Plângere contravenţională. Sentința nr. 7851/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7851/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 7851/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVLĂ NR. 7851
Ședința publică din data de 13.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. G.
GREFIER: Ș. G.
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe contestatorul B. V. în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 6, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata, prin reprezentant convențional, consilier juridic B. M., în baza delegației aflate la dosarul cauzei, fila 35, lipsind contestatorul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită.
La interpelarea instanței, intimata, prin consilier juridic, menționează că nu are cereri prealabile de formulat.
Instanța acordă cuvântul asupra competenței privind soluționarea cauzei deduse judecății.
Intimata, prin consilier juridic, menționează că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze cererea de chemare în judecată având în vedere dispozițiile art. 94 pct.3 C.pr.civ. raportat la art. 118 din Codul rutier.
Instanța, verificând din oficiu competența conform art.131 alin.1 din C.pr.civ., constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial achiesând la temeiurile de drept invocate de către intimată.
Instanța aduce la cunoștință intimatei, prin consilier juridic că se solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri.
La interpelarea instanței, intimata, prin consilier juridic, solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri și a probei cu planșele foto depuse la dosarul cauzei.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției de netimbrare a cererii de chemare în judecată.
Intimata, prin consilier juridic, menționează că excepția invocată a rămas fără obiect întrucât contestatorul a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, motiv pentru care renunță la excepția invocată.
Conform art.238 din C.pr.civ. instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o lună.
În temeiul art. 255 C.pr.civ. și art. 258 C.pr.civ., încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind-o admisibilă, utilă, concludentă, pertinentă pentru justa soluționare a cauzei.
Nemaifiind probe de administrat și constatând că nu sunt alte cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., instanța declară deschise dezbaterile asupra fondului.
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată și nesusținută, având în vedere că în fila 1 a cererii de chemare în judecată contestatorul a recunoscut elementul material al contravenției, însă a invocat aspectul că din cauza lipsei locurilor de parcare autovehiculul a fost staționat în locul respectiv. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv invocat de către contestator, respectiv că intimata nu are competența de a aplica sancțiuni prevăzute de Codul rutier, invocă art. 7 lit. h și art. 22 din Legea 155/2010 potrivit cărora a fost completată competența organelor de poliție de a constata și de aplica sancțiuni prevăzute de Codul rutier. De asemenea în ceea ce privește lipsa mențiunii privind măsura ridicării, precizează că această măsură a fost luată anterior, cu cel puțin 6 luni înainte de încheierea procesului verbal, motiv pentru care în cauza dedusă judecății nu sunt aplicabile dispozițiile invocate de către contestator, respectiv art. 180 din Codul Rutier, aplicabile în cauză fiind dispozițiile art. 181.
În continuarea, intimata, prin consilier juridic, în ceea ce sancțiunea aplicată contestatorului, menționează că agentul constatator a aplicat pedeapsa minimă prevăzută de dispozițiile legale și solicită respingerea cererii privind înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului întrucât fapta prezintă un grad de pericol social ridicat, legiuitorul prevăzând pentru această categorie de contravenții sancțiuni din clasa a II-a, fiind prevăzută și pedeapsa complementară a punctelor penalizatoare obligatorie, contestatorul nu a depus cazier din care să rezulte că nu a mai săvârșit fapte de același gen, nu regretă săvârșirea contravenției astfel încât aplicarea avertismentului nu-l va mai împiedica să săvârșească astfel de fapte întrucât staționarea autovehiculul s-a realizat într-o zonă în care erau incidente regulile referitoare la „oprirea interzisă”. D_ asemenea menționează că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 02.06.2015, contestatorul B. V. domiciliat în Mun. București, ., nr 22 ., . CNP_ în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6 București, a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 14.05.2015, prin care a solicitat, în principal: anularea procesului verbal cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că, în ziua de 24.11.2014, aflându-se în mun. București, pe . 3 sector 6 a fost sancționat contravențional 4 puncte amenda în suma de 360 lei potrivit prevederilor art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002 Rep. si 3 puncte penalizare potrivit prevederilor art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG 195/2002 Rep. privind circulația pe drumurile publice, deoarece a staționat neregulamentar cu autoturismul proprietate personala marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ pe coltul intersecției . Obcina M. în intervalul orar 08.06 până la ora 08.13.
A învederat că la data de 24.11.2014, la ora 08.00 a ajuns din județul Teleorman în mun. București unde a staționat voluntar autoturismul cu nr. de înmatriculare_ - pe . nr. 3 sector 6, în Municipiul București, în apropierea intersecției cu . să lase autoturismul în acel loc ca urmare a lipsei locurilor de parcare si iar la ora 08. 20 când s-a întors la locul staționării autoturismului a constatat ca acesta dispăruse.
. Autoturismul a fost ridicat și depozitat la sediul firmei . București, str. .-252, sector 6 unde pentru recuperarea lui am plătit suma de 677, 32 lei conform facturii nr._/24.11.2014, ocazie cu care i-a fost predata Dispoziția de blocare/ridicare PL nr._ fără a i se întocmi si procesul verbal de constatare.
La data de 15.05.2015 prin Poșta Română i-a fost înaintat procesul verbal a cărui anulare se solicită pentru nelegalitate si netemeinicie.
De asemenea, procesul verbal este lovit de nulitate deoarece, potrivit art. 15 al. 1 din OG nr. 2/2001, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite generic agenți constatatori. Calitatea de agenți constatatori în cazul contravențiilor prevăzute și sancționate de OUG nr.195/ 2002 revine polițiștilor rutieri, astfel cum rezultă din art. 109 alin. 1, potrivit cu care, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor contravenționale se fac direct de către polițiștii rutieri iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră iar îndrumarea, supravegherea, controlul respectării normelor privind circulația pe drumurile publice și luarea masurilor legale în cazul în care se constată încălcări ale acestora se realizează de către polițiștii rutieri din cadrul Poliției Române, respectiv ai Politiei Naționale si nu ai Politiei Locale.
Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, prevede în art. 177 al. 2 că polițiști rutieri sunt ofițerii și agenții de poliție specializați și anume desemnați prin dispoziție a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române.
Din acest motiv, pentru a putea aplica sancțiuni contravenționale la regimul circulației rutiere conform OUG 195 /2002, trebuie să existe o dispoziție a inspectorului general al Inspectoratului general al Poliției Române prin care agentul constatator în cauză să fie desemnat ca polițist rutier.
Contestatorul a arătat că a fost sancționat pentru săvârșirea unei contravenții prevăzute de OUG nr. 195 / 2002 si nu potrivit vreunei prevederi a unei Hotărâri a Consiliului local Sector 6 București. în cauza de față, agentul constatator R. L. nu a fost desemnat polițist rutier printr-o dispoziție a inspectorului general al inspectoratului General al Poliției Române.
Este adevărat că Legea nr. 155/2010 a Poliției Locale prevede posibilitatea pentru polițiștii locali de a constata contravenții și de a aplica sancțiuni pentru încălcarea unor norme legale în domeniul circulației pe drumurile publice însă, atâta timp cât o persoană este sancționată pentru săvârșirea unei contravenții prevăzute de OUG 195 / 2002, doar persoanele prevăzute în acest act normativ vor putea încheia procese verbale și aplica sancțiuni contravenționale.
Mai mult chiar, procesul-verbal contestat nu încorporează nici o mențiune referitoare la măsura tehnico-administrativa a ridicării autoturismului, fiind încălcate prev. alin. (1) al art. 180 și art.97 din Regulamentul aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
În consecință, contestatorul a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 14.05.2015, cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale
În subsidiar, contestatorul a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate subsemnatului cu măsura avertismentului.
Chiar în cazul în care agentul constatator ar fi avut calitatea ceruta de lege pentru aplicarea sancțiunii contravenționale totuși, valoarea acestuia este destul de mare în raport cu posibilitățile sale financiare fiind singura persoana care aduce bani în casa si având de suportat si plata cheltuielilor necesare terapiei fiului său minor în vârsta de 8 ani care are diagnosticul de autism infantil.
Astfel, având în vedere pericolul social redus al faptei, al consecințelor negative în urma faptei (nu s-a produs nici un accident, nu au existat vătămări ale unor persoane sau prejudicii), precum si circumstanțele personale ale contravenientului (buna conduita a subsemnatului si lipsa oricăror abateri de acest gen, anterioare faptei respective), se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului. Consideră ca în cazul de fata staționarea voluntara, chiar neregulamentara într-un interval de timp de timp de 7(șapte) minute de la ora 08.06 până la ora 08.13 nu a creat un pericol grav pentru siguranța rutiera încât sa fie obligat a suporta atât plata ridicării mașinii de 700 lei cât si maximul sancțiunii contravenționale de 4 puncte amendă în suma de 360 lei.
Pentru aceste considerente, contestatorul a solicitat transformarea amenzii în suma de 360 lei în avertisment.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2 /2001, OUG 195/ 2002, Legea nr. 155/ 2010.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus în copie următoarele înscrisuri: procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 14.05.2015, factura nr._/24.11.2014, certificat de încadrare a copilului într-un grad de handicap.
La data de 08.07.2015, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii pe toate capetele sale, ca neîntemeiata și nesusținută.
În fapt, la data și ora menționate în procesul verbal contestat, o echipă operativă a Politiei Locale Sector 6, a identificat autovehiculul condus de reclamantă, marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, în timp ce staționa neregulamentar la mai puțin de 25 de metri de colțul intersecției străzilor Sibiu cu Obcina M., respectiv chiar pe colțul intersecției, ( astfel cum este definită de art. 6 pct. 14 și 16 din OUG nr 195/2002 ), așa cum reiese din planșele foto efectuate la fața locului în intervalul orar 08,06- 08,13, anexate.
Fapta este incriminată și sancționată drept contravenție de art. 142 si 143 din RA al OUG nr 195/2002 și art. 100 și 108 din OUG nr 195/2002, agenții constatatori aplicând sancțiunea a 4 puncte amendă contravențională în cuantum de 360 lei și 3 puncte penalizare, cu posibilitatea achitării a jumătate din minimul prevăzut de lege în termen de două zile lucrătoare de la comunicarea procesului verbal.
Intimata a învederat faptul că reclamantul recunoaște la fila 1 din plângerea contravențională că a staționat voluntar timp de 20 de minute în locul, la data și ora menționate în procesul verbal, iar proprietarul vehiculului a indicat în scris prin comunicarea întocmită în temeiul dispozițiilor art. 181 din Ra al OUG nr!95/2002 si art. 39 din OUG nr 195/2002 că reclamantul este persoana care a condus vehiculul, însă aceasta consideră, fără a administra probe în susținerea acestei afirmații, ca staționarea a fost regulamentară.
În temeiul dispozițiilor art.34 alin 1 din OG nr 2/2001, intimata a solicitat ca pe baza înscrisurilor aflate la dosar sa se verifice din oficiu dacă plângerea contravențională a fost depusă în termen legal, având în vedere faptul că nu i-au fost comunicate înscrisuri din care să reiasă data depunerii acesteia la postă sau data înregistrării la registratura Judecătoriei Sector 6.
În temeiul art.248 alin.1 C pr Civilă, intimata a solicitat admiterea excepției netimbrării cererii de chemare în judecată potrivit dispozițiilor art. 19 din OUG nr 80/2013 - pe capătul de cerere având ca obiect plângere contravențională, iar în temeiul dispozițiilor art.33 din OUG nr 80/2013 și art. 197 din C pr Civilă și anularea cererii de chemare în judecată pe toate capetele acesteia ca netimbrată.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată pe toate capetele sale ( anulare proces verbal, înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul, precum și pe capătul de cerere având ca obiect repararea prejudiciului material în cuantum de 677,32 lei reprezentând contravaloarea taxei de ridicare, transport și depozitare ) ca neîntemeiată si nesusținută.
În ce privește legalitatea procesului verbal, acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art.17 din OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare și a prevederilor speciale ( art.39 și 109 din OUG nr 195/2002, respectiv art.181 din Ra al OUG nr 195/2002 și anexa 1 D ), fapt care îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată drept contravenție de actul normativ sus menționat, învederăm instanței că petenta nu a invocat cauze reale de nulitate absolută ale procesului verbal, iar eventualele cauze de nulitate relativă ale acestuia sunt condiționate de invocarea si dovedirea de către contestator a unei vătămări §i a imposibilității înlăturării în alt mod decât prin anularea procesului verbal - ( petentul nu a indicat care ar fi aceste presupuse vătămări, nu le-a invocat și nici nu le-a susținut cu probe ) –
Astfel, procesul verbal este legal întocmit, cuprinzând elementele cerute de art 16 și 17 din OG nr 2/2001 și a dispozițiilor speciale incidente în speță (art 181 și art 109 sus menționate ) sub sancțiunea nulității, respectiv descrierea faptei, constând în elementul material al staționării neregulamentare, data, ora si locul săvârșirii faptei, precum și marca și numărul de înmatriculare al vehiculului numele contravenientei si al agentului constatator, temeiul de drept etc.
Procesul verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului, potrivit dispozițiilor art.181 din RA al OUG nr.195/2002, pe baza declarației scrise a proprietarului vehiculului ( proces verbal de identificare/ comunicare ), fapta fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice - planșe foto efectuate la fața locului de agenții constatatori ( pe care le depunem în copie ) astfel încât procesul verbal a fost încheiat potrivit procedurii speciale și în forma specială prevăzută de anexa 1D. conform dispozițiilor art. 39 si 109 din OUG nr 195/2002 si art.81 și Regulamentul său de aplicare.
În ce privește încadrarea faptelor și sancțiunea aplicată, intimata consideră că fapta a fost corect încadrată și sancțiunea a fost individualizată în mod corect si legal, fiind stabilite în limitele prevăzute de lege, agenții constatatori aplicând sancțiunile contravenționale prevăzute de clasa a II a, ținând cont de valoarea si cuantumul punctului de amenda si de numărul de puncte de amendă si penalizare prevăzute de lege.
În ce privește temeinicia procesului verbal contestat, intimata a menționat că, din economia art. 34 al OG nr 2/2001, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, completată prin probele administrate de instituția noastră ( mijloace materiale de probă - planșe foto, nota de constatare, comunicare si celelalte înscrisuri pe care le depunem la dosarul cauzei 1 și face dovada până la proba contrara - ( faptele prevăzute fiind constatate de către agenții Politiei Locale Sector 6 cu ajutorul mijloacelor tehnice ). Din planșele foto efectuate la fața locului de agenții constatatori rezultă că autoturismul a staționat neregulamentar nu mai puțin de 25 metri de coltul intersecției, respectiv chiar în intersecția străzilor sus menționate.
A menționat faptul ca nu exista obligația semnalizării interdicției de staționare la mai puțin de 25 de metri de coltul intersecției, respectiv în intersecție, aceasta fiind o obligație generala, precum și faptul că în anexa Codului Rutier nu exista un indicator de interdicție cu această semnificație.
A menționat că DGPL S 6 are competentă în constatarea contravențiilor privind staționarea neregulamentară și dispunerea măsurii ridicării, potrivit dispozițiilor art 7 litera h si art 22 din L nr 155/2010, lege cu caracter organic, ulterioară Codului rutier și Regulamentului sau de aplicare, pe care le-a completat sub aspectul competenței.
Intimata a învederat faptul că legislația în vigoare nu mai prevede condiția ca vehiculul staționat neregulamentar să constituie un obstacol pentru circulația publică pentru a putea fi dispusă ridicarea, aceasta fiind abrogată ( prin OUG nr 69/2007 1 la data constatării si sancționării faptei din cuprinsul art.64 al Codului Rutier prin OUG nr 69/2007 iar, art.97 din Codul rutier dispune în mod imperativ la alin 1 litera d, că de fiecare dată când se constată staționarea neregulamentară se dispune și ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar, datorită pericolului pe care acesta îl creează ocupând în mod abuziv o bandă de circulație întro-o zonă în care simpla oprire este interzisă.
Intimata a învederat că reclamantul nu este obligată să facă proba nevinovăției sale ci, potrivit dispozițiilor art.249 C pr. Civ., aceasta trebuie să facă dovada susținerilor sale precum si contraproba împotriva planșelor foto și a | celorlalte mijloace de probă administrate de intimată (înscrisuri).
Această cerință nu a condiționat nici atunci când era în vigoare existența contravenției, ea reprezentând în trecut, un criteriu pentru aprecierea oportunității măsurii tehnico administrative.
Cu alte cuvinte, procesul verbal poate fi întocmit numai după îndeplinirea unei proceduri speciale, derogatorii, respectiv după prelucrarea datelor obținute cu mijloacele tehnice și după efectuarea unei cercetări în rem având ca scop aflarea datelor de identificare ale persoanei care a condus vehiculul, în vederea întocmirii procesului verbal și aplicării sancțiunii contravenționale în personam, cu respectarea termenului de 6 luni de la data săvârșirii faptei, prevăzut de art 13 din OG nr 2/2001, însă măsura ridicării trebuie dispusă cu celeritate, prin emiterea dispoziției de ridicare de îndată, pentru a înlătura vehiculul staționat neregulamentar și a reda drumul public circulației normale.
Intimata a învederat faptul că reclamantul nu a dovedit existenta unei cauze de nelegalitate a procesului verbal nu a solicitat si administrat probe din care să reiasă o alta situație de fapt decât cea reținută în acesta, prin care să răstoarne prezumțiile de care se bucură procesul verbal sau înscrisurile și celelalte probe administrate de către instituția intimatei.
Pentru aceste considerente, intimata a solicitat respingerea ca neîntemeiat și nesusținut capătul de cerere prin care a fost solicitată anularea procesului verbal si a sancțiunilor astfel cum au fost aplicate prin acesta și menținerea ca temeinice și legale.
Fapta prezintă un grad de pericol social ridicat, astfel încât legiuitorul a prevăzut o sancțiune din clasa a II a cu un cuantum ridicat al amenzii contravenționale, precum si aplicarea obligatorie a punctelor penalizare, care de regulă sunt lăsate la aprecierea agentului constatator. ( deoarece contravenția creează premisele unor accidente mai grave, soldate cu victime, prin obturarea vizibilității participanților ia traficul rutier și ocuparea abuzivă a unei benzi de circulație ).
Reclamantul nu a prezentat un cazier contravențional sau administrativ (istoric de rol fiscal de la D1TL ) din care sa reiasă faptul ca nu a mai săvârșit alte contravenții - ( nu a dovedit existența circumstanței atenuante legale).
Atitudinea reclamantului care nu recunoaște și nu regretă săvârșirea faptei, astfel încât apreciază că sancțiunea avertismentului nu își va atinge scopul si nu va împiedica pe viitor contravenientul să săvârșească alte contravenții.
A învederat faptul că sancțiunea contravențională se aplică în personam prin procesul verbal în termen de cel mult 6 luni de la data săvârșirii faptei potrivit dispozițiilor art 13 din OG nr 2/2001, tocmai pentru a da posibilitatea agenților constatatori să efectueze cercetarea în rem pentru aflarea datelor de identificare ale contravenientului prin comunicarea prevăzută de art 39 din OUG nr 195/2002, conform prevederilor art 181 din Ra al OUG nr 195/2002, în vederea întocmirii procesului verbal de constatare și sancționare contravențională în personam, deci normele speciale, derogatorii impun respectarea unei proceduri speciale, procesul verbal fiind de asemeni supus unei forme speciale ( anexa 1 D ).
În concluzie, pentru considerentele mai sus menționate, și având în vedere faptul că reclamantul nu a invocat si dovedit existența unor motive de nulitate absolută a procesului verbal, nu a dovedit existenta unei vătămări și a imposibilității înlăturării acesteia în alt mod decât prin anularea actului cât și pentru faptul că nu a administrat probe concludente si utile din care să reiasă o altă situație de fapt decât cea menționată în procesul verbal contestat, respectiv netemeinicia acestuia, intimata a solicitat respingeți cererii de chemare în judecată pe toate capetele acesteia, ca neîntemeiată.
În drept, intimata a invocat dispozițiile Legii nr 155/2010, C pr Civilă, C. Civil, OG nr 2/2001 cu modificările șî completările ulterioare, OUG nr 195/2002 și Regulamentul acesteia de aplicare și a tuturor celorlalte acte normative menționate în cuprinsul prezentei întâmpinări sau a actelor contestate.
Întâmpinarea a fost însoțită de dispoziția de ridicare . nr._/24.11.2014, notă de constatare . nr._/24.11.2014, comunicare . nr._/24.11.2014, procesul verbal de contravenție . nr._/14.05.2015 cu confirmare de primire, planșe foto.
Cererea legal timbrată.
In probațiune s-a administrat atât în susținerea plângerii cât și în sustinerea legalității și temeiniciei procesului verbal contestat, proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele.
Reține că prin procesul-verbal de contravenție seriaP, nr._/14.05.2015(f.19) contestatorul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 360 de lei, reținându-se în sarcina sa că la data de 25.11.2014, între orele 08:06-08:13 a staționat neregulamentar cu auto cu numărul de înmatriculare_, pe coltul interecției .. Obcina M..
Fapta astfel cum a fost descrisă, se circumscrie dispozițiilor legale, întrunind elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.143, lit.a raportat la art. 142 lit.f din RO.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art.100 alin.2 și art.108 alin.1 lit.b pct.7 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Persoana sanctionata contraventional are dreptul la un proces echitabil conform art.31-36 din OG nr.2/2001 in care sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt retinuta in procesul verbal contestat nu corespunde modului in care s-au desfasurat evenimentele, iar sarcina instantei este de a respecta limita proportionalitatii intre scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramane nesanctionata o conduita antisociala si respectarea dreptului la aparare al petentului(cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Procedand la verificare temeiniciei si legalitatii procesului verbal contestat de catre petent, in raport de prevederile art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, se retine ca art.17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator-analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat se constată că respectă toate aceste cerinte sanctionate cu nulitatea absoluta.
Orice alte lipsuri din procesul-verbal sunt sancționate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune că persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului verbal.
In acest context se retine că raportat la prevecderile art.7 lit.h coroborat c u art.22 din Legea nr.155/2010, agentul avea competenta specifică să contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar; pe raza unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale unde își desfășoară activitatea, astfel că vor fi respinse ca neintemeite sustinerile contestatorului cu privire la necompetența agentului constatator-angajatul intimatei.
De asemenea se mai reține că măsura de ridicare a vehiculelor staționate neregulamentar se dispune de organele de poliție, fără să aibă natura unei sancțiuni complementare, dintre cele expres și limitativ prevăzute de art.96, alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, prin urmare cerința să fie aplicată prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului, nu se impune a fi respectată, astfel că nu constituire un motiv de anulare a actului contestat.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că situația de fapt descrisă de agentul constatator este confirmată de probele administrate în cauză. Astfel, din fotografiile depuse la dosar, rezultă că autovehiculul cu număr de înmatriculare_ se afla parcat în mod evident în intersectie, iar petentul nu a făcut dovada unei situatii de fapt contrare, fiind evident că a încălcat dispozițiile art.143, lit a. rap la art.142, lit.f din ROUG 195/2002.
De asemenea, constată că zona în care a fost staționat autoturismul condus de contestator nu este delimitată prin marcaje specifice spațiilor amenajate pentru parcarea autoturismelor, astfel că vor fi respinse ca neîntemeiate sustinerile acestuia în sensul că masura ridicării este abuziva deoarece prin parcarea autoturismului în acel loc nu încurca traficul auto sau pietonal, fiind evident că nu se permite parcarea in intersecție tocmai în scopul de a se evita o astfel de conduită.
Analizând sancțiunea stabilită prin actul atacat, instanța apreciază că nu s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii față de criteriile prevăzute de art.21, alin.3 din OG 2/2001. Sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal și în acest context se retine ca fapta contestatorului nu a prezentat un grad ridicat de pericol social și nu s-a făcut dovada că aceasta a mai săvârșit fapte similare, astfel că sancțiunea amenzii este apreciată de instanță ca excesivă, aplicarea unui avertisment răspunzând scopului educativ al normei de drept încălcate.
Față de considerentele anterioare, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va înlocui sancțiunea amenzii aplicate în cuantum de 360 lei cu avertisment și va menține în rest cele dispuse prin procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/14.05.2015, încheiat de DGPL Sector 6 .
Totodată, instanța atrage atenția contestatorului că această hotărâre poate fi luată în considerare pentru caracterizarea periculozității sociale a acestuia, generând aplicarea unei sancțiuni mai severe în cazul săvârșirii unei noi fapte contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de contestatorul B. V., CNP_, domiciliat în București, ., nr. 22 ., parter, apartament 6, sector 6 în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6 București, cu sediul în București, ., sector 6.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 360 lei aplicată contestatorului cu sancțiunea avertismentului și mentine în rest cele dispuse prin procesul verbal de constatare a contraventiei ., nr._/14.05.2015, încheiat de DGPL Sector 6.
Atrage atentia contestatorului asupra gradului de pericol social al faptei săvarșite.
Cu apel in termen de 30 zile de la comunicare, cererea se depune la Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti.
Pronunțată in ședința publica azi, 13.10.2015.
P. GREFIER
A. GeorgetaȘtefan G.
RED.AG/Thred.MM
4 ex/27.10.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7855/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 7849/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
