Plângere contravenţională. Sentința nr. 4826/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4826/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 4826/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4826
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE M. D.
GREFIER O.-L. H.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe contestatorul D. A. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul, personal, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța procedează la legitimarea contestatorului, care prezintă CI . nr._, CNP_.
Instanța, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, pune în discuție competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei.
Contestatorul consideră că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 94 pct. 4 Cod procedură civilă și art. 101 din OG nr. 15/2002, apreciază că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Instanța pune în discuție estimarea duratei necesare pentru soluționarea procesului.
Contestatorul consideră că procesul se poate soluționa într-o lună de zile.
Instanța, față de prevederile art. 238 Cod procedură civilă, având în vedere obiectul cauzei, precum și pozițiile exprimate de părți prin plângere și întâmpinare, stabilește ca durată estimată de soluționare a cauzei un interval de 3 luni.
Contestatorul arată că procesul-verbal de contravenție nu i-a fost comunicat niciodată, a primit comunicări doar în anul 2014, cu privire la procedura executării silite. De asemenea, arată că a vândut autoturismul chiar în ziua întocmirii procesului-verbal, la ora 17 sau 18, era pe DN1 și a fost înregistrat de aparat că nu ar fi avut rovinietă. Precizează că mașina nu a fost niciodată înmatriculată pe numele său, ci a fost doar un simplu intermediar și presupune că fostul proprietar ar fi oferit datele care aparțineau contestatorului.
Instanța acordă cuvântul pentru propunere de probe.
Contestatorul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar și arată că nu mai are de depus alte înscrisuri. În ceea ce privește probele propuse de intimată prin întâmpinare, arată că este de acord cu administrarea acestora.
Instanța, față de dispozițiile art. 255 și 258 alin. 1 Cod procedură civilă, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Având în vedere susținerea contestatorului potrivit căreia nu solicită administrarea altor înscrisuri în afara celor existente deja la dosar, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Contestatorul solicită instanței să anuleze procesul-verbal de contravenție.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.01.2015, contestatorul D. A., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 07.11.2011 încheiat de intimata C. prin care, în baza art.8 alin.1 din OG nr.15/2002, a fost sancționat.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că a fost sancționat contravențional pentru faptul că a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
În realitate, nu este vinovat de săvârșirea faptei deoarece acest autoturism a fost vândut la data de 14.05.2011 numitei N. I., motiv pentru care a solicitat admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție menționat.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar în copie contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, înștiințare din data de 20.01.2015, somație mobiliară, încheierea nr.2 din data de 20.01.2015, încheierea de ședință din data de 15.10.2014 pronunțată de Judecătoria sector 6 București, proces- verbal de constatare a contravenției contestat, confirmare de primire și cartea sa de identitate.
La data de 18.03.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare.
În fapt, la data de 14.05.2011, pe DN1 Km48+800m, pe raza localității Românești, județul Prahova, vehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând numitului A. D., a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă, sens în care, la data de 07.11.2011, a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN.
Potrivit dispozițiilor art. 1, alin, 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.
Intimata a învederat că procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ îndeplinește toate condițiile prevăzute de OG nr. 15/2002, coroborat cu OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 și 3 din OG nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată eu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - SIEGMCR, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Din coroborarea prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001 cu prevederile art. 19 din OG nr.2/2001, reiese că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale. Mai mult, procesul verbal contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator S. A., cu certificatul calificat emis de CertSIGN SA.
Atâta timp cât petentul figurează ca proprietar al autovehiculului în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări, și nici o altă persoană nu este menționată în calitate de utilizator, acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit disp. art. 8 coroborat cu art. 1 lit. B din OG nr.15/2002, și acestuia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.
Așa cum s-a reținut în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale, Deciziile nr. 217/2013 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin.1 lit. b, art. 7, art. 8 alin.1, art. 9 alin.2 și 3 din OG nr. 15/2002 și nr. 623/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. 1 lit. b din OG nr. 15/2002, certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, iar persoana înscrisă în certificat își asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit și pe rețeaua de drumuri naționale, unde deținerea unei roviniete este obligatorie, așa încât vina de a nu deține rovinietă îi aparține.
Cu privire la același aspect, acceptarea unei soluții contrare nu ar conduce decât la perpetuarea si consolidarea unei situații juridice anormale, în sensul că părțile nu vor efectua nici pe viitor demersurile necesare în vederea reglementării situației juridice dintre ele, atitudinea de pasivitate având la bază si convingerea părților ca orice sancțiune contravențională aplicabilă fostului proprietar după data predării autoturismului va fi anulată de instanța de judecată.
Pentru aceste motive, intimata a solicitat respingerea contestației ca fiind nefondată și neîntemeiată iar, în subsidiar, menținerea procesului verbal contestat ca fiind temeinic și legal.
În drept, intimata a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, Ordinul MTI nr. 769/2010 eu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie certificat calificat pentru semnătura electronică cu valoare legală, autorizația de control a agentului constatator și proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ 7.11.2011 întocmit de intimata C., contestatorul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin.1 din OG nr.15/2002.
În fapt, s-a reținut că, la data de 14.05.2011, a circulat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN1, pe raza localitatii Romanesti, fara a detine rovinieta valabila.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța apreciază că acesta nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității, lipsind semnătura agentului constatator.
În formularea acestei concluzii, instanța reține faptul că prin Decizia nr. 6/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii promovat în materie s-a statuat că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a) alin. (2) și (3) din aceeași Ordonanță a Guvernului, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, în raport cu dispozițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal instanța reține următoarele:
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere rațiunea care stă la baza recunoașterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.
Potrivit dispozițiilor art. 33 și art. 34 din OG 2/2001, instanța, odată învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale, este obligată să verifice, pe baza materialului probator administrat în cauză, legalitatea și temeinicia actului atacat.
Astfel, procesul-verbal de contravenție nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conținutul său, prezumția de temeinicie având caracter relativ, persoana sancționată având posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situație de fapt, chiar instanța având dreptul de a administra probele pe care le consideră necesare pentru aflarea adevărului, chiar în lipsa unei propuneri a părților în acest sens.
Instanța apreciază că, prin recunoașterea faptului că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, și a posibilității persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, nu numai că nu este cu nimic încălcată prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate, dar se realizează și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul contestatorului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Astfel, după cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora, inclusiv în materie penală pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la apărare.
În speță, din contractul de vanzare-cumparare încheiat la data de 14.05.2011, rezulta ca autoturismul cu nr. de inmatriculare_ a fost instrainat de catre contestator la data de 14.05.201. Ca atare, contestatorul nu a circulat la data de 14.05.2011 cu acest autoturism pe DN1 fara a detine rovinieta, neavand calitatea de subiect activ al contraventiei prevazute de art.8 alin.1 din OG nr.152002.
Instanta nu poate retine sustinerea intimatei cu privire la inopozabilitatea inscrierii in evidentele Serviciului Public Comunitar Regim Permise Auto si Inmatriculari a transmiterii dreptului de proprietate de catre contestator, obligatia transcrierii dreptului de proprietate revenind dobanditorului, nu transmitatorului. Totodata, lipsa transcrierii nu poate avea drept consecinta existenta in persoana transmitatorului dreptului de proprietate a calitatii de subiect activ al faptelor de natura contraventionala care vor fi savarsite in calitate de conducator al autoturismului instrainat, raspunderea contraventionala fiind o raspundere personala.
Pe cale de consecință, instanța constată că s-a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținute în sarcina contestatorului prin actul atacat, fiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură actul atacat.
Prin urmare, instanța va admite plângerea si va dispune anularea procesului-verbal de contraventie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de contestatorul D. A., cu domiciliul în București, .. 20, ., apartament 32, sector 6, CNP_, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, cu sediul în București, Bulevardul I. M. nr.401A, sector 6, Cod Unic de înregistrare_, număr de ordine Registrul Comerțului J40/552/15.01.2004.
Dispune anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/07.11.2011.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.MD/Thred.MV/4 ex.
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 4054/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4617/2015. Judecătoria... → |
|---|
