Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3446/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI

Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 aprilie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 12 mai 2015.

INSTANȚA

Prin formularul de cerere înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 27.08.2014, reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta . SRL, a solicitat ca prun hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.679.44 lei, valoarea obligației principale, la plata unor dobânzi legale, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 50 lei, taxă judiciară de timbru și 540 lei, onorariu de avocat.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu societatea pârâtă un contract în formă simplificată, prin care societatea acesteia s-a obligat să livreze anumite produse, iar societatea pârâtă să plătească prețul acestora.

Reclamanta și-a îndeplinit obligațiile și a livrat marfa, după care a emis factura cu nr._ emisă la data de 10.12.2013, anexată în prezenta cerere, în cuantum total de 266.60 lei, factura cu nr._ emisă la data de 17.12.2013, anexată în prezenta cerere, în cuantum total de 349.68 lei, factura cu nr._ emisă la data de 15.01.2014, anexată în prezenta cerere, în cuantum de 349.68 lei și factura cu nr._ emisă la data de 31.01.2014, anexată în prezenta cerere, în cuantum total de 953.48 lei.

Pârâta a efectuat mai multe plăți parțiale la factura cu nr._ emisă la data de 10.12.2013, în sumă de 250 lei, atestate prin: chitanța cu nr._ din data de 20.02.2014, în cuantum de 50 lei (anexată în prezenta cerere), chitanța cu nr._ din data de 19.02.2014, în cuantum de 50 lei (anexată în prezenta cerere), chitanța cu nr._ din data de 28.02.2014, în cuantum de 50 lei (anexată în prezenta cerere), chitanța cu nr._ din data de 27.02.2014, în cuantum de 50 lei (anexată în prezenta cerere), chitanța cu nr._ din data de 11.03.2014, în cuantum de 50 lei (anexată în prezenta cerere).

Prin urmare, se arată că debitul total rămas restant este în cuantum de 1,679.44 lei, din care 16.60 lei, reprezentând debit restant la factura nr._, 349.68 lei, reprezentând debit restant la factura nr._, 349.68 lei, reprezentând debit restant la factura nr._ și 963.48 lei, reprezentând debit restant la factura nr._.

Reclamanta a menționat că facturile anexate prezentei cereri au fost acceptate la plată prin semnătură și ștampilă de primire de către societatea debitoare și prin efectuarea plăților parțiale menționate mai sus.

În conformitate cu dispozițiile art. 1489 Noul Cod Civil, reclamanta este îndreptățită la dobânda legală penalizatoare până la data achitării efective a debitului principal, care va fi calculată potrivit dispozițiilor art. 3 alin.2¹ OG nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1025-1032 Cod procedură civilă și art. 2 și 3 alin.2¹ din OG nr.13/2011.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, factura nr._ emisă la data de 10.12.2013, factura nr._ emisă la data de 17.12.2013, factura nr._ emisă la data de 15.01.2014, factura nr._ emisă la data de 31.01.2014 chitanța nr. 281._ din data de 20.02.2014, chitanța nr._ din data de 19.02.2014, chitanța nr._ din data de 28.02.2014, chitanța nr._ din data de 27.02.2014, chitanța nr._ din data de 11.03.2014, fișă cont client, informații despre debitoare furnizate de pe site-ul Ministerul Finanțelor Publice.

La data de 06.03.2015, prin compartimentul registratură, reclamanta a depus la dosar notă de ședință, însoțită de furnizare informații extinse ONRC L. P. .> Pârâta nu a formulat întâmpinare și nu a propus probe în apărare.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Între reclamanta și pârâtă s-au desfășurat relații comerciale, sens în care reclamanta a emis factura cu nr._ emisă la data de 10.12.2013, în cuantum total de 266.60 lei, factura cu nr._ emisă la data de 17.12.2013, în cuantum total de 349.68 lei, factura cu nr._ emisă la data de 15.01.2014, în cuantum de 349.68 lei și factura cu nr._ emisă la data de 31.01.2014, în cuantum total de 953.48 lei, facturi acceptate la plată prin semnătură și ștampilă de primire de către pârâtă.

Pârâta a efectuat mai multe plăți parțiale la factura cu nr._ emisă la data de 10.12.2013, în sumă de 250 lei, atestate prin: chitanța cu nr._ din data de 20.02.2014, în cuantum de 50, chitanța cu nr._ din data de 19.02.2014, în cuantum de 50 lei, chitanța cu nr._ din data de 28.02.2014, în cuantum de 50 lei, chitanța cu nr._ din data de 27.02.2014, în cuantum de 50 lei, chitanța cu nr._ din data de 11.03.2014, în cuantum de 50 lei., rămânând un rest de achitat de 1,679.44 lei, din care 16.60 lei, reprezentând debit restant la factura nr._, 349.68 lei, reprezentând debit restant la factura nr._, 349.68 lei, reprezentând debit restant la factura nr._ și 963.48 lei, reprezentând debit restant la factura nr._.

Totodată, instanța reține că pârâta nu a contestat aceste facturi sau faptul că reclamanta nu și-a îndeplinit propriile obligații.

Instanța reține și faptul că termenele de plată ale sumelor cuprinse în facturile menționate mai sus au expirat.

Cu privire la procedura aplicabilă, dispozițiile art. 1025 C.pr.civ. privind cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.

Făcând aplicarea textului mai sus menționat, din prisma alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.

În drept, potrivit art.1270 C.civ., convențiile legale încheiate au putere de lege între părțile contractante, acestea dobândind drepturi și obligații pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credință, conform art. 1170 C.civ., în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora.

Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între reclamant și pârât, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, pârâtului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia și, întrucât acesta nu a făcut dovada liberării de obligație prin plată sau alt mod prevăzut de lege, instanța reține că, pârâta, deși a beneficiat de serviciile prestate de reclamantă, până în prezent nu a achitat contravaloarea acestora.

Conform art. 1350 C.civ., (în vigoare la data nașterii obligației), contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale. În materia răspunderii civile contractuale, atunci când, fără justificare, o parte nu își îndeplinește obligațiile pe care le-a contractat, aceasta este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.

Astfel, având în vedere că pârâtul nu a făcut dovada executării obligației de plată a prețului serviciilor prestate de reclamant și nici nu a invocat vreo cauză exoneratoare de răspundere, constatându-se culpa acesteia în neexecutarea obligațiilor contractuale, instanța apreciază că se impune angajarea răspunderii contractuale a acesteia.

În plus, în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.

În aceste condiții, constatându-se culpa pârâtei în neexecutarea obligațiilor contractuale, instanța apreciază că se impune angajarea răspunderii contractuale a acesteia și, în consecință, va admite acțiunea și o va obliga la plata sumei de 1679,44 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate total, către reclamantă.

În ceea ce privește capătul de cerere privitor la plata dobânzii legale, instanța reține următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 1530 C.civ., creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.

Potrivit art. 1535 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de către părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

Având în vedere că pârâta nu a făcut dovada achitării facturii emise de către reclamantă, aceasta din urmă este îndreptățită și la plata penalităților, conform art. 1523 alin. 2 lit. d C.civ., pârâta fiind pusă de drept în întârziere, de la data scadenței facturii. Astfel, conform calculului penalităților, pârâta datorează, pentru facturile neachitate, și dobândă legală de la data scadenței facturilor și până la achitarea efectivă a debitului principal.

Cuantumul dobânzii legale este cel prevăzut de art. 3 din O.G nr. 13/2011, având în vedere dispozițiile din aceste acte normative care stipulează în esență faptul că atunci când obligația este purtătoare de dobânzi fără a se arăta rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.

În temeiul art. 1031 raportat la art. 453 C.pr.civ., fiind în culpă procesuală, pârâta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (chitanță – fila 7 dosar).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea formulată de reclamanta ., cu sediul în B., Calea Feldioarei nr.60, județul B., înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI:RO_, în contradictoriu cu pârâta . SRL, cu sediul în București, Bulevardul I. M. nr.79, sector 6, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J40/_/1992, CUI RO450633.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1679,44 lei reprezentând contravaloare facturi, precum și la plata dobânzii legale de la data scadenței facturilor și până la achitarea efectivă a debitului principal.

Executorie de drept.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.

Pronunțată în ședință publică azi, 12.05.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

Red.CIC/Thred.MV

4 ex./15.06.2015