Plângere contravenţională. Sentința nr. 5016/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5016/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 5016/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5016
Ședința publică de la 23.06.2015
Instanța constituită din
PREȘEDINTE: E. A. T.
GREFIER: D. I. D.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul C. D. și pe intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI- BRIGADA RUTIERĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul prin reprezentant convențional, av. F. G., cu împuternicire avocațială la f. 11 dosar, lipsă fiind intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- din verificările efectuate s-a constatat că nu mai există alte dosare purtându-se între aceleași părți și având același obiect și cauză;
- se constată că din partea contestatorului nu s-au depus relațiile solicitate.
Reprezentanta contestatorului depune la dosar copia procesului verbal, precizând că originalul nu îl are și că această copie i-a fost comunicată de către contestator prin e-mail.
Instanța pune în discuție competența și termenul optim și rezonabil de soluționare a cauzei.
Reprezentanta contestatorului arată că Judecătoria Sectorului 6 este competentă să soluționeze cauza și că termenul optim este de 30 zile.
Instanța verificându-și competența în temeiul art. 131 raportat la art. 94 pct. 4 C. și art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001 constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Instanța în temeiul art. 238 C. apreciază termenul optim și rezonabil de soluționare a cauzei la 1 an.
Instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Reprezentanta contestatorului solicită proba cu înscrisuri.
Instanța încuviințează în temeiul art. 255 raportat la art. 258 C. pentru contestator și intimată proba cu înscrisurile depuse la dosar, fiind o probă admisibilă și conducând la soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta contestatorului solicită admiterea plângerii contravenționale pentru motivele expuse pe larg în conținutul plângerii contravenționale.
Arată că primul motiv de nelegalitate se referă la faptul că procesul verbal este aproape ilizibil și că nu este întocmit cu respectarea motivelor de legalitate. Arată că nu s-a întocmit conform art. 16 din OG nr. 2/2001, că trebuia să se indice actul normativ prin care se sancționează contravenția, că procesul verbal a fost criticat și din prisma prevederilor privind vinovăția. Arată că în plângerea contravențională a arătat că la momentul când s-a constatat contravenția, nu a fost confirmată de martori sau de probe tehnice. Arată că, contravenția nu este identificată prin înregistrare pe cameră video și nici nu s-a indicat în procesul verbal vreun martor care să susțină ceea ce spune agentul constatator. Această prezumție există până la momentul când partea împotriva căreia a fost încheiat îl contestă. Arată că la dosar intimata nu a depus nicio probă care să susțină procesul verbal. Solicită admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal și a măsurilor accesorii acestuia.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei plângeri contravenționale, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 06-03-2015, sub nr. _, contestatorul C. D., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI- BRIGADA RUTIERĂ a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._/21-02-2015.
Contestatorul a arătat că agentul constatator avea obligația lizibilității scrisului, astfel încât să se poată identifica cele menționate în cuprinsul procesului verbal de amendă.
De asemenea, a arătat că nu se poate reține descrierea faptei, așa cum este ea menționată în cuprinsul procesului verbal de amendă.
A arătat că din studierea exemplarului primit nu se poate identifica care sunt articolele din OUG nr. 195/2002 invocate de către agentul constatator.
A arătat că simpla enumerare a unor fapte, fără a și face dovada vinovăției, duce la netemeinicia procesului verbal de contravenție, în condițiile aplicării art. 20 din Constituția României prin raportare la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care impune, în cazul de față, probarea faptei contravenționale.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost ratificată de către România prin Legea 30/1994 publicată în Monitorul Oficial nr. 135/1994 și este un act internațional ce face parte, conform art. 11 al. 2 din Constituția României, din dreptul intern.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Engel și alții vs. Olanda (Hotărârea din 08-06-1976) că Statele Părți sunt libere să mențină sau să stabilească o distincție între dreptul penal și dreptul administrativ, în măsura în care aceasta distincție nu încalcă dispozițiile Convenției, dispoziții care se referă și la prezumția de nevinovăție.
Constatarea faptei, așa cum este ea descrisă în cuprinsul procesului verbal, trebuie confirmată de martori sau de imagini de la camerele de filmat din zonă, care au surprins momentul producerii contravenției.
Conform al. 3 în cazul în care se constată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat, procesul verbal se poate întocmi fără a mai fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
per a contrario, este evident că, din interpretarea textului de lege, constatarea faptelor se face de către un agent constatator, fiind însă necesară confirmarea faptelor de către martori.
A arătat că nu este vinovat de contravenția stabilită în sarcina sa.
A arătat că în momentul intrării sale cu autoturismul în intersecție a constatat că, culoarea semaforului era cea legală de circulație.
La dosar a depus următoarele înscrisuri: procesul verbal atacat și extras din lege.
Prin rezoluția din 09-03-2015, instanța a solicitat contestatorului să complinească lipsurile cererii de chemare în judecată, iar la data de 19-03-2015, contestatorul s-a conformat.
Prin rezoluția din 30-03-2015, instanța a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către intimată, cu solicitarea de a depune întâmpinare.
La data de 28-04-2015, intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – BRIGADA RUTIERĂ a depus întâmpinare prin care a arătat că în fapt, la data de 21-02-2015 contravenientul a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor art. 52 al. 1 din RAOUG nr. 195/2002, fiindu-i întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr. 21-02-2015. Potrivit prevederilor art. 52 al. 1 din RAOUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat, cu modificările și completările ulterioare „semnalul de culoare roșie interzice trecerea”.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravențiile la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 al. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nefiind înregistrată pe suport magnetic.
Actul sancționator a fost întocmit de un polițist rutier, agent specializat în supravegherea traficului rutier, prezumat ca fiind cunoscător al dispozițiilor legale în materia Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, este încrederea în faptul că organul emitent (agentul în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția.
Având în vedere materialul probator, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii introdusă de contravenient împotriva procesului verbal de constatare a contravenției anterior menționat, pentru considerentele menționate în cuprinsul prezentei întâmpinări.
Intimata a depus la dosar următoarele înscrisuri: istoric sancțiuni și procesul verbal contestat.
Prin rezoluția din 05-05-2015, instanța a dispus comunicarea întâmpinării către contestator cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare, contestatorul nedepunând răspuns la întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul –verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/21.02.2015, contestatorul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prev. de art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002 cu amenda contravențională în sumă de 390 de lei și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru 30 de zile, reținându-se că în data de 21.02.2015 ora 18:30, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, iar la intersectia dintre . . la culoarea roșie a semaforului electric, care funcționa regulamentar. Contestatorul era singur în autoturism.
Procesul-verbal contestat a fost întocmit în prezenta contestatorului la data de 21.02.2015, care a formulat obiecțiuni dar nu a indicat care sunt acestea .
Faptul că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în prezenta contestatorului nu mai era necesară prezenta unui martor asistent.
Cu privire la competența materială și teritorială de soluționare a plângerii, care este una absolută, potrivit art 32 alin 2 din O.G. 2/2001 rap la art. art. 10 pct. 1 din OG nr. 15/2002 Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti este competentă, întrucât locul săvârșirii contravenției este în sectorul 6, iar litigiul este de competența judecătoriei.
De asemenea, instanța reține că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal, conform art. 31 din OG nr. 2/2001.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate ce ar putea fi invocate din oficiu.
Din cuprinsul procesului-verbal de contraventie aflat la fila 33 rezultă fapta pentru care a fost sancționat contestatorul precum și încadrarea juridică, motiv pentru care apărările acestuia cum că procesul-verbal este ilizibil și nu și-a putut formula apărarea în cauză este neîntemeiată.
Procesul-verbal . nr._/21.02.2015 a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, este unanim acceptat că procesul-verbal de contravenție întocmit de un agent al statului, beneficiază de o prezumție relativă le legalitate și veridicitate, procesul verbal urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (cauza A. contra României, par. 58 și 59).
Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de CEDO, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare – cauza Salabiaku c. Franța/7.10.1988, par. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolga și Vulic c. Suedia/23.07.2002, par. 113.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la aprecierea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul – cauza Bosoni c. Franța/7.09.1999.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din OG 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde adevărului, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Din analiza probelor rezultă că agentul intimatei a încheiat procesul-verbal în urma constatărilor personale, iar petentul nu a putut face în nici un fel proba contrară celor consemnate.
Conform art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/_12, nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului constituie contravenție care se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Instanța apreciază că, prin recunoașterea faptului că procesul-verbal de contravenție, încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, și a posibilității persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, nu numai că nu este cu nimic încălcată prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate, dar se realizează și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular.
Afirmațiile contestatorului potrivit cărora nu a circulat la culoarea roșie a semaforului, nu sunt susținute de nicio probă astfel încât, având în vedere și dispozițiile art. 249 Cod procedură civilă, nu pot fi reținute de către instanță.
În consecință, instanța constată că, din probele administrate în cauză, nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal contestat, apreciind că în mod corect a fost reținută în sarcina contestatorului săvârșirea contravenției indicate în actul contestat.
Față de dispozițiile legale amintite anterior, instanța urmează să rețină că sancțiunile aplicate petentului sunt legale și proporționale cu gradul de pericol social al faptei, așa cum se impune prin art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, având în vedere contestatorului i s-a aplicat amenda contravențională în cuantumul minim.
Având în vedere considerentele arătate, instanța constată că procesul verbal contestat este legal și temeinic iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, pentru care în temeiul art. 34 din OG 2/2001 urmează să respingă plângerea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de contestatorul C. D., cu domiciliul în sector 6, București, ., ., . și cu domiciliul ales în București, Splaiul Unirii, nr. 96, corp C49, ., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București-Brigada Rutieră, cu sediul în sector 3, București, .. 9-15, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.06.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
5 ex/09-07-2015
Red EAT
Tehnored DID
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5018/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5058/2015. Judecătoria... → |
|---|
