Plângere contravenţională. Sentința nr. 6770/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6770/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 6770/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6770
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: I. L. T.-D.
GREFIER: C. I. T.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect plângere contravențională privind pe contestatoarea . în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA.
Dezbaterile în fond au avut loc la data de 14.09.2015, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acel termen, când instanța – pentru motivele consemnate în încheierea de dezbateri - a amânat pronunțarea la data de azi, 15.09.2015, hotărând după cum urmează:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 12.12.2014, sub număr de dosar_, contestatoarea I. D. SRL, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._, încheiat la data de 11.01.2012 de intimată, prin agent constatator C. G. Sepanschi, prin care a solicitat constatarea nulității absolute ori să se dispună anularea procesului-verbal menționat și, pe cale de consecință, exonerarea de la plata amenzii în valoare de 2.750 lei, precum și de la plata tarifului de despăgubire, în valoare de 720 euro (tarif prevăzut ele înștiințarea de plată la procesul verbal). În subsidiar, contestatoarea a solicitat înlocuirea măsurii amenzii cu avertismentul.
În motivarea plângerii, contestatoarea a arătat că, în data de 27.11.2014, a primit notificarea nr. 18/_ emisă la data de 24.11.2014 de către Serviciul de Recuperări Creanțe al CNADNR, prin care I. D. SRL i s-a pus în vedere să achite suma de 720 euro, sumă pe care contestatoarea a fost notificată să o achite în termen de 5 zile de la primirea prezentei notificări.
Contestatoarea nu a cunoscut niciun aspect cu privire la fapta contravențională care i se impută, întrucât procesul-verbal de constatare a contravenției nu i-a fost comunicat abia în data de 27.11.2014, la aproape 4 ani de la data săvârșirii presupusei contravenții, învederând instanței că, până la momentul comunicării notificării, precum și a procesului-verbal de constatare, anexat de intimată, nu a avut cunoștință că societatea acesteia a fost sancționată contravențional.
De asemenea, contestatoarea a precizat faptul că, încă din data de 06.09.2010, aceasta și-a schimbat sediul social de la adresa indicată de CNADNR în procesul-verbal de constatare a contravenției: Șoseaua de Centură nr. 99 - Popești Leordeni, la adresa la care intimata a emis notificarea nr. 18/_, respectiv Bulevardul Timișoara nr. 111-115, Corp B, parter, sector 6, București, adresă la care societatea contestatoare își desfășoară și în prezent activitatea.
În dovedirea acestei susțineri, contestatoarea a anexat copii ale certificatului de înregistrare mențiuni/_/02.09.2010 eliberat de Registrul Comerțului la data de 24.09.2010, precum și din rezoluția nr._/06.09.2010, care atestă schimbarea sediului acesteia din județul Ilfov în Municipiul București, în urma Deciziei Asociatului Unic nr. 1/27.08.2010.
În consecință, pentru motivele mai sus menționate, contestatoarea a solicitat anularea procesului verbal . nr._, întocmit la data de 11.01.2012, întrucât comunicarea acestuia s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale, la o adresă la care societatea contestatoarea nu mai desfășura activitate.
De asemenea, în conformitate cu art. 32 din OG nr. 2/2001 se suspendă aplicarea oricărei sancțiuni complementare în cazul în care înregistrează o contestație împotriva procesului verbal de contravenție pe rolul unei instanțe de judecată.
Contestatoarea a invocat excepția prescripției executării sancțiunilor contravenționale, având în vedere că au trecut mai mult de 3 ani de la data aplicații sancțiunii.
Totodată, contestatoarea a invocat și Decizia nr.10/2013, privind judecarea recursului în interesul legii, ce formează obiectul dosarului nr. 7/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție București, prin care s-a admis recursul în interesul legii, formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție București și, în consecință, s-a dispus: „În interpretarea și aplicarea disp. art. 27 teza 1, raportat la art. 14 alin. 1, art. 25 alin. 2 și art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că: Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare, la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Contestatoarea a invocat excepția nulității absolute a procesului verbal de contravenție ca urmare a lipsei semnăturii agentului constatator, precizând că, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Ordonanța nr.15/2002 - privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România „Contravențiilor prevăzute la art. 8 (din Ordonanța nr. 15/2002) le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările ulterioare”.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 8 și art. 10 din OG nr.15/2002, precum și pe dispozițiile art. 15, 17-19 și art. 31-36 din OG nr.2/2001, art. 723, alin.1 din Codul de procedură civilă, art. 1171 și art. 1173 din Codul civil, art. 411 din Noul Cod de procedură civilă.
În dovedirea plângerii, contestatoarea a depus la dosar, în copie, procesul verbal . nr._, întocmit la data de 11.01.2012, notificarea nr.18/_/24.11.2014, emisă de CNADNR, certificat de înregistrare mențiuni nr._/02.09.2010 eliberat de Registrul Comerțului la data de 24.09.2010, rezoluția nr._/06.09.2010, care atestă schimbarea sediului contestatoarei din județul Ilfov în Municipiul București, în urma Deciziei Asociatului Unic nr. 1/27.08.2010.
La data de 14.01.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare.
În fapt, la data de 26.07.2011, pe DN5 Km28+120m, pe raza localității Călugăreni, județul G., vehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând I. D. SRL, a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă, sens în care, la data de 11.01.2012, a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției . nr,_ de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN.
Referitor la invocarea neregularității procedurii de comunicare a procesului verbal, intimata a solicitat a se aprecia că aceasta este neîntemeiată.
Intimata a precizat faptul că procedura de comunicare a fost făcută cu aplicarea art. 27 din OG nr.2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare, în care textul de lege are un caracter alternativ al celor două modalități de comunicare a procesului verbal, fără să existe vreo ordine de preferință între ele, iar recurgerea la una dintre acestea este suficientă pentru a considera procedura de comunicare îndeplinită.
Decizia nr.10/2013 a ICCJ a fost pronunțată la data de 10.06.2013 și a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 23.07.2013, fiind obligatorie de la această dată. Comunicarea procesului verbal contestat s-a făcut anterior publicării deciziei respective, ceea ce înseamnă că prevederile acesteia nu sunt aplicabile în prezenta cauză.
Petenta, în mod greșit a interpretat art. 9 alin. 3 din OG nr.15/2002, apreciind că răspunderea contravenționala a petentei este prescrisă.
Art. 9 alin. 3 paragraful ultim prevede „Procesul-verbal se întocmește și se va comunica contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin.1”. Potrivit art.13 alin.1 din OG nr.2/2001 „Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.”
Astfel, în prezenta speță, intimata a solicitat ca instanța să observe că fapta a fost săvârșită în data de 26.07.2011, fiind înregistrată prin mijloace tehnice, și constatată la data de 11.01.2012, de către agentul constatator, dată la care s-a întocmit procesul verbal R12 nr._, adică în interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, așa cum prevede art. 13 alin. 1 din OG nr.2/2001, respectând dispozițiile legale.
Potrivit dispozițiilor art.1, alin.2 din Ordonanța nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.
Intimata a învederat că procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ îndeplinește toate condițiile prevăzute de OG nr. 15/2002, coroborat cu OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 și 3 din OG nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - SIEGMCR, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Din coroborarea prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001 cu prevederile art.19 din OG nr.2/2001, reiese că procesul verbal de constatare a contravenției este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale. Mai mult, procesul verbal contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator G. Sepanschi C., cu certificatul calificat emis de CertSIGN SA.
Procesul verbal de constatare a contravenției este generat și tipărit cu ajutorul
Pentru aceste motive, intimata a solicitat respingerea contestației ca fiind nefondată și neîntemeiată iar, în subsidiar, menținerea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ ca fiind temeinic și legal.
În drept, intimata a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, Ordinul MTI nr. 769/2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat, în copie, certificat calificat pentru semnătura electronică cu valoare legală, autorizația de control a agentului constatator și proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR.
Prin sentința civilă nr.2012/07.04.2015 pronunțată de Judecătoria G., a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 6 București.
Pe rolul Judecătoriei sector 6 București, cauza a fost înregistrată la data de 09.06.2015, sub număr de dosar_ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012, încheiat de intimată, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 2750 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 15/2002, fiind obligat să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 720 de euro, potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la acel moment.
Instanța reține că prin decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr. 450/23.07.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cum, în cauză, intimata nu a făcut dovada că a încercat comunicarea procesului-verbal contestatorului prin poștă, cu aviz de primire, instanța reține că procedura comunicării prin afișare invocată de către intimată nu reprezintă o comunicare legală a procesului-verbal. Prin urmare, întrucât nu s-a făcut de către intimată dovada comunicării procesului-verbal în termen, instanța constată că nu a început să curgă termenul pentru formularea plângerii contravenționale, petentul fiind în termen să conteste procesul-verbal de contravenție . nr._/11.01.2012. Instanța reține că decizia nr. 450/23.07.2013 se aplică și în prezenta cauză, având în vedere, caracterul interpretativ pe care îl are.
În plus, în ceea ce privește valabilitatea procesului-verbal, instanța reține că potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001 lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Cu privire la această ultimă condiție, respectiv semnătura agentului constatator, instanța constată că prin Decizia ÎCCJ nr. 6 din 16 februarie 2015, publicată în M.Of. nr. 199/25.03.2015 s-a stabilit faptul că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.”
Având în vedere că lipsește semnătura olografă a agentului constatator de pe procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012, instanța constată că acesta este lovit de nulitate absolută, fiind încălcate dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 la momentul încheierii sale.
În aceste condiții, instanța va admite plângerea și va anula procesul-verbal . nr._/11.01.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de contestatoarea I. D. SRL, cu sediul în București, .-115, Corp B, parter, sector 6, înregistrată la Registrul Comerțului sub numărul de ordine J40/8513/08.09.2010, Cod Unic de înregistrare_ și atribut fiscal RO, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat S. G. A., în București, .. 3, ., etaj 1, apartament 5, sector 5, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, cu sediul în București, Bulevardul I. M. nr.401A, sector 6.
Anulează procesul-verbal . nr._/11.01.2012.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.LT/Thred.MV
4 ex./23.09.2015
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 6818/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Pretenţii. Sentința nr. 6766/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
