/2009, definitivă și irevocabilă, investită cu formulă executorie, extras de cont bancar, din care să rezulte codul IBAN al contului în care se solicită plata, cu indicarea sucursalei/filialei băncii la care a fost deschis, copie carte de identitate.
B. D. și D. a declanșat împotriva Administrației Sector 6 a Finanțelor Publice procedura de executare silită prin emiterea somației și a proceselor-verbale privind stabilirea cheltuielilor de executare și de actualizare a debitului în funcție de rata inflației emise în data de 04.07.2012 în dosarul de executare nr.1146/2012, la cererea creditoarei F. E. G. prin care s-a solicitat plata următoarelor sume: 7.914 lei, reprezentând cheltuieli de judecată conform sentinței civile nr._/16.12.2010 pronunțată de Judecătoria Sector 1 în dosarul nr._/299/2010 rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1926/23.06.2011 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă în dosarul nr._/299/2010; 386,99 lei, reprezentând actualizarea debitului principal conform procesului-verbal de actualizare încheiat de B. D. și D.; 2.659,86 lei, reprezentând cheltuieli de executare conform procesului verbal privind cheltuielile de executare nr.1146/2012/04.07.2012 încheiat de B. D. și D..
Împotriva actelor de executare emise de B. D. și D. în dosarul de executare nr.1146/2012 instituția contestatoare a formulat contestație la executare, care a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1, ulterior fiind declinată competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sector 6.
Prin sentința civilă nr.5936/12.06.2013 pronunțată în dosarul nr._ de către Judecătoria Sector 6, s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoare și s-a dispus modificarea procesului-verbal nr.1146/2012/04.07.2012 emis în dosarul de executare nr.1146/2012, precum și somația și toate actele subsecvente efectuate, în sensul că, cheltuielile de executare vor fi în cuantum de 1972,56 lei, compus din suma de 1030,10 lei, reprezentând onorariu executor judecătoresc, la care se adaugă TVA în cuantum de 247,22 lei, cheltuieli de executare silită de 141 lei la care se adaugă TVA în cuantum de 33,84 lei, taxe judiciare și timbru judiciar de 20,60 lei și onorariu avocațial de 500 lei, redus potrivit art.274 alin.3 Cod procedură civilă.
În data de 05.11.2014, același executor judecătoresc, respectiv B. D. și D., la cererea creditoarei F. E. G., a înregistrat la Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice somația emisă în data de 03.11.2014 în dosarul de executare nr.1146/2012 însoțită de procesul-verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare nr.1146/2012/04.07.2012, prin care a solicitat plata aceleași sume stabilite prin procesul-verbal nr. 1146/1012/04.07.2012, cu toate că prin sentința civilă pronunțată de Judecătoria Sector 6 s-a dispus modificarea procesului-verbal nr. 1146/2012/04.07.2012, precum și a somației și a tuturor actelor subsecvente.
Având în vedere cele sus menționate, contestatoarea a solicitat ca instanta de judecată să observe reaua-credință de care a dat dovadă executorul judecătoresc prin emiterea unui nou act de executare care a fost modificat de către o instanță de judecată, în speță Judecătoria Sector 6 prin pronunțarea sentinței civile nr.5936/12.06.2013 în dosarul nr._ .
În concluzie, pentru motivele expuse anterior, contestatoarea a solicitat admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată și, drept consecință, să se dispună anularea actelor de executare emise de Biroul Executor Judecătoresc Asociați D. și D. în dosarul de executare nr.1146/2012.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 399 și următoarele din Codul de procedură civilă, OG nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.110/2007, Legea nr. 188/2000.
În dovedirea contestației la executare, contestatoarea a depus la dosar, în copie, extras de pe portalul Judecătoriei sector 6 București, adresa nr._ din data de 05.11.2014, proces-verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare nr.1146 din data de 04.07.2012, proces-verbal de actualizare a debitului în funcție de rata inflației, somație emisă la data de 03.11.2014, sentința civilă nr._/16.12.2010 pronunțată de Judecătoria sector 1 București si încheierea de ședință din data de 24.05.2012 pronunțată de Judecătoria sector 6 București.
La data de 26.11.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând ca pe baza probelor ce vor fi administrate în cauză să se dispună respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, respingerea capătului de cerere privind suspendarea executării ca neîntemeiat și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Față de capătul de cerere având ca obiect cererea de suspendare a executării silite, intimata a solicitat respingerea acestuia întrucât a apreciat că nu sunt întrunite condițiile privind urgența măsurii pentru preîntâmpinarea cauzării unui prejudiciu ce nu ar putea fi reparat.
În speță, actele de executare silită efectuate în dosarul de executare silită nr.1146/2012 aflat pe rolul B. D. & D. nu au fost desființate astfel cum, în mod greșit, a încercat să sugereze contestatoarea, ci contestația la executare ce a fost soluționată prin sentința nr. 5936/2013 a fost admisă în parte în sensul că au fost reduse cheltuielile de executare silita efectuate până în momentul pronunțării sentinței anterior rubricate la cuantumul de 1972,56 lei, menținând în rest formele de executare silită.
Având în vederea faptul că ANAF a înștiințat B. D. & D. cu privire la reducerea cheltuielilor de executare la cuantumul de 1972,56 lei și că executorul judecătoresc a luat act imediat de înștiințare și de punctul de vedere al creditoarei, făcând aplicarea întocmai a sentinței pronunțate de instanța de fond, intimata a considerat că, în speță, nu este îndeplinită condiția urgenței, aceasta nefiind incidentă atâta timp cât singura dispoziție a instanței de judecată, respectiv reducerea cheltuielilor, a fost pusă în aplicare, iar alte vicii de executare nu pot fi indicate în prezenta speță.
Mai mult de atât, intimata a solicitat a se observa faptul că, nu numai că nu este îndeplinită condiția urgenței, dar în speță se produce un grav prejudiciu intimatei care are pe rol un dosar de executare silită încă din anul 2012, iar de la AEP Sector 6 i s-a comunicat faptul că se află la poziția 32 pe ordine în vederea executării în condițiile în care, în anul 2012 era poziția 33.
O suspendare a executării silite într-un astfel de context în care instanța de judecată s-a pronunțat deja pe o contestație la executare motivată pe prevederile Ordonanței nr.22/2001, arătând faptul că nu este incident niciun motiv de nelegalitate a formelor de executare silită, și având în vedere că nu s-a efectuat până în prezent nicio plată voluntară sau vreo încasare în urma efectuării actelor de executare silită, cu toate că are un titlu executoriu valabil, ar reprezenta o sporire a prejudiciului intimatei, deja cauzat.
În aceste condiții, nu numai că nu este justificată condiția urgenței, dar s-ar produce un grav prejudiciu intimatei, prin suspendarea unei proceduri ce se desfășoară de mai mult de doi ani și în urma căreia nu s-a obținut niciun rezultat până în prezent.
Cu privire la condiția privind evitarea cauzării unui prejudiciu ce nu ar putea fi reparat, intimata a considerat că, în speță, nici această condiție nu este incidentă în măsura în care organul de executare sesizat a constatat deja faptul că nu au fost reduse cheltuielile de executare și a efectuat aplicarea dispozițiilor sentinței anterior recurate, astfel că nu există riscul cauzării unui prejudiciu.
Mai mult de atât, în condițiile în care, cu toate că intimata a demarat executarea silită de aproape trei ani de zile, iar până în prezent nu a recuperat nimic din creanța datorată, în speță nu poate fi pusă în discuție decât existența prejudiciului cauzat intimatei și riscul sporirii acestui prejudiciu.
În ceea ce privește motivele contestației, intimata a apreciat că acestea au rămas fără obiect, odată ce organului de executare silită investit cu efectuarea executării i s-a comunicat sentința civilă nr. 5936/2013, iar acesta s-a conformat dispozițiilor instanței ce vizează exclusiv reducerea cheltuielilor de executare silită, cheltuieli efectuate până la data soluționării contestației.
În ceea ce privește restul motivelor de contestație invocate, intimata a solicitat ca instanța de judecată să constate faptul că toate aceste aspecte au fost deja analizate în cadrul contestației la executare ce formează obiectul dosarului nr._, soluționat de Judecătoria Sectorului 6 București, cu privire la acestea existând autoritate de lucru judecat, în acest sens depunând la dosar copia sentinței nr.5936/12.iulie 2013.
În fapt, prin sentința civilă nr._/16.12.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr._/299/2010, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1926/23.06.2011, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III a civilă în dosarul nr._/299/2010, AFP Sector 6 a fost obligată la plata către intimată a sumei de 7914 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
D. consecință, pentru recuperarea creanței, intimata a formulat cerere de executare silită, instrumentată de B. D. și D., cerere ce formează obiectul dosarului de executare silită nr. 1146/2012.
În cadrul dosarului de executare silită a fost întocmit procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare și somațiile de executare, prin care intimatei i s-a adresat cererea de a proceda conform art.387 Cod procedură civilă la plata în termen de 3 zile a următoarelor sume: 2000 lei, reprezentând debit restant conform titlului executoriu menționat, respectiv 386,99 lei, reprezentând actualizarea debitului principal conform procesului-verbal de actualizare încheiat de B. D. și D., precum și 2659,86 lei, reprezentând cheltuieli de executare, conform procesului verbal privind cheltuielile de executare nr.1146/2012/04.07.2012.
Actele de executare întocmite au fost comunicate debitoarei, la dosar fiind depuse dovezi de comunicare către aceștia.
Față de aceste proceduri, s-a formulat prezenta contestație la executare, prin care s-a invocat dispozițiile OG nr.22/2002.
Astfel, intimata a solicitat a se avea în vedere următoarele considerente pentru care contestația la executare formulată este neîntemeiată.
Art. 2 din același act normativ arată că dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Se instituie prin acest act normativ un regim special, derogatoriu de la regimul comun instituit de Codul de procedură civilă în ceea ce privește executarea silită a instituțiilor bugetare, derogare care este, însă, conform deciziilor Curții Constituționale prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții, conformă cu art. 1 din protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât ordonanța nu reglementează refuzul de a executa hotărârile judecătorești împotriva statului, nici întârzierea nejustificată în executare, ci numai instaurarea unui climat de ordine financiar-bugetară care nu scutește, ci, dimpotrivă, obligă debitorul obligației de plată la demersuri pentru a obține prevederi în buget pentru satisfacerea obligațiilor înscrise în titluri executorii.
În cauza S. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că Administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei administrări a justiției.
Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art.6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi (Hornsby vs. G., Hotărârea din 19 martie 1997).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește că nu este oportun să-i ceri unei persoane care, în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru obținerea satisfacției (Cauza Metaxa împotriva Greciei).
Curtea a concluzionat în numeroase alte cauze că, prin refuzul de a executa sentința, precum și prin refuzul plății cheltuielilor de judecată dispuse de către instanțele judecătorești, autoritățile naționale au lipsit partea de un acces efectiv la justiție în privința executării unei hotărâri definitive pronunțate în favoarea sa, fapt ce conduce la încălcarea art.6 al.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea a statuat, de asemenea, că refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie o atingere adusă drepturilor intimaților ce decurg din art.1 din Primul Protocol adițional la Convenție, în acest sens fiind emise mai multe hotărâri (ex. Cauza Salinger vs. Franța, cauza Shmailko c. Ucrainei etc.).
Așa cum rezultă din cele aratate anterior, art. 6 paragraful 1 din Convenție, în care a fost interpretat de către Curtea Europeană, impune statului și instituțiilor publice obligația pozitivă de a se „plia” la hotărârile judecătorești definitive și obligatorii prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun „să se ceară unei persoane, care a obținut o creanță contra statului, în urma unei proceduri judiciare, să trebuiască apoi să inițieze procedura executării pentru satisfacerea creanței sale.”
În consecință, statul nu poate să refuze să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerată un motiv justificat pentru întârziere. Constatând că instituția debitoare nu s-a conformat dispozițiilor titlului executoriu de buna voie, urmează a se analiza în ce măsură procedura executării silite declanșată de către intimată este conformă dispozițiilor legale interne și jurisprudenței CEDO.
Astfel, dispozițiile legale sus menționate și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului prin care s-a statuat că se încalcă dreptul de acces la instanță reglementat de art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în măsura în care statul nu întreprinde demersuri pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești într-un termen rezonabil, instanța reține că procedura specială de executare silită a instituțiilor bugetare debutează, la fel ca și în dreptul comun, cu o somație de executare, în ipoteza în care debitorul-instituția bugetară nu a înțeles să execute de bună voie obligația stabilită prin titlu executoriu.
În cauza de față, din examinarea dosarului de executare al B. D. & D., urmează a se observa că au fost respectate dispozițiile legale în materie de executare, fiind emisă și comunicată potrivit prevederilor legale somația de executare debitorilor.
Susținerile contestatoarei, potrivit cărora în mod nelegal s-ar fi emis somația de executare întrucât nu a fost emisă în prealabil o cerere de executare benevolă, nu pot fi primite de către instanță, în condițiile în care executarea benevolă se putea face de către contestatoare direct în baza titlului executoriu, fără îndeplinirea vreunei alte formalități prealabile.
Finalitatea procesului civil este dată de executarea hotărârii judecătorești pronunțate, executare care se face de bunăvoie potrivit prevederilor art. 371 indice 1 Cod procedură civilă, în cazul în care debitorul a înțeles să se conformeze dispozitivului titlului executoriu, sau prin executare silită, atunci când acesta nu execută de bunăvoie obligația la cere face referire titlul executoriu.
Or, în cauza de față, contestatoarea a participat activ la procesul în urma căruia s-a emis titlul executoriu, iar acesta i-a fost comunicat, astfel că existau toate premisele pentru ca aceasta să execute benevol obligațiile stabilite în sarcina sa, nefiind necesare în acest sens îndeplinirea unor alte formalități, astfel cum s-a invocat de către contestatoare, privind comunicarea acestora.
Singurele formalități reglementate de lege în această materie vizează executarea silită, procedură care, potrivit art.387 Cod procedură civilă, începe doar după emiterea și eventual comunicarea către debitoare a somației de executare, emiterea somației de executare având în același timp și rolul de a facilita plata benevolă și de a nu expune creditorul unei executări silite, care presupune uneori blocări ale conturilor sau plata unor onorarii substanțiale.
Reținând că emiterea somației a fost realizată în conformitate cu prevederile legale, inclusiv cu OG nr.22/2002, intimata a solicitat a se aprecia că, pentru a fi incident în cauză termenul de șase luni la care face referire art.2 din OG nr.22/2002, termenul în care instituția publică debitoare poate să efectueze demersuri în vederea obținerii fondurilor necesare realizării plății, este necesar ca executarea silită să nu poată să înceapă sau să nu poată continua din cauza lipsei de fonduri, fapt ce urmează a fi dovedit însă de o manieră credibilă de către instituția debitoare.
În prezenta cauză, contestatoarea nu a făcut nicio dovadă cu privire la disponibilitățile sale financiare la momentul primirii somației, prin prezentarea măcar a unui tabel comparativ cu sumele disponibile, respectiv cerute pentru a putea invoca dispozițiile legale în acest sens. Nefăcându-se dovada că executarea silită nu poate începe din lipsa fondurilor, urmează a se aprecia că termenul de șase luni, în care acesta ar fi putut întreprinde demersuri în vederea obținerii resurselor financiare, nu se aplică, procedura executării silite putând să continue dreptului comun.
Contestatoarea a făcut o interpretare eronată a prevederilor art. 2 din OG nr.22/2002, considerând că termenul de șase luni se aplică de plano, ori de câte ori se execută o creanță împotriva unei instituții publice.
Această interpretare este neconformă Convenției și jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, scopul edictării OG nr.22/2002 nefiind acela de a crea o discriminare între ceilalți debitori și debitorii instituției publice, prin acordarea acestora din urmă a unui „termen de grație”, ci de a stabili măsuri ce se impun pentru ca aceștia să efectueze demersuri pentru a obține prevederi în buget pentru satisfacerea obligațiilor înscrise în titluri executorii. Or, aceste măsuri se dispun doar în situația în care se face dovada că în bugetul aprobat al instituției pentru exercițiul financiar respectiv nu există alocate sume pentru executarea titlurilor executorii.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, intimata a solicitat a se observa că sunt calculate în conformitate cu prevederile art.37 al. 1 ale Legii nr.188/2000, încadrându-se în limitele maximale stabilite de cadrul normativ, ele fiind datorate din moment ce debitoarea nu a înțeles să execute de bună voie obligațiile stabilite prin titlul executoriu.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse în prezenta întâmpinare, reținând că procedura executării silite s-a desfășurat în conformitate cu dispozițiile legale, intimata a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare formulată de contestatoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, precum și a capătului de cerere privind suspendarea executării silite.
În drept, intimata a invocat prevederile art. 115-118 Cod procedură civilă.
Intimata a depus la doar în copie sentința civilă nr.5936/12.06.2013 pronunțată de Judecătoria sector 6 București.
La data de 28.11.2014, intimata a depus la dosar adresa nr._/J din data de 26.11.2014, la care a anexat un set de înscrisuri, în copie, filele 41-65.
Prin sentința civilă nr._/03.12.2014 pronunțată de Judecătoria sector 1 București, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței și a fost declinata competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 6 București.
Pe rolul Judecătoriei sector 6 București, cauza a fost înregistrată la data de 29.12.2014.
Urmare solicitării instanței, la data de 20.01.2015, B. D. și D. a înaintat la dosar, în copie, înscrisurile din dosarul de executare nr.1146/2012 (filele 8-62).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civila nr._/16.12.2010 a Judecătoriei sectorului 1 Bucuresti, contestatoarea a fost obligata la plata către intimata a sumei de 5000 de lei, precum și a cheltuielilor de judecată în valoare de 2914 lei.
În baza acestui titlu executoriu, la data de 09.05.2012, intimata a solicitat executarea silita a contestatoarei, formandu-se dosarul nr.1146/2012 al B. Duitrache și D., iar prin incheierea pronuntata de Judecatoria sectorului 6 Bucuresti la data de 24.05.2012, instanța a incuviintat executarea silita pe raza sectorului 6 Bucuresti.
Prin procesul-verbal intocmit de executorul judecatoresc la data de 4.07.2012, în sarcina debitorului a fost retinuta suma totala de 2659,86 de lei, cu titlu de cheltuieli de executare, aceasta fiind compusa din 1030,10 lei, onorariu judecatoresc, la care se adauga TVA de 247,22 de lei, și cheltuieli de executare silita de 141 de lei plus TVA aferent de 33,84 de lei, taxe de timbru și timbru judiciar de 20,60 de lei, precum și onorariu avocatial de 1187 de lei. La data de 4.07.2012, executorul a emis somatia prin care intimata a fost somata ca în termen de 3 zile de la comunicare sa achite suma de 7914 lei, debit, suma de 386,99 de lei, actualizare debit, și 2659,86 de lei, cheltuieli de executare.
Prin sent. civ. nr.5936/12.06.2013 a Judecătoriei sectorului 6 Bucuresti, a fost admisa în parte contestatia la executare promovata de contestatoare împotriva actelor de executare emise de executorul judecatoresc în dosarul nr. nr.1146/2012, instanța dispunand modificarea procesului-verbal nr.1146/4.07.2012, a somatiei și a tuturor actelor subsecvente, în sensul ca a redus cuantumul cheltuielilor de executare constand în onorariul de avocat, de la 1187,10 lei la 500 de lei, celelalte sume fiind mentinute.
Cu toate acestea, la data de 3.11.2014, executorul judecatoresc emite o noua somatie, prin care solicita contestatoarei executarea obligatiilor stabilite prin titlul executoriu, sent. civ. nr._/16.12.2010 a Judecătoriei sectorului 1 Bucuresti, constand în plata sumei de 7914 lei, debit, la care se adauga cheltuielile de executare în valoare de 2659,86 de lei, stabilite conform procesului-verbal privind cheltuielile de executare nr.1146/4.07.2012. Astfel, deși instanța a decis reducerea cheltuielilor de executare cu 687,10 lei, prin urmare, valoarea totala a acestora trebuind să fie de 1972,76 de lei, executorul emite noua somatie pentru aceeași suma, 2659,86 de lei.
Instanța nu poate reține poziția intimatei potrivit careia executorul s-a conformat dispozitiilor instantei și a redus cuantumul cheltuielilor de executare, aceasta fiind contrazisa chiar de continutul somatiei, în care este indicată aceeași valoare a cheltuielilor și același proces-verbal din data de 4.07.2012, deși acesta a fost modificat de instanța.
În consecinta, instanța va dispune anularea somației emise în data de 03.11.2014 în dosarul de executare nr.1146/2012 al B. D. și D. cu privire la cheltuielile de executare, în sensul că valoarea acestora este de 1972,56 de lei. În ceea ce privește celelalte aspecte invocate de contestatoare în sustinerea contestatiei la executare, referitoare la necomunicarea unor date de către creditoare și metodologia de executare a creantelor bugetare, instanța nu le va putea reține, acestea făcând deja obiectul analizei instantei în cadrul dosarului nr._ .
F. de aceste considerente, instanța va admite în parte contestatia la executare, iar fata de soluția acordata asupra fondului contestatiei, va respinge cererea de supendare a executarii ca ramasa fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea Administratia Finanțelor Publice sector 6 Bucuresti reprezentata prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, cu sediul în București, ., sector 2, în contradictoriu cu intimata F. E. G., cu domiciliul în București, ..6, sector 2.
Dispune anularea somației emise în data de 03.11.2014 în dosarul de executare nr.1146/2012 al B. D. și D. cu privire la cheltuielile de executare, în sensul că valoarea acestora este de 1972,56 de lei.
Respinge în rest contestația la executare ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.MD/Thred.MV
4 ex./16.02.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 465/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 421/2015.... → |
|---|
