Plângere contravenţională. Sentința nr. 421/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 421/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 421/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 421
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. A. S.
GREFIER: A. S. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiectplângere contravențională, privind pe contestatoarea S.C. R. B. S.R.L. în contradictoriu cu initmata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6- SERVICIUL DE CONTROL ȘI MONITORIZARE A STĂRII MEDIULUI ȘI SALUBRIZARE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: intimataDirecția Generală de Poliție Sector 6 – Serviciul de Control și Monitorizare a stării Mediului și Salubrizare, prin consilier juridic P. I. cu delegație depusă la acest termen, lipsind contestatoarea.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită și că s-au depus relațiile solicitate.
Instanța, în temeiul art. 131 Cod proc.civ, procedând la verificarea competenței sale, acordă cuvântul părților cu privire la aceasta.
Intimata, prin consilier juridic, precizează că, având în vedere dispozițiile art.94 pct.4 Cod de procedură civilă precum și articolul 32 din OG nr.2/2001 raportat la locul săvârșirii acestei contravenții, apreciază că Judecătoria Sector 6 București este instanța competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză potrivit art.94 pct.4 Cod de procedură civilă și art.32 alin(1) din OG nr.2/2001.
În continuare instanța, în temeiul art. 238 Cod proc.civ, acordă cuvântul părților pe estimarea duratei de soluționare a cauzei
Intimata, prin consilier juridic, estimează durata de soluționare a cauzei la 3 luni, în raport de obiectul acesteia.
Instanța estimează durata de soluționare a cauzei, având în vedere împrejurările acesteia și susținerile reprezentantului intimatei ca fiind de 3 luni.
Instanța acordă cuvântul intimatei cu privre la probele solicitate de contestator, respectiv, proba cu înscrisuri, foto și CD.
Intimata, prin consilier juridic, arată că nu se opune încuviințării probelor solicitate de contestatoare, și că solicită, în apărare, proba cu înscrisuri precum și planșele foto care au fost efectuate la fața locului și care au fost depuse la dosar.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar în temeiul art.255-258 Cod procedură civilă, pentru ambele părți, considerând aceste probe utile, pertinente și concludente pentru soluționarea cauzei, iar potrivit art.341Cod procedură civilă, proba cu planțe foto pentru ambele părți și înregistrarea video de pe CD pentru contestatoare.
Instanța acordă cuvântul părților pe excepția netimbrării invocată de intimată prin întâmpinare.
Intimata, prin consilier juridic, arată că înțelege să renunțe la această excepția întrucât a observat că, contestatoarea a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Instanța ia act de faptul că intimata renunță la excepția netimbrării cererii invocată prin întâmpinare.
Instanța acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Intimata, prin consilier juridic, solicită instanței să respingă această cerere contravențională ca fiind neîntemeiată și pe cale de consecință să mențină atât procesul verbal cât și sancțiunea dispusă ca fiind legale și temeinice, pentru considerentele invocate pe larg în conținutul întâmpinării. De asemenea, să se constate că prezumțiile de legalitate și temeinicie ale procesului verbal nu au fost răsturnate în prezenta cauză. Totodată, solicită să se aibă în vedere că situația consemnată de agentul constatator în conținutul procesului verbal de constatare și sancționare contravențională, este susținută și de planșele foto pe care acesta le-a efectuat la fața locului, de asemenea petenta nu a invocat niciun motiv de nulitate absolută ci a invocat faptul că agentul constatator a omis să menționeze în procesul verbal posibilitatea acesteia de a achita jumătate din minimul amenzii aplicate și învederează că această omisiune nu poate fi asimilată unui caz care ar atrage ca sancțiune nulitatea absolută, întrucît aceasta nu este o facilitate atribuită de către agentul constatator ci este o posibilitate conferită chiar de către textul care incriminează și sancționează această contravenție, respectiv de către dispozițiile art.4 din HCGMB nr.120/2010. Astfel, apreciază că petenta nu a invocat niciun motiv pentru împiedicarea de a achita jumătate din minimul amenzii, fiind vorba numai și numai de culpa acesteia pentru că nu a cunoscut textul de lege și nu a făcut niciun demers pentru a încerca să achite această sumă –adică jumătate din minimul amenzii.
Instanța reține cauza spre în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.08.2014 sub nr._, contestatoarea S.C. R. B. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6 - Serviciul de Control și Monitorizare a Stării Mediului și Salubrizare, în principal, constatarea nelegalității și netemeiniciei procesului-verbal de contravenție . nr._ din 14.08.2014, anularea procesului-verbal contestat și, pe cale de consecință, exonerarea de plata amenzii aplicate, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii aplicată prin procesul-verbal contestat cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a arătat că în urma controlului efectuat, organele de poliție au reținut că „în ziua de 13.08.2014, ora 12:45 la agenția de pariuri din București, ., parter, aparținând S.C. R. B. S.R.L. (…), la data și ora controlului, nu a întreținut curățenia împrejurul punctului de lucru, inclusiv pe gangul lateral, conform notei de constatare și fotografiilor efectuate la fața locului.”
Citând dispozițiile art. 4 din Hotărârea Generală a Consiliului Municipiului București nr. 120 din 2010 prin care au fost aprobate Normele de salubrizare și igienizare ale Municipiului București, contestatoarea a precizat că în cuprinsul procesului verbal contestat, respectiv paragraful corespunzător obligației de aducere la cunoștința contravenientului a posibilității de a achita jumătate din minimul amenzii, se poate observa că nu este făcută nicio mențiune în acest sens, nefiind bifată niciuna dintre variantele menționate în procesul verbal și nici cuantumul exact al sumei pe care o poate plăti contravenientul în această situație, deși a susținut contestatoarea că acest cuantum ar fi trebuit să îi fie adus la cunoștință, legiuitorul reglementând expres în alin. 1 al art. 16 din O.G. nr. 2/2001 această obligație a agentului constatator. A mai menționat contestatoarea că lipsa mențiunii nu este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, însă poate atrage nulitatea relativă a procesului verbal, dacă se face dovada existenței unei vătămări ca urmare a lipsei acestei mențiuni, precizând că în cauză vătămarea a constat în lipsirea contestatoarei de posibilitatea de a beneficia de facilitatea acordată de lege, vătămare ce nu poate fi înlătura decât prin anularea procesului verbal, instanța neputând acorda o astfel de facilitate în cursul procesului.
În continuare, contestatoarea, citând dispozițiile art. 9 alin. 2 lit. h din Anexa 1 la H.C.G.M.B. nr. 120/2010 și ale art. 27 alin. 1 lit. d din același act administrativ, a susținut că din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă obligația în sarcina persoanelor juridice de a efectua, întreține și asigura curățenia zilnic pe căile de acces interioare/ganguri, precum și în împrejurimile acestora, arătând că prevederile legale folosesc cuvântul „zilnic”, ceea ce denotă faptul că obligațiile trebuie respectate în fiecare zi, dar în anumite limite. Contestatoarea a precizat că, luând în considerare obiectul său de activitate, respectiv desfășurarea de activități de jocuri de noroc și pariuri, obligația impusă de lege în articolele mai sus menționate, precum și situația de fapt a speței, curățenia s-a realizat în parametri normali, zilnic, fiind efectuată atât în fața agenției, cât și în lateralul acesteia la ora 11:05, înainte cu 1 oră și 40 de minute de efectuarea controlului de către intimată.
A mai susținut contestatoarea că, în ceea ce privește nerespectarea obligației de a întreține curățenia pe gangul lateral, această obligație incumbă de fapt Agenției Municipale pentru Ocuparea Forței de Muncă din Sectorul 6, gangul lateral fiind pe aceeași latură a complexului cu cea în care se află sediul acesteia.
Cu privire la cererea formulată în subsidiar, privind înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 3000 lei, cu sancțiunea avertismentului, menționând dispozițiile art. 23 alin. 3, art. 5 alin. 5, art. 7 alin. 2 și 3, art. 34 și art. 38 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, contestatoarea a apreciat că în cauză agentul constatator nu a respectat principiul corectei individualizări a sancțiunii la momentul aplicării acesteia, precizând totodată că își realizează obiectul de activitate în conformitate cu prevederile legale, iar în ceea ce privește celelalte obligații impuse de legiuitor ca urmare a ocupării unui spațiu cu titlu de sediu social sau punct de lucru, ia măsurile necesare pentru aducerea la bună îndeplinire, în termen util și cu bună-credință, a acestora.
A mai arătat contestatoarea că în data de 13.08.2014 la ora 11:05 s-a efectuat curățenia în fața agenției, cât și în lateralul acesteia de către operatorul de serviciu, ca urmare a obligațiilor impuse de actele normative, la ora 12:45 sosind trei agenți, care au constatat prin procesul verbal săvârșirea faptei contravenționale pentru care a fost sancționată contestatoarea.
Menționând că textele legale impun respectivele obligații, mai sus enunțate, în sarcina persoanelor juridice zilnic, deoarece se are în vedere în mod corect că principalul obiectiv al unei societăți este realizarea obiectului de activitate, spre aceasta fiind orientate în principal resursele sale umane și materiale, precum și faptul că obiectul său de activitate este desfășurarea unei activități aducătoare de profit, contestatoarea a precizat că a asigurat întotdeauna și respectarea celorlalte obligații impuse chiar în Anexa 1 la H.C.G.M.B. nr. 120/2010. Contestatoarea a susținut că nu se poate solicita efectuarea curățeniei de către operatorul de serviciu într-un mod excesiv, raportat la activitatea societății și la prevederile legale deoarece s-ar împiedica desfășurarea normală a propriei activități sau ar necesita angajarea de cheltuieli suplimentare.
A mai susținut contestatoarea că, întrucât amenda aplicată în cuantum de 3000 lei reprezintă maximul prevăzut de lege în art. 43 lit. d, ca urmare a nerespectării prevederilor art. 9 alin. 2 lit. h din Anexa 1 la H.C.G.M.B. nr. 120/2010, în cauză nu a fost respectat principiul corectei individualizări.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Contestatoarea a anexat cererii de chemare în judecată, în copie conformă cu originalul, proces-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ încheiat în 14.08.2014 de D.G.P.L. Sector 6, Serviciul de Control și Monitorizare a Stării Mediului și Salubrizare, precum și plașe fotografice și suport optic conținând înregistrare video.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, la dosar fiind anexată chitanța .-10- nr._ (8) din 04.09.2014 eliberată de DITL Sector 6 (f. 30).
La data de 31.10.2014, prin serviciul registratură, s-a înregistrat la dosar întâmpinarea formulată de intimata Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6 prin care aceasta a invocat excepția netrimbrării cererii de chemare în judecată, solicitând anularea acesteia potrivit dispozițiilor art. 197 Cod procedură civilă, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că la data și ora menționate în procesul verbal contestat, o echipă operativă a Poliției Locale Sector 6 a constatat și sancționat contestatoarea pentru faptul că la momentul efectuării controlului, ca urmare a petiției cu numărul P 1404/2014, societatea nu a întreținut curățenia împrejurul punctului de lucru, inclusiv pe gangul lateral, astfel cum reiese din nota de constatare și din planșe foto.
A mai precizat intimata că fapta este incriminată și sancționată drept contravenție de art. 9 și art. 43 din H.C.G.M.B. nr. 120/2010 anexa 1, cu amendă de la 1000 la 3000 lei, agenții constatatori aplicând sancțiunea amenzii contravenționale, în cuantum de 3000 lei, în limitele prevăzute de lege.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, intimata a susținut că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, fiind valabil întocmit, arătând totodată că fapta a fost corect încadrată, fiind prevăzută drept contravenție de actul normativ mai sus menționat.
A mai precizat intimata că nu au fost invocate de către contestatoare cauze reale de nulitate absolută ale procesului verbal, iar eventualele cauze de nulitate relativă ale acestuia sunt condiționate de invocarea și dovedirea de către contestatoare a unei vătămări și a imposibilității înlăturării acesteia în alt mod decât prin anularea procesului verbal, astfel cum a statuat Î.C.C.J. prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007 pronunțată în recurs în interesul legii, în cauză însă contestatoarea nefăcând dovada unei astfel de vătămări.
Referitor la încadrarea faptelor și sancțiunea aplicată, intimata a apreciat că fapta a fost corect încadrată și sancțiunea a fost individualizată în mod corect și legal față de gradul de pericol social al faptei și împrejurările de săvârșire a acesteia, ținând cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, menționând totodată că sancțiunea aplicată se încadrează în limitele prevăzute de lege.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, intimata a precizat că, din economia art. 34 al O.G. nr. 2/2001, rezultă că acesta se bucura de o prezumție relativă de temeinicie, completată prin probele administrate în cauză, făcând dovada până la proba contrară, faptele fiind constatate în mod direct și nemijlocit de către agenții Poliției Locale Sector 6. A mai susținut intimata că din înscrisurile depuse la dosar rezultă faptul că plângerea contravențională este neîntemeiată, iar la momentul controlului, contestatoarea nu a întreținut curățenia în jurul punctului de lucru, astfel cum avea obligația legală.
A mai susținut intimata că simpla eroare materială constând în omisiunea agentului constatator de a menționa posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii contravenționale în termen de 48 de ore de la comunicarea procesului verbal nu poate duce ex re la aplicarea sancțiunii nulității relative, având în vedere că această facultate este prevăzută și acordată în mod expres prin lege, ea nefiind acordată de agentul constator, contestatoarea având posibilitatea ca în temeiul dispozițiilor legale să achite jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, chiar și în lipsa respectivei mențiuni din procesul verbal. Intimata a concluzionat că, atât timp cât contestatoarea nu a făcut dovada faptului că a ieșit din pasivitate și a încercat să achite jumătate din minimul prevăzut de lege, fiind refuzată de organul de executare fiscală, procesul verbal nu poate fi anulat de plano, cu atât mai mult cu cât contestatoarea nu poate invoca propria culpă constând în necunoașterea prevederilor legale în vigoare, respectiv art. 4 din H.C.G.M.B. nr. 120/2010.
Intimata a precizat că obligația de a întreține curățenia, prevăzută de art. 9 din H.C.G.M.B. nr. 120/2010, este una continuă, iar la momentul efectuării controlului ca urmare a sesizării D.G.P.L. Sector 6 prin petenția sus menționată, aceasta nu a fost respectată, arătând totodată că reclamanta nu a fost sancționată în baza art. 23 alin. 3 invocat în apărare, această dispoziție legală incriminând o altă contravenție, cu un element material distinct față de cea pentru care a fost sancționată aceasta din urmă.
În ceea ce privește capătul subsidiar al cererii privind înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul, intimata a precizat că fapta prezintă un grad de pericol social ridicat, legiuitorul prevăzând ca sancțiune aplicarea amenzii contravenționale în cuantum ridicat, susținând că faptele care aduc atingere normelor de protecție a mediului au prin natura lor un grad ridicat de pericol social, datorită urmărilor acestora asupra mediului înconjurător și asupra cetățenilor. Intimata a arătat că petenta nu a depus un cazier administrativ din care să reiasă faptul că nu a mai fost sancționată pentru alte contravenții, precum și faptul că aceasta nu recunoaște și nu regretă săvârșirea faptei, apreciind că reducerea sau înlocuirea amenzii contravenționale nu își va atinge scopul preventiv și nu o va împiedica pe viitor să săvârșească alte contravenții.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 155/2010, Cod procedură civilă, Cod civil, O.G. nr. 2/2001, H.C.G.M.B. nr. 120/2010 și a tuturor celorlalte acte normative menționate în cuprinsul întâmpinării sau al actelor contestate.
În dovedire, intimata a solicitat încuviințarea probelor cu prezumții, mijloace materiale de probă - planșe foto și înscrisuri, anexând, în copie conformă cu originalul, următoarele înscrisuri: notă de constatare nr. 681/13.08.2014; proces verbal nr. 681/14.08.2014; delegație nr. 682/13.08.2014; proces-verbal de constatare a contravenției . nr._, precum și planșă fotografică.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat de contestatoare și înregistrat prin serviciul registratură la dosarul cauzi în data de 14.11.2014, s-au precizat următoarele:
Referitor la excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, contestatoarea a solicitat respingerea acesteia cu motivarea că a fost depusă la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 80/2013.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, contestatoarea a reluat, în esență, susținerile referitoare la lipsa mențiunii privind posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii în termen de cel mult 48 de ore de la încheierii procesului verbal, susținând faptul că vătămarea produsă constă în posibilitatea de a achita jumătate din valoarea amenzii, precum și faptul că afirmația potrivit căreia cunoașterea legislației în materie contravențională constituie o cauză de exceptare a obligației de informare este inadmisibilă, acest drept impunându-se a fi adus la cunoștință contravenientului indiferent de cunoașterea sau nu a legislației în materie. A apreciat contestatoarea că vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contraveție.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, contestatoarea a reluat susținerile din cererea de chemare în judecată privind faptul că normele legale instituie obligația de a asigura curățenia zilnic, precum și faptul că a făcut dovada că în ziua controlului s-a realizat curățenia în zona punctului de lucru, iar obligația de curățenie pe gangul prezentat în planșa foto atașată întâmpinării revine Agenției Municipale pentru Ocuparea Forței de Muncă. A precizat contestatoarea că fotografia depusă de intimată nu cuprinde data și ora efectuării, astfel încât nu poate fi corelată cu ora realizării controlului la punctul de lucru.
În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, precum și cea cu mijloace materiale de probă constând în fotografii și înregistrare video.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/14.08.2014, întocmit de intimata D.G.P.L. Sector 6, Serviciul de Control și Monitorizare a Stării Mediului și Salubrizare, contestatoarea S.C. R. B. S.R.L. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 3000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 9 alin. 2 lit. h din Anexa 1 la H.C.G.M.B. nr. 120/2010 și sancționată conform art. 43 lit. d din același act normativ, reținându-se faptul că în ziua de 13.08.2014, ora 12:45, la agenția de pariuri din București, ., parter, aparținând contestatoarei, la data și ora controlului nu a întreținut curățenia împrejurul punctului de lucru, inclusiv pe gangul lateral, conform notei de constatare și fotografiilor efectuate la fața locului.
Cu privire la legalitatea actului contestat, instanța reține că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Referitor la susținerile contestatoarei în sensul că procesul verbal este lovit de nulitate relativă ca urmare a lipsei mențiunilor privind posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, instanța reține că acestea sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Potrivit art. 4 din H.C.G.M.B. nr. 120/2010, „Prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, se aplică corespunzător. Contravenientul poate achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, jumătate din minimul amenzii prevăzute.” Totodată, conform art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate.
Neconsemnarea în procesul-verbal a posibilității achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, ar putea atrage nulitatea procesului-verbal doar în măsura în care contestatoarea ar face dovada că prin aceste lipsuri a suferit o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, fiind în prezența unei nulități virtuale și relative.
Contestatoarea a arătat că, întrucât agentul constatator nu i-a acordat prin procesul-verbal și posibilitatea achitării jumătății minimului amenzii prevăzut de lege, a fost privată de posibilitatea de a beneficia de facilitatea acordată de lege, nefiind informată asupra acestui drept.
Instanța apreciază că simpla omisiune a agentului constatator de a menționa în procesul-verbal posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii în termen de 48 de ore, în lipsa unei vătămări concrete care să i se fi produs contestatoarei din cauza acestei omisiuni, nu ar putea să atragă anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, întrucât nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii.
Mai mult, instanța constată că în cuprinsul procesului-verbal contestat, agentul constatator, deși nu a precizat în concret cuantumul ce se poate achita în termen de 48 de ore de la data comunicării procesului-verbal a indicat în mod expres numărul de cont bancar în care se poate achita această sumă, astfel încât rezulta posibilitatea contestatoarei de a beneficia de aceast drept. Cu privire la suma ce putea fi achitată în termen de 48 de ore, instanța constată că deși cuantumul nu a fost indicat în mod expres, în cuprinsul procesului-verbal sunt prevăzute expres minimul și maximul amenzii prevăzute de actul normativ pentru fapta reținută în sarcina contestatoarei, astfel încât se putea cu ușurință stabili suma ce reprezenta jumătate din minimul amenzii.
Prin urmare, instanța reține că în cauză contestatoarea nu a făcut dovada unei vătămări constând în împiedicarea reală de a achita jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ în termen de 48 de ore de la comunicarea procesului-verbal, astfel încât nu se impune anularea actului contestat pentru acest motiv.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de constatare a contravențiilor, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 2 lit. h din Anexa la H.C.G.M.B. nr. 120/2010, persoanele juridice producătoare de deșeuri, astfel cum sunt definite la art. 2, au următoarele obligații: să întrețină curățenia și igiena în spațiile de desfășurare a activității, pe căile de acces interioare/ganguri și trotuare, precum și în împrejurimile acestora.
Nerespectarea acestei obligații legale constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1000 la 3000 lei conform art. 43 lit. d din actul normativ mai sus menționat.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor legale mai sus enunțate, contestatoarea avea obligația de a întreține curățenia și igiena în împrejurimile punctului său de lucru situat în București, ., parter, atât cu privire la spațiul din fața imobilului, cât și cu privire la spațiul lateral, gangul de acces. Astfel, contrar susținerilor contestatoarei, atât aceasta din urmă, cât și Agenția Municipală pentru Ocuparea Forței de Muncă din Sectorul 6 aveau obligația de a întreține curățenia pe gangul de acces, corespunzător spațiilor învecinate în care fiecare dintre cele două persoane juridice își desfășura activitatea, astfel cum rezultă din planșele foto depuse la dosar de către contestatoare (f. 3-7).
Referitor la modalitatea concretă de îndeplinire a obligației de întreținere a curățeniei, instanța apreciază că susținerile contestatoarei în sensul că, din coroborarea art. 9 alin. 2 lit. h și art. 27 alin. 1 lit. d din Anexa 1 la H.C.G.M.B. nr. 120/2010, rezultă obligația în sarcina persoanelor juridice de a efectua, întreține și asigura curățenia zilnic pe căile de acces interioare/ganguri, precum și în împrejurimile acestora, nu pot fi avut în vedere în cauză deoarece dispozițiile legale invocate de către contestatoare instituie obligații distincte, a căror neîndeplinire este sancționată prin dispoziții legale diferite, neputând fi coroborate și transformate într-o singură obligație de către instanță.
Astfel, pe de o parte, neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 9 alin. 2 lit. h din Anexa la H.C.G.M.B. nr. 120/2010 constituie contravenție și se sancționează conform art. 43 lit. d din același act normativ, iar pe de altă parte, neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 27 alin. 1 lit. d din Anexa 1 la H.C.G.M.B. nr. 120/2010, constând în efectuarea și asigurarea zilnică a curățenia și în spălarea săptămânală a trotuarelor și a zonelor de acces pietonal adiacente (ganguri, pasaje, alei, etc.), constituie contravenție și se sancționează conform art. 43 lit. b din același act normativ cu amenda de la 500 la 2000 lei.
Cu toate acestea, referitor la aducerea la îndeplinire a obligației de întreținere a curățeniei, aceasta se realizează prin acțiuni, respectiv inacțiuni specifice. Astfel, deși prevenirea acumulării de deșeuri împrejurul spațiilor de lucru se poate realiza în mod continuu, fără a se perturba activitatea persoanelor juridice, activitățile de îndepărtare a deșeurilor acumulate datorită diferitor factori externi nu se pot realiza în mod continuu, acestea presupunând acte distincte, ce se impun a fi realizate la intervale rezonabile de timp, în caz contrar reprezentând o obligație excesivă în sarcina persoanelor juridice.
Or, în cauză, contestatoarea a făcut dovada întreprinderii acțiunilor de curățare a spațiului din jurul imobilului ocupat, prin planșele foto depuse la dosarul cauzei (f. 2, 8-10, 13-14), cât și prin înregistrarea video (f. 24), în care sunt prezentate persoane de sex feminin măturând deșeurile de ambalaje și alte deșeuri rezultând din activitățile cotidiene ale populației în ziua efectuării controlului de către agenții constatatori ai intimatei, precum și în ziua ulterioară. Totodată, cu privire la gangul lateral imobilului, din fotografia depusă la dosar de către intimată (f. 64) se poate observa un volum mic de deșeuri, respectiv ambalaje, aspect ce confirmă faptul că au fost întreprinse activități de curățare, la un interval de timp rezonabil anterior realizării fotografiei. Or, astfel cum s-a arătat deja, curățarea deșeurilor stradale nu se poate realiza printr-o acțiune continuă, deoarece s-ar impune în sarcina contestatoarei o sarcină excesivă ce ar perturba activitatea societății, în cauză contestatoarea făcând dovada depunerii diligențelor rezonabile în vederea îndeplinirii obligațiilor impuse de art. 9 alin. 2 lit. h din H.C.G.M.B. nr. 120/2010.
Prin urmare, instanța apreciază că petenta a făcut dovada îndeplinirii obligației de întreținere a curățeniei împrejurul punctului său de lucru situat în București, ., parter, sector 6, inclusiv pe gangul lateral, la data efectuării controlului de către reprezentanții intimatei, respectiv 13.08.2014.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că plângerea formulată este întemeiată și, pe cale de consecință, urmează să o admită și să anuleze procesul verbal de constatare a contravenției contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de contestatoarea S.C. R. B. S.R.L., J_, CUI_, cu sediul în București, .. 2P, ., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție Sector 6, C._, cu sediul în București, ., sector 6.
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._/14.08.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21.01.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. ASM 4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 456/2015. Judecătoria... | Anulare act. Sentința nr. 441/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
