Plângere contravenţională. Sentința nr. 7091/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7091/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 7091/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7091
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. I. G.
GREFIER: U. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul P. A., în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B – Secția 21 Poliție.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul personal, intimata, prin consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect plângere contravențională, aflându-se la primul termen de judecată și faptul că la dosar s-au depus următoarele: la data de 19.08.2015 relațiile solicitate de la Serviciul de Telecomunicații Speciale, fiind atașat CD și la data de 14.09.2015, de către intimată, trei procese - verbale de contravenție, în copie, după care,
Instanța procedează la legitimarea contestatorului care prezintă CI . nr._.
Instanța acordă cuvântul părții prezente asupra competența instanței.
Contestatorul arată că Judecătoria Sector 6 București este competentă să soluționeze prezenta cerere.
Intimata, prin consilier juridic, arată că Judecătoria Sector 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere.
Instanța, verificând competența, conform art.131 alin. 1 Cod de procedură civilă, constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial, conform art. 94 pct. 3 Cod procedură civilă și art. 32 al. 1 din O.U.G. 2/2001.
Instanța pune în discuția părților, estimarea duratei de cercetare a procesului în prezenta cauză.
Contestatorul personal, estimează că prezenta cauza se va soluționa la termenul de astăzi având în vedere că a fost audiat la poliție, atât el, cât și soția sa.
Intimata, prin consilier juridic, arată că lasă la aprecierea instanței estimarea duratei soluționării cauzei.
Instanța, conform art. 238 din Cod procedură civilă, estimează durata cercetării procesului în prezenta cauză la 6 luni, raportat la obiectul cauzei și susținerile părților.
În temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, instanța pune în discuția părților necesitatea ascultării contestatorului cu privire la împrejurările cauzei.
Contestatorul arată că a avut o discuție în casă cu soția sa, iar aceasta a sunat la 112 și pentru faptul că au fost deranjați, le-au aplicat amândurora câte o amendă. Menționează că nu au deranjat vecinii, au avut discuții întrucât soția sa dorește să divorțeze, însă au împreună un copil cu handicap și doar soția sa lucrează, astfel că amenda aplicată este foarte mare, în raport cu veniturile familiei și solicită clemență din partea instanței față de aceste aspecte.
Instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Contestatorul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimata, prin consilier juridic, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei. De asemenea, solicită emiterea unei adrese către Serviciul de Telecomunicații Speciale, în vederea comunicării apelurilor telefonice efectuate de P. G..
Instanța încuviințează pentru ambele părți, proba cu înscrisuri, în baza art. 255-258 Cod procedură civilă, apreciind-o ca fiind admisibilă și în măsură să ducă la soluționarea procesului. De asemenea, pentru aceleași considerente, încuviințează solicitarea intimatei privind emiterea unei adrese către Serviciul de Telecomunicații Speciale.
Instanța constată că această probă a fost administrată, potrivit dispozițiilor art. 203 Cod procedură civilă și procedează la ascultarea înregistrării de pe suportul informatic transmis de această instituție, la data de 19.08.2015, în ședință publică.
Contestatorul arată că înregistrarea cuprinde apelul soției sale.
Intimata, prin consilier juridic, arată că nu are obiecțiuni cu privire la această înregistrare.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Contestatorul personal, solicită clemență din partea instanței, a greșit, soția sa are 45 de ani, iar el are vârsta de 63 de ani și sunt divergențe între ei .
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea plângerii și să se constate că procesul - verbal este legal și temeinic, aspectele menționate în procesul verbal de contravenție sunt cele relatate, contestatorul a fost sancționat și în trecut tot pentru astfel de fapte, contestatorul a avut o atitudine nepotrivită față de agentul constatator, astfel că se impune respingerea plângerii.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul instanței la data de 03.07.2015, sub nr._, contestatorul P. A. în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B – Secția 21 Poliție, a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din 17.03.2015 sau exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 400 lei.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că a fost amendat de către Secția 21 Poliție întrucât a avut o discuție în contradictoriu cu soția sa, dar regretă fapta și s-a împăcat cu soția sa. Totodată, a susținut că au doi copii în întreținere, unul dintre aceștia având probleme de sănătate.
Contestatorul nu și-a motivat în drept plângerea formulată.
Contestatorul a depus la dosarul cauzei, în copie, procesului verbal de contravenție . nr._ din 17.03.2015, cartea de identitate, hotărârea nr. 442 din 03.07.2014 pronunțată de Comisia pentru Protecția Copilului, certificat de încadrare a copilului într-un grad de handicap, plan de recuperare a copilului cu dezabilități, certificat de naștere . nr._ din 18.05.2006, certificat de naștere . nr._ din 23.04.2001(filele 3-9).
La data de 25 iunie 2015, prin Serviciul Registratură, intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii.
În motivarea cererii, intimata a arătat că, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 17.03.2015, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 2 pct. 24 din Legea nr. 61/1991 (republicată), constând în aceea că la data de 17.03.2015, ora 15:00, în București, sector 6, ., a provocat scandal, fiind sesizați de către soția sa, P. G., că este amenințată de acesta pe motiv că a primit o citație de la judecătorie, scandalul continuând și pe stradă.
Intimata a precizat că, în data de 17.03.2015, doamna P. G. a sunat la 112 solicitând intervenția organelor de poliție pentru aplanarea unui scandal în familie. La fața locului polițiștii au constatat că scandalul nu s-a încheiat și că motivul ar fi fost introducerea unui cereri de divorț, iar în momentul în care polițiștii au încercat să îi consilieze pe cei doi soți și să încerce o mediere a conflictului, domnul P. G. a manifestat o atitudine recalcitrantă, fiind foarte agitat și nervos.
A susținut că petentul Popă G. este cunoscut ca având un comportament antisocial, acesta fiind sancționat contravențional în repetate rânduri în trecut, prin următoarele procese-verbale: . nr._/18.06.2013, . nr._/06.12.2013 și . nr._/06.05.2014, și nu a înțeles să își îndrepte conduită.
Intimata a învederat că procesul-verbal contestat întrunește condițiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv dispozițiile art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, astfel, actul constatator al contravenției cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condițiile de formă cerute de lege.
A invocat dispozițiile art. 269 din Codul de procedură civilă, sens în care actul constatator al contravenției are valoare de înscris autentic, iar conform dispozițiilor art. 270 din același act normativ “înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea să ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii.”
De asemenea, a susținut că în conformitate cu art. 249 din codul de procedură civilă “cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”.
Mai mult decât atât, a precizat că fapta contravențională descrisă în procesul-verbal contestat, este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ - actul fiind emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, coroborat cu prezumția de autenticitate - actul emanând de la instituția emitentă cât și cu prezumția de veridicitate.
Totodată, intimata a invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv hotărârea pronunțată la data de 03.04.2012 în cauza N. G.. Intimata a arătat că prezumția de nevinovăție a petentului nu are caracter absolut și, față de aceasta, primează prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal: „autoritățile naționale, dând prioritate prezumției de legalitate și validitate a procesului-verbal în defavoarea prezumției de nevinovăție, au respectat garanțiile art. 6 din Convenție, având în vedere că nu există posibilitatea înlocuirii sancțiunii aplicate cu o sentință privativă de libertate în caz de neplată” (decizia de inadmisibilitate pronunțată de C.E.D.O. la data de 28.06.2011 în cauza I. P. contra României - cererea_/04).
De asemenea, arătat că au fost respectate de către agentul constatator, atât dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sancțiunea aplicată în cauză fiind în cuantum de 400 de lei. Constatarea personală a agentului de poliție semnifică aprecierea nemijlocită de către acesta a acțiunilor și inacțiunilor ilicite, a gradului de pericol social, a circumstanțelor contravenției, a celorlalte împrejurări care țin de fapta său persoana contravenientei pentru a putea stabili fapta săvârșită și a-i aplica regimul juridic corespunzător.
Intimata a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, iar în cadrul acestei probe, a solicitat emiterea unei adrese către Serviciul de Telecomunicații Speciale, în vederea comunicării apelurilor telefonice efectuate de P. G..
În susținerea întâmpinării, a anexat în copie, procesul - verbal de contravenție . nr._/17.03.2015, procesul - verbal de contravenție . nr._ din 17.03.2015, fișă intervenție la eveniment, procese-verbale (f.28-32).
Analizând actele și înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ emis la data de 17.03.2015 (fila 3), contestatorul a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 400 lei, în temeiul art. 3 lit. b din Legea 61/1991, pentru fapta prevăzută de art. 2 pct. 24 din cuprinsul aceluiași act normativ, reținându-se că, la data de 17.03.2015, a provocat scandal pe .. 21 . Agentul constatator a menționat că au fost sesizați de către soția acestuia, P. G., aceasta susținând că este amenințată. Totodată, s-a reținut că starea conflictuală a continuat în stradă în momentul intervenției organelor de poliție.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța reține că petentul nu a invocat motive de nelegalitate ale procesului-verbal.
Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din analiza prevederilor art. 34 din actul normativ indicat, reiese că procesul-verbal face dovadă cu privire la situația de fapt constatată până la proba contrară.
Instanța are în vedere în cauza de față și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie – contravențiile fiind circumscrise de Curte noțiunii de „acuzație în materie penală”; într-o decizie de inadmisibilitate (H. și alții contra României), dar și în cauza N. G. contra României, Curtea reamintește că, în materie contravențională, art.6 par.2 nu se opune unui mecanism prin care procesul-verbal să beneficieze de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție față de care ar deveni aproape imposibilă reprimarea faptelor ce constituie contravenții (par.12).
Prezumția este una evident relativă, putând fi răsturnată prin administrarea oricărei probe prevăzută de legislația națională, instanțele având însă rolul de a cerceta dacă nu cumva prin aplicarea acesteia s-ar depăși ceea ce Curtea numește „limite rezonabile”.
Instanța apreciază că aceste limite nu au fost depășite, petentul având dreptul, potrivit art. 249 Cod procedură civilă, să propună toate probele de care înțelege să se folosească și pe care o instanță independentă și imparțială să le analizeze.
În prezenta cauză, se constată că procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, starea conflictuală dintre contestator și soția acestuia continuând și în prezența agenților de poliție. D. fiind că este vorba despre contravenții constatate pe loc de agentul constatator, care nu au lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că aspectele constatate personal de acesta și menționate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție sunt suficiente pentru a dovedi că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
În cauza de față, din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt, față de cea reținută nemijlocit de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal.
Instanța constată că petentul nu a negat faptul că a avut o situație conflictuală cu soția sa, generată de procesul de divorț dintre cei doi, ceea ce a determinat-o pe aceasta din urmă să apeleze serviciul de urgență-112, aspect ce rezultă și din înregistrarea acestui apel, transmisă de Serviciul de Telecomunicații Speciale, pe suport informatic (fila 40). Totodată, instanța reține că petentul nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G nr. 2/2001, faptul împăcării acestuia cu soția sa, nefiind de natură a înlătura răspunderea contravențională a faptei.
Analizând individualizarea sancțiunii aplicate în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională în cuantum de 400 de lei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, inclusiv în prezența agenților de poliție și față de scopul dispozițiilor legale încălcate, respectiv pentru asigurarea climatului de ordine și liniște publică necesar desfășurării normale a activității social-culturale și promovarea unor relații civilizate în viața cotidiană (art. 1 din Legea 61/1991). În acest sens, deși petentul a susținut că regretă, instanța constată că acesta nu a înțeles consecințele faptelor sale, cu atât mai mult cu cât a mai fost sancționat și în trecut pentru același gen de fapte contravenționale, așa cum rezultă din cuprinsul proceselor-verbale de contravenție depuse de intimată (filele 45-46). Acest aspect este de natură a justifica și cuantumul amenzii de 400 de lei aplicate petentului.
Totodată, instanța reține că situația financiară și familială dificilă a petentului nu este de natură a determina o altă concluzie, întrucât, față de aspectele reținute anterior, sancțiunea avertismentului nu ar fi suficientă pentru a pentru a atrage atenția petentului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor legale în materie.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat a fost întocmit în mod legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea contravențională, în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de contestatorul P. A.,CNP-_, cu domiciliul în București, sector 6, Int. Vulpeni nr. 2, în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B – Secția 21 Poliție, cu sediul în București, Calea Victoriei nr. 19, sector 3, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. Jud. S.I.G./ Thred. TPC./4 ex. /
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7087/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Pretenţii. Sentința nr. 7088/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
