Plângere contravenţională. Sentința nr. 4813/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4813/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 4813/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4813
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. A.
GREFIER: A. J.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect plângere contravențională, formulată de contestatorul C. S. AL MAGISTRATURII în contradictoriu cu intimatul M. FINANȚELOR PUBLICE- DIRECȚIA GENERALĂ DE INSPECȚIE ECONOMICO-FINANCIARĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, s-a prezentat intimatul, prin consilier juridic, lipsind contestatorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța, din oficiu, invocă excepția necompetenței teritoriale.
Intimatul, prin consilier juridic, apreciază că față de prevederile OG 2/2001 și locul săvârșirii faptei, Judecătoria sectorului 6 București este competentă să soluționeze cauza.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 26.03.2015 contestatorul C. S. al Magistraturii, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Inspecție Economico - Financiară, a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._, încheiat la data de 16.03.2015 prin care a solicitat, în principal, anularea acestuia, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu „avertisment”.
În motivarea plângerii, s- a arătat că, prin procesul-verbal sus-menționat, s-a constatat săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzută de art. 41 pct. 2 lit e) din Legea contabilității nr.82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice cu privire la depunerea în termenul legal la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice a situațiilor financiare anuale și, după caz, a situațiilor financiare anuale consolidate, precum și a raportărilor contabile, fiind sancționată pentru depunerea cu întârziere a acestor situații financiare cu amendă în sumă de 1000 lei.
A precizat că prin adresa nr.755/09.03.2015 a comunicat Direcției Generale de Trezorerie și contabilitate Publică situațiile financiare supuse depunerii la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice, termenul prevăzut de lege (art.36 alin. (7) din Legea nr.82/1991, cu modificările ulterioare) expirând la data de 19.02.2015.
Potrivit dispozițiilor art. 42 alin, (7) din aceeași lege, „Contravențiilor prevăzute la art. 41 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Contestatoarea apreciază că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției, în speță latura subiectivă.Fapta contestatorului de a depune peste termenul prevăzut de lege situațiile financiare anuale, nu a fost voită, raportat la publicarea cu întârziere (la data de 30.10.2015) a Ordinului Ministerului Finanțelor publice nr.96/2015 pentru aprobarea normelor metodologice privind întocmirea și depunerea situațiilor financiare ale instituțiilor publice la 31.12.2014.
Este adevărat faptul că a depășit cu 18 zile termenul prevăzut de lege pentru depunerea situațiilor financiare, însă această situație a fost determinată de împrejurarea obiectivă anterior menționată, și care nu îi este imputabilă.
În subsidiar, a solicitat reindividualizarea sancțiunii, în temeiul art. 5 al.5 coroborat cu art. 7 și 21 din Og 2/2001. În acest sens înțelege să se prevaleze de cele expuse cu privire la împrejurările săvârșirii faptei, și anume, lipsa normelor metodologice până la data de 30.01.2015, fapt imputabil exclusiv organului de control.
În dovedirea plângerii, contestatorul a solicitat proba cu înscrisuri, respectiv cele aflate la dosarul cauzei.
Contestatorul a depus în copie adresă emisă de Ministerul Finanțelor Publice-Direcția Generală Trezorerie și contabilitate Publică, adresă emisă de contestator către Direcția Generală Trezorerie și contabilitate Publică,procesul verbal contestat, acte normative.
La data de 08.05.2015, prin compartimentul registratură, intimatul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării plângerii contravenționale care face obiectul prezentei cauze.
În motivare s-a arătat că, potrivit art.1 alin.1 și 3 din OG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în respectiva ordonanță de urgență, în măsura în care acestea nu sunt scutite.
Având în vedere că prezenta cauză are ca obiect plângere contravențională, sunt incidente dispozițiile art.19 din ordonanță conform cărora, în materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei.
Art.30, alin. 1 din OG ne.80/2013 prevede instituțiile și autoritățile publice scutite de plata taxei de timbru indiferent de obiectul acțiunilor și cererilor, inclusiv căilor de atac formulate de acestea: Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, C. Legislativ, Avocatul Poporului, de M. Public și de Ministerul Finanțelor Publice.
Potrivit tezei a doua a textului de lege, acțiunile și cererile, inclusiv căile de atac formulate de celelalte instituții publice sunt scutite numai în măsura în care au ca obiect venituri publice.
În speță, petentul C. S. al Magistraturii nu se regăsește în prima categorie, și nici nu îi sunt aplicabile celelalte dispoziții întrucât prezentul litigiu are ca obiect plângere contravențională, iar nu venituri publice.
În ceea ce privește criticile invocate împotriva procesului-verbal atacat, în considerarea faptului că acestea nu privesc legalitatea, ci numai temeinicia actului supus verificării, respectiv pretinsa lipsă a laturii subiective, contestatorul a solicitat respingerea ca neîntemeiate.
Astfel, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009 nr._/16.03.2015, s-a constatat că CSM nu a respectat prevederile art.36, alin.1 din Legea nr.82/1991 - Legea contabilității, cu modificările și completările ulterioare, respectiv nedepunerea la Ministerul Finanțelor Publice a situațiilor financiare anuale pentru anul 2014, în termenul legal prevăzut de art.36, alin.7 lit. a) din Legea nr.82/1991, respectiv în 50 de zile de la încheierea exercițiului financiar, fapt recunoscut, de altfel de petentă, faptă prevăzută de art.41, punctul 2, lit. f) din Legea nr.82/1991 și sancționată de art.42, alin.1 din aceeași lege cu amendă între 1.000 lei și 3.000 lei.
Pe cale de consecință, fapta există, este recunoscută, singura critică invocată constând în pretinsa lipsă de vinovăție, motivat de publicarea Normelor metodologice privind întocmirea și depunerea situațiilor financiare ale instituțiilor publice la 31 decembrie 2014, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr.96/2015 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81/30.01.2015, aspect care însă nu este de natură să o disculpe pe petentă.
Astfel, pe de o parte, potrivit art.36, alin.7 lit. a) din Legea nr.82/1991, petentul avea la dispoziție un termen de 50 de zile de la încheierea exercițiului financiar pentru a depune situațiile financiare, termen introdus din anul 2011 prin OUG nr.37/2011 pentru modificarea și completarea Legii contabilității nr. 82/1991 și pentru modificarea altor acte normative incidente, publicată în Monitorul Oficial al României nr.285/22.04.2011.
Oricum, de la data de 30.01.2015 și până la 19.02.2015, petenta avea timp să întocmească situațiile financiare, în condițiile în care contabilitatea instituției nu s-a realizat în această perioadă (aceasta având obligația legală de a organiza și conduce contabilitatea pe tot parcursul anului 2014) și petenta cunoaște obligația depunerii situațiilor financiare anuale și termenele în care aceasta trebuie îndeplinită, astfel cum sunt reglementate de Legea nr.82/1991 (iar nu de OMFP nr.96/2015, întrucât nu acesta naște obligația respectivă).
De asemenea, potrivit anexei 1 la OMFP nr.96/2015, pct.1.5, alin. 1, situațiile financiare anuale se întocmesc pe modelele aprobate prin:
- Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 629/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea și depunerea situațiilor financiare trimestriale ale instituțiilor publice, precum și a unor raportări financiare lunare în anul 2009, cu modificările și completările ulterioare (publicat în Monitorul Oficial al României nr. 242 din 10 aprilie 2009);
- Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 79/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea și depunerea situațiilor financiare ale instituțiilor publice la 31 decembrie 2009 (publicat în Monitorul Oficial al României nr. 63 din 28 ianuarie 2010);
- Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 980/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea și depunerea situațiilor financiare trimestriale ale instituțiilor publice, precum și a unor raportări financiare lunare în anul 2010, cu completările ulterioare (publicat în Monitorul Oficial ai României nr. 280 din 29 aprilie 2010);
- Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.865/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea și depunerea situațiilor financiare trimestriale ale instituțiilor publice, precum și a unor raportări financiare lunare în anul 2011 (publicat în Monitorul Oficial al României nr. 271 din 18 aprilie 2011);
: - Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 24/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea și depunerea situațiilor financiare Instituțiilor publice la 31 decembrie 2011 (publicat în Monitorul Oficial al Rumâniei nr. 37 din 17 ianuarie 2012);
- Ordinul viceprim-ministrului, ministrul finanțelor publice nr. 71/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea și depunerea situațiilor financiare ale instituțiilor publice la 31 decembrie 2012 (publicat în Monitorul Oficial al României nr. 63 din 29 ianuarie 2013);
- Ordinul ministrului delegatpentru bugetnr.505/2013pentru
aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea și depunerea situațiilor financiare trimestriale ale instituțiilor publice, precum și a unor raportări financiare lunare în anul 2013 (publicat în Monitorul Oficial ai României nr 229 din 22 aprilie 2013);
- Ordinul ministrului delegatpentru bugetnr.556/2014pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea și depunerea situațiilor financiare trimestriale ale instituțiilor publice, precum și a unor raportări financiare lunare în anul 2014, cu completările ulterioare (publicat în Monitorul Oficial al României nr. 276 din 15 aprilie 2014).
Or, toate aceste acte normative au fost publicate anterior nașterii obligației de a depune situațiile financiare aferente anului 2014, fiind similare sau chiar identice (astfel cum susține chiar petentul) și, mai mult, cu excepția celui din 2014, celelalte au fost sau ar fi trebuit să fie cunoscute și aplicate de petent în întocmirea situațiilor financiare ale anilor precedenți.
Pe cale de consecință, în contextul în care OMFP nr.96/2015 face trimitere la norme pe care petentul trebuia să le cunoască nu pot fi reținute susținerile acestuia că depășirea termenului de depunere a situațiilor financiare pentru anul 2014 ar fi fost generată de publicarea OMFP nr.96/2015, nefiind de natură să îl exonereze pe acesta de îndeplinirea obligației.
În ceea ce privește cererea petentului de înlocuire a amenzii contravenționale cu avertismentul, intimatul a solicitat respingerea acesteia, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile legale de aplicare a unei asemenea măsuri.
Astfel, potrivit art.7 din OG nr.2/2001 avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.
Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă, cu respectarea condiției ca fapta să fie de gravitate redusă.
Or, Legea nr.82/1991 reprezintă legea specială în materie, astfel că se aplică cu prioritate în raport de OG nr.2/2001.
În acest sens a precizat că, deși potrivit art.42 din lege, fapta reținută se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei.
Gradul ridicat de gravitate a faptei este evident în contextul în care legiuitorul a înțeles să sancționeze contravenția menționată cu amendă în cuantumul menționat (semnificativ în raport cu alte amenzi prevăzute de același articol), ca măsură de coerciție punitivă a faptei contravenționale prevăzute și pedepsite astfel de lege.
Așadar, gradul ridicat de pericol social pe care îl are fapta, astfel cum a fost apreciat de legiuitor, a fost calificat în raport de normele financiar - contabilă încălcate, putând avea consecințe grave atât în planul activității proprii, cât și la nivelul bugetului general consolidat al statului, tinzând astfel la disciplinarea instituțiilor și autorităților publice și respectarea dispozițiilor legale.
Or, aspectele expuse, precum și faptul că organul constatator deja a aplicat minimul amenzii permise de lege, conferă caracter neîntemeiat cererii petentului, motiv pentru care a solicitat respingerea acestuia.
Față de aspectele expuse și actele normative intimatul a arătat că susținerile petentului sunt neîntemeiate și, pe cale de consecință, a solicitat respingerea plângerii contravențională formulată de Consiliului S. al Magistraturii împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009 nr._/16.03.2015.
Referitor la excepția invocată din oficiu, instanța reține că, potrivit art. 32 al. 1 din OG 2/2001, plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție se soluționează de judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția .
În speță, contestatorul a fost sancționat pentru faptul că nu a respectat prevederile art.36 alin.1 din Legea nr.82/1991 - Legea contabilității, cu modificările și completările ulterioare, respectiv pentru nedepunerea la Ministerul Finanțelor Publice a situațiilor financiare anuale pentru anul 2014, în termenul legal.
Instanța reține că art.36 alin.7 lit. a) din Legea nr.82/1991 prevede obligația autorităților publice, ministerelor și a celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii, ai căror conducători au calitatea de ordonatori principali de credite, de a depune la Ministerul Finanțelor Publice un exemplar al situațiilor financiare trimestriale și anuale, potrivit normelor emise de acesta, în termen de 50 de zile de la încheierea exercițiului financiar.
Având în vedere aceste prevederi legale, instanța consideră că fapta contestată a fost săvârșită în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 București, unde se află sediul Ministerului Finanțelor Publice, întrucât acesta este locul unde trebuia să fie depuse situație financiare, conform dispozițiilor legale mai sus enunțate, și unde s-a și constatat săvârșirea faptei.
În acest sens este și decizia nr. 2403/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție –Secția I Civilă, care prin regulatorul de competență pronunțat într-o speță în care contravenția a constat în necomunicarea datelor solicitate de poliția rutieră a stabilit că instanța competentă să soluționeze plângerea este cea în raza căreia se află sediul poliției rutiere.
Față de cele mai sus arătate, instanța va admite excepția de necompetență teritorială și va declina, în temeiul art. 132 C.pr.civ, competența soluționării plângerii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul C. S. al Magistraturii, cu sediul în București, Claea Plevnei nr.141B, sector 6 CUI_ în contradictoriu cu intimatul Ministrul Finanțelor Publice-Direcția Generală de Inspecție Economico-Financiară, cu sediul în București, ., sector 4, Cod fiscal_, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.06.2015.
P. GREFIER
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4815/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4814/2015.... → |
|---|
