Plângere contravenţională. Sentința nr. 8086/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8086/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 8086/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8086
Ședința publică de la data de 20 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I. C.
GREFIER: P. O.
Pe rol soluționarea cauzei civile, având ca obiect - plângere contravențională, privind pe contestatorul P. C. V., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – SERVICIUL RUTIER BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care,
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să se prezinte.
La al doilea apel nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul art. 131 raportat la art. 94 pct.4 din Noul codul de procedură civilă și art. 32 din OG 2/2001, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța, în temeiul art. 238 din Noul Codul de procedură civilă estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 3 luni de zile.
Instanța încuviințează pentru contestator și pentru intimată proba cu înscrisuri.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 10.03.2015, sub nr._, contestatorul P. C. V., în contradictoriu cu intimata, DGPMB – Serviciul Rutier București, a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze acest proces-verbal, precum și punctele de penalizare sau, în subsidiar, să fie înlocuită amenda cu avertisment.
În motivare, contestatorul a arătat că amenda care i-a fost aplicată ar fi nelegală întrucât fapta reținută în sarcina sa ar contraveni dispozițiilor art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, text potrivit căruia „constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier”, sens în care descrierea faptei ar trebui făcută de către agentul constatator, pe baza constatărilor sale directe.
În continuare, acesta a mai arătat că amenda ar fi nelegală și procesul-verbal lovit de nulitate absolută întrucât aceasta i-ar fi fost aplicată prin camera de supraveghere rutieră, fapt ce ar încălca dreptul contravenientului de a înscrie obiecțiuni conform art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001.
În susținerile sale, contestatorul a mai arătat faptul că C.E.D.O. a asimilat plângerile contravenționale acuzațiilor în materie penală, motiv pentru care prezumția de nevinovăție ar trebui să se aplice și în cazul său, iar sarcina probei vinovăției sale ar trebui să revină organului constatator.
În plus, contestatorul a cerut ca intimata să precizeze data ultimei verificări metrologice a camerei de supraveghere, să facă dovada că a respectat dispozițiile legii nr. 677/2001 cu privire la protecția datelor personale, să depună certificatul de verificare metrologică și atestatul agentului constatator, să facă dovada că înregistrarea a fost făcută în condiții meteorologice normale și să depună fotografiile radar cu datele înregistrărilor. De asemenea, a mai solicitat ca aceasta să facă dovada faptului că mașina surprinsă de camera video ar fi a sa, susținând că din planșele foto nu ar rezulta cu claritate numărul mașinii, nefiind astfel suficiente elemente probatorii care să demonstreze vinovăția sa.
În drept, acesta a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002, Ordinul Biroului de Metrologie Legală nr. 301/2007, art. 172 C.pr.civ. și pe cele ale art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 republicată.
În probațiune, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În dovedire, acesta a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal . nr._/04.03.2015 (f. 6 dosar Judecătoria A.).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013, dovada aflându-se la dosarul cauzei, fila 3.
La data de 20 aprilie 2015, intimata a depus, prin fax, întâmpinare la dosarul cauzei (f. 10 dosar Judecătoria A.), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. Aceasta a invocat și excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei A., având în vedere prevederile art. 118 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, întrucât fapta a fost săvârșită pe Splaiul Independenței, stradă aflată în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 București.
În fapt, intimata a arătat că, în data de 04.03.2015, la ora 23:09, petentul a condus mașina cu nr. de înmatriculare_ pe Splaiul Independenței- . de aparatul radar că a circulat cu o viteză de 100 km/h pe un sector de drum în care limita de viteză admisă era de 60 km/h. Această abatere a fost înregistrată cu mijloacele tehnice omologate și verificate metrologic conform prevederilor art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 rep., ținta aparatului radar fiind fixată asupra autoturismului amintit, acesta circulând cu 100 km/h.
Intimata a mai precizat că, în baza art. 249 C.pr.civ., procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, contestatorului revenindu-i sarcina de a o răsturna.
În drept, a invocat dispozițiile art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001 modif. și complet., precum și pe cele ale art. 121 alin. 1 din RAOUG nr. 195/2002.
În dovedire, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, anexând la dosar procesul verbal de contravenție . nr._/04.03.2015 (f. 20 dosar Judecătoria A.), planșe foto (f. 16-19 dosar Judecătoria A.), filă registru radar (f. 24 dosar Judecătoria A.), istoricul de sancțiuni al petentului (f. 21-23 dosar Judecătoria A.), atestat operator radar (f. 25 dosar Judecătoria A.), buletin de verificare metrologică a aparatului radar (f. 26 dosar Judecătoria A.).
Prin sentința civila nr.930 din data 30 iunie 2015 Judecătoria A. a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat prezentul dosar către Judecătoria Sectorului 6.
Dosarul a fost înaintat către Judecătoria Sectorului 6 și a fost înregistrat la această instanță la data de 14.08.2015.
La termenul de judecată din data de 20.10.2015, instanța a încuviințat și administrat, în temeiul art. 255 C.pr.civ., pentru contestator și intimat proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal ..P. nr. _/04.03.2015 (f. 6 dosar Judecătoria A.) întocmit de către intimata D.G.P.M.B – Serviciul Rutier, contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 585 lei și 4 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 al. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002.
În fapt, prin procesul-verbal s-a reținut că la data de 04.03.2015, a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ și a fost înregistrat de aparatul radar pe hard disk ./_, că circula cu viteza de 100 km/h pe Splaiul Independenței, pe un sector de drum unde viteza legală maximă admisă fiind de 60 km/h (f. 6 dosar Judecătoria A.).
Procesul-verbal a fost semnat de petent, acesta arătând că nu are obiecțiuni de formulat, respectiv „nu am”.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța nu poate primi argumentul invocat de contestator cu privire la faptul că amenda care i-a fost aplicată ar fi nelegală întrucât fapta reținută în sarcina sa ar contraveni dispozițiilor art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, text potrivit căruia „constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier”. Astfel, prin semnarea și atestarea faptelor din procesul-verbal de contravenție de către agentul constatator, la data de 04.03.2015, ora 23:12, la locul săvârșirii faptei, la câteva minute după săvârșirea faptei (respectiv la ora 23:09), instanța constată că operează o prezumție simplă că acesta a constatat în mod direct fapta descrisă în acest act., cu ajutorul aparatului radar.
În ceea ce privește argumentul contestatorului potrivit căruia procesul-verbal lovit de nulitate absolută întrucât aceasta i-ar fi fost aplicată prin camera de supraveghere rutieră, fapt ce ar încălca dreptul său de a formula obiecțiuni conform art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, acesta va fi înlăturat de instanță deoarece petentul a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni, însă prin procesul verbal contestat a precizat că nu are de formulat critici (f. 6).
Mai mult, prin procedura plângerii contravenționale, petentul are posibilitatea de a invoca apărările pe care le consideră necesare și de a formula obiecțiunile corespunzătoare, eventual și pe cele care nu a avut posibilitatea de a le menționa în procesul verbal, astfel încât nu se poate reține existența unei vătămări.
În legătură cu susținerile contestatorului potrivit cărora C.E.D.O. a asimilat plângerile contravenționale acuzațiilor în materie penală, motiv pentru care prezumția de nevinovăție ar trebui să se aplice și în cazul său, instanța constată că acest principiu a fost respectat în prezenta cauză. Astfel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată de agentul constatator, care a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în instanță în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate de agenții constatatori și planșele foto depuse la dosar (f. 16-19 dosar Judecătoria A.) sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Astfel, instanța apreciază că fapta contestatorului de a depăși viteza legală pe un sector de drum în care aceasta era de 60 km/h rezultă din constatările agenților de poliție inserate în procesul-verbal de contravenție și din planșele foto atașate dosarului.
De asemenea, din înscrisurile depuse la dosar rezultă faptul că, aparatul radar a fost verificat metrologic pentru constatarea faptelor contravenționale la data de 02.03.2015, această verificare fiind valabilă timp de un an (f. 26 dosar Judecătoria A.). Cât despre agentul constatator al faptei, acesta avea atestat pentru operararea camerelor de supraveghere (f. 25 dosar Judecătoria A.).
În ceea ce privește argumentul contestatorului potrivit căruia numărul mașinii nu este lizibil, neputându-se dovedi că ar fi vorba despre mașina sa, analizând planșa foto de la fila 19 dosar Judecătoria A., instanța observă că rezultă cu certitudine că numărul de înmatriculare al mașinii surprinse de camera radar este_, motiv pentru care va respinge și această susținere a petentului.
Instanța reține că nu a fost contestată situația de fapt în ceea ce privește această contravenție, contestatorul semnând procesul verbal fără să formuleze vreo obiecțiune. Pe cale de consecință, întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal, instanța reține că fapta petentului constând în conducerea autoturismului indicat cu o viteză de 100 km/h pe un sector de drum unde limita maximă de viteză este de 60 km/h, constituie contravenție potrivit art. 121 al. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată conform art. 101 alin. 2 și art. 108 alin. 1 lit. c pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, care prevăd că depășirea cu mai mult de 40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a aplicării de 4 puncte de penalizare.
Analizând individualizarea sancțiunilor aplicate în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, întrucât prin fapta petentului s-a pus în pericol siguranța traficului rutier. În plus, instanța va ține cont și de cazierul contravențional al contestatorului (f. 21-23 dosar Judecătoria A.) din care rezultă că, a mai fost sancționat de 16 ori pentru contravenții asemănătoare, ceea ce denotă o lipsă de disciplină în trafic și o perseverență în nesocotirea normelor rutiere.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de contestatorul P. C. V., domiciliat în ., CNP_ în contradictoriu cu intimata DGPMB- Serviciul Rutier, cu sediul în București, .. 9-15, sector 3.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea și motivele de apel se vor depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.10.2015
Președinte, Grefier,
Red. CCI/ Tehnored. P.O.
4 ex/ 27.10.2015
| ← Anulare act. Sentința nr. 8089/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 8088/2015. Judecătoria... → |
|---|
