Plângere contravenţională. Sentința nr. 4761/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4761/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 4761/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4761
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 17.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe contestatorul D. R. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța invocă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 6 București și reține cauza în pronunțare sub acest aspect.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.03.2015 sub nr._, contestatorul D. R., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A., prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/02.05.2015 de către C.N.A.D.N.R. S.A. Cestrin, prin care a fost sancționat cu amendă de 250 lei și suma de 28 euro, despăgubire de drum pentru lipsa rovinietei valabile la momentul controlului, prin care a solicitat, în principal, să se constate nulitatea absolută a procesului verbal contestat, pentru necomunicarea în termen de 2 luni de la data întocmirii acestuia, îi a nulității absolute pentru lipsa semnăturii și ștampilei în original pe procesul verbal (RIL Decizia nr.6/2015 a ICCJ), precum și respingerea acestuia ca prescris, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii amenzii cu avertismentul (OG nr.2/2001).
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că, prin procesul verbal menționat, a fost sancționat cu amendă în valoare de 250 lei și 28 euro, reținându-se în sarcina sa faptul că a utilizat rețeaua de drumuri naționale fără a deține rovinietă valabilă în momentul controlului.
Contestatorul a învederat că procesul verbal a fost comunicat de factorul poștal la adresa la care locuiește acum, ., localitatea Z., în cutia poștală, în data de 03.03.2015, astfel că a solicitat repunerea în termenul de contestație. Mai mult, contestatorul a solicitat instanței să pună în vedere intimatei să depună dovada comunicării cu semnătură de primire a acestuia, deoarece acesta nu a semnat de primirea acestui plic, decât că l-a găsit în cutia poștală.
Mai mult, procesul verbal a fost întocmit în anul 2012, iar necomunicarea acestuia în termen de 60 zile de zile duce la prescrierea lui.
Contestatorul a precizat că, conform RIL a ICCJ, prin Decizia nr. 6/2015, prevede că lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Așa cum reiese și din procesul verbal atașat, acesta nu poartă semnătura agentului care l-a întocmit, nu a fost trimis în original astfel că instanța, în temeiul celor precizate mai sus, poate constata nulitatea procesului verbal atacat.
În concluzia primei mențiuni, contestatorul a solicitat a se constata nulitatea absolută a procesului verbal contestat pe baza celor menționate.
Într-adevăr, conform OG nr.15/2001, mai precis art.2, prevede „se introduce tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România denumit în continuare tarif de utilizare, aplicată tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale” dar, contestatorul a considerat că fapta săvârșită de către acesta fără intenție, are o gravitate redusă, nu are un impact deosebit de grav asupra mediului; contestatorul a considerat că nu prezintă un grad de pericol social ridicat, ținându-se seama și de antecedentele sale, instanța putând dispune în cauza de față aplicarea avertismentului.
În concluzie, contestatorul a solicitat admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
Contestatorul a relatat prevederile art.5 pct. 5 „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșită”; art.6 alin.1 „avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale”; alin.2 „avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă”; alin.3 „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile OG nr.15/ și OG nr.2/2001 privind sancționarea contravențiilor Decizia ICCJ nr.6/2015.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar, în copie, procesul verbal de contravenție contestat, factura . nr._ din data de 30.12.2014.
La data de 04.05.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus la dosar, în copie, înscrisurile care au stat la baza emiterii procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/02.05.2012, constând în proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR, certificat calificat pentru semnătura electronică cu valoare legală, autorizația de control a agentului constatator și proces verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției contestat.
Intimata nu a formulat întâmpinare în cauză.
La termenul de judecată din data de 17.06.2015, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sector 6 București.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția necompetenței teritoriale a instanței, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/30.03.2011, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din același act normativ. De asemenea, în temeiul art. 8 alin. 3 din același act normativ (în vigoare la data constatării faptei), petentul are obligația să achite și contravaloarea tarifului de despăgubire în valoare de 28 Euro (117,99 lei).
Prin procesul-verbal contestat a fost reținut faptul că, la data de 07.10.2010, ora 10:40, pe DN7 km411+865m, Sacamaș, județul Hunedoara, vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentului, a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Potrivit art. 101 din O.G. nr. 15/2002 (introdus prin Legea nr. 2/2013 începând cu 15.02.2013 – ulterior introducerii cererii de chemare în judecată), prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul. Aceste norme au un caracter imperativ, de la care nu se poate deroga, fiind instituită astfel o competență teritorială exclusivă.
Potrivit art. 126 Cod procedură civilă, părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.
Din coroborarea acestui articol (interpretat per a contrario) cu art. 129 alin. 2 pct. 3 Cod procedură civilă rezultă că, în pricinile care nu se referă la bunuri, precum și în procesele privitoare la drepturi de care părțile nu pot să dispună, competența teritorială aparține unei anumite instanțe, fără posibilitatea pentru părți de a stabili o altă instanță, deci, competența teritorială are un caracter absolut.
În aceste condiții, se reține că, în ceea ce privește soluționarea plângerilor contravenționale care au ca obiect contravențiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, competența teritorială este absolută și aparține, prin derogare de la art. 32 din O.G. nr.2 /2001, judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul, părțile neavând posibilitatea să stabilească competența vreunei alte instanțe.
Instanța reține că petentul își are domiciliul în Z., jud. S. care, potrivit H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Z..
Pe cale de consecință, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București și va declina competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Z..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță.
Declină competența de soluționarea a cererii formulată de contestatorul D. R., cu domiciliul în Z., ., județul S., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – S.A., prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, cu sediul în București, ..401 A, sector 6, CUI_, J40/552/15.01.2004, în favoarea Judecătoriei Z..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.AC/Thred.MV
4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4757/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Pretenţii. Sentința nr. 4759/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
