Plângere contravenţională. Sentința nr. 5044/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5044/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 5044/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5044
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: T. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul L. DI. și pe intimata A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR - COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR REGIUNEA BUCUREȘTI - ILFOV (CRPC REGIUNEA BUCUREȘTI - ILFOV), având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 09.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 23.06.2015, când a pronunțat prezenta sentință.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.01.2015, contestatoarea L. Di., în contradictoriu cu intimata A. Națională pentru Protecția Consumatorilor - Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea București-Ilfov, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ._ 304/1265 încheiat în data de 09.12.2014, cu privire la controlul efectuat la punctul de lucru M. „L.- Crângași, din Municipiul București, Sector 6, .. 31, prin care a solicitat anularea procesului-verbal ca nelegal și netemeinic pentru lipsa caracterului ilicit al faptelor reținute în cuprinsul actului contestat, iar în subsidiar, în măsura în care instanța va constata că procesul-verbal a fost legal întocmit, înlocuirea sancțiunii contravenționale constând în amendă cu avertismentul scris, având în vedere că, așa cum faptele au fost descrise în cuprinsul actului contestat, acestea nu prezintă un grad de pericol social ridicat, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate acesteia cu soluționarea prezentei pricini.
Temeiul de drept al actului sancționator, întocmit de agenții constatatori și contestat pentru nelegalitate de contestatoare în prezenta cauză, este reprezentat de art.6 lit. d din Legea nr.363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor potrivit căruia:
„Art. 6. O practică comercială este considerată ca fiind acțiune înșelătoare dacă aceasta conține informații false sau, în orice situație, inclusiv în prezentarea generală, induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare consumatorul mediu, astfel încât, în ambele ipoteze, fie îl determină, fie este susceptibilă a-l determina pe consumator să ia decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o, chiar dacă informațiile sunt, în fapt, corecte în raport cu unul sau mai multe dintre următoarele elemente: d) prețul sau modul de calcul al prețului ori existența unui avantaj specific al prețului”.
Orice conduită a organului constatator învestit cu putere publică ce, fie excede cadrului faptelor incriminate în materie contravențională, fie este pusă în aplicare într-o modalitate distinctă de prevederile legale exprese, reprezintă depășirea marjei de apreciere a autorității administrative și un abuz de drept al acestora.
Astfel, ANPC trebuie să cerceteze eventuale fapte aparent nelegale și aparent de natură a atrage răspunderea contravențională doar cu instrumentele puse la dispoziție de lege și în modalitatea prevăzută de lege astfel încât exercitarea dreptului consacrat autorității publice prin dispozițiile cuprinse la art. 13 din HG nr.947/2000 și la art. 3 din Hotărârea nr. 700/2012 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor să nu se transforme într-o exercitare abuzivă a drepturilor legale.
Contestatoarea a solicitat, prin urmare, instanței ca cercetarea judecătorească a legalității actului contestat să vizeze nu doar respectarea condițiilor de legalitate de fond și formă a procesului verbal astfel cum sunt acestea prevăzute în OG nr.2/2001, dar și rațiunea și legalitatea întocmirii actului administrativ și, ca atare, respectarea de către agenții constatatori a metodologiei de verificare și control a produselor astfel cum sunt acestea reglementate în Procedura Cadru de Control al Conformității Produselor și Serviciilor Destinate Consumatorilor și Procedura Generală privind Soluționarea Petițiilor Consumatorilor.
Reglementarea unor atare metodologii sau proceduri garantează lipsa de abuzuri din partea autorității publice și numai în condițiile respectării acestora poate fi susținut faptul că autoritatea nu a depășit marja de apreciere în emiterea actului atacat.
Motive substanțiale de nelegalitate a procesului verbal contestat: absența unei fapte ilicite.
În fapt, în urma verificării respectării prevederilor legale privind protecția consumatorului și comercializarea produselor în rețeaua comercială (hiper/supermarket-uri și marile rețele de magazine), în procesul verbal contestat se precizează că au fost identificate următoarele produse: deodorant Nivea Fresh Natural 200 ml, pastă de dinți Colgate Herbal Propolis 125 ml, pastă de dinți Colgate Cavity Protection 125 ml.
Agenții constatatori au reținut că produsul deodorant Nivea Fresh Natural ambalat în recipient de 200 ml, având aplicată eticheta cu mențiunea „33% gratis”, era comercializat de către contestatoare fără ca în același timp să se afle la comercializare și produsul de referință ambalat în recipient de 134 ml.
De asemenea, agenții au constatat că produsele pastă de dinți Colgate Herbal Propolis și Colgate Cavity Protection ambalate în recipiente de 125 ml având aplicată eticheta cu mențiunea „75 ml + 50 ml gratis”, erau comercializate de către contestatoare fără ca în același timp să fie disponibile și produsele de referință de 75 ml.
În cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției se menționează că fapta de a nu exista la comercializare și produsul de bază la prețul căruia s-a aplicat procentul de reducere încalcă prevederile art. 6 alin.1 lit. d din Legea nr, 363/2007 astfel încât s-a dispus sancționarea contestatoarei cu o amendă de 5.000 lei, în baza prevederilor art. 15 alin. 1 din Legea nr. 363/2007.
Contestatoarea a considerat că agenții constatatori au interpretat greșit dispozițiile articolului 6 din Legea nr. 363/2007 aplicate la cazul concret ignorând intenția pe care a avut-o legiuitorul atunci când a edictat aceste norme legale.
Dispozițiile art.6 din Legea nr.363/2007 vizează practicile comerciale înșelătoare ca specie a genului mai larg al practicilor incorecte.
Se consideră a fi o acțiune înșelătoare acea practică comercială ce conține informații false sau, în orice situație, inclusiv în prezentarea generală, induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare consumatorul mediu, astfel încât, în ambele ipoteze, fie îl determină, fie este susceptibilă a-1 determina pe consumator să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o, chiar dacă informațiile sunt în fapt, corecte în raport cu unul sau mai multe dintre următoarele elemente: (a) existența sau natura produsului; (b) principalele caracteristici ale produsului, cum ar fi: disponibilitatea, avantajele, riscurile, fabricarea, compoziția, accesoriile, asistența acordată după vânzare și instrumentarea reclamațiilor, modul și data fabricației sau prestării, livrarea, capacitatea de a corespunde scopului, utilizarea, cantitatea, specificațiile, originea geografică sau comercială, rezultatele care se pot obține din utilizarea sa, rezultatele și caracteristicile esențiale ale testelor sau controalelor efectuate asupra produsului; (c) perioada pentru care comerciantul se angajează, motivele utilizării practicii comerciale și natura desfășurării vânzării, precum și toate declarațiile sau toate simbolurile care ar induce o legătură între produs sau comerciant și o sponsorizare sau o aprobare, direct ori indirect; (d) prețul sau modul de calcul al prețului ori existența unui avantaj specific al prețului; (e) necesitatea service-ului, a unei piese separate, a înlocuirii sau a reparării; (f) natura, competențele și drepturile comerciantului sau ale reprezentantului său, cum ar fi; identitatea și patrimoniul, calificările sale, statutul, autorizarea, afilierea sau legăturile sale, drepturile de proprietate industrială, de autor sau comercială ori recompense și distincții primite; (g) drepturile consumatorului, inclusiv dreptul de a beneficia de reparare, de înlocuire sau de restituire a contravalorii ca urmare a rezoluțiunii contractului, astfel cum sunt prevăzute de Legea nr.449/2003 privind vânzarea produselor și garanțiile asociate acestora, sau riscurile pe care consumatorul le poate întâmpina.
Faptele reținute în sarcina contestatoarei nu se circumscriu sferei de aplicare a art. 6 alin.1 din Legea nr. 363/2007.
Reprezentanții ANPC nu au analizat o practică comercială a L. (determinantă fiind sub acest aspect activitatea curentă/regulată, respectiv uzanțele contestatoarei), rezumându-se exclusiv la analiza unei situații particulare, a unor cazuri izolate.
Astfel, în mod rezonabil nu se poate reține că aceste fapte conturează o practică, și cu atât mai puțin că ele conturează o practică comercială înșelătoare.
Sub acest aspect, instanța va observa că faptele reținute nu prezintă, în mod evident, gradul de generalitate pe care art. 6 din Legea nr. 363/2007 îl presupune.
În linii generale practicile comerciale incorecte au fost definite în doctrină drept acele practici comerciale care afectează considerabil capacitatea consumatorilor de a lua o decizie în cunoștință de cauză, decizie pe care altfel nu ar fi luat-o.
Această definiție dă eficiență dispozițiilor Directivei nr.2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11.05.2003, transpusă în dreptul intern de Legea nr. 363/2007.
În concordanță cu aquis-ul comunitar, anexa nr. 1 din Legea nr. 363/2007 cuprinde Lista practicilor comerciale considerate incorecte, printre acestea neregăsindu-se cele descrise în procesul-verbal atacat și imputate contestatoarei.
În aceste condiții, analiza „practicii” imputate se impune a fi făcută pe baza criteriilor oferite de principiile menționate în art.1 din același act normativ.
Art. 2 alin.1 lit. j din Legea nr. 363/2007 oferă și o definiție generică a practicilor comerciale, respectiv orice acțiune, omisiune, comportament, demers sau prezentare comercială, inclusiv publicitate și comercializare, efectuate de un comerciant în strânsă legătură cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs consumatorilor.
Prin interpretarea coordonată a dispozițiilor legale precitate, contestatoarea a putut considera că se află în prezența unei practici incorecte numai în măsura în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: fapta constituie un demers al comerciantului, demersul comerciantului este în strânsă legătură cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs consumatorilor, înțelegându-se următoarele două subcondiții: demersul comerciantului privește produsele acestuia; demersul comerciantului se desfășoară în perioada precontractuală; fapta afectează considerabil capacitatea consumatorului mediu de a lua o decizie în cunoștință de cauză, decizie pe care altfel nu ar fi luat-o.
Ori de câte ori una dintre condițiile enumerate mai sus nu este îndeplinită, fapta comerciantului nu poate fi calificată drept o practică incorectă.
Raportând condițiile enumerate mai sus la situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal, se observă faptul că: acțiunile contestatoarei nu reprezintă o „practică” - o activitate curentă, regulată a L.; acțiunile contestatoarei nu ar putea fi considerate ca fiind de natură să altereze decizia de tranzacționare a unui consumator mediu.
În aceste condiții, contestatoarea a apreciat că de plano „faptele” contestatoarei nu întrunesc elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa, respectiv latura obiectivă a acesteia, așa cum este reglementată de art. 6 alin. 1 lit. b din Legea nr.363/2007.
În același timp, o corectă observare a circumstanțelor speței este de natură să infirme constatările reprezentanților ANPC.
Față de presupusa abatere reținută în cuprinsul procesului-verbal, contestatoarea a învederat instanței că aceasta nu corespunde realității întrucât contestatoarea a comercializat atât produsele de bază, și anume deodorant Nivea Fresh Natural ( 200 ml), precum și pastă de dinți Colgate Herbal Propolis și Colgate Cavity Protection (75ml), precum și produsele înregistrând o reducere de preț de 33% consumatori beneficiind de un avantaj al prețului redus concret și real.
În raport cu dispozițiile 6 din Legea nr. 363/2007 anterior enunțate, contestatoarea a constatat că fapta descrisă în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 363/2007, faptei neputându-i fi atribuit acești temei juridic întrucât deși la momentul controlului efectuat de către Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Ilfov produsele de bază respectiv deodorant Nivea de 134 ml și pastă de dinți Colgate de 75 ml nu se aflau la raft (n.n- ceea ce nu echivalează cu faptul că Subscrisa nu am fi comercializat produsele de referință în același timp cu produsele în cantități promoționale, cu atât mai mult cu cât agenții constatatori nu au realizat un control temeinic, neverificând dacă aceste produse există pe stoc și motivele pentru care ele nu se găseau expuse în momentul controlului din data de 0g.12.2014, ora 09:00), nu înseamnă automat (n.n- așa cum în mod eronat au considerat agenții constatatori) că în fapt nu a existat un avantaj: specific al prețului pentru consumator.
Față de împrejurarea că pe stocul contestatoarei, dar și la comercializare, s-au aflat pentru o perioadă mai îndelungată de timp ambele cantități din cele două categorii de produse verificate, contestatoarea a comercializat în mod efectiv mai mult produs la aceeași valoare pe care o aveau și produsele standard, existând în mod real si concret un avantaj specific al prețului pentru consumator.
Rezultă că agenții constatatori în mod abuziv au reținut situația de fapt anteriori descrisă ca fiind o practică comercială înșelătoare și au încadrat-o în dispozițiile art. 1 6 din Legea nr.363/2007, în condițiile în care produsele de bază au existat la comercializare, pentru consumatori aplicându-se în mod real pe toată perioada de la comercializare a ambelor produse un avantaj specific al prețului.
Or, așa cum în mod constant s-a arătat în doctrina și practica în materie, atunci când descrierea faptei contravenționale arătate prin procesul-verbal nu se încadrează în textul indicat în actul de sancționare, procesul verbal este nul pentru încălcarea principiului legalității, iar când încadrarea juridică este îndoielnică (viciul de formă afectează astfel fondul problemei), fiind posibilă o atingere adusă dreptului la apărare al contravenientului, sancțiunea nulității poate fi aplicată.
În dezvoltarea aceluiași raționament, s-a subliniat cu privire la indicarea greșită a temeiului de drept/neîncadrarea descrierii faptei în temeiul de drept reținut a fi fost încălcat, că:
„Instanța care judecă plângerea nu are „deplină jurisdicție” decât cu privire la sancțiune, nu și la fapta săvârșită, respectiv la încadrarea legală a acesteia. Cu alte cuvinte, judecând plângerea, instanța nu are posibilitatea să schimbe încadrarea juridică a faptei și să aplice contravenientului o sancțiune potrivit textului legal pe care ea (și nu agentul constatator) n-a reținut, ci numai să verifice dacă încadrarea juridică reținută de acesta din urmă este corectă sau nu și să acționeze în consecință” și că:
„Procesul-verbal de contravenție nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din OG nr.2/2001, în sensul că textul de lege aplicabil nu se încadrează în descrierea faptei contravenționale arătate prin procesul-verbal aspect care duce la nulitatea actului prin încălcarea unor norme imperative.”
Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea”.
Având în vedere că în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției se indică un temei de drept eronat pentru fapta reținută de agenții constatatori, contestatoarea a apreciat că procesul verbal de constatare a contravenției ._ nr.304/1265 din data de 09.12,2014 este lovit de nulitate, vătămarea contestatoarei constând tocmai în aplicarea unei amenzi contravenționale de 5.000 lei fără temei juridic.
În ipoteza în care s-ar considera că procesul-verbal este legal întocmit (ceea ce, în opinia contestatoarei, nu este cazul cu atât mai mult cu cât agenții constatatori nu au verificat temeinic cele constatate in procesul-verbal limitându-se la o verificare superficială), contestatoarea a apreciat că sancțiunile dispuse sunt vădit disproporționate față de caracterul, consecințele și gradul de pericol social al faptelor reținute.
Sfera dispozițiilor ce consacră contravenții este limitată prin raportare la complexitatea activității comerciale din România, fără a aduce modificări majore dreptului administrativ contravențional.
Ca și pentru celelalte acte ce consacră contravenții, OG nr. 2/2001 rămâne, pe mai departe, sediul procedurii contravenționale. Partea de procedură a dreptului administrativ contravențional este dată, deci, de dispozițiile din OG nr. 2/2001.
Sunt, astfel, aplicabile dispozițiile art.5 din sediul materiei dreptului administrativ contravențional general, și anume OG nr.2/2001, care clasifică sancțiunile ce pot fi dispuse de agenții constatatori, în stricta exercitare a competențelor lor și a părții de imperium ce le-a fost dată prin lege, în cazul contravențiilor consacrate atât de Legea nr. 363/2007, cât și de OG nr. 21/1992. Toate regulile impuse de OG nr. 2/2001 sunt de strictă interpretare și aplicare, și în domeniul contravențiilor pe care le poate constata ANPC. Prin urmare, contestatoarea are ca sancțiuni contravenționale principale: avertismentul, amenda contravențională și prestarea unei activități în folosul comunității.
Contestatoarea a învederat, așadar, că amenda dispusă de intimate în temeiul art. 6 alin. 1 lit. d coroborat cu art. 15 alin.1 din Legea nr. 363/2007 reprezintă sancțiuni contravenționale principale supuse sub toate aspectele, dispozițiilor din OG nr. 2/2001.
Prin urmare, este obligatorie raportarea faptelor consemnate în procesul-verbal la pericolul social cauzat în concret, inclusiv sub aspectul înlocuirii amenzii dispuse în cauză, și anume de 5.000 lei cu sancțiunea principală a avertismentului scris, în considerarea mecanismului prevăzut la art. 7 alin.3 din OG nr. 2/2001.
Pentru aceste considerente, față de gradul extrem de redus de pericol social al faptelor reținute de agenții constatatori, contestatoarea a solicitat instanței înlocuirea sancțiunii contravenționale constând în amendă cu avertisment scris.
Conform jurisprudenței CEDO, intimata trebuie să facă dovada vinovăției contestatoarei, aceasta nefiind obligată să-și probeze nevinovăția. În cazul de față, însă, agenții constatatori nu au probat în niciun fel presupusa vinovăție a contestatoarei, cu privire la fapta reținută.
Astfel, agenții constatatori au sancționat contestatoarea pentru că: produsul deodorant Nivea Fresh Natural ambalat în recipient de 200 ml având aplicată eticheta cu mențiunea „33% gratis”, era comercializat de către contestatoare fără ca în același timp să se afle la comercializare și produsul de referință ambalat în recipient de 134 ml.
Produsele pastă de dinți Colgate Herbal Propolis și Colgate Cavity Protection ambalate în recipiente de 125 ml având aplicată eticheta cu mențiunea „75 ml + 50 ml gratis”, erau comercializate de către contestatoare fără ca în același timp să fie disponibile și produsele de referință de 75 ml.
Curtea Europeană a statuat că în domeniul contravențional, având în vedere implicațiile pe care le poate avea asupra situației contravenientului, trebuie judecat cu asigurarea garanțiilor specifice dreptului procesual penal, inclusiv apărarea prezumției de nevinovăție. Din contră, practica autorităților interne acordă o prezumție de legalitate documentelor emise de autoritățile care constată contravenția.
Pentru ca procedura de față să fie conformă cu standardul european, în fața instanței de judecată, autoritatea care a constatat contravenția trebuie să demonstreze săvârșirea faptei prevăzute de legea contravențională, precum și toate celelalte elemente constitutive ale contravenției, respectiv (i) culpa contravenientului și (ii) pericolul social al faptei.
Față de aceste considerente, contestatoarea a apreciat că prezumția de nevinovăție a acesteia nu a fost răsturnată, astfel că, în lipsa unor dovezi și argumente suplimentare, întemeiate și relevante, aduse de intimată, se impune anularea procesului-verbal ca nelegal și netemeinic.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 158, art.254, art. 292, art.293 și art. 453 Cod procedură civilă, art. 5, art. 7 alin.3, art. 31 și urm. din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, astfel cum a fost modificată și completată, în baza normei de trimitere cuprinsă în art.14 din HG nr. 947/2000, art. 9, art. 23 alin. 1 din Legea nr. 148/2000.
În dovedirea plângerii, contestatoarea a depus la dosar în copie, procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat în data de 09.12.2014 și cerere de obligare a autorității la producerea întregului probator în baza căruia a încheiat actul administrativ atacat.
La data de 26.02.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și neîntemeiată.
În fapt, urmare controlului tematic efectuat la magazinul SC L. DI. - Crângași s-au constatat următoarele aspecte:
La data efectuării controlului erau oferite spre comercializare următoarele produse:
Deodorant Nivea Fresh Natural cantitatea de 200 ml. Pe produs este precizată informația 33% gratis, iar la comercializare nu se afla și produsul la cantitatea de 134 ml - cantitatea de referință - necesar pentru a se evidenția avantajul specific al prețului. Pastă de dinți Colgate Herbal Propolis 125 ml și Colgate Cavity Protection 125 ml. Acestea erau reprezentate într-un ambalaj colectiv din carton, iar pe partea din față colțul din dreapta jos apărea informația: „75 ml +<-50 ml.="" gratis”.="" la="" comercializare="" nu="" se="" aflau="" și="" produsele="" respective,="" pastă="" de="" dinți="" colgate="" herbal="" propolis="" și="" colgate="" cavity="" protection="" la="" cantitatea="" de="" 75="" ml,="" produsul="" în="" această="" cantitate="" fiind="" necesar="" pentru="" a="" fi="" evidențiată="" existența="" avantajului="" prețului="" conform="" informației="" evidențiată="" pe="" ambalajul="" colectiv:="" :="" „75="" ml.="" +="" 50="" ml.="" gratis”.="">
Aceste abateri menționate și constatate la data și ora controlului sunt contravenții și încalcă prevederile art. 6 alin. 1 lit. d din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor.
Potrivit prevederilor art.6 alin.1 lit. d din Legea nr.363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor: „O practică comercială este considerată ca fiind acțiune înșelătoare dacă aceasta conține informații false sau, în orice situație, inclusiv în prezentarea generată, induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare consumatorul mediu, astfel încât în ambele ipoteze, fie îl determinările este susceptibilă a-l determina pe consumator să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o, chiar dacă informațiile sunt, în fapt, corecte în raport cu unul sau mai multe dintre următoarele elemente: prețul sau modul de calcul al prețului ori existenta unui avantaj specific al prețului.
Faptele contravenționale reținute în sarcina petentei sunt rezultatul constatărilor faptice de la data inițierii controlului și a constatărilor scriptice din documentele analizate, ale agenților constatatori ai CPCMB, faptele săvârșite atrăgând sancțiunea contravențională.
Contrar celor susținute de petentă, intimata a menționat faptul că, pentru aceste produse, operatorul economic este obligat să evidențieze prețul prin produse de același fel ambalate individual, astfel încât să se poată constata gratuitatea, consumatorul să poată compara prețul și oferta comerciantului.
Așa cum a admis și contestatoarea prin plângerea sa, aceasta este o vânzare cu preț redus și nu oferă consumatorilor niciun fel de gratuitate. Aceste practici sunt înșelătoare în „conformitate cu prevederile Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, având în vedere faptul că, produsul oferit gratis este de fapt plătit, dar la preț redus.
În ceea ce privește solicitarea contestatoarei referitoare la înlocuirea sancțiunii aplicate cu una mai puțin severă, intimata a menționat următoarele:
Potrivit prevederilor art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: „Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”.
În conformitate cu prevederile art. 21 alin. 3 din același act normativ „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșite, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenție”.
Astfel, intimata a considerat faptul că agenții constatatori au aplicat în mod corect sancțiunea amenzii contravenționale ținând cont de fapta petentei, sancțiunea aplicată fiind direct proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.
După cum se poate constata, sancțiunea aplicată în conformitate cu prevederile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 363/2007 a fost minimul amenzii „Utilizarea de către comercianți a unor practici comerciale incorecte, astfel cum au fost definite la cap. II, este interzisă, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 50.000 lei”.
Intimata a apreciat greșită interpretarea petentei care, deși a admis existența unei culpe în ceea ce privește acțiunile întreprinse, a solicitat reevaluarea sancțiunii aplicate.
Prin urmare, intimata a apreciat dacă nu nelegală, cel puțin imorală solicitarea contestatoarei de înlocuire a sancțiunii aplicate cu una mai puțin severă, câtă vreme a admis ab initio corectitudinea aspectelor reținute de către agenții constatatori, recunoscând existența în sarcina ei a faptei contravenționale.
Intimata a apreciat că faptele contravenționale constatate prin procesul verbal de constatare al contravenției se înscriu întocmai în categoria caracteristicilor impuse de lege, întrunind toate condițiile spre a fi definite și sancționate ca atare.
Conform Ordonanței Guvernului nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, instituie cadrul general al constatării și sancționării contravențiilor și cuprinde norme juridice cu caracter principial în legătură cu modul de întocmire a procesului-verbal de constatare a contravenției, a mențiunilor obligatorii, pe care trebuie să le conțină acest proces-verbal, persoanele care pot avea calitatea de agenți constatatori, ca reprezentanți ai autorităților publice, abilitate prin lege să constate și să sancționeze contravențiile, modul de contestare a procesului-verbal de constatare a contravenției, regimul general al sancțiunilor contravenționale, al aplicării și al executării acestora.
Având în vedere aceste considerente, intimata a solicitat a se observa că procesul verbal face dovada deplină cu privire la situația de fapt reținută în cuprinsul său, bucurându-se de prezumția de legalitate și veridicitate, până la proba contrarie, proba pe care contestatoarea nu a făcut-o.
Pe fond, din procesul verbal de constatare a contravenției, conform consemnările făcute și din documentele care au făcut obiectul analizării din perspectiva celor constatate, rezultă descrierea faptei, data în care au fost săvârșite contravențiile, precum și împrejurările avute în vedere la aprecierea faptelor ca fiind de natură contravențională, astfel cum prevede art.16 și art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește necunoașterea și/sau înțelegerea/interpretarea eronată de către contravenient a textelor normative, acest lucru nu-l exonerează de răspunderea stabilită prin acte normative pentru neîndeplinirea obligațiilor ce-i revin.
Intimata a dorit să menționeze că activitatea de control este o activitate legală și oficială destinată menținerii/restabilirii echilibrului între dispozițiile legale aplicabile domeniului protecției consumatorilor și modul concret în care acționează operatorul economic controlat, structurile sale și/sau personalul acestora în acel domeniu, ceea ce înseamnă că: actul de control, pe lângă alte principii, este guvernat de principiul legalității (potrivit căruia orice acțiune de control se efectuează dacă este prevăzută de legea aplicabilă domeniului de protecție a consumatorilor); actul de control cu raportare la cercetarea și analizarea reclamațiilor cat si a tematicilor de control se face în temeiul competențelor date de lege.
Deoarece petenta nu a făcut proba contrarie celor menționate și reținute în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției, acesta se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate, contravențiile fiind corect susținute de agenții constatatori, respectiv încălcarea prevederilor OG nr.21/1992 privind protecția consumatorilor, cu atât mai mult cu cât situațiile de fapt consemnate în procesul verbal de constatare a contravenției au fost prezentate și explicate reprezentantului operatorului economic.
Anularea procesului - verbal de constatare a contravenției în integralitatea lui ar genera implicit că faptele analizate și constatate ca și contravenții de către agenții constatatori, în integralitatea lor, nu se confirmă, ceea ce nu corespunde adevărului faptic, în acest sens făcându-se mențiunile corespunzătoare și necesare în susținerea existenței faptelor contravenționale constatate; exonerarea de răspundere a operatorului economic de orice răspundere contravențională printr-o eventuală anulare a procesului - verbal de constatare a contravenției în condițiile și pe considerentele menționate de petentă în plângerea contravențională, va tenta pe contravenient - care se știe vinovat de săvârșirea contravenției - să persiste în comportamentul său incorect, inadecvat și ilegal față de consumatori și să presteze servicii necorespunzătoare, neconforme cu legislația românească în vigoare.
Pentru motivele expuse anterior, intimata a apreciat argumentele petentei ca neîntemeiate și nefondate, sens în care a solicitat să se dispună respingerea plângerii contravenționale.
În drept, intimata a invocat prevederile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, Codului de procedură civilă.
În susținerea celor menționate, intimata a anexat prezentei planșe fotografice din care reies cele menționate în procesului verbal de constatare a contravenției.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 09.12.2014, delegația nr.310 din data de 09.12.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ 304/1265 din 09.12.2014 încheiat de intimata A. Națională pentru Protecția Consumatorilor, contestatoarea a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 5.000 lei în temeiul art. 15 alin. 1 din Legea 363/2007, pentru încălcarea prevederilor art. 6 alin. 1 lit. d din Legea 363/2007.
Prin procesul-verbal s-a reținut faptul că, la data efectuării controlului s-au găsit la comercializare următoarele produse: Deodorant Nivea Fresh Natural cantitatea de 200 ml. Pe produs era precizată informația 33% gratis, iar la comercializare nu se afla și produsul la cantitatea de 134 ml - cantitatea de referință - necesar pentru a se evidenția avantajul specific al prețului. Pastă de dinți Colgate Herbal Propolis 125 ml și Colgate Cavity Protection 125 ml. Acestea erau reprezentate într-un ambalaj colectiv din carton, iar pe partea din față colțul din dreapta jos apărea informația: „75 ml +<-50 ml.="" gratis”.="" la="" comercializare="" nu="" se="" aflau="" și="" produsele="" respective,="" pastă="" de="" dinți="" colgate="" herbal="" propolis="" și="" colgate="" cavity="" protection="" la="" cantitatea="" de="" 75="" ml,="" produsul="" în="" această="" cantitate="" fiind="" necesar="" pentru="" a="" fi="" evidențiată="" existența="" avantajului="" prețului="" conform="" informației="" evidențiată="" pe="" ambalajul="" colectiv:="" :="" „75="" ml.="" +="" 50="" ml.="" gratis”.="">
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța constată totodată că a fost dovedită competența comisarilor însărcinați cu efectuarea inspecției prin depunerea la dosar a delegației nr.310/09.12.2014 ce atestă această calitate (f.83).
Absența actului de control invocată de petentă, din care să rezulte limitele și obiectivele acestuia nu poate lipsi de legitimitate acțiunea întreprinsă de reprezentanții intimatei și nu poate anula caracterul contravențional al faptelor constatate, atât timp cât autoritățile publice abilitate să supravegheze și să sancționeze nerespectarea legii desfășoară activități permise și reglementate de normele juridice în materia protecției consumatorilor, în limitele atribuțiilor și prerogativelor conferite de cadrul legislativ în vigoare.
Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza C.E.D.O Bosoni v. Franța).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În cauza de față, analizând fapta constatată in procesul-verbal de contravenție prin raportare la prevederile legale invocate în cuprinsul actului sancționator, instanța apreciază că în mod corect s-a reținut săvârșirea contravenției.
Astfel, conform art. 6 (1) din Legea nr.363/2007 o practică comercială este considerată ca fiind acțiune înșelătoare dacă aceasta conține informații false sau, in orice situație, inclusiv în prezentarea generală, induce în eroare sau este susceptibilă să inducă in eroare consumatorul mediu, astfel încât, în ambele ipoteze, fie îl determină, fie este susceptibilă a-l determina pe consumator să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o, chiar dacă informațiile sunt, în fapt, corecte în raport cu unul sau mai multe dintre următoarele elemente: d) prețul sau modul de calcul al prețului ori existența unui avantaj specific al prețului.
Din interpretarea normelor juridice în materie rezultă că prețul trebuie să fie corect, clar și precis, cu prezentarea reală și efectivă a tuturor elementelor de comparație în măsură să ajute la o evaluare corespunzătoare, în deplină cunoștință de cauză a avantajelor oferite, legislația în domeniul protecției consumatorilor pledând pentru asigurarea unei informări complete si corecte în vederea protejării drepturilor si intereselor legitime ale consumatorilor împotriva unor practici abuzive.
În apărare, petenta susține că a fost vorba despre un caz izolat, și nu despre o practică comercială care să atragă incidența legii, aducând ca argument definiția dată practicii comerciale de art.2 al.1 lit.d din Legea nr.363/2007 – „orice acțiune, omisiune, comportament, demers sau prezentare comercială, inclusiv publicitate și comercializare, efectuate de un comerciant, în strânsă legătură cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs consumatorilor”. Din textul de lege invocat de parte nu rezultă însă că trebuie să fie vorba despre o conduită cu caracter repetitiv, regulat, permanent, ci este suficientă doar o acțiune, o omisiune, etc. din partea operatorului economic pentru a putea primi calificarea de practică comercială.
De asemenea, contestatoarea mai susține că s-a efectuat un control sumar, incomplet de către intimată în sensul că, deși nu erau depuse la raft, produsele de referință se regăseau în stoc la acel moment, apărări pe care petenta nu le-a dovedit însă sub aspect probator, cum nu a dovedit nici împrejurarea că a încercat în prezența inspectorilor să demonstreze contrariul celor sesizate de aceștia pentru a înlătură orice dubiu și orice culpă ar fi planat asupra sa.
Pe fondul problemei, instanța apreciază ca fiind aplicabile prevederile art. 6 al.1 lit. d din Legea nr.363/2007, deoarece o ofertă stimulează interesul clienților de a cumpăra un produs pe care este posibil să nu-l fi achiziționat în absența unei publicități în acest sens. În lipsa produselor de bază (a căror existență nu a fost dovedită de contestatoare nici la raft, dar nici în stoc), nu au existat toate elementele necesare care să permită consumatorului să evalueze în mod corect, obiectiv avantajele ofertei și această conduită este susceptibilă prin ea însăși să influențeze decizia cumpărătorului în maniera sugerată de comerciant.
Instanța mai adaugă că afirmația petentei precum că produsele de bază erau în stoc fiind vândute la raft, pe lângă faptul că este nedovedită, este și neverosimilă, fiind greu de înțeles cum din două categorii de produse la același preț, dar în cantități diferite se epuizează la raft cele mai mici și nu cele care oferă o cantitate mai mare din bunul promovat. Situația de fapt ar fi trebuit să fie inversată, deoarece o astfel de publicitate ar fi determinat pe clienți să cumpere produsele mai mari, și nu pe cele în cantități mai mici.
Nu rezultă că produsele de bază au existat la comercializare, iar în lipsa lor reclama utilizată nu a făcut decât să manipuleze/influențeze voința/decizia consumatorului în sensul de a-l încuraja să cumpere un produs care, în lipsa publicității este posibil să nu fi fost achiziționat.
Pe cale de consecință, instanța reține că această faptă a contestatoarei întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 6 alin. 1 lit. d din Legea 363/2007, faptă care se sancționează conform art. 15 al.1 din același act normativ cu amendă contravențională de la 5.000 lei la 50.000 lei.
Analizând individualizarea sancțiunii aplicate în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, instanța apreciază că este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de scopul, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia.
Astfel, instanța reține faptul că sancțiunea amenzii contravenționale de 5.000 lei reprezintă minimul prevăzut de lege pentru fapta constatată și este proporțională cu gradul de pericol social ridicat al acesteia, susceptibilă să afecteze un număr mare de consumatori și să le producă acestora un prejudiciu rezultat din achiziționarea unor produse care nu corespund cerințelor de comercializare prevăzute de lege, contextul în care petenta a recurs la această practică comercială nefiind de natură să-i diminueze din răspundere.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța va respinge plângerea contravențională ca fiind neîntemeiată și va menține dispozițiile procesului-verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de contestatoarea L. DI., cu sediul în . Rahtivani, DN 72, Crângul lui Bot, Km 73+810, județul Prahova, înregistrată la ORC sub nr.J_, CUI_, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCA N. N. D. Kingston Petersen, în București, Bucharest Business Park, Șoseaua București-Ploiești nr. 1A, . (recepție), sector 1, în contradictoriu cu intimata A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR - COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR REGIUNEA BUCUREȘTI - ILFOV, cu sediul în București, ., sectorul 1, cod_, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.VB/Thred.MV
4 ex./2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4946/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5055/2015.... → |
|---|
