Plângere contravenţională. Sentința nr. 740/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 740/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 740/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 740
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 29.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. A.
GREFIER: A. J.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect plângere contravențională, formulată de contestatorul A. A. NICUȘOR în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22.01.2015 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 29.01.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 08.07.2014 contestatorul A. A. NICUȘOR a formulat, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat în data de23.06.2014, solicitând acestuia, exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 340 Lei și anularea celor 4 puncte de amendă;anularea măsurii complementare a suspendării permisului de conducere pentru o perioadă de 30 de zile.
În motivare, contestatorul a arătat că în data de 23.06.2014, orele 16.00, conducea autoturismul proprietatea mamei sale, deplasându-se pe . direcția Lujerului spre Șoseaua Cotroceni. La intersecția . . a virat la dreapta, reducând viteza în consecință. La momentul efectuării manevrei de virare dreaptă semaforul electric indica culoarea verde, iar viteza cu care se deplasa petentul era redusă, aproximativ 15- 20 km/h. După ce a trecut de semaforul electric care indica culoarea verde, a zărit un echipaj al poliției rutiere . La un moment dat, la aproximativ 100-150 metri de acest semafor, după ce petentul a virat la dreapta, circulând regulamentar pe banda dreaptă în direcția de mers spre AFI Cotroceni, pe ., echipajul de poliție i-a solicitat să oprească mașina pe partea dreaptă, fără a pune în funcțiune semnalele luminoase și acustice, astfel cum în mod legal se procedează în astfel de situații, semnalizând numai cu farurile.
Fără a se prezenta, agentul constatator i-a solicitat documentele, după care acesta i-a adus la cunoștința motivul opririi - respectiv faptul că:"(...) ar fi trecut pe culoarea roșie a semaforului”.
Petentul apreciază că, astfel cum era poziționat agentul constatator față de semaforul electric pe care susține că l-ar fi ignorat, acesta nu putea să constate abaterea săvârșită cel puțin pentru următoarele motive:
- semaforul se afla pe . la intersecția cu ., dar orientat pe direcția de mers dinspre Lujerului spre Cotroceni.
- în momentul virării dreapta în intersecția luliu M.-V. M., semaforul electric funcționa pe culoarea verde, iar prealabil efectuării manevrei petentul a redus viteza asigurându-se că toate indicatoarele rutiere permit acest lucru;
-oprirea contestatorului de către agentul rutier s-a produs după ce a trecut de semafor,virând la dreapta și înaintând aproximativ 150 de metri pe V. M.. (era imposibil să observe culoarea semaforului, astfel încât să poată să constate dacă petentul a săvârșit sau nu o contravenție)
- echipajul de poliție era staționat pe . circa 100 de metri după intersecția cu luliu M., poziționat în direcția de mers opusă a semaforului, așadar cu spatele.
Astfel, având în vedere cele 4 aspecte mai sus-menționate, petentul apreciază ca oprirea sa de către echipajul de poliție s-a făcut abuziv și neîntemeiat.
Mai mult decât atât, petentul a arătat că la momentul opririi sale de către agentul rutier de poliție, paralel cu el, circula pe banda din stânga, un alt autoturism, marca BMW X6, care efectuase aceeași manevră ca și contestatorul, în sensul că și acesta virase în prealabil la dreapta pe . dinspre . pe care contestatorul l-a semnalat agentului constatator, care a înțeles să-l ignore și i-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției.
Contestatorul a mai arătat că martorul-asistent menționat în procesul-verbal de constatare a contravenției, aflându-se în aceeași poziție cu echipajul de poliție, nu ar fi avut cum să vadă pretinsa manevră interzisă a petentului, și drept urmare, sub aspect probator, așa-zisa mărturie a numitului P. M. Ș. nu poate fi în niciun caz utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Petentul a făcut referire și la Deciza nr. 1096/08.09.2009 pronunțată de Curtea Constituționala și publicată în M. Of. Nr. 695/15.10.2009, prin care Curtea a constatat că: ”Procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură." În acest caz, instanță de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului- verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului. Chiar dacă art. 47 din OG nr. 2/2001 face referire la dispozițiile Codului de procedura civilă, instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii ”onusprobandiincumbit actori", ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contravenția intra sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. Prin urmare, nu se poate răsturna sarcina probei.” Aceeași optică a Curții Constituționale o întâlnim și într-o decizie recenta ,respecitv decizia nr. 1382/26.10.2010 publicată în M. Of nr. 822/09.12.2010.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în raport de dispozițiile art. 6 din CEDO, deși necalificată în dreptul intern ca fiind de natura penală, contravenția este subsumată noțiunii de ’’acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul de aplicare generală al normei, cât și preeminenta caracterului represiv și sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specific recunoscute persoanei acuzate, între care și a prezumției de nevinovăție a petentului, ce privește și sarcina probațiunii în cadrul soluționării unei plângeri contravenționale, care fără îndoială profitaă persoanei acuzate și incumbă intimatei.
Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției trebuie să aibă la baza întocmirii sale mijloace de probă temeinice în ceea ce privește vinovăția petentului în săvârșirea faptei, mențiunile agentului constatator inserate în actul sancționator neputând singure servi drept temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale în absența altor mijloace de probă.
Relevante sunt soluțiile pronunțate în cauzele Ozturk vs. Germania, Engel vs. Olanda, Lauko vs. Slovacia și A. vs. România.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de CEDO (cauza Lauko vs. Slovacia, A. vs România), instanțele au constatat că domeniul contravențional intră în sfera de aplicare a art. 6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală. Curtea a constatat în mod repetat și pertinent (cauza Zilibergvs Republica M.) faptul că elementul essential pentru a stabili dacă art. 6 paragraf 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală, este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate sau aplicabile petentului.
În cauză, având în vedere sancțiunile aplicate, este mai mult decât evident, a apreciat contestatorul, că acuzațiile ce îi sunt imputabile prin procesul-verbal de constatare a contravenției intră sub incidența laturii penale, materie în care prezumția de nevinovăție primează, iar sarcina probei incumba paratei.
În drept,contestatorul a invocat dispozițiile art. 31 și urm. din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cât și dispozițiile art. 100 alin. 3 lit, d) și art. 118 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicata, art. 194 și urm. din, art. 249 și urm., art. 320 și urm, art. 381 C pr. civ., art 6 par. 1 din CEDO.
În susținerea cererii, contestatorul a depus, în copie, următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatarea contravenției seriaCPnr._,încheiat în data de 23.06.2014, carte de identitate a contravenientului; dovadă de circulație; împuternicire avocațială.
La data de 13.10.2014 intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plangerii ca neîntemeiată, având în vedere faptul că procesul-verbal de sancționare este temeinic și legal întocmit, iar acest act de constatare face deplina dovadă a situației de fapt și de drept existente în cauză, până la proba contrară.
Intimata a învederat instanței că procesul-verbal respectă întocmai condițiile de fond și formă impuse de O.G. nr. 2/2001, nu este afectat de nicio nulitate, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.
În fapt, intimata a arătat că la data de 03.06.2014, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare VL_ pe . . intersecția cu .. M. a circulat la culoarea roșie a semaforului electric.
Prin manevra efectuată, petentul a încălcat prevederile art. 52 alin. (1) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 rep. și totodată a creat pericolul producerii unui accident de circulație.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, conform art. 109 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. și nu au fost întocmite alte înscrisuri.
Procesul-verbal de contravenție, fiind întocmit în urma constatării nemijlocite a unei situații de fapt de către un agent constatator, învestit cu exercitarea prerogativelor de putere publică, se bucură de prezumția de veridicitate inerentă oricărui act administrativ. Jurisprudența CEDO în materie contravențională (cauza I. P. c. României, decizie de inadmisibilitate din 28.06.2011, H. și alți 16 c. României, decizie de inadmisibilitate din 13.03.2012) a statuat că prevederile contravenționale nu înlătură prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci impun un echilibru între prezumția de nevinovăție specifică materiei penale și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție.
În drept, procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională face dovada deplină a situației de fapt consemnate prin încheierea lui, până la proba contrarie, petentului revenindu-i obligația de a propune și aduce probe care să dovedească netemeinicia actului de constatare a contravenției.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu îl exonerează pe acesta de consecințele săvârșirii contravenției.
În drept,intimata a invocat dispozițiile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 mod. complet., precum și art. 52 alin. (1) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002.
În susținerea cererii, intimata a depus în copie dovada comunicării procesului-verbal.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție a cărui anulare se solicită i s-a aplicat petentului A. A. Nicușor sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 340 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art.52 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 rap. la art. 100 al. 3 lit d din OUG 195/2002, reținându-se că la data de 23.06.2014, ora 16,25, acesta a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare VL_ pe . . intersecția cu . efectuat virajul la dreapta fără a respecta culoarea roșie a semaforului electric ce funcționa normal.
Fiind învestită, potrivit art.34 al.1 din OG 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 16 din OG 2/2001, a căror nerespectare se sancționează cu nulitatea absolută, conform art. 17 din același act normativ.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța reține că în materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.
Jurisprudența Curții europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție, și cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului.
În cauza de față, se reține din mențiunile procesului verbal și întâmpinarea formulată de intimată că săvârșirea faptei de către contestator a fost constatată direct de către agentul de poliție, care a întocmit procesul verbal pe baza acestor constatări personale.
Prin urmare, procesul-verbal legal întocmit face dovada celor reținute în cuprinsul său până la proba contrarie, cel sancționat contravențional fiind ținut să facă proba contrarie. Acest mod de abordare se întemeiază considerentul că săvârșirea faptei este constatată personal (ex propriis sensibus) de către agentul constatator - persoana special împuternicită de lege în acest sens -, iar constatările acestuia se prezumă că sunt conforme cu realitatea.
Aceasta nu înseamnă că de plano nu se poate proba contrariul celor reținute prin procesul-verbal, prin administrarea de probe, inclusiv declarația unui singur martor, însă din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că situația de fapt consemnată în actul constatator nu ar fi corespunzătoare adevărului.
În ceea ce privește martorul menționat în procesul verbal, deși petentul a susținut că acesta nu avea cunoștință de cele întâmplate, instanța reține că, potrivit art. 19 din OG 2/2001, rațiunea pentru care s-a impus cerința indicării numelui și adresei unui martor a fost aceea ca acesta din urmă să confirme, nu situația de fapt ,ci doar mențiunile agentului constatator privind refuzul contravenientului de a semna procesul verbal .
Față de cele expuse mai sus, instanța, constatând că petentul, căruia îi revenea sarcina probei astfel cum prevede art. 1169 Cciv și art. 129 al. 1 Cprciv, nu a făcut dovada susținerilor sale din plângere, în sensul că semaforul avea culoarea verde, urmează să respingă plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de contestatorul A. A. NICUȘOR,domiciliat în mun D., jud Valcea, ale. Tineretului, ., ., având CNP_,cu domiciliul ales la Societatea Civilă de Avocați C. si Asociații din București, .. 4, parter, Sector 1,, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 9-15, sector 3,ca neîntemeiată.
Cu drept de a formula apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.AG/Thred.JA/5 ex./09.02.2015
| ← Anulare act. Sentința nr. 741/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 721/2015.... → |
|---|
