Plângere contravenţională. Sentința nr. 7522/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7522/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 7522/2015
DOSAR NR._ /2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7522
Ședința publică de la data de 05.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. D.
GREFIER: M. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatoarea G. (fostă Hancianu) M.-R., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul art. 131 Cod Procedură Civilă, procedând, din oficiu, la verificarea competenței sale, constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză, având în vedere și prevederile art. 101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.
În temeiul art. 238 Cod Procedură Civilă, estimează durata procesului la o lună.
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru contestatoare și pentru intimată proba cu înscrisuri, apreciind că acestea sunt utile și că pot conduce la soluționarea cauzei.
Instanța rămâne în pronunțare pe fondul plângerii contravenționale.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 17.12.2014, sub număr de dosar_, contestatoarea G. (fostă Hancianu) M.-R., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN, a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/07.06.2011 și comunicat contestatoarei la data de 28.11.2014, prin care a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/07.06.2011 și, pe cale de consecință, exonerarea sa de plata amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei și a tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii cu avertisment, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei plângeri
Prezenta plângere a fost introdusă în termen, având în vedere faptul că petentei contestatoare nu i-a fost comunicat vreodată, anterior datei de 28.11.2014, procesul verbal de constatare a contravenției ce face obiectul prezentei plângeri.
Contestatoarea a fost somată în data de 28.11.2014 (data primirii somației) de către SCPEJ Franz R. C. și T. A. R. ca, în termen de 1 zi de la data primirii somației emisă în data de 24.11.2014 în dosarul de executare nr. 3714/2013, să achite suma de 28 euro, reprezentând creanța în dosarul menționat și 405.51 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită.
Odată cu transmiterea somației mai sus menționată, contestatoarei i-a fost transmis și așa-zisul titlu executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/07.06.2011 întocmit de CNADNR potrivit căruia, la 10.12.2010, contestatoarea ar fi circulat pe Autostrada A2 km 12+450 m, Glina, județul Ilfov, fără să dețină rovinietă valabilă.
Întrucât la dosarul de executare a fost depus de către intimată un înscris intitulat „Proces verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 07.06.2011” și pentru a înlătura orice susținere contrară a intimatei cu privire la comunicarea procesului verbal de contravenție contestatoarei, aceasta a solicitat a se avea în vedere Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.10/10.06.2013 potrivit căreia a fost admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ICCJ în sensul că, „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.27 teza I raportat la art.14 alin.1, art.25 alin.2 și art.31 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare. Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal”.
Ori, în situația de față, dovada comunicării procesului verbal de constatare a contravenției prin poștă cu aviz de primire nu poate fi făcută de către intimată, întrucât aceasta nu s-a realizat.
Ca urmare, termenul de 15 zile prevăzut de dispozițiile art. 31 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor în care acesta poate fi atacat a început să curgă la data de 29.11.2014.
Procesul verbal de constatare a contravenției ce face obiectul prezentei plângeri este netemeinic și nelegal.
Sancțiunea aplicată contestatoarei a fost prescrisă întrucât, dispozițiile art.14 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevăd că „executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de 1 lună de la data aplicării sancțiunii”. Ori, având în vedere că, procesul verbal a fost întocmit la data de 07.06.2011, iar comunicarea acestuia s-a realizat la data de 28.11.2014, cu depășirea termenului de o lună, este mai mult decât evident că acesta a fost depășit, iar sancțiunea a fost prescrisă.
Contestatoarea a învederat că, este nelegal ca aceasta să fie obligată să achite suma de 28 euro, reprezentând tariful de despăgubire în condițiile în care dispozițiile art. 8 alin. 3 din OG nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România au fost abrogate prin Legea nr.144/2012. Constituția României, în articolul 15, arată foarte clar că, în cazul legii contravenționale și penale, se va aplica întotdeauna legea mai favorabilă.
De asemenea, contestatoarea a menționat că nu a săvârșit contravenția, întrucât nu a circulat la data de 10.12.2010 pe Autostrada A2 km 12+450 m, Glina, județul Ilfov, fără să dețină rovinietă valabilă. Întrucât sancțiunea aplicată a fost pentru faptul că ar fi circulat fără să dețină rovinietă valabilă, dovadă care, a menționat intimata, se face cu foto__, contestatoarea a solicitat ca intimata să depună la dosarul cauzei această probă. Contestatoarea a menționat că sancțiunea a fost aplicată pentru o contravenție care nu există, iar aceasta nu poate face dovada unui fapt negativ.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 223 alin.3 Cod procedură civilă, art.14, art.25, art.27, art.31 din OG nr.2/2001, OG nr.15/2002.
În dovedirea plângerii, contestatoarea a depus la dosar, în copie, somație din data de 24.11.2014, procesul verbal de constatare a contravenției contestat, proces verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal de contravenție și cartea sa de identitate.
La data de 11.03.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare.
În fapt, la data de 10.12.2010, pe Autostrada-A2 km12+450m, pe raza localității Glina, județul Ilfov, vehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând numitei Hancianu M. R., a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă, sens în care, la data de 07.06.2011, a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN.
Potrivit dispozițiilor art. 1, alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MUMA) și de numărul de axe, după caz.
Intimata a învederat că procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ îndeplinește toate condițiile prevăzute de OG nr. 15/2002, coroborat cu OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 și 3 din OG nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - SIEGMCR, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Din coroborarea prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001 cu prevederile art.19 din OG nr.2/2001, reiese că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale. Mai mult, procesul verbal contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic ele către agentul constatator G. C., cu certificatul calificat emis de CertSIGN SA.
În ceea ce privește prescripția executării sancțiunilor aplicate prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/07.06.2011, intimata a învederat instanței prevederile art. 13 alin. 1 din OG nr.2/2001 conform cărora „aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei” și ale art.14 alin.1 din același act normativ, potrivit căruia „Executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii”. Astfel, instanța va observa deci, că au fost îndeplinite în termen legal toate procedurile.
Procesul verbal sus-menționat a fost întocmit la data de 07.06.2011 (în mai puțin de 6 luni de la data săvârșirii faptei contravenționale, respectiv 10.12.2010) și i-a fost comunicat petentului în data de 30.06.2011, în conformitate cu prevederile art. 14 și 27 din OG nr.2/2001.
Decizia nr. 10/2013 a ÎCCJ, prin care s-a statuat caracterul subsidiar a procedurii de comunicare prin afișare a procesului verbal, a fost pronunțată de către ICCJ la data de 10 iunie 2013 și a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 23.07.2013, fiind obligatorie de la această dată, conform prevederilor art. 517 Cod procedură civilă. Comunicarea procesului verbal contestat s-a făcut anterior publicării Deciziei nr.10/2013, ceea ce înseamnă că prevederile acesteia nu sunt aplicabile în prezenta cauză. Înainte de data publicării în Monitorul Oficial a deciziei respective, intimata nu avea obligația de a efectua în primă instanță comunicarea prin poștă a procesului verbal.
Instanța ar trebui să ia în considerare existența principiului de drept potrivit căruia validitatea actului juridic depinde exclusiv de respectarea prevederilor legale existente la data întocmirii lui.
Prin urmare, în cazul ce face obiectul prezentei cauze există răspunderea contravențională a contravenientei la data întocmirii procesului verbal și chiar și în prezent pentru că aceasta nu a făcut dovada că deținea rovinieta la data săvârșirii faptei și, prin urmare, nu poate fi vorba de prescripția răspunderii sale contravenționale.
Intimata a considerat că procesul verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției este un act administrativ, întrucât acesta a fost emis de o autoritate publică, în vederea executării în concret a legii, care dă naștere unor raporturi juridice, ceea ce presupune că acesta se bucură de o prezumție de legalitate și autenticitate, făcând dovada asupra celor reținute în cuprinsul acestuia până la înscrierea în fals.
În ceea ce privește tariful de despăgubire aplicat prin procesul verbal contestat, dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012 privind abrogarea tarifului de despăgubire deoarece aceste dispoziții legale se aplică doar tarifelor contestate în instanță până la data intrării în vigoare acestei legi care se anulează, însă petenta a formulat plângere după . legii.
Pentru aceste motive, intimata a solicitat respingerea contestației ca fiind nefondată și neîntemeiată iar, în subsidiar, menținerea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ ca fiind temeinic și legal.
În drept, intimata a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455 / 2001 privind semnătura electronică, Ordinul MTI nr. 769/2010 cu modificările și completările ulterioare – Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie, proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR, certificat calificat pentru semnătura electronică cu valoare legală și autorizația de control a agentului constatator.
La data de 03.04.2015, prin compartimentul registratură, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că procesul-verbal . nr._/07.06.2011 este lovit de nulitate absolută, având în vedere Decizia nr.6/2015 a ICCJ prin care s-a statuat că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art.4 pct.1-4 și art.7 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art.8 alin.1 din OG nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art.9 alin.1 lit. a, alin.2 și alin.3 din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator”.
Având în vedere faptul că, deciziile pronunțate ca urmare a promovării recursurilor în interesul legii au rolul de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii și având în vedere Decizia nr.6/2015 a ICCJ, precum și dispozițiile art.17 din OG nr.2/2001, instanța de judecată poate să se pronunțe asupra nulității procesului verbal ce face obiectul plângerii cu care a fost investită și din oficiu.
Contestatoarea a reiterat faptul că art. 15 din Constituția României arată foarte clar că, în cazul legii contravenționale și penale, se va aplica întotdeauna legea mai favorabilă.
Plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/07.06.2011, a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de dispozițiile art.31 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic-al contravențiilor respectiv, aceasta a fost formulată în 15 zile de la data primirii procesului verbal de contravenție de către contestatoare (28.11.2014).
Intimata a menționat faptul că, Decizia nr. 10/2013 a ICCJ nu poate fi avută în vedere în speța dedusă judecății.
Cu privire la inaplicabilitatea dispozițiilor Deciziei nr. 10/2013 în speța dedusă judecății, intimata se află într-o gravă eroare întrucât, faptul că aceasta a devenit obligatorie începând cu data de 23.07.2013, nu înseamnă că procedura de comunicare a proceselor verbale de contravenție emise până la această dată s-a realizat în mod legal prin afișare, înlăturând obligativitatea comunicării acestora prin poștă cu aviz de primire. Practic, prin Decizia nr. 10/2013 a ICCJ s-a dorit interpretarea și crearea unei practici unitare în materie contravențională și înlăturarea oricărui dubiu relativ la faptul că modalitatea de comunicare a proceselor verbale de contravenție și a înștiințării de plată prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă cu aviz de primire. Această clarificare cu privire la interpretarea dispozițiilor art.27 din OG nr.2/2001 nu înseamnă că legea retroactivează, iar faptul că procesul-verbal ce face obiectul plângerii i-a fost comunicat abia la data de 28.11.2014, face pe deplin dovada faptului că decizia mai sus menționată este aplicabilă prezentei cauze.
Pentru combaterea excepției prescripției invocată de contestatoare, intimata a invocat dispozițiile art.9 alin.3 din OG nr.15/2002 potrivit cărora „procesul, verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese verbale de contravenție pentru încălcarea prevederilor art.8 alin.1”.
Coroborând dispozițiile legale ale art.9 alin.3 din OG nr. 15/2002 cu cele ale art.14 alin. 1 din OG nr.2/2001 potrivit cărora „executarea sancțiunii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de contravenție nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii”, rezultă următorul aspect: procesul verbal de contravenție trebuia întocmit cel mai târziu la data de 10.01.2011 și comunicat intimatei tot până la această dată întrucât, astfel cum se menționează în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat, așa zisa contravenție săvârșită de către contestatoare a fost constatată la data de 10.12.2010, prin mijloace tehnice omologate.
Ori, având în vedere nerespectarea de către intimată a dispozițiilor art.9 alin.3 din OG nr.15/2002 coroborate cu cele ale art.14 alin.1 din OG nr.2/2001, fapt recunoscut și de către intimată prin întâmpinarea formulată – „fapta a fost săvârșită la data de 10.12.2010, iar amenda a fost aplicată la data de 07.06.2011”, este mai mult decât evident că sancțiunea este prescrisă.
În ceea ce privește fotografiile anexate întâmpinării, contestatoarea a solicitat instanței de judecată ca acestea să nu fie luate în considerare, având în vedere că, nu rezultă unde acestea au fost făcute, iar intimata nu a făcut dovada că petenta contestatoare ar fi proprietarul autoturismului din imagini, deși îi revine sarcina probei.
Contestatoarea a solicitat ca, în cazul admiterii plângerii contravenționale, să se facă aplicarea dispozițiilor art. 453 alin.1 Noul Cod de procedură civilă și să se dispună obligarea intimatei la plata către sune a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei plângeri în cuantum de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Pentru motivele de fapt și de drept prezentate atât prin plângerea formulată cât și prin răspunsul la întâmpinare, contestatoarea a solicitat admiterea plângerii, dispunând anularea procesului verbal de constatare a contravenției contestat și, pe cale de consecință, exonerarea sa de plata amenzii contravenționale în cuantum de 2511 lei și a tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii cu avertisment, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea prezentei plângeri.
Intimata a depus la dosar note scrise.
Prin sentința civilă nr.1905/26.05.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de instanță din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 București.
Pe rolul Judecătoriei sector 6 București, cauza a fost înregistrată la data de 08.07.2015, sub numărul_ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._/07.06.2011 petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 250 lei, întrucât în data de 10.12.2010 autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ proprietatea sa, a fost surprins în trafic circulând fără să dețină rovinietă valabilă în momentul controlului, faptă ce este prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 (proces-verbal – fila 6 dosar declinat).
Referitor la legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta conține toate mențiunile a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută conform dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, agentul constatator a făcut mențiunile corespunzătoare cu privire la numele, prenumele și calitatea sa, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data și locul comiterii acesteia.
Potrivit art. 13 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar în cazul contravențiilor continue acest termen curge de la data constatării faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp. De asemenea, potrivit alin. 4 al aceluiași articol, prin legi speciale pot fi prevăzute și alte termene de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale.
Instanța constată că, la data săvârșirii faptei ce face obiectul proceselor-verbale contestate, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România – rovinieta, nu prevedea un termen de prescripție al aplicării sancțiunii contravenționale diferit de cel prevăzut de art. 13 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, acesta fiind, prin urmare, termenul general de 6 luni de la data constatării faptei.
Potrivit art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost ea modificată prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, “procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1”(fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă).
Instanța urmează să aibă în vedere prev. art. 15 alin. 2 din Constituție, care consacră o excepție de la principiul neretroactivității legii și potrivit cărora “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.
Este adevărat că art. 12 din O.G. nr. 2/2001 se referă la situațiile în care printr-un nou act normativ fapta nu mai este considerată contravenție sau sancțiunea prevăzută este mai ușoară, însă această normă specială nu poate deroga de la norma constituțională, care consacră principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile lato sensu.
Potrivit doctrinei, suntem în prezența unui caz de aplicare a legii mai favorabile atunci când legea nouă modifică modul de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc. Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a aplicării sancțiunii.
Având în vedere aceste aspecte, instanța concluzionează că, în cauza de față, între momentul constatării faptei contravenționale și momentul în care procesul-verbal putea fi pus în executare, a intervenit o succesiune de legi, dintre care cea de a doua este mai favorabilă, sub aspectul termenului de prescripție în care poate fi aplicată sancțiunea contravențională.
Prin urmare, având în vedere cele expuse mai sus, instanța constată că legea contravențională mai favorabilă sub acest aspect retroactivează, procesul-verbal încheiat anterior intrării sale în vigoare fiind supus condiției de legalitate de a fi întocmit și comunicat în termen de 30 de zile de la data constatării faptei.
În cauza de față, având în vedere că fapta care face obiectul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/07.06.2011 a fost constatată la data de 10.12.2010, iar procesul-verbal a fost întocmit la data de 07.06.2011, deci la mai mult de 30 de zile de data constatării faptei, instanța constată că dreptul de a aplica sancțiunea contravențională s-a prescris.
Pentru aceste motive, instanța va admite plângerea și va anula procesul verbal de contravenție . nr._/07.06.2011., emis de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de contestatoarea G. (fostă Hancianu) M.-R., domiciliată în București, ., ., apartament 101, sector 6, CNP_, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN, cu sediul în București, Bulevardul I. M. nr. 401 A, sector 6.
Dispune anularea procesului-verbal . nr._/07.06.2011.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.DD/Thred.MV
5 ex./23.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7518/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7517/2015.... → |
|---|
