Contestaţie la executare. Sentința nr. 8102/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8102/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 8102/2015
Dosar._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8102
Ședința publică din data de 20.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. G.
GREFIER: Ș. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE în contradictoriu cu intimata D. V., având ca obiect contestație la executare - suspendare executare silită.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința sedința publică din data de 06.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea pentru azi, 20.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.06.2015 sub nr._, C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare silită întocmite de B. B. Ș. C. și D. N. în cadrul dosarului execuțional nr. 1268/2014 reprezentate de somația și încheierea de stabilire cheltuieli executare emise la data de 28.05.2015 formulate la cererea creditorului D. V. prin care a solicitat suspendarea executării silite până la data soluționării definitive a contestației la executare și anularea tuturor actelor de executare dispuse de Biroul executorilor judecătorești asociați B. Ș. C. și D. N. în dosarul execuțional 1268/2014.
În motivarea contestatoarea a precizat că este scutită de la plata sumei instituite cu titlu de cauțiune, prevăzută la art. 718 din Codul de procedură civilă.
Astfel, potrivit art. 30 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, instituțiile publice sunt scutite de plata taxelor și cauțiunii, indiferent de calitatea procesuală a acestora, pentru cererile, acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, „când au ca obiect venituri publice ”, iar C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale este o instituție publică, ale cărei cheltuieli curente și de capital se asigură integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Apărării Naționale, conform art. 62, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
De asemenea, contestatoarea a menționat că este scutită de plata taxelor și a cauțiunii în temeiul art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituțiile și autoritățile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbrul judiciar și a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune și a precizat că sunt incidente dispozițiile art. 718 alin 4 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „cauțiunea nu este necesară dacă hotărârea sau înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, executoriu”.
În ceea ce privește suspendarea executării silite până la momentul soluționării definitive a contestației la executare, contestatoarea a precizat că este determinată de faptul că titlul executoriu este lipsit de efecte juridice având în vedere modificările legislației. Prin hotărârea pronunțată, instanța de judecată a vizat aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale Legii nr. 164/2001, legi ale căror efecte au încetat la data de 31.12.2010.
Pe fond contestatoare a solicitat anularea tuturor actelor de executare dispuse de B. B. Ș. C. și D. N. în dosarul execuțional 1268/2014. Astfel prin sentința civilă nr.2511/18.09.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul D. V. s-a dispus anularea deciziei de pensionare nr._/31.12.2010 emisă de Ministerul Apărării Naționale și decizia nr. 2849/01.06.2011 a Comisie de Contestații din cadrul M.. în plată a pensiei stabilite în baza Legii nr. 164/2001.
În fapt în perioada 2010-2013 s-a desfășurat, etapizat, un amplu proces de transformare a pensiilor speciale, inclusiv a pensiilor militare de stat stabilite în baza Legii nr. 164/2001, în pensii de asigurări sociale.
În prima etapă, potrivit art. 4 alin. 1 lit. a din Legea nr. 119/2010, recalcularea tuturor pensiilor militare de stat stabilite în baza Legii nr. 164/2001 s-a efectuat într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a H.G. nr. 735/2010, respectiv în perioada august-decembrie 2010.
Până la emiterea deciziilor de recalculare, pensiile plătite au fost cele cuvenite potrivit Legii nr. 164/2001, privind pensiile militare de stat.
Deciziile de recalculare a pensiilor au fost emise și au produs efecte începând cu data de 01.01.2011. Astfel, în marea majoritate a cazurilor, în luna ianuarie 2011, pensiile plătite cadrelor militare în rezervă au avut un cuantum mai mic, stabilit în urma recalculării.
În etapa următoare, desfășurată începând cu luna februarie 2011, odată cu adoptarea Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, legiuitorul a dispus ințierea procesului de revizuire a pensiilor, având în vedere alte criterii decât cele menționate în Legea nr. 119/2010 și detaliate prin Hotărârea Guvernului nr. 735/2010. Astfel, au fost supuse revizuirii toate pensiile care au făcut obiectul primei etape, respectiv pensiile recalculate, inclusiv acele pensii ale căror cuantumuri au fost stabilite prin hotărâri judecătorești.
În același timp, începând cu data de 01.01.2011, cadrul legal referitor la drepturile de pensie și asigurări sociale este stabilit prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, la aceeași dată fiind abrogate prevederile Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat.
A treia etapă, cu caracter reparatoriu, instituită prin Legea nr. 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, a produs efecte juridice începând cu data de 01.10.2013, dată de la care pensiile recalculate sau revizuite ale căror cuantumuri sunt mai mici se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010, cuantum calculat potrivit Legii nr. 164/2001.
În vederea îndeplinirii cu celeritate, de către contestatoare a obligațiilor stabilite în sarcina sa, potrivit dispozițiilor art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, intimatul a fost repus în plată cu drepturile de pensie avute în luna decembrie 2010 stabilite în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare, începând cu luna februarie 2011, până în luna decembrie 2011 când a fost emisă decizia de revizuire, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 i-au fost achitate în luna februarie 2011.
În continuare contestatoarea a menționat că prin sentința pronunțată, instanța de judecată a anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, fără a institui în sarcina Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naționale o obligație ad aeterum de a menține în plată drepturile de pensie stabilite în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat (adică, inclusiv după abrogarea acesteia la 01.01.2011). Mai mult, instanța de judecată nu putea înlătura de la aplicare, în cazul supus judecății, prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, ultraactivând dispozițiile Legii nr. 164/2001.
Totodată contestatoare a invocat dispozițiile Deciziei nr. 9 din 10 iunie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiției.
Prin aplicarea actelor normative invocate, până în prezent intimatului i s-a păstrat cuantumul pensiei avut în plată, așa cum a dispus și instanța de judecată prin sentința civilă nr. 2511/18.09.2012.
Prin punerea în executare silită a sentinței civile nr. 2455/18.09.2012, intimatul a încercat să înlăture aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 1/2011 (referitor la revizuirea pensiei) invocând autoritatea de lucru judecat, în condițiile în care hotărârii judecătorești i-a fost incidență legislația anterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 1/2011.
Referitor la onorariul executorului judecătoresc, contestatoarea a invocat nelegalitatea și netemeinicia modului de stabilire a sumelor determinate în acest scop.Prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare 28.05.2015, executorul judecătoresc a calculat un onorariu în cuantumul sumei de 1.240,00 lei. Potrivit dispozițiilor din Legea nr. 188/2000, privind executorii judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.
În plus, din cuprinsul actelor de executare întocmite în cauză, nu rezultă debitul care urmează a fi pus în executare silită, astfel că onorariul perceput de către acesta este nelegal.
În concluzie contestatorul a solicitat admiterea contestației la executare și anularea tuturor actelor de executare în dosarul execuțional nr. 1268/2014 al Biroului executorilor judecătorești asociați B. Ș. C. și D. N..
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194 și urm., art. 711 și urm. Cod procedură civilă și celelalte acte normative invocate.
În dovedire contestatoarea a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisuri și a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, decizia nr._.
La data de 13.07.2015 intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ce inadmisibilă, netemeinică și nefondată a contestației formulate.
În primul rând, raportat la dispozițiile art. 10, alin 2 din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, intimatul a precizat că obligația de a achita taxa judiciară de timbru era în sarcina sa.
D. conținutul contestației se reține ideea că, potrivit dispozițiilor art.30 alin 1 din aceeași ordonanță, instituțiile publice sunt scutite de la plata taxelor și cauțiunii, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice și a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată ca netimbrată, contestatoarea având obligația de a achita și cauțiunea potrivit dispozițiilor art. 718 C.pr.civ.
Potrivit dispozițiilor art. 632 alin. 1 C.pr.civ. „Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu”, iar alin. 2 prevede că „Constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare ”.
În continuare intimatul a precizat că prin încheierea dată în ședința din camera de consiliu din 12.12.2014, în dosarul nr._/303/2014, Tribunalul București - Secția A III-A Civilă admite apelul formulat de apelantul-creditor D. V., împotriva încheierii pronunțată la data de 05.09.2014, în dosarul nr._/303/2014 de Judecătoria Sectorului 6 București în contradictoriu cu intimata-debitoare C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și încuviințează executarea silită a obligației cuprinse în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.2511/18.09.2012 pronunțată de către Tribunalul Argeș- Secția pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, formulată de B. B. Ș. C. și D. N., în dosarul de executare al acestuia nr.l268/2014.
Deci, potrivit încheierii mai sus menționate, „Instanța constată că, în cauză, creditorul deține un titlu executoriu valabil, constând în sentința civilă nr. 2511 din data de 18.09.2012
a Tribunalului Argeș... ”.
Intimatul a invocat excepția inadmisibilității contestației și a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată și menținerea, ca legală, a tuturor formelor de executare începute în dosarul de executare nr. 1268/2014.
Referitor la primul petit al contestației - suspendarea executării silite până la momentul soluționării definitive a contestației, intimatul a solicitat, în principal anularea pentru neplata cauțiunii și în al doilea rând respingerea ca nefondată, titlul executoriu este perfect valabil, nu este lipsit de efecte juridice, nu are nici o legătură cu prevederile Legii nr. 119/2010 și Legii nr. 164/2001, legi ale căror efecte juridice au încetat la data de 31.12.2010.Sunt drepturi de plată - pensie de serviciu aflată în plată în luna decembrie 2010 potrivit unor dispoziții în vigoare la data stabilirii.
În ceea ce privește cel de-al doilea petit al contestației - anularea tuturor actelor de executare, intimatul a solicitat respingerea acestuia și a invocat dispozițiilor art. 712 alin. 1 C.pr.civ.
Prin Sentința civilă nr.2511/18.09.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 478/06.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în același dosar,instanța a dispus: „Admite contestația completată, precizată și restrânsă formulată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în numele și pentru intimat; Anulează Decizia nr.2849/01.06.2011 a Comisiei de contestații din cadrul M.. nr._/13.12.2010 emisă de Ministerul Apărării Naționale; Menține în plată pensia de serviciu stabilită contestatorului în baza Legii 164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010.”
Așa cum rezultă din conținutul celor două hotărâri judecătorești, intimatul a fost înscris la pensie de serviciu prin decizia nr. ._/03.10.2008 emisă în baza Legii 164/2001. În anul 2010 s-a trecut la recalcularea pensiilor militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor în temeiul reglementărilor Legii nr. 119/2010 și HG 735/2010, afectând pensia dl. D. V..
În urma contestației formulate de intimat, la decizia nr._/31.12.2010 de recalculare a pensiei emisă de M.. de contestații din cadrul M.. emis Decizia nr._/07.12.2011 de respingere a contestației, fără a ține cont că recalcularea pensiei s-a făcut în condițiile în care, în data de 28.09.2010, Curtea de Apel Cluj pronunțase o hotărâre de suspendare a executării HG 735/2010. Ulterior măsura suspendării a fost confirmată de înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.38/07.01.2011.
Prin urmare, atât instanța de fond cât și cea din recurs au constatat că recalcularea pensiei în ceea ce îl privea pe intimat a fost nelegală, decizia de recalculare emisă la 07.12.2011 fiind dată în perioada suspendării hotărârii de guvern.
Motivarea contestatoarei referitor la cele trei etape pe care le-ar fi parcurs procesul de transformare a pensiilor speciale, inclusiv a pensiilor militare de stat sunt simple apărări pe o situație de fapt pe care sub o altă formă le-a invocat contestatoarea atât pe parcursul judecării în fond a cauzei în dosarul_ cât și în motivele de recurs susținute în calea de atac, care potrivit dispozițiilor art.712 alin. l C.pr.civ. nu pot fi invocate în cadrul prezentei contestații.
Cu toate acestea, etapele invocate de C. de P. Sectorială a M.. temei legal, întrucât pe data de 28.09.2010, Curtea de Apel Cluj a pronunțat Sentința civilă nr. 338 prin care a suspendat executarea HG 735/2010. Această măsură a suspendării a fost confirmată de înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 38/07.01.2011. Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 14 alin. 7 prevede faptul că „Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării”.
În prima etapă C. de P. Sectorială a M.. către intimat decizia de recalculare nr._ pe data de 31.12. 2010, când aplicarea HG 735/2010 era suspendată, nelegalitatea fiind sancționată de instanțele de judecată cu anularea ei.
Intimatul a menționa că la solicitarea punerii în executare a sentințelor civile similare, C. de P. Sectorială a M.A.I. a comunicat petenților că sentința civilă va fi pusă în executare.
În etapa a doua invocată contestatoarea a revizuit în mod repetat decizia de recalculare anulată prin Sentința Civilă nr._/07.12.2011, motivând în mod netemeinic și nelegal că s-au aplicat prevederile OUG nr. 1/2011 .
În ceea ce privește Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2011, aceasta conține prevederi de natură tehnică, ce reglementează modalitatea concretă de revizuire a noilor pensii (foste pensii militare de stat). Prin acest act normativ, legiuitorul delegat, potrivit motivării sale, a urmărit “instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor recalculate potrivit art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010”.
Dar, Legea 119/30.06.2010, precizează, în art. 1, că „Pe data intrării în vigoare a prezenței legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, respectiv pensiile militare de stat și pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor... ”
Intimatul a menționat că din momentul intrării în vigoare a legii, pensiile militare de stat nu mai existau, ele devenind pensii de asigurări sociale.
Totuși, se impune sublinierea că ordonanța de urgență, în ciuda terminologiei diferite utilizate, respectiv “revizuire” în loc de “recalculare”, reia, în esență, prevederile Hotărârii Guvernului României nr. 735/2010. În practică, adoptarea acestei ordonanțe de urgență a sporit confuzia legislativă în ceea ce privește recalcularea pensiilor de serviciu, a încărcat casele de pensii cu noi recalculări (revizuiri) și a aglomerat instanțele de judecată în condițiile în care pensionarii cu hotărâri judecătorești irevocabile prin care li s-au menținut pensiile de serviciu au fost nevoiți să se adreseze, din nou, instanțelor de judecată pentru aceeași problemă.
Având în vedere că decizia de recalculare a fost emisă la data de 31.12.2010, iar instanțele de judecată au anulat-o, efectul Legii nr.263/2011 nu poate produce efecte, instanța stabilind fără echivoc că “menține în plată pensia de serviciu stabilită contestatorului în baza legii 164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010”.
Anularea Legii nr. 164/2001 nu presupunea anularea dreptului intimatului la pensie născut în baza prevederilor acestei legi.
Intimatul a precizat că pe toată durata exercitării activității de cadru militar, nu a avut șansa de a-și suplimenta veniturile, având de suportat incompatibilități și interdicții totale, în vreme ce alte categorii profesionale au beneficiat de șansa suplimentării veniturilor lor în lipsa oricăror incompatibilități și restricții.
Cât despre beneficiul, estimat de legiuitor, a fi obținut prin recalcularea pensiilor așa zis speciale, intimatul a precizat că acesta nu a existat, dimpotrivă, conform Opiniei Consiliului fiscal cu privire la Legea bugetului de stat și la Legea bugetului de asigurări sociale pentru anul 2012 „ Decizia recalculării pensiilor speciale s-a dovedit a fi, contrar așteptărilor, foarte costisitoare pentru buget. Cu toate că inițial exercițiul de recalculare a pensiilor speciale anticipa conform calculelor Ministerului Muncii, economii bugetare substanțiale la nivelul cheltuielilor cu pensiile, în cele din urmă putem constata că acest demers s-a concretizat în cheltuieli suplimentare cu pensiile aferente celor 159 de mii de pensionari din această categorie (aproximativ 1 miliard de lei cheltuială anuală suplimentară), în condițiile în care pensia medie corespunzătoare crește în urma recalculării de la 1.755 lei (nivel utilizat pentru fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011) la 2289 lei în anul 2012 (o creștere medie de30.4%). ”
Totodată intimatul a precizat că la nivelul MApN (conform datelor furnizate de minister) aprox. 90% din pensionarii militari au beneficiat de majorarea cuantumului pensiilor în timp ce la aprox. 10% pensiile au fost diminuate, situație în care se află și acesta.
Aspectele mai sus menționate se regăsesc și în Raportul Special al Avocatului Poporului din 2013, privind consecințele eliminării pensiilor de serviciu, care arată că problemele create ca urmare a eliminării pensiilor de serviciu îndreptățesc o analiză specială a acestora, pentru că această categorie de persoane a devenit vulnerabilă, pe fondul practicii neunitare și contradictorii a autorităților abilitate cu aplicarea legii, precum și a instanțelor judecătorești.
De asemenea, Curtea Constituțională prin Decizia Nr.20 din 2 februarie 2000, referitoare la sesizarea de neconstituționalitate a art.41 alin.(2) din Legea privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, Publicată în Monitorul Oficial nr.72 din 18.02.2000, reținea că „instituirea pensiei de serviciu pentru cadrele militare și pentru magistrați nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună militarii și magistrații. Astfel, aceste statute speciale stabilite de Parlament prin legi sunt mult mai severe, mai restrictive, impunând militarilor și magistraților obligații și interdicții pe care celelalte categorii de asigurați nu le au. într-adevăr acestora le sunt interzise activități ce le-ar putea aduce venituri suplimentare, care să le asigure posibilitatea efectivă de a-și crea o situație materială de natură să le ofere după pensionare menținerea unui nivel de viață cât mai apropiat de cel avut în timpul activității... ”
A treia etapă invocată a fost marcată de emiterea Deciziei nr._/01.10.2013 de repunere în plată a drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr.241/2013, pe care intimatul a contestat-o la Comisia de contestații a M.. de 30.10.2013, la care, nu a primit niciun răspuns. Intimatul a motivat că OUG nr. 1/2011 nu poate să revizuiască Decizia de pensie nr._/03.10.2008 prin care a fost înscris la pensie de serviciu în baza L 164/2002, deoarece trebuie să beneficieze de pensia stabilită prin sentința civilă nr. 2511 /2012.
Contestatoarea a refuzat să înțeleagă că decizia de recalculare contestată a fost lipsită de temei juridic, determinată de faptul că HG nr.735/2010 - pe baza căreia a fost emisă decizia, a fost suspendată prin hotărârea nr.338/2010 a Curții de Apel Cluj în Dos._, fără să aibă nicio legătură cu întinderea în timp a efectelor Legii 119/2010 și Legii 164/2001, motiv pentru care apărarea contestatoarei că titlul executoriu este lipsit de efecte juridice având în vedere modificările legislației nu poate fi primită.
Având în vedere durată de aplicabilitate limitată a Legii nr. 119/2010, efectul ei încetând la 31.12.2010, după anularea Deciziei de recalculare nr._/31. 12.2010 emisă de M.. precizat că nu a primit o altă decizie de recalculare care să poată fi revizuită legal de OUG nr. 1/2011.
În perioada decembrie 2011 -2013 C. de P. Sectorială a M.. către intimat un număr de 3 decizii de revizuire - toate emise în baza OUG nr.1/2011, fără a justifica motivele revizuirilor.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.59/2011 se referă la „stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c - h din Legea nr. 119/2010... ”, iar pensiile militarilor sunt prevăzute la art. 1 lit. a - b din Legea nr. 119/2010, deci și acest text de lege invocat nu are aplicabilitate în cazul de față.
Faptul că înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii nu face opozabilă decizia acesteia pentru pensionarii militari cu sentințe civile irevocabile deoarece a fost judecat la data de 10.06.2013 (Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 464 din_ ), iar sentința civilă nr. 2511 /2012 era irevocabilă din data de 12.09.2012, având deja putere de lucru judecat.
Intimatul a precizat că s-a păstrat cuantumul pensiei avut în plată la 31.12.2010 de către contestatoare, așa cum, în fapt, a dispus instanța de judecată.
Intimatul a precizat că a procedat la executarea unei hotărâri care nu a fost dusă la îndeplinire de bună-voie de debitoare, hotărârea fiind limpede, stabilind în mod concret întinderea titlului executoriu, temeiul legal al dispozițiilor OUG nr. 1/2011 nu-și găsește aplicabilitate în cauza de față.
În concluzie intimatul a solicitat respingerea contestației la executare și încuviințarea tuturor formelor de executare în dosarul execuțional nr. 1268/2014 al Biroului Executorilor judecătorești asociați B. Ș. C. și D. N..
În drept, întâmpinare a fost întemeiată pe dispozițiile art.205 din Noul Cod de procedură civilă.
În dovedire, intimatul a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2511 /2012, încheierea Tribunalului București- Secția a V-a Civilă de încuviințare a executării silite în dosarul nr._/303/2014, recursul, respins, al M.. civile în dosarul_, adresa nr._/23.05.2014 transmisă de C.P.S. a M.A.I. d-lui V. I., cupon de pensie din luna decembrie 2010, buletin de calcul.
La data de 17.08.2015 intimatul a depus cerere precizatoare prin care a menționat că în ziua de 24 iulie 2015 a fost votată în Parlamentul României Legea nr. 223 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial nr. 556 din 27 iulie 2015 iar în cuprinsul art. 121 alin. 1 se fac următoarele precizări, respectiv că„ Diferențele între cuantumurile pensiilor cuvenite pentru luna decembrie 2010 și cele stabilite în baza Legii nr. 119/ 2010 și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/ 2011 aprobată prin Legea nr. 165 / 2011 cu modificările și completările ulterioare, se restituie titularilor, la cererea acestora ”, motiv pentru care a solicitat restituirea sumelor de bani reținute de către contestatoare.
În dovedire a depus, în copie, extras din Legea nr. 223/24.07.2015 privind pensiile militare de stat.
La data de 06.10.2015 a fost depus dosarul de executare nr. 1250/2014 de către B. Asociați B. Ș. C. și D. N..
In probațiune s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că
Cu privire la fondul cauzei, la data de 20.08.2014, D. V., a solicitat B. Asociați B. Ș. C. și D. N., punerea în executare silită a titlului executoriu – sentința civilă nr.2511/18.09.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș – în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 478/06.02.2013 a Curții de Apel Pitești, fiind înregistrat și deschis dosarul de executare silită nr.1268/2013.
Potrivit titlul executoriu - sentința civilă nr. 2511/18.09.2012, instanța a admis contestația completată, precizată și restrânsă, formulată în numele și pentru contestatorul D. V., s-a anulat decizia nr.2849/01.06.2011 a Comisiei de contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale, s-a anulat decizia nr._/31.12.2010, emisă de Ministerul Apărării Naționale și s-a menținut în plată pensia de serviciu stabilită contestatorului în baza Legii 164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010.
Prin încheierea pronunțată la data de 05.09.2014 Judecătoria Sectorului 6 modificată in apel prin Decizia civilă nr. 1951A/12.12.2014 dată in dosarul nr._/303/2014 de Tribunalul Bucuresti s-a încuviințat executarea silită a dispozițiilor titlului executoriu menționat.
La data de 28.05.2015, executorul judecătoresc a emis în dosarul de executare somația prin care a pus în vedere contestatoarei obligația ca în termen de 10 zile de la primirea somației să se conformeze dispozițiilor titlului executoriu, privind menținerea în plată a pensiei de serviciu stabilită contestatorului în baza Legii 164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010, și să achite cheltuielile de executare în sumă de 1.700,14 lei, stabilite prin încheierea din 28.05 .2014.
Instanța reține însă că la momentul formulării cererii de executare silită de către creditor sentința ce constituia titlul executoriu invocat de acesta nu își mai producea efectele, pentru argumentele ce urmează:
Instanța reține că în baza art.4 alin.1 lit.a din Legea nr.119/2010 s-a efectuat o recalculare a pensiilor militare de stat, în 5 luni de la . HG 735/2010.
Prin sentința ce constituie titlul executoriu invocat de creditor, a fost anulată atât decizia nr.858/18.02.2011 a Comisiei de contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale, cât și decizia nr.2083/20.12.2010, emisă de Ministerul Apărării Naționale, prin care se respinsese contestația formulată de creditor împotriva deciziei nr. 858/18.02.2011.
Instanța constată însă că, ulterior emiterii deciziilor anulate prin titlul executoriu, a fost adoptată OUG nr.1/2011, prin care s-a realizat o revizuire a pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, pe alte criterii decât cele avute în vedere de Legea nr.119/2010.
Ulterior, a fost adoptată Legea nr.241/2013, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, care a stabilit că începând cu data de 01.10.2013 pensiile recalculate sau revizuite ale căror cuantumuri sunt mai mici se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.
Instanța reține că, deși titlul executoriu este pronunțat ulterior intrării în vigoare a OUG nr.1/2011, acest act normativ și-a produs efectele, iar hotărârea judecătorească invocată drept titlu executoriu a devenit caducă, ea nemaiputând fi pusă în executare silită.
De asemenea reține că în speță sunt aplicabile, mutatis mutandis, considerentele Deciziei nr.9/2013, pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție. Chiar dacă decizia respectivă se referă la OUG nr. 59/2011, este aceeași situație juridică, întrucât prin OUG nr.59/2011 se dispunea, de asemenea, recalcularea pensiilor stabilite prin Legea nr.119/2010, deosebirea decurgând din faptul că OUG nr.1/2011 se referea la cele din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională. Instanța mai reține că argumentele Înaltei Curți legate de OUG 59/2011 sunt incidente și cu privire la noul act normativ adoptat în domeniul pensiilor, Legea 241/2013.
Conform deciziei Î.C.C.J. nr.9/2013, se stabilește că puterea de lucru judecat de care beneficiază hotărârea judecătorească prin care s-a anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, este limitată în timp, existând numai atâta vreme cât este în vigoare temeiului juridic care a constituit cauza contestației.
În același sens, referindu-se la hotărârile judecătorești pronunțate în temeiul Legii nr.119/2010, cu modificările ulterioare, s-a exprimat și Curtea Constituțională în decizia nr.215 din 13 martie 2012, statuând următoarele: "astfel de hotărâri judecătorești se bucură de autoritatea de lucru judecat și determină obligarea autorităților publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanțele de judecată, însă această obligație subzistă atât timp cât este în vigoare și temeiul legal în baza căruia au fost pronunțate hotărârile judecătorești definitive și irevocabile".
Raportat la considerentele expuse, instanța reține, astfel cum s-a reținut și de către ÎCCJ în decizia 9/2013, că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011 și, cu aceleași argumente, și prin Legea nr.241/2013, că legiuitorul român a înțeles să modifice condițiile în care are loc revizuirea pensiilor de serviciu, în situația unor proceduri legale separate și succesive. Cu alte cuvinte, revizuirea pensiilor de serviciu, dispusă în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 și, ulterior, a Legii 241/2013, constituie reglementări noi în materia recalculării pensiilor, prin care legiuitorul a dispus cu privire la acordarea și condițiile de acordare a acelor prestații de asigurări sociale, care constituie un drept neprevăzut în Constituție. Or, în Decizia Curții Constituționale nr. 855/2012, Curtea a precizat că "legiuitorul este liber de a dispune cu privire la acordarea și condițiile de acordare a unor drepturi care nu sunt prevăzute de Constituție". Au fost astfel revizuite inclusiv acele dispoziții de pensionare supuse anterior judecății și finalizate irevocabil prin admiterea contestației, anularea revizuirii și dispunerea punerii în plată a pensiilor de serviciu.
Potrivit considerentelor anterioare privind efectele în timp născute de dispoziția de pensionare, o nouă revizuire a unui drept confirmat pe cale judecătorească poate avea loc atunci când dreptul se exercită prin prestații succesive, întrucât în această situație prestațiile, constituind facta futura, intră sub imperiul legii noi, de la momentul la care legea intră în vigoare. Prin urmare, legea nouă, aplicându-se numai prestațiilor efectuate după ., nu aduce atingere puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești pronunțate sub incidența altei legi.
ÎCCJ a reținut că posibilitatea de modificare a legilor constituie o expresie a suveranității statelor, iar, în acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că "statele părți la Convenție se bucură de o marjă de apreciere destul de mare atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale. Întrucât adoptarea legilor pentru a stabili echilibrul dintre cheltuielile și veniturile statului implică de obicei un examen al chestiunilor politice, economice și sociale, Curtea consideră că autoritățile naționale se află în principiu într-o poziție mai bună pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv și aceasta respectă alegerile lor, cu excepția situației în care acestea sunt în mod evident lipsite de o bază rezonabilă" (Cauza A. M. F. împotriva României și alte 4 cereri, Decizia din 7 februarie 2012, paragraful 41). Cât privește existența unei "baze rezonabile" pentru adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, referindu-se la temeiul adoptării Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, instanța reține argumentele avute în vedere de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a menționat că "reforma sistemelor de pensii se baza pe motive obiective invocate la momentul adoptării Legii nr. 119/2010, respectiv contextul economic actual și corijarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii" (Cauza A. M. F. împotriva României și alte 4 cereri, Decizia din 7 februarie 2012, paragraful 42).
Practic, prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind pensiile din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, și ulterior a Legii 241/2013, legiuitorul a înțeles să reglementeze noi proceduri de recalculare a pensiilor de serviciu, distincte și ulterioare, și având în vedere alte criterii decât cele menționate în Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, ceea ce demonstrează că niciun aspect dezlegat de către instanța care a pronunțat titlul executoriu în temeiul Legii nr. 119/2010, nu poate fi opus în cadrul noilor proceduri (de aplicare a OUG 1/2011 și, ulterior a Legii 241/2013) cu putere de lucru judecat.
Analizând argumentul privind existența în patrimoniul contestatorilor a unui "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, rezultând din recunoașterea pe cale judecătorească, în mod definitiv și irevocabil, a dreptului de a încasa pensia de serviciu, într-un cuantum care nu mai poate fi revizuit, se observă că asupra acestui argument s-au pronunțat deja atât Curtea Constituțională (Decizia nr. 871/2010), cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Cauza A. M. F. împotriva României și alte 4 cereri, Decizia din 7 februarie 2012, paragraful 45), recunoscând astfel protecția noțiunii de "bun" numai în limitele pensiei contributive.
Prin urmare, instanța reține că, prin . OUG nr.1/2011, sentința invocată de creditor drept titlu executoriu, prin care s-a anulat decizia emisă în temeiul Legii nr.119/2010 și s-a menținut în plată pensia, este caducă, nemaiputând fi pusă în executare silită.
În prezent este în vigoare Legea nr.241/2013, care chiar dacă stabilește limita minimă a pensiilor la nivelul pensiilor din decembrie 2010 - nu face ca sentința civilă invocată de creditor să poată fi pusă în executare silită. Fiind vorba, astfel cum s-a reținut anterior, despre proceduri legale separate și succesive de stabilire a pensiilor în prezenta procedură, instanța nu poate trece la verificarea dacă pensia aflată acum în plată, este la nivelul pensiei din luna decembrie 2010, întrucât ar însemna, practic, să se substituie organelor competente a verifica legalitatea și temeinicia deciziei respective, lucru ce nu poate fi admis.
În consecință, reținând că la data formulării cererii de executare silită, sentința invocată drept titlu de către intimatul-creditor nu își mai producea efectele, nefiind susceptibilă de a fi pusă în executare silită, instanța în temeiul art.711 coroborat cu art.662 c.proc.civ. va admite contestația și va anula actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr.1268/2014, instrumentat de B. Asociați B. Ș. C. și D. N., urmând a respinge capătul privind suspendarea executării silite, ca rămas fără obiect, în temeiul art.718 alin.1 c.proc.civ. (potrivit căruia suspendarea executării silite poate fi dispusă până la soluționarea contestației la executare).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, cu sediul în București, .. 7-9, sector 6 în contradictoriu cu intimatul D. V., cu domiciliul în Pitești, ..10, ., apt. 6, jud. Argeș.
Anulează actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr.1268/2014 al B. Asociați B. Ș. C. și D. N..
Respinge capătul de cerere privind suspendarea executării silite, ca rămas fără obiect.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată in ședința publica azi, 20.10.2015.
P., GREFIER
G. A. G. Ș.
RED.AG/Thred. ȘG
4 ex/26.10.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8060/2015. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
