Plângere contravenţională. Sentința nr. 795/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 795/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 795/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 795
ȘEDINȚA DIN PUBLICĂ DIN DATA DE 30.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: V. B.
GREFIER: G. Ș.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe contestatorul M. E. în contradictoriu cu intimata I. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul art. 131 C.pr.civ pune în discuție competența Judecătoriei Sectorului 6 București și excepția de necompetență teritorială invocată de intimată prin întâmpinare.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 27.11.2014 sub nr._, contestatorul M. E. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._, emis la data de 16.11.2014 de către Poliția Chitila, solicitând admiterea acțiunii și anularea procesului-verbal de contravenție contestat, anularea amenzii, a punctelor de penalizare și a sancțiunii complementare de suspendare a dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile precum și obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că, duminică, 16 noiembrie 2014, în jurul orelor 10 a plecat din Dragomirești - Deal către cartierul Militari, a traversat podul Chiajna-Dragomirești unde s-a încadrat pe centura către Al. A hotărât să se oprească în drumul să voteze și cu această ocazie a realizat că își uitase buletinul acasă. Având în vedere că nu a făcut mai mult de 1,5 kilometri, a hotărât să se întoarcă pentru a-și lua buletinul. La întoarcere, a fost oprit pe pod de un echipaj de poliție și i s-au cerut documentele. A fost întrebat dacă a văzut semnul cu depășirea interzisă și a răspuns că nu, pentru că nu exista și a plecat să constate existenta semnului. Până în locul în care a întors nu exista niciun semn de restricție pentru depășire. A mers mai departe către Al și a descoperit niște semne temporare de circulație rămase de câteva luni pe marginea drumului, de când a fost asfaltata respectiva porțiune de centură. S-a întors la echipaj și a comunicat faptul că pe traseul făcut nu avea cum să vădă semnul invocat de dânșii, pentru că nu ajunsese până acolo, iar de unde s-a întors nu există semn de restricție pentru depășire, fiindu-i astfel reținut permisul.
Contestatorul a menționat că pe acea porțiune de drum depășirea nu a fost interzisă, nu exista linie continuă care să interzică depășirea, deoarece mașinile trebuie să facă stânga la instituțiile, firmele și showroom-urile de pe partea stângă a drumului fiind obligatoriu ca drumul să fie marcat corespunzător cu semne și marcaje astfel încât un șofer să le poată vedea.
Referitor la semnele temporare de circulație uitate pe marginea drumului, contestatorul a menționat că în urmă cu câteva luni s-a asfaltat respectiva porțiune de centură iar locul unde se află semnele a fost ultima porțiune asfaltată. Un indicator semnalizează îngustarea drumului la un fir, altele limitează viteza la 20 km/h iar altui interzice depășirea. Când s-a asfaltat, circulația se făcea alternativ pe un singur fir, lucrătorii opreau o bandă și se dădea drumul la cealaltă banda pe fir și invers. După terminarea lucrărilor, acele indicatoareau fost uitate. Contestatorul a menționat că cei care circula pe acel tronson sunt sancționați pentru depășire, nu și cei pentru viteză și că amenzile se dau în baza unor semne temporare de circulație care nu mai prezintă utilitate.
De asemenea, contestatorul a precizat că după întocmirea procesului-verbal de contravenție agentul constatator i-a înmânat dovadă de circulație menționând că poate face face plângere la Judecătoria B., că poate plăti în 48 de ore suma de 180 lei rugându-l să semneze procesul-verbal, dar acesta a refuzat semnare acestuia având în vedere faptul că nu i-au fost menționate obiecțiunile în cuprinsul procesului-verbal, iar agentul constatator a refuzat să facă aceasta mențiune .
Contestatorul a menționat că nu i-a fost adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni cu privire la procesul-verbal de contravenție, acest lucru fiindu-i precizat după ce a refuzat semnarea procesului și după ce respectivul proces i-a fost comunicat la rubrica „Obiecțiuni” erau trecute mențiuni care nu îi aparțineau.
Totodată, contestatorul a învederat că la momentul săvârșirii nu a fost prezentă nicio persoană dar în procesul-verbal apare menționat numele unui martor asistent, identificat în baza unui număr de înmatriculare și CNP, menționând că semnătura martorului asistent trebuie să ateste refuzul contravenientului de a semna.
Contravenientul a precizat că se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei aparține agentului constatator.
În sprijinul celor susținute, contravenientul a invocat decizia nr. 70/2013 a Curții Constituționale potrivit căreia „procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucura de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulata o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură” precum și faptul că „cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii adevărului”, sentința civilă nr. 8676/2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București potrivit căreia „prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, prezumția de veridicitate putând opera până la limita la care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal”.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2011.
În dovedirea cererii, a fost solicitată încuviințarea probei cu înscrisuri, proba testimonială constând în audierea martorului menționat în procesul-verbal și a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal și dovada eliberată în urma reținerii permisului de conducere.
La data de 23.12.2014, intimata a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare la cererea de chemare în judecată prin care a solicitat respingerea cererii formulate și menținerea procesului-verbal ca legal și temeinic.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că la data de 16.11.2014, un agent de poliție din cadrul I. I. a observat un autoturism efectuând manevra de depășire încălcând marcajul longitudinal continuu. După oprirea regulamentară, conducătorul auto a fost identificat în persoana domnului M. E. căruia i s-a întocmit proces - verbal pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 stabilindu-se amendă contravențională în valoare de 360 Ici și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile. Procesul-verbal atacat îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) clin O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Contravenția reținută în sarcina contestatorului a fost constatată direct de agentul de poliție prin propriile simțuri, iar la rubrica mențiuni petentul a declarat că nu a efectuat manevra de depășire peste marcajul longitudinal continuu.
Intimata a menționat în procesul verbal de contravenție nu se face referire la proba cu înregistrare video, în procesul verbal de contravenție este specificată perioada de suspendare pentru 30 de zile, descrierea faptei este corespunzătoare, cu o corectă individualizare.
Având în vedere că fapta a fost constatată pe raza Județului I., în localitatea Chiajna, intimata a menționat că judecătoria competentă teritorial este Judecătoria B..
În concluzie, intimata a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 16.11.2014 și declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei B..
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contraventie . nr._ din 16.11.2014, petentul a fost sancționat contravențional pentru săvarsirea faptei prevazute de art. 100 al.3 lit.e din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se că a condus autovehiculul din direcția A1 către Chitila și în localitatea Chiajna a efectuat o manevră de depășire în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”.
In temeiul dispozitiilor art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, plangerea se depune la judecatoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Având în vedere norma legala imperativă menționată care reglementează un caz de competență teritorială exclusivă, de la care nu sunt permise derogări, văzând și dispozițiile art. 129 pct. 3 Cod procedura civilă, potrivit cu care necompetenta este de ordine publica atunci când pricina este de competenta unei alte instanțe de același grad și parțile nu o pot înlatura, instanța apreciază întemeiată excepția invocată, urmând să o admită și, în temeiul art. 132 Cod procedura civilă, să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecatoriei B., în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 6 București.
Declină competența de soluționare a cererii formulate de contestatorul M. E., cu domiciliul în București, .. 28, ., ., sector 6 împotriva intimatei I. I., cu sediul în București, ., nr. 7, sector 2, cod fiscal_, în favoarea Judecătoriei B..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
V. B. G. Ș.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 760/2015.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
