Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7752/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7752/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 09-10-2015 în dosarul nr. 7753/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7752
Ședința din camera de consiliu din data de 09.10.2015
Instanța constituita din:
P. B. L.
GREFIER Z. F.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă privind pe reclamanta E. E. MUNTENIA S.A., în contradictoriu cu pârâtul B. I. T..
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect cerere de valoare redusă, aflându-se la primul termen de judecată.
Instanța constată procedura legal îndeplinită cu pârâtul potrivit art. 172 NCPC.
Instanța constată că reclamanta a solicitat judecarea cauzei in lipsă.
Instanța în baza art. 131 NCPC constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere potrivit art. 1028 NCPC și art. 107 NCPC.
Instanța în baza art. 238 NCPC față de obiectul cererii de chemare în judecată estimează durata cercetării procesului la 6 luni.
Instanța în baza art. 255-258 NCPC încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului.
Instanța constată că pârâtul a fost citat cu mențiunea personal la interogatoriu pentru acest termen de judecată.
Instanța constată cauza in stare de judecată și o reține spre soluționare.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 25.06.2015 sub nr._, reclamanta E. E. MUNTENIA S.A. a chemat în judecată pe pârâtul B. I. T. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata către aceasta a sumei de 5.775,76 lei reprezentând debit principal precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 660,92 lei și la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că, între E. E. MUNTENIA SA si parat s-au derulat raporturi contractuale, acestuia fiindu-i atribuit codul de client_, in baza cărora i-a livrat energie electrica pârâtului, iar corelativ s-a născut obligația de plata a acestuia pentru serviciile de care a beneficiat, conform facturilor fiscale emise de către creditoare.
Astfel, începerea derulării relațiilor contractuale s-a realizat la data in care debitorul a început sa consume energie electrica, însușindu-si totodată toate obligațiile care deriva din beneficiul acestui serviciu si din contractul de furnizare a energiei electrice.
În conformitate cu contractul semnat, care este standard si aplicabil la nivel național, reglementat prin act normativ (Decizia președintelui A.N.R.E. nr. 57/1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 21 decembrie 1999 si Ordinul nr. 5 din 21 februarie 2003 privind modificarea contractelor - cadru de furnizare a energiei electrice), E. E. MUNTENIA SA avea obligația sa furnizeze energie electrica, iar paratul avea obligația sa achite contravaloarea serviciilor prestate, in baza facturilor emise de către societatea furnizoare, in termenul de scadenta de 15 zile de la data emiterii facturilor, data emiterii facturilor si termenul de scadenta fiind înscrise pe factura (art. 11 din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice).
Întrucât actele normative anterior - menționate au fost publicate in forma inițiala in Monitorul Oficial al României, nimeni nu poate invoca necunoașterea acestora si neînsușirea clauzelor prevăzute in acestea, mai ales ca prin art. 33 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1007/2004, se prevede ca furnizarea energiei electrice se face numai pe baza de contract de furnizare încheiat de un furnizor cu consumatorul, pe cale de consecința, rezulta ca acel consum care nu se realizează in baza unui contract, intra sub incidența Codului Penal.
În acest sens, reclamanta a arătat Că, potrivit art. 7, lit. c) din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, aprobat prin Decizia A.N.R.E. nr. 57/1999, consumatorul are obligația să achite integral si la termen, contravaloarea energiei electrice furnizate.
Totodată reclamanta a învederat faptul că, obligația de plata a consumatorilor pentru energia electrica consumată, este expres prevăzută de Legea energiei electrice, astfel: potrivit prevederilor art. 54 din vechea lege a energiei electrice nr. 13/2007: "In conformitate cu prevederile contractului, consumatorul este obligat sa plătească contravaloarea energiei electrice consumate”; potrivit prevederilor art. 59 din legea nr. 123/2012 a energiei electrice si gazelor naturale: ”În conformitate cu prevederile contractului, clientul final este obligat sa plătească contravaloarea energiei electrice consumate la prețul si în condițiile prevăzute în contractul de furnizare a energiei electrice."
In dovedirea recunoașterii si însușirii derulării contractului dintre debitor si E. E. MUNTENIA SA, sta si faptul ca acesta a efectuat o . plați către societatea creditoare, așa cum rezulta si din situația financiara a debitorului.
Facturarea, respectiv emiterea facturilor se realizează conform Codului fiscal - art. 155, unde alin. 28 precizează ca semnarea si stampilarea facturilor nu constituie elemente obligatorii pe care trebuie sa le conțină factura.
Astfel, reclamanta a arătat că, în prezenta acțiune, ar fi nelegala interpretarea potrivit căreia neacceptarea la plata a facturii echivalează cu nedovedirea acțiunii, in condițiile in care contractul încheiat intre părți si atașat prezentei, reprezintă „legea părților” (art. 1.270 Noul Cod Civil, respectiv art. 969 Vechiul Cod Civil), iar obligația de plata s-a născut - așa cum a arătat si Curtea de Apel Iași in speța anterior menționata - ca efect al încheierii contractului si nu ca efect al emiterii ori acceptării facturii.
Pentru serviciile prestate si neachitate la termen, s-au calculat penalități in valoare de 660.92 RON, conform contractului, respectiv art. 11 din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice, penalități egale cu nivelul majorării de întârziere datorat pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, conform reglementarilor legale in vigoare.
Potrivit art. 1.516 alin. 1 Noul Cod Civil, creditorul are dreptul ia îndeplinirea integrala, exacta și la timp a obligației, iar conform art. 1.535, alin. 1 Noul Cod Civil, in cazul in care o suma de bani nu este plătită la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul plații, in cuantumul convenit de pârti sau, in lipsa, in cel prevăzut de lege, fără a trebui sa dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul sa facă dovada ca prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plații ar fi mai mic.
În drept, cererea a fost întemeiată pe: Noul Cod de Procedura civila: art. 150, alin. 1 si 2, art. 223, alin. 3, art, 277, art. 453, art. 628, alin. 2, art. 662, art. 1.025-1.032;Noul Cod Civil: art. 1.270, art. 1.516, art. 1.535; Vechiul Codul Civil: art. 969 si următoarele, art. 1.073; Codul de Procedura Fiscala (OG 92/2003): art. 120, alin. 7; Codul Fiscal: art. 155, alin. 28; Art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG 1007/2004; Decizia A.N.R.E. nr. 57 din 11 octombrie 1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice; Ordinul nr. 5 din 21 februarie 2003 privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice; Vechea legea energiei electrice nr. 13/2007 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 51 din_ ; Legea energiei electrice si a gazelor naturale nr. 123/2012, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 485/16 iulie 2012.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri pe care le-a anexat cererii, respectiv: Facturile restante; Situația centralizata a soldului; Contractul încheiat cu debitorul și proba cu interogatoriul pârâtului.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâtul nu a depus formularul de răspuns.
În cauză au fost încuviințate proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între părți a fost încheiat Contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr._/03.20.2011 (filele 55-57) având ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum și reglementarea raporturilor dintre furnizor și consumator privind furnizarea, condițiile de consum, facturarea și plata energiei electrice.
În baza acestui contract, reclamanta a emis pe numele pârâtei facturile fiscale aflate la filele 15-51.
Analizând cererea de valoare redusă, instanța o apreciază ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1025 C.pr.civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Făcând aplicarea textului mai sus menționat, din prisma alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.
În conformitate cu dispozițiile art. 1270 C.civ., convențiile legale încheiate au putere de lege între părțile contractante, acestea dobândind drepturi și obligații pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credință, conform art. 1170 C.civ., în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora.
În cauză, instanța constată că, potrivit art. 11 alin. 1 din contract, factura emisă pentru plata contravalorii energiei electrice va fi achitată în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturii, data emiterii facturii și termenul de scadență fiind înscrise pe factură.
Instanța constată că, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia.
În cauză, reclamanta a făcut dovada deținerii unei creanțe certe, lichide și exigibile având în vedere contractul încheiat între părți, coroborat cu facturile fiscale emise care fac proba prestării serviciilor către pârât.
Întrucât pârâtul nu a făcut dovada liberării de obligație prin plată sau alt mod prevăzut de lege, instanța reține că, pârâtul, deși a beneficiat de prestarea serviciilor din partea reclamantei, până în prezent nu a achitat contravaloarea acestora.
În materia răspunderii civile contractuale, atunci când, fără justificare, o parte nu își îndeplinește obligațiile pe care le-a contractat, aceasta este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Astfel, având în vedere că pârâtul nu a făcut dovada executării obligațiilor asumate (plata contravalorii serviciilor prestate de reclamantă) și nici nu a invocat vreo cauză exoneratoare de răspundere, constatându-se culpa acesteia în neexecutarea obligațiilor contractuale, instanța apreciază că se impune angajarea răspunderii contractuale a acesteia pentru suma de 5.775,76 lei.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere, prin art. 11 alin. 2 din contract părțile au stipulat că neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, acestea fiind datorate începând cu prima zi după data scadenței, valoarea totală a penalităților neputând depăși valoarea facturii.
În conformitate cu prevederile art. 1073 C.civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Având în vedere că pârâtul nu a făcut dovada achitării serviciilor prestate de către reclamantă, aceasta din urmă este îndreptățită și la plata penalităților, conform art. 1082 C.civ., pârâtul fiind pus de drept în întârziere, de la data scadenței obligației de plată.
În consecință, instanța va obliga pârâtul să achite reclamantei suma de 5.775,76 lei reprezentând debit principal precum și penalități de întârziere în cuantum de 660,92 lei.
În temeiul art. 1031 raportat la art. 453 C.pr.civ. NCPC, fiind în culpă procesuală, pârâtul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta E. E. MUNTENIA S.A., cu sediul social în București, ..41-43, sector 1 și cu sediul procesual ales în București, ..10A, Clădirea C3, etj.7, sector 2, J40/_/2008,CUI_, în contradictoriu cu pârâtul B. I. T. (CNP-_), domiciliat în București, .. 190 . ..
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 5.775,76 lei reprezentând debit principal precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 660,92 lei.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. L.B./Dact. M.G./2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7541/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8227/2015.... → |
|---|
