Plângere contravenţională. Sentința nr. 7640/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7640/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 7640/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7640
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 7.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul C. D. G. în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. - B. de Poliție Rutieră.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În conformitate cu prevederile art. 94 Cod procedură civilă coroborat cu art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În ceea ce privește timbrajul, instanța constată că taxa judiciară de timbru a fost achitată cu respectarea dispozițiilor art. 19 și art. 40 din O.U.G. nr. 80/2013.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata de timp necesară soluționării prezentei cauze la 1 lună.
În conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedură civilă raportat la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru petent proba cu înscrisurile depuse la dosar, pentru dovedirea netemeiniciei și nelegalității procesului-verbal de constatare a contravenției, iar pentru intimat, încuviințează de asemenea proba cu înscrisuri, în contraprobă față de ceea ce tinde să dovedească petentul, apreciind-o ca fiind concludentă și admisibilă pentru soluționarea cauzei.
În ceea ce privește proba testimonială în cadrul căreia să fie audiat martorul C. M. S., astfel cum a solicitat acesta prin cerere, instanța o respinge față de opoziția intimatei la audierea acestui martor.
Nemaifiind probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.05.2015 sub nr._, petentul C. D. G., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, B. Rutieră, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/11.05.2015, prin care a solicitat anularea acestuia și revenirea asupra măsurilor dispuse prin acesta.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, la data de 11.05.2015, se afla în trafic în direcția de mers P. Grozăvești spre Bulevardul I. M., la intersecția V. M. cu intersecția de mers spre AFI la stop, la semafor, fiind încadrat corespunzător, așteptând să se schimbe culoarea semaforului în verde. Petentul a menționat că era încadrat pe banda din dreapta, prima mașină la semafor, iar tramvaiul în stânga. La un moment dat, autoturismul marca Audi de culoare argintie, a depășit tramvaiul pe partea stângă, dar nu a fost oprit de poliție, în schimb petentul a fost imediat oprit. La întrebarea petentului de ce a fost oprit, agentul constatator i-a spus acestuia că a depășit tramvaiul pe partea stângă. Petentul i-a explicat că nu a depășit tramvaiul întrucât era prima mașină la stop și că cel cu autoturismul Audi a depășit, însă polițistul a afirmat că a văzut acest lucru.
Petentul a menționat că se afla în mașină împreună cu fratele său geamăn care, era la fel de indignat că petentul petentul a fost sancționat contravențional în mod netemeinic.
Procesul verbal de constatare a contravenției se bucură, potrivit legii, de prezumția de veridicitate relativă până la proba contrară, potrivit art. 6 alin. 1 din C.E.D.O., instanța sesizată cu o plângere împotriva unui act administrativ trebuie să analizeze plângerea sub aspectul temeiniciei și legalității.
Petentul a învederat că nu se face vinovat pentru săvârșirea contravenției, iar cele constatate de către polițist nu corespund adevărului, fapt pentru care a solicitat admiterea plângerii și anularea procesului verbal de constatare a contravenției.
Prin aplicarea sancțiunii contravenționale, în situația în care petentul nu se face vinovat de săvârșirea contravenției, constituie un abuz legal.
Petentul a solicitat a se avea în vederea că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art.16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, iar contravenția aplicată nu respectă raportarea la săvârșirea cu vinovăție.
De asemenea, petentul a menționat că a făcut obiecțiuni, solicitând să se menționeze că nu a depășit tramvaiul pe partea stângă.
Față de cele menționate mai sus, petentul a solicitat să se dispună admiterea plângerii și, pe cale de consecință, să se dispună anularea măsurilor aplicate.
În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar, în copie, cartea sa de identitate, procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/11.05.2015 și dovada . nr._ din data de 11.05.2015.
La data de 15.07.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare la cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale promovată de petent, menținând procesul-verbal încheiat.
În fapt, la data de 11.05.2015, orele 16:40, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe . direcția P. Grozăvești, iar la intersecția cu . depășit tramvaiul pe partea stângă aflat în stația prevăzută cu refugiu pentru pietoni, drumul public având două benzi de circulație pe sens.
Pe fondul cauzei, analizând legalitatea procesului-verbal atacat, intimata a considerat că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulități absolute.
Astfel, actul constatator al contravenției cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condițiile de formă cerute de lege.
Abaterea a fost constatată în mod direct și personal de polițistul rutier, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice republicată, cu modificările și completările ulterioare, nefiind înregistrată pe suport magnetic. În cauză nu au fost întocmite alte acte de constatare.
Potrivit prevederilor art. 45 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat. „(5) (...) Tramvaiul (...) se depășește prin partea dreaptă”. Motivul pentru care procesul verbal prin care se constată și se sancționează contravențiile se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, îi ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, intimata a solicitat a se observa că aceasta din urmă a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ sancționator și, în special, a fost aplicată astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, agentul constatator ținând astfel cont de toate aspectele.
Procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, sarcina probei revenind contravenientului, în conformitate cu dispozițiile art. 249 din Noul Cod de procedură civilă, care dispune că „Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”.
Totodată, potrivit art. 270 Cod procedură civilă, „înscrisul autentic face deplină dovada, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii”.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția.
De asemenea, intimata a solicitat a se avea în vedere faptul că polițiștii rutieri sunt ofițeri și agenți de poliție specializați, și anume desemnați să constate și să sancționeze abaterile participanților la trafic, având obligația legală să sancționeze toate abaterile de la regimul circulației, sancțiunea acestora având atât un rol represiv în raport cu contravenția deja comisă, cât și un rol preventiv, ce determină contravenientul să-și revizuiască comportamentul în trafic.
Intimata a transmis alăturat istoricul de sancțiuni al petentului, pe ultimii 5 ani, din care reiese că acesta nu se află la prima abatere de la regulile de circulație, așa cum a susținut în plângerea formulată.
Totodată, în ceea ce privește încuviințarea pentru petentul a probei testimoniale, intimata a arătat că se opune audierii în calitate de martor a vreunei persoane prevăzută de art. 315 din Codul de procedură civilă.
Având în vedere motivele de fapt si de drept expuse mai sus, intimata a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției ca temeinic și legal.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 16, art. 17 din O.G. nr. 2/2001, precum și art. 45 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie, procesul-verbal . nr._/11.05.2015 și istoricul de sancțiuni al petentului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/11.05.2015, petentul C. D. G. a fost sancționat contravențional de intimata D.G.P.M.B. - B. de Poliție Rutieră, cu amendă în cuantum de 390 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 45 alin. 5 din Regulamentul de aplicarea a O.U.G. nr.195/2002, republicată și sancționată prin art. 101 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
S-a reținut în sarcina sa, faptul că la data de 11.05.2015, orele 16:40, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe . direcția P. Grozăvești, iar la intersecția cu . depășit tramvaiul pe partea stângă aflat în stația prevăzută cu refugiu pentru pietoni, drumul public având două benzi de circulație pe sens.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 aprobată prin Legea nr. 180/2002, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitate instanța reține că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 aprobată prin legea nr. 180/2002, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța mai reține că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru nerespectarea obligației instituite de art. 45 alin. 5 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 de a efectua depășirea tramvaiului pe partea dreaptă, ( „(5) Depășirea se efectuează numai pe partea stângă a vehiculului depășit. Tramvaiul sau vehiculul al cărui conducător a semnalizat intenția și s-a încadrat corespunzător părăsirii sensului de mers spre stânga se depășește prin partea dreaptă.” ), fapta fiind incriminată de dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată („ (3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: ....e) e) nerespectarea regulilor privind depășirea;;”).
Instanța va avea în vedere faptul că sancțiunea complementară se aplică obligatoriu, în temeiul legii, ori de câte ori se constată săvârșirea unei fapte dintre cele prevăzute de art. 100 alin. 3, fără ca aplicarea sa să fie lăsată la aprecierea agentului constatator, împrejurare din care rezultă intenția legiutorului de a sancționa mai aspru astfel de fapte, considerând, prin urmare, că un pericol social mare rezultă din însăși fapta săvârșită. Astfel, în cazul acestei categorii de fapte, legea prevede în mod expres și obligatoriu aplicarea sancțiunii complementare, în considerarea pericolului social mare și a scopului sancțiunii de înlăturare a unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte de același fel, interzise de lege.
În cauză, petentul nu a adus nici o dovadă în combaterea împrejurărilor de fapt reținută în procesul verbal, în procesul-verbal de contravenție fiind consemnat că petentul circula pe sensul opus, astfel că prezumția de legalitate și veridicitate a acestuia nu a fost răsturnată de alte mijloace de probă. În acest sens, se va reține că procesul verbal . nr._/11.05.2015 a fost întocmit pe baza constatărilor personale ale agentul de poliție, astfel că în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg și reținând unele aspecte din motivarea deciziei dată de CEDO în cauza A. c. României în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, instanța apreciază că una din limitele până la care trebuie să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal este dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Instanța interpretează decizia invocată în sensul că este o hotărâre de speță, care nu statuează de principiu că procedura contravențională din dreptul român nu ar corespunde exigențelor CEDO, și reține că pentru faptele constatate personal de către agenții care întocmesc procesele verbale, funcționează prezumțiile de legalitate și de temeinicie a procesului verbal.
Acest mod de abordare se întemeiază pe singurul considerent că săvârșirea faptei este constatată personal (ex propriis sensibus) de către agentul constatator - persoana special împuternicită de lege în acest sens, iar constatările acestuia se prezumă că sunt conforme cu realitatea. Aceasta nu înseamnă că de plano (în mod automat) nu se poate proba contrariul celor reținute prin procesul-verbal, prin administrarea de probe, inclusiv declarația unui singur martor, fiind atributul exclusiv al instanței de judecată să aprecieze asupra probelor și să stabilească adevărul în fiecare cauză.
În procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/11.05.2015, la rubrica „Obiecțiuni”, petentul a putut formula obiecțiuni, menționând că „ nu am mențiuni și nu am depășit tramvaiul pe stânga”.
Cu privire la sancțiunea de a reține permisul de conducere al contravenientului, aplicată de agentul constatator, instanța reține că aceasta este aplicată în mod legal. Potrivit art. 111 alin. 1 lit. c, la săvârșirea contravenției prevăzute la art. 100 alin. 3 lit. e, permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține de către agentul constatator.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțe personale ale contravenientului.
Instanța apreciază că prin raportare la aceste criterii nu se impune aplicarea unei alte sancțiuni petentului sau înlăturarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
De asemenea, instanța apreciază că scopul preventiv-educativ al sancțiunilor contravenționale în cazul nerespectării regulilor de circulație pe drumurile publice se atinge prin reținerea permisului de conducere - pe lângă sancțiunea amenzii contravenționale - care duce la imposibilitatea exercitării dreptului de a conduce pentru o anumită perioadă de timp, aspect perceput foarte intens de către contravenient, mult mai mult decât în cazul plății unei amenzi contravenționale.
De asemenea, se constată că amenda contravențională de 390 lei stabilită pentru săvârșirea acestei contravenții a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege - echivalentul a 6 puncte amendă, conform art. 100 alin. 3 raportat la art. 98 alin. 4 lit. c din OUG nr. 195/2002. Totodată, instanța apreciază că se impune menținerea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, neexistând motive pentru care instanța să considere că în prezenta cauză gradul de pericol social concret nu este la nivelul celui caracterizat ca pericol contravențional și evaluat abstract de către legiuitor prin reglementarea din art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.
Instanța reține astfel că petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului verbal contestat, acesta bucurându-se în continuare de o prezumție relativă de temeinicie și legalitate întemeiate pe constările proprii ale agentului constatator, care nu a fost răsturnată prin proba contrară.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază plângerea îndreptată împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/11.05.2015 ca neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul C. D. G., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., . 4, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, B. RUTIERĂ, cu sediul în București, .. 9-15, sector 3, împotriva procesului verbal . nr._/11.05.2015.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.AC/Thred.MV
5 ex.
| ← Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 7538/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7541/2015. Judecătoria... → |
|---|
