Plângere contravenţională. Sentința nr. 721/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 721/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 721/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 721
Ședința publică din data de 29.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. B. A. L.
GREFIER: T. P. C.
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe contestatorul S. L. M., în contradictoriu cu intimatul C. L. SECTOR 6 BUCUREȘTI – DIRCȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la ordine, a răspuns intimatul, prin reprezentant convențional, consilier juridic E. D., în baza delegației aflată la fila 62 în dosarul cauzei, lipsind contestatorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, având cuvântul cu privire la competența instanței, intimatul, prin consilier juridic, declară că Judecătoria Sectorului 6 este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, în baza art. 131 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art. 32 din OG 2/2001, constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză atât din punct de vedere general, material cât și teritorial, fiind instanța în a cărei rază teritorială se află locul menționat în procesul-verbal ca fiind locul săvârșirii contravenției.
Având cuvântul cu privire la estimarea duratei procedurii, intimatul, prin consilier juridic, estimează durata procedurii la 3 luni.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 238 Cod procedură civilă, estimează durata procedurii la aproximativ 3luni.
Instanța pune în discuție necesitatea unirii cu fondul a excepției lipsei calității procesuale pasive pe capătul 2 al cererii de chemare în judecată.
Intimatul, prin consilier juridic, declară că este de acord.
Instanța, în temeiul art.248 Cod procedură civilă unește excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la capătul doi al cererii de chemare în judecată cu fondul cauzei, apreciind că pentru soluționarea acestei excepții este nevoie de administrare de dovezi aceleași cu fondul cauzei.
Nemaifiind excepții de invocat sau cereri de formulat, instanța acordă cuvântul pentru a se propune probe.
Intimatul, prin consilier juridic, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
În temeiul dispozițiilor art. 255 raportat la dispozițiile art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează ambelor părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța acordă cuvântul cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la capătul doi al cererii de chemare în judecată, excepție ce a fost unită cu fondul cauzei și pe fondul cauzei.
Intimatul, prin consilier juridic, declară că solicită instanței admiterea excepției. Pe fondul cauzei, solicită respingerea plângerii întrucât nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, contestatorul săvârșind fapta prin staționarea neregulamentară pe colțul intersecției.
Intimatul, prin consilier juridic, precizează că prin răspunsul la întâmpinare (f.76 dosar), contestatorul a recunoscut că nu susține că ar fi parcat neregulamentar.
În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea dispoziției de ridicare și pretenții, intimatul solicită respingerea acestora pe motiv că nu au fost răsturnate prezumții de legalitate, autenticitate și veridicitate și nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 22.09.2014, sub nr._, contestatorul S. L. M., în contradictoriu cu intimatul C. L. SECTOR 6 BUCUREȘTI – DIRCȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._, încheiat în data de 03.09.2014 prin care a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal și, pe cale de consecință, anularea măsurii de sancționare a sa cu 4 puncte amendă, în valoare de 340 lei și cu 3 puncte de penalizare, obligarea intimatei la repararea prejudiciului material cauza de emiterea dispoziției de ridicare a autoturismului cu nerespectarea reglementărilor incidente în această materie, prejudiciul constând în suma de 677,32 lei, reprezentând suma achitată pentru recuperarea autovehiculului, cu factura nr._/_/21.06.2014, suma de 170 lei reprezentând contravaloarea amenzii stabilite prin procesul-verbal iar, în subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că la data de 21.06.2014, în jurul orei 8:30 i-a fost comunicat procesul-verbal prin care a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 340 lei, întrucât ar fi „staționat neregulamentar au autoturismul marca Ford nr. de înmatriculare_, în locul .-8 cu ., pe colțul intersecției”.
Contestatorul a precizat că în seara zilei de 20.06.2014, în jurul orei 23:30, a garat autovehiculul lângă trotuar, pe . dreaptă în sensul de mers dinspre B.dul Uverturii spre . precizat că la aproximativ 5 m în fața autoturismului proprietate personală exista un indicator rutier care permite staționarea vehiculelor lângă trotuar, însă spațiile din raza de acțiune a indicatorului erau ocupate la acea oră.
Totodată, contestatorul a menționat că în dimineața zilei de 21.06.2014 a constatat că mașina i-a fost ridicată și s-a prezentat la sediul Ilcor Auto Eco Srl unde a achitat suma de 677,32 lei pentru a intra în posesia autoturismului. A completat comunicarea cu datele solicitate, menționând în mod clar că dorește să primească procesul-verbal de contravenție la adresa de reședință, însă i-a fost comunicat la adresa de domiciliu, adresă la care nu mai locuiește de 8 ani, întâmplarea făcând ca în data de 08.09.2014 să fie în concediu și să afle că trebuie să ridice plicul de la poștă.
A precizat contestatorul că ulterior comunicării procesului-verbal a achitat contravaloarea amenzii precizate în cuprinsul acestuia, în termen de 2 zile lucrătoare suma de 170 lei cu chitanța . nr._ din 10.09.2014.
În primul rând, a precizat contestatorul că a solicitat anularea procesului-verbal deoarece nu respectă condițiile de formă impuse de lege și, pe cale de consecință, anularea măsurii de sancționare cu 4 puncte amendă, în valoare de 340 lei și cu 3 puncte de penalizare și a dispoziției de ridicare a autovehiculului, ca netemeinică și nelegală și obligarea intimatei la repararea prejudiciului cauzat prin emiterea dispoziției de ridicare, fără respectarea dispozițiilor legale, respectiv restituirea sumei de 677,32 lei, achitată în vederea reintrării în posesia autovehiculului proprietate personală.
În al doilea rând, a precizat contestatorul că un alt motiv de anulare al procesului-verbal îl reprezintă neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, referitoare la posibilitatea de a formula obiecțiuni la procesul-verbal respectiv.
În al treilea rând, se impune anularea procesului-verbal dat fiind că în cuprinsul acestuia agentul constatator nu a realizat o descriere suficientă a faptelor pe care susține că le-ar fi săvârșit și nici nu a realizat nicio mențiune referitoare la împrejurările în care fapta a fost săvârșită.
Totodată, contestatorul a solicitat instanței să aibă în vedere că autovehiculul era parcat într-adevăr pe . puțin de 25 m de colțul intersecției, însă deschiderea aleei în intersecția cu . lățime de aproximativ 6 metri, ceea ce presupune că există spațiu suficient de circulație pentru cel puțin 2 autovehicule. Autovehiculul staționat nu reprezenta un obstacol pentru circulația publică, neîmpiedicând nici vizibilitatea autovehiculelor în intersecție.
Astfel, contestatorul a apreciat că prin obligarea nejustificată la plata taxei de 677,32 lei, în vederea recuperării autovehiculului ridicat de . Srl, intimata i-a provocat un prejudiciu material, la a cărui reparare trebuie obligată de către instanță.
În al patrulea rând, contestatorul a precizat că procesul-verbal trebuia să conțină actul normativ care sancționează contravenția, dar actul normativ HCL Sector 6 nr. 4/2010 nu apare în procesul-verbal.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 5,6,7,15,16,17,19,21 alin. 3, art. 26 alin. 1, art. 31, 38 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dispozițiile OUG Codul Rutier nr. 195/2002 și Reg. de aplicare a OUG 195/2002 și H.C.L.S.6 nr. 4/28.01.2010.
Contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei, procesul-verbal . nr._, factura nr._/21.06.2014, bonuri fiscale (f.17), dispoziția de ridicare . nr._ din 21.06.2014, comunicare . nr._ din 21.06.2014, chitanța . nr._ din 10 septembrie 2014, copie CI, copie sentința civilă nr. 2126/2011, decizia nr. 260/26.08.2010, sentința civilă nr. 501/25.01.2011 pronunțată în dos. Nr._/303/2010.
Prin cererea și înscrisurile depuse la dosarul cauzei în data de 13 octombrie 2014, contestatorul s-a conformat dispozițiilor instanței stabilite prin rezoluția din data de 27.09.2014 (f.48).
La data de 11 noiembrie 2014, prin Serviciul Registratură, intimata Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6 a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la angajarea răspunderii civile delictuale, motivând faptul că presupusul prejudiciu material cauzat prin emiterea dispoziției de ridicare a autoturismului este taxa privind ridicarea, transportul și depozitarea autoturismului cu nr._ staționat neregulamentar nefiind achitată instituției sale. Având în vedere solicitarea anulării unui act administrativ, în situația în care instanța va dispune anularea acestuia, în temeiul efectelor nulității actului juridic suma reprezentând taxa de ridicare și transport urmează a fi restituită de la persoana juridică în contul căreia a fost efectuată plata.
În fapt, intimata a precizat că în data de 21.06.2014, în intervalul orar 08:23-08:31, o echipă operativă din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6, care își desfășura activitatea în zona competentă, a identificat autoturismul marca Ford, staționând neregulamentar pe colțul intersecției .-8 cu ., încălcând prevederile art. 142 lit. f și art. 143 lit. a din RA al O.U.G nr. 195/2002.
Totodată, intimata a precizat că petentul nu se afla la fața locului, motiv pentru care în conformitate cu prevederile art. 181 din HG nr. 1391/2006 datele de identificare ale contravenientului din procesul-verbal sunt date trimise instituției de către proprietarul autoturismului, respectiv domnul S. prin comunicarea . nr._/21.06.2014, prin care contestatorul a completat propriile sale date de identificare, semnând și implicit recunoscând că a staționat neregulamentar în data de 21.06.2014, în condițiile în care fapta contravențională a fost constatată cu ajutorul mijlocului tehnic marca Nikon seria_, certificat cu nr. 41/07.03.2012.
A menționat că fapta constituie contravenție, fiind prevăzută de art. 142 lit. f și de art. 143 lit. a din HG nr. 1391/2006 privind aprobarea RA al OUG nr. 195/2002 cu modificările și completările ulterioare și sancționată de art. 100 alin. 2 și art. 108 alin. 1 lit.b pct. 7 din OUG nr. 195/2002, cu 4-5 puncte amendă și 3 puncte de penalizare.
În ceea ce privește legalitatea actului constatator, acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001-privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, fapt ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată de actul normativ sus¬menționat, respectiv O.U.G. nr. 195/2002.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, intimata a menționat că, din economia art. 34 al aceluiași act normativ, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie și face dovada până la proba contrară.
De asemenea, intimata a precizat că susținerile neprobate și nedovedite de către contestator în apărarea sa nu sunt de natură să justifice anularea procesului-verbal, domnul S. Staționând neregulamentar pe colțul intersecției, acu atât mai mult cu cât acesta și-a încălcat obligațiile prevăzute de art. 12 din codul de procedură civilă invocând o . presupuse motive de nulitate inaplicabile în speță, respective prevederile art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind locul de muncă al contravenientului, ale art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001.
În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea dispoziției de ridicare a autoturismului staționat neregulamentar, intimata a solicitat instanței respingerea, pe motiv că dispoziția de ridicare . nr._/21.06.2014 se bucură de prezumțiile relative ale tuturor actelor administrative unilaterale care îndeplinesc condițiile art. 2 alin. 1 lit.c din Legea nr. 554/2004, respective prezumția de legalitate, prezumția de autenticitate și prezumția de veridicitate, instituindu-se în mod legal obligația de respectare și obligația de executare. Totodată contestatorul nu a arătat în ce ar consta eventualele cauze de nulitate și nu a făcut dovada contrară pentru a răsturna probele administrate și prezumțiile invocate.
În ceea ce privește angajarea răspunderii civile delictuale, intimata a solicitat instanței respingerea, pe motiv că, în mod culpabil, reclamantul nu a invocat și nu a probat îndeplinirea condițiilor legale obligatorii cerute cumulativ pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv existența prejudiciului material, a unei fapte ilicite, legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită precum și vinovăția celul care a cauzat prejudiciul. Astfel, în speță contestatorului nu i-a fost încălcat un drept, respectiv acela de a staționa pe colțul intersecției, ci au fost respectate obligațiile legale pentru înlăturarea stării de pericol create de către petentă, moti pentru care în mod legal s-a dispus măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului utilizat de domnul S..
În drept, intimata și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 205 și art. 249 din Codul de procedură civilă, pe dispozițiile Legii nr. 155/2010 privind Poliția Locală, pe dispozițiile OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, pe dispozițiile HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
Intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei copia procesului-verbal de contravenție . nr._, confirmare de primire, comunicare . nr._ din 21. 06.2014, dispoziție de ridicare . nr._ din 21.06.2014, notă de constatare . nr._, planșe foto.
La data de 26 noiembrie 2014, contestatorul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat, la solicitarea ambelor părți, proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse la dosar, în copie, următoarele: procesul-verbal . nr._, factura nr._/21.06.2014, bonuri fiscale (f.17), dispoziția de ridicare . nr._ din 21.06.2014, comunicare . nr._ din 21.06.2014, chitanța . nr._ din 10 septembrie 2014, copie CI, copie sentința civilă nr. 2126/2011, decizia nr. 260/26.08.2010, sentința civilă nr. 501/25.01.2011 pronunțată în dos. Nr._/303/2010, procesului-verbal de contravenție . nr._, confirmare de primire, comunicare . nr._ din 21. 06.2014, dispoziție de ridicare . nr._ din 21.06.2014, notă de constatare . nr._, planșe foto.
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6 cu privire la capătul de cerere având ca obiect restituirea taxei de ridicare, instanța reține următoarele:
Instanța constată, că în prezenta cauză petentul nu a contestat doar procesul-verbal de contravenție întocmit de către agentul constatator, ci a contestat și măsura ridicării autoturismului său, ceea ce presupune analiza actelor emise în cadrul procedurii dispunerii și executării măsurii tehnico-administrative contestate, deci și a notei de constatare, înscris care este semnat și de un agent al Poliției Locale Sector 6.
Astfel, întrucât s-au contestat însăși reținerea faptei, măsura ridicării autoturismului și procedura urmată, în cadrul căreia au fost emise înscrisuri semnate și de către agenți din cadrul Poliției Comunitare Sector 6, instanța reține că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză, legalitatea măsurii tehnico-administrative urmând a fi cercetată în cadrul unui litigiu derulat în contradictoriu și cu Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6 București.
Pe cale de consecință, instanța urmează a respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6 București.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/03.09.2014, contestatorul Sciaucu L. M. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că, la data de 21.06.2014, a staționat neregulamentar cu vehiculul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ în intervalul orar 08.23-08.31 pe colțul intersecției dintre .-8 C și o alee de acces.
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Instanța apreciază neîntemeiate motivele de nulitate a procesului-verbal invocate de către contestator.
În ceea ce privește critica adusă procesului-verbal de contravenție privind lipsa consemnării obiecțiunilor, instanța reține împrejurarea că în cuprinsul actului atacat se menționează că fapta a fost înregistrată video, devenind incidente în cauză dispozițiile art. 109 alin. 3 din OUG 195/2002, potrivit cărora, în cazul în care constatarea contravenției se face cu ajutorul mijloacelor tehnice, procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului. Prin urmare, instanța reține că nu era posibilă formularea de către obiecțiuni de către contestator, acesta nefiind prezent la momentul întocmirii procesului-verbal.
Mai mult, instanța reține că, prin Decizia nr. XXII/2007 pronunțată de ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legii, instanța supremă a statuat în sensul că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din Ordonanță." S-a reținut, în aceeași decizie, faptul că în raport de acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal se constată din oficiu se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului cu privire la conținutul lui, nulitatea să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Astfel, instanța reține că petentul nu a făcut dovada unei vătămări pe care ar fi suferit-o prin lipsa consemnării eventualelor obiecțiuni. De asemenea, instanța reține că petentul, prin intermediul plângerii formulate, a avut posibilitatea de a invoca aspectele de nelegalitate și netemeinicie pe care considera necesar a fi invocate.
Referitor la susținerea petentului în sensul că au fost încălcate dispozițiile art. 16 prin aceea că nu au fost consemnate în procesul-verbal mențiunile referitoare la ocupația și locul de muncă, instanța apreciază că sancțiunea pentru lipsa acestor mențiuni este nulitatea relativă, virtuală, fiind necesară dovedirea unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal. În cauză, petentul nu a făcut dovada unei astfel de vătămări.
În ceea ce privește susținerea petentului în sensul că fapta nu este suficient descrisă, instanța reține că s-a realizat o descriere suficientă a faptei cu surprinderea tuturor elementelor constitutive ale contravenției precum și a elementelor de natură să ajute la individualizarea sancțiunilor aplicate.
Referitor la neindicarea actului normativ care sancționează contravenția, instanța reține că în procesul-verbal contestat este indicat actul normativ care sancționează contravenția, iar temeiul legal pentru măsura tehnico-administrativă a ridicării, care nu este o sancțiune, este indicat în dispoziția de ridicare. Mai mult contravenția reținută în sarcina petentului este stabilită de OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, iar nu de către o hotărâre a consiliului local, așa cum în mod eronat susține contestatorul.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, pe baza planșelor foto depuse de către intimată (f. 77-78), instanța constată faptul că autoturismul petentului a fost staționat pe partea carosabilă, cu nesocotirea dispozițiilor art. 65 din OUG nr. 195/2002 raportat la art. 142 lit. f și art. 143 lit. a din Regulamentul de punere în aplicare a OUG 195/2002, potrivit cărora se interzice în intersecții, inclusiv cele cu circulație în sens giratoriu, precum și în zona de preselecție unde sunt aplicate marcaje continue, iar în lipsa acestora, la o distanță mai mică de 25 m de colțul intersecției.
Pe baza planșelor depuse la dosar, instanța constată că zona în care a fost staționat autoturismul contestatorului nu este delimitată prin marcaje specifice spațiilor amenajate pentru parcarea autoturismelor, iar faptul că există și alte autoturisme staționate, nu este de natură a conferi zonei respective o atare destinație.
Instanța reține că interdicția prevăzută de lege de a opri sau staționa la mai puțin de 25 de metri de intersecție este absolută și reținerea contravenției nu este condiționată de stânjenirea traficului rutier sau pietonal.
Instanța reține că interdicția de a opri în intersecție este prevăzută de OUG nr. 195/2002 ale cărui dispoziții ar trebui să fie cunoascute celor care au obținut permisul de conducere.
Instanța nu va reține susținerile contestatorului în sensul că nu a putut identifica un alt loc de parcare și nici pe aceea conform căreia modalitatea de a staționa nu a limitat posibilitatea altor autovehicule de a circula sau vizibilitatea, aceste aspecte, chiar dacă ar fi reale, nefiind de natură să conducă la exonererea de răspundere contravențională.
Pe de altă parte, studiind planșele fotografice de la dosarul cauzei, instanța constată fără echivoc că prin modalitatea în care a înțeles să staționeze s-ar fi putut produce o perturbare a traficului rutier. Astfel, petentul a redus considerabil vizibilitatea autovehiculelor care ar fi pătruns în respectiva intersecție.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că în mod corect a fost reținută în sarcina contestatorului staționarea neregulamentară, constatând, totodată, că agentul constatator a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate, respectând criteriile prevăzute de art. 21 din OG 2/2001, având în vedere gradul de pericol social minim al faptei, mijloacele și modalitatea de săvârșire, persoana petentului. Are în vedere instanța că petenta nu a negat în nici un moment faptul că a săvârșit fapta reținută în sarcina sa. Mai mult, instanța constată că petentul a recunoscut, prin chiar plângerea contravențională formulată, că la data de menționată în procesul-verbal a săvârșit fapta descrisă în sensul că a oprit voluntar în locul menționat în procesul-verbal contestat.
În concluzie, instanța apreciază că procesul-verbal atacat este legal și temeinic întocmit.
Instanța constată, de asemenea, faptul că agentul constatator, a dispus măsura ridicării autoturismului contestatorului, invocând în acest sens dispozițiile art. 142 lit. a din Regulament și Hotărârii Consiliului L. al Sectorului 6 nr. 4/2010, pârâta . SRL, aducând la îndeplinire această dispoziție, și ca urmare a prestării serviciilor de ridicare, transport și depozitare a autoturismului petentului a emis factura fiscală nr._/_ din data de 21.06.2014, în valoare de 677,32 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor anterior menționate, care a fost achitată de către contestator, potrivit bonului fiscal depus la dosar(f. 17).
Întrucât nici procesul-verbal de contravenție, care a constatat caracterul neregulamentar al staționării, nici dispoziția de ridicare a autoturismului nu au fost anulate, instanța apreciază neîntemeiată cererea contestatorului de restituire de către pârâtă a sumei de 677,32 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de ridicare, transport și depozitare a autoturismului petentului.
Având în vedere toate considerentele anterior expuse, instanța apreciază că atât plângerea contravențională, cât și cererea contestatorului privind obligarea intimatei la plata sumei reprezentând contravaloarea taxei de ridicare, transport și depozitare autoturism, sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ce neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect pretenții, invocată de intimată.
Respinge plângerea contravențională și cerere în pretenții ca neîntemeiate formulate de către contestatorul S. L. M., CNP-_, cu domiciliul ales în București, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul C. L. SECTOR 6 BUCUREȘTI – DIRCȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, cu sediul în București, . C._.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Sector 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.01.2015.
P. GREFIER
B. B. A. L. T. P. C.
Red.BBAL/Thred.TPC
4 ex./06.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 740/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 760/2015.... → |
|---|
