Plângere contravenţională. Sentința nr. 5188/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5188/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 5188/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5188
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE M. D.
GREFIER O.-L. H.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe contestatorul C. Ș. în contradictoriu cu intimata Regia Autonomă de Transport București.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul, personal, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța procedează la legitimarea contestatorului, care prezintă CI . nr._, CNP_.
Instanța, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, pune în discuție competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei.
Contestatorul consideră că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 94 pct. 3 Cod procedură civilă și dispozițiile art. 32 din OG nr. 2/2001, apreciază că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, având în vedere locul săvârșirii contravenției menționat în procesul-verbal.
Instanța pune în discuție estimarea duratei necesare pentru soluționarea procesului.
Contestatorul consideră că procesul ar trebui soluționat cât mai repede posibil și lasă la aprecierea instanței estimarea duratei necesare pentru soluționrea acestuia.
Instanța, față de prevederile art. 238 Cod procedură civilă, având în vedere obiectul plângerii, precum și probele solicitate de părți, stabilește ca durată estimată de soluționare a cauzei un interval de 3 luni.
Instanța acordă cuvântul pentru propunere de probe.
Contestatorul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Arată că nu l-a bruscat pe controlor, ci a stat pe un scaun și nu s-a mișcat deloc. Mai mult, a sunat la poliție ca să coboare toți și să discute. Arată că au fost doi controlori, iar cel care i-a dat amenda era, fizic, mai mare decât contestatorul. Nu este adevărat că a coborât cu câteva stații mai târziu și a demonstat acest lucru prin faptul că a sunat la poliție, erau camere de filmat în zonă care puteau să-l surprindă în momentul în care a coborât, iar dacă unul dintre controlori susținea că a fost bruscat, putea să sune la jandarmerie. Contestatorul i-a arătat controlorului că are abonament, că este valabil și cu toate acestea a primit amendă. I se pare inadmisibil. Nu a arătat imediat abonamentul pentru că îl avea în rucsac și până l-a scos, controlorul crezând că este un puștan, l-a amenințat că sună la jandarmerie. Când a văzut că abonamentul este valabil, i-a solicitat să scoată și buletinul și i-a aplicat amendă pentru obstrucționare. Nu a semnat procesul-verbal deoarece nu era de acord cu conținutul acestuia. A sunat la poliție și le-a cerut agentilor constatatori să coboare ca să discute. Consideră că intimata putea să aducă martori din tramvai care să poată susține că l-a bruscat pe controlor.
În concluzie, solicită anularea procesului-verbal de contravenție.
INSTANȚA
Prin plangerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.03.2015, contestatorul C. Ș., în contradictoriu cu intimata Regia Autonomă de Transport București, a solicitat anularea procesului-verbal .._ emis de R., prin care fost sancționat cu o amendă de 150 de lei pentru faptul că a „împiedicat exercitarea sarcinilor” de către controlor.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că în data de 12.03.2015, când se afla în tramvaiul 25, în apropierea stației RADOX, i s-a solicitat abonamentul de către domnul G. I., legitimație nr. 1299 (numărul de legitimație arătat în momentul controlului), în timpul în care acesta își căuta abonamentul în ghiozdan, i-a adresat câteva întrebări domnului controlor, și anume: Ce se întâmplă dacă cineva nu are bilet?, Care este procedura aplicată în momentul în care un călător nu are un abonament sau bilet valabil?, deoarece în fiecare zi vede controlori R. care nu îi sancționează pe cei care călătoresc fără bilet sau abonament valabil.
Agentul constatator a refuzat să îi răspundă la întrebări și l-a amenințat că o să cheme Jandarmeria. Crezând că nu are bilet, datorită întrebărilor adresate, l-a chemat și pe celalalt coleg, între timp, contestatorul i-a înmânat legitimația de călătorie, i-a verificat valabilitatea și, văzând că este în regulă, i-a cerut și cartea de identitate. După ce a înmânat și cartea de identitate, a spus: „Îți voi da amendă pentru obstrucționarea exercitării sarcinilor de servici de către controlor”.
Toată discuția, inclusiv completarea procesului verbal pentru amendă, a avut loc între trei stații, Radox, Valea Cascadelor și CFR Cotroceni, iar cartea de identitate i-a fost înmânată la stația CFR Cotroceni, moment în care petentul a solicitat să coboare și aceștia, deoarece sunase la Poliție pentru a veni cineva să discute despre cele întâmplate. Aceștia au refuzat să coboare, însă contestatorul a coborât la stația CFR Cotroceni, stație în care coboară în fiecare zi pentru a merge acasă. Astfel, procesul verbal a fost completat între stafiile RADOX și CFR Cotroceni, și nu la stația INSCUT, așa cum scrie în procesul verbal menționat mai sus.
Încă din primul moment când a adresat întrebările domnului G. I., contestatorul nu a fost avertizat că poate primi amendă pentru împiedicarea exercitării sarcinilor de serviciu.
Conform regulamentului, prezentat pe site-ul www.ratb.ro. întrebările adresate controlorilor nu sunt interzise.
Contestatorul a menționat că, în tot acest timp, nu a ridicat vocea la domnul G. I., nu i-a adresat injurii, nu l-a amenințat și nu l-a atins, a stat tot timpul așezat pe scaun.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar, în copie, procesul verbal de contravenție contestat, cartea sa de identitate, card Activ R., bon fiscal nr.115 din data de 08.03.2015.
La data de 17.04.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare la plângerea contravențională formulată de către petentul C. Ș., împotriva procesului verbal de contravenție nr._/12.03.2015 încheiat de către agentul constatator, G. I., din cadrul R., prin care a solicitat ca instanța să dispună respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale prin care petentul a solicitat anularea procesului verbal susmenționat și exonerarea sa de la plata contravalorii amenzii aplicate, menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal întocmit, stabilirea culpei procesuale a petentului care, deși, în momentul efectuării controlului titlurilor de călătorie - de către agentul constatator, în tramvaiul liniei 25 aparținând R., în mod intenționat a încălcat prev. art. 7 lit. h, exercitând acte de agresiune fizică și verbală asupra agentului constatator, împiedicându-l astfel pe acesta să-și exercite atribuțiile de serviciu și totuși, a declanșat acest proces de judecată.
În fapt, la data de 12.03.2015, în timp ce petentul C. Ș. călătorea cu tramvaiul liniei 25 aparținând R., a fost abordat de către agentul constatator G. I., din cadrul regiei, solicitându-i să prezinte la control un card de călătorie pentru a verifica valabilitatea acestuia.
Dovada încheierii de către călător a contractului de transport cu R., în calitate de prestator de servicii de transport, este titlul de călătorie, iar petentul avea obligația ca, la urcarea în mijlocul de transport, nu numai să se asigure că se afla în posesia unui titlu de călătorie valabil, dar la cererea agentului constatator, să i-l prezinte pentru verificarea valabilității acestuia.
Conform dispozițiilor HCGMB nr. 156/2001, în cazul în care un călător nu prezintă personalului de control al R. un titlu de călătorie valabil prin care să demonstreze că a achitat contravaloarea serviciului de transport prestat de R., este considerat contravenient.
Așa cum rezultă din declarația dată de agentul constatator (anexată prezentei), în timpul efectuării controlului de la data de 12.03.2015, petentul a refuzat timp îndelungat ca, la cererea agentului constatator, să prezinte la control cardul de călătorie, refuzând a se legitima, încălcând astfel dispozițiile art. 4 alin.1 din HCGMB nr. 156/2001.
în schimb, acesta a proferat asupra controlorului injurii, acuzații nefondate, întrebări tendențioase și expresii ofensatoare, jignitoare, menite a-l denigra public, a-i afecta reputația profesională care se răsfrânge, în mod implicit și asupra imaginii R. al cărui salariat este agentul de control.
De asemenea, petentul l-a bruscat fizic pe agent, nepermițându-i deplasarea prin vehicul în vederea efectuării controlului titlurilor de călătorie în scopul diminuării fraudei în mijlocul de transport în comun.
Petentul a procedat în acest fel cu scopul vădit de a-l șicana pe agentul de control și de a-l împiedica să-și exercite în mod eficient atribuțiile de serviciu, constând în activitatea de control a titlurilor de călătorie aparținând celorlalți călători din tramvai.
Această intenție rezultă din faptul că, în momentul în care agentul l-a informat pe petentul recalcitrant, agresiv că, în conformitate cu dispozițiile art. 14 HCGMB nr.156/2001, echipa de control este îndrituită legal să apeleze la serviciile Jandarmeriei pentru a-l legitima, în caz de refuz (necesar în vederea întocmirii unui proces verbal de contravenție și pentru a restabili ordinea în mijlocul de transport în comun aparținând regiei), acesta a acceptat să fie legitimat - prezentându-și cartea de identitate, precum și cardul de călătorie pentru a fi verificat de către agentul constatator .
Procedând în acest mod, petentul a arătat de fapt că, deși deținea card de călătorie valabil - pe care îl avea asupra sa, ca de altfel și cartea de identitate, el nu dorea să le prezinte la control la cererea agentului, încercând să braveze în fața publicului călător prin afișarea unei atitudini reprobabile, sfidătoare, menită să-l împiedice pe agentul constatator să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu.
În privința motivelor invocate de către petent în apărare, acestea sunt nejustificate, neîntemeiate, nesincere și nerelevante în cauză, încercând să abată atenția instanței într-o altă direcție, care să-l disculpe pe acesta și să nu atragă răspunderea contravențională asupra sa pentru fapta săvârșită și prevăzută de art. 7 lit. h.
Petentul și-a motivat în mod deficitar și incoerent gesturile sale de agresivitate fizică și atitudinea recalcitrantă prin care a împiedicat activitatea controlorului de la această dată, pretinzând că acestea s-ar datora nemulțumirii sale generale față de activitatea din trecutul altor controlori, care nu i-ar fi sancționat, cu ocazia altor controale, pe alți contravenienți, considerând că aceștia ar fi fost prea indulgenți.
Prin urmare, petentul nu își asumă culpa și responsabilitatea față de fapta săvârșită și de urmările acesteia, încercând să-l culpabilizeze, în mod nejustificat și fără dovada acuzațiilor sale, pe agentul constatator.
În schimb, agentul constatator a arătat (în declarația sa dată la data de 17.03.2015, anexată) că, deși a fost împiedicat să-și exercite atribuțiile de control cu care a fost investit prin fișa postului, deși a fost bruscat fizic, jignit, insultat public de către petent, totuși, a avut o atitudine profesională corectă, discuțiile cu toți călătorii limitându-se la strictul necesar desfășurării sarcinii de serviciu, utilizând doar formule politicoase de adresare.
Intimata a precizat faptul că, în mod permanent, agenților de control li se recomandă de către șefii ierarhic superiori competenți din cadrul Serviciului Control al R., să dea dovadă de moderație și tact în raporturile cu publicul călător, astfel încât să preîntâmpine circumstanțe care pot declanșa situații conflictuale.
Pe de altă parte, aceștia se confruntă frecvent cu lipsa de cooperare din partea unor călători care opun rezistență în momentul efectuării controlului, refuzând să prezinte cardul de transport și, totodată, să înțeleagă că activitatea de verificare a titlurilor de călătorie are și un caracter preventiv și educativ, astfel încât, aceasta să conducă la reducerea fraudei și la creșterea numărului de călători plătitori a c/valorii călătoriilor efectuate.
Comiterea faptei de către petent nu s-a datorat vreunei cauze de înlăturare a caracterului contravențional al faptei prevăzute de art. 11 din OG nr. 2/2001 și anume, legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică sau morală, cazul fortuit, iresponsabilitatea, beția involuntară, eroarea de fapt, infirmitatea.
Sub aspectul temeiniciei, petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații decât cea reținută în procesul verbal, nereușind să răstoarne prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal în temeiul legii.
Intimata a solicitat ca instanța să constate că motivele de fapt invocate de către petent în apărare nu sunt întemeiate și nu pot conduce la anularea procesului verbal contestat, nici la exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale aplicate de agentul constatator. Simplele sale susțineri din plângerea contravențională sunt pur subiective și nu pot induce instanței, numai prin ele însele, convingerea veridicității situației descrise.
Conform art. 249 Cod procedură civilă „Cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”, astfel că revine petentului sarcina dovedirii pretențiilor sale deduse judecății.
În plus, din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 și 34 din OG nr.2/2001 reiese că procesul verbal de contravenție, nu numai că nu este lipsit de forță probantă ci, dimpotrivă, face dovada situației de fapt și de drept până la proba contrară care, trebuie făcută de către petent și nicidecum de către agentul constatator.
Fiind un act autentic, forma și conținutul procesului-verbal sunt reglementate de art. 269 și art. 270 Cod procedură civilă.
Așadar, procesul verbal, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă (relativă) a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin instituirea prezumției relative de adevăr, recunoașterea forței probante a procesului verbal de contravenție nu contravine prezumției de nevinovăție a petentului, pe care aceasta are posibilitatea s-o susțină prin probatoriul pe care poate să-l administreze în acest scop.
Pe de altă parte, dreptul contravenientului la apărare nu este încălcat, întrucât, conform prev. art. 33 pct.1 din OG nr. 2/2001, acesta are posibilitatea procedurală de a indica, în cuprinsul plângerii contravenționale, numele unor martori prezenți la locul și în momentul săvârșirii faptei, pentru a fi citați de instanță, chiar dacă aceștia nu au fost menționați în procesul verbal contestat, pentru ca ei să-și expună punctul de vedere cu privire la susținerile petentului pe care dorește și trebuie să le probeze.
Referitor la lipsa semnăturii contravenientului, intimata a precizat că se datorează culpei exclusive a petentului, acesta refuzând să semneze procesul verbal, sperând că, în acest mod fraudulos, ar putea să se sustragă de la suportarea răspunderii contravenționale pentru fapta săvârșită.
Pe de altă parte, agentul constatator s-a conformat și dispozițiilor art. 19 alin.1 din OG nr. 2/2001 și art. 14 alin. 2 din HCGMB nr. 156/2001 care stabilesc că „în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări ...”. Ca atare, agentul a consemnat la rubrica „contravenient “ că acesta „refuză să semneze” procesul verbal.
În timp ce agentul constatator s-a conformat dispozițiilor art. 19 alin.1 semnând procesul verbal, petentul a încălcat aceste dispoziții, refuzând să-l semneze.
În speță, acest aspect nu atrage nulitatea absolută ci, eventual, nulitatea relativă care ar putea interveni numai în condițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Călătorind astfel, petentul a încălcat prevederile art. 7 lit. h din HCGMB nr.156/2001 pentru aprobarea normelor privind desfășurarea transportului în comun în mijloacele de transport ale R. și modul de sancționare a abaterilor săvârșite, cu modificările și completările ulterioare, care stipulează că „Este interzis călătorilor să împiedice organele de control să-și exercite atribuțiile”.
De asemenea, petentul a încălcat și prev. art. 4 alin. 1 din Anexa la HCGMB nr.156/ 2001, „la urcarea în tramvai, autobuz, troleibuz sau în vehiculele de pe liniile expres, călătorul este obligat să composteze deîndată biletul sau cartela magnetică corespunzătoare tarifului în vigoare la data efectuării călătoriei, în aparatele special montate în acest scop, iar la cererea organelor de control să le prezinte pentru verificare”, obligație pe care petentul a încălcat-o inițial, încercând să zădărnicească acțiunea de control efectuată de către agentul constatator.
Încălcarea acestor dispoziții se sancționează, conform prev. art. 10 alin. 1 din același act normativ, cu amendă cuprinsă între 100 lei și 150 lei, sancțiune aplicată și petentului în cuantumul de 150 lei pentru fapta ilicită săvârșită în mod intenționat, crezând că, dacă deținea un titlu de călătorie valabil, nu mai putea fi sancționat pentru altceva, în speță pentru împiedicarea agentului de a-și exercita corespunzător atribuțiile de serviciu, respectiv, de a proceda la verificarea titlurilor de călătorie, respectiv al petentului și al celorlalți călători.
Față de situația de fapt și de drept prezentate mai sus, raportate la lipsa de sinceritate și de responsabilitate a petentului față de fapta săvârșită și de urmările acesteia, intimata a apreciat că fapta acestuia a fost corect încadrată la art. 7 din lit. h din HCGMB nr. 156/2001, iar sancțiunea amenzii a fost legal individualizată și aplicată în cuantumul de 150 lei prev. de art. 10 alin. 1 din hotărâre.
În drept, intimata a invocat prevederile HCGMB nr. 156/2001, modificată și completată prin HCGMB nr. 267/25.09.2003, HCGMB nr. 71/2006, HCGMB nr.54/1994, HCGMB nr. 7/17.01.2008, coroborate cu cele ale OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum și pe toate textele de lege invocate mai sus, ca și pe cele ale art. 205-206 Cod procedură civilă.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat declarația dată de agentul constatator, G. I. (înregistrată sub nr. 316/17.03.2015).
La data de 21.05.2015, contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Față de susținerile intimatei Regia Autonomă de Transport București RA, contestatorul a învederat următoarele:
Intimata a precizat în cursul întâmpinării că petentul a refuzat timp îndelungat să prezinte actul de călătorie, această afirmație nefiind adevărată, deoarece agentul constatator G. I. a urcat în tramvaiul 25 la Stația Frigocom, în cel de-al doilea vagon. Înainte să îi solicite contestatorului titlul de călătorie, agentul constatator G. I. a controlat o persoană care stătea în fata acestuia, persoană care i-a prezentat o legitimație de polițist sau jandarm, tot acest control a durat o stație, între Frigocom și Valea Oltului. După ce tramvaiul 25 a plecat din stația Valea Oltului către stația Radox, agentul constatator s-a îndreptat spre contestator și i-a solicitat titlul de călătorie. În acel moment, contestatorul i-a adresat civilizat, fără injurii sau expresii tendențioase, agentului constatator G. I. o întrebare: „Ce se întâmplă cu cei care nu au titlu de călătorie valabil?”, timp în care contestatorul a și început să caute în ghiozdan portofelul unde ține de obicei abonamentul R., împreună cu celelalte acte. Tot acest proces de căutare al portofelului și înmânare a titlului de călătorie a durat în jur de 40 de secunde, timp în care tramvaiul pleca deja din stația următoare, și anume Radox. Agentul constatator a verificat valabilitatea titlului de călătorie, timp în care l-a chemat și pe colegul său. Uimit de faptul că titlul de călătorie este valabil, cel puțin asta se putea citi pe fața acestuia, s-a uitat la colegul său, neștiind ce să facă mai departe. După câteva secunde, i-a cerut și cartea de identitate, pe care i-a înmânat-o imediat, deoarece avea portofelul în mână, cu toate actele. În acel moment, tramvaiul se afla deja în stația Valea Cascadelor. După înmânarea buletinului, agentul constatator i-a precizat că îi va întocmi un proces verbal de amendă pentru obstrucționarea controlorului. Ș. de cele precizate de agentul constatator, contestatorul a sunat la 112, cerând să vină un echipaj de poliție la Stația CFR Cotroceni, deoarece i s-a părut că ceea ce a făcut agentul constatator este un abuz.
În tot acest timp, agentul constatator a întocmit procesul verbal de contravenție, iar contestatorul i-a solicitat să coboare la stația CFR Cotroceni ,pentru a aștepta un echipaj de poliție. Agentul constatator și colegul său au refuzat, contestatorul coborând la stația CFR Cotroceni, continuând discuția cu cei de la 112, sfătuindu-l să depună o plângere la Judecătoria Sector 6.
Tot acest proces (cerut titlu călătorie de către agentul constatator, căutare portofel, înmânare titlu de călătorie, cerut carte identitate, înmânare carte identitate, scriere proces verbal de contravenție și înmânare carte de identitate) a avut loc între 3 stații (Valea Oltului-Radox-Valea Cascadelor-CFR Cotroceni), iar în procesul verbal de contravenție a fost precizat faptul că tot acest proces a durat până la stația INSCUT (stație ce se află la 4 stații distanță de stația CFR Cotroceni), fapt care nu s-a întâmplat, contestatorul coborând la stația CFR Cotroceni.
În zona stafiei CFR Cotroceni sunt amplasate mai multe camere video, putându-se verifica înregistrările acestora pentru a proba sinceritatea contestatorului.
Tot pentru a se verifica stația la care contestatorul a coborât se pot verifica și coordonatele GPS, deoarece în acel moment discuta la telefon cu operatorul de la 112.
Totodată, contestatorul a dorit să scoată în evidență faptul că pe site-ul www.ratb.ro secțiunea http://www.ratb.ro/contraventii.php nu se precizează faptul că titlul de călătorie trebuie înmânat controlorului în 2 secunde, ci scrie: „La solicitarea reprezentanților corpului de control al R., călătorii sunt obligați să prezinte acestora titlurile de călătorie utilizate în acel moment. Posesorii de abonamente nominale sau legitimații nominale sunt obligați să prezinte Ia cererea acestora actele de identitate.”, lucru pe care contestatorul l-a făcut.
Pe toată perioada controlului, contestatorul a rămas în aceeași poziție, și anume așezat pe scaun, așa cum era și în momentul în care agentul constatator a venit la acesta și i-a solicitat titlul de călătorie.
Agentul constatator a susținut că petentul contestator l-a bruscat fizic și nu i-a permis deplasarea prin vehicul, fapt ce reprezintă o mare minciună și i se pare inacceptabil ca agentul constatator să susțină acest lucru în fața instanței, având în vedere că este organ de control și trebuie să apere și să susțină întotdeauna adevărul și dreptatea.
Așa cum a precizat contestatorul anterior, persoana care era în față și controlată înaintea contestatorului, a prezentat o legitimație de jandarm sau polițist. Dacă ar fi fost violent, așa cum a susținut intimatul, acesta putea cere ajutorul domnului sau putea să sune la 112 pentru a cere ajutorul Jandarmeriei sau Poliției Române, în conformitate cu dispozițiile art. 14 HCGMB nr. 156/2001, lucru care nu s-a întâmplat.
În procesul verbal, agentul constatator a susținut că „Nici o persoană nu a vrut să fie martor”, cu toate că în acel vagon erau aproximativ 5-6 persoane, iar contestatorul a coborât la stația CFR Cotroceni. Agentul constatator și colegul său au rămas în tramvai împreună cu ceilalți călători care, martori fiind, puteau semna procesul verbal dacă contestatorul ar fi fost violent, dar nu au putut să semneze pentru un fapt care nu s-a întâmplat.
Scopul întrebării contestatorului, adresate agentului constatator, a fost acela de conștientizare a faptului că toți controlorii R., prin munca depusă și sancționarea celor fără titluri de călătorie valabile, conduc la ameliorarea condițiilor de transport.
Contestatorul a menționat că a refuzat să semneze procesul verbal de contravenție deoarece nu a fost și nu este de acord cu acesta și cu cele menționate în el.
Contestatorul a anexat răspunsului la întâmpinare, în copie, detalii apeluri facturate, planșe fotografice, extras din Regulamentul R., scrisoare de recomandare din data de 18.05.2015 și 20.05.2015 eliberate de AKKA Technologies și Megatech.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal nr._/12.03.2015, contestatorul a fost sanctionat pentru savarsirea contraventiei prevazute de art.7 pct.h din HCGMBnr.156/2001 modificata prin HCGMB nr.267/2003 și HCGMB nr.71/2006, constand în faptul ca la data de 12.03.2015 a împiedicat exercitarea sarcinilor.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit fără respectarea dispozițiilor legale imperative, fapt ce atrage nulitatea absolută a acestuia.
Astfel, conform art. 16 alin. 1 din OG nr.2/2001, agentul constatator trebuie să cuprindă în conținutul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției descrierea faptei contravenționale cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei.
Simpla reproducere a normei care prevede și sancționează contravenția nu este suficientă pentru a putea fi considerată îndeplinită condiția arătată, așa cum este și cazul de față. Astfel, potrivit art.7 lit. h din HCGMB nr.156/2001, este interzis calatorilor sa impiedice organele de control sa-si exercite atributiile.
Ori, prin expresia``a împiedicat exercitarea sarcinilor``, agentul constatator a realizat o descriere generică, lipsită de conținut concret, neindicand nici măcar pe cine a împiedicat contestatorul, ceea atrage nulitatea procesului-verbal de contravenție.
În cazul în care descrierea faptei lipsește cu desăvârșire sau aceasta este descrisă doar în mod generic, precum și în cazul în care orice mențiune privind împrejurările în care fapta a fost săvârșită este inexistentă, intervine sancțiunea nulității absolute a actului constatator al contravenției, în baza art. 17 din OG 2/2001, sancțiune care nu poate fi acoperită în nici un fel.
În realitate, lipsa mențiunilor sus-arătate face imposibilă aprecierea de către instanța de judecată a gravității faptei săvârșite și implicit a justeței sancțiunii aplicate.
Mai trebuie reținut că din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 16 alin. l din OG nr.2/2001 rezultă cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter.
Cerința este imperativă, întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justeței sancțiunii aplicate.
Prin urmare, instanța va admite plângerea si va dispune anularea procesului-verbal de contraventie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de contestatorul C. Ș., cu domiciliul în ., apartament 11, ., CNP_, în contradictoriu cu intimata Regia Autonomă de Transport București, cu sediul în București, .. 1, sector 1, înregistrată la Registrul Comerțului cu nr. J_, CUI_.
Dispune anularea procesului-verbal de contravenție nr._/12.03.2015.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Cereri privind executarea silită. Sentința nr. 5064/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5176/2015. Judecătoria... → |
|---|
